Mă numesc Şerban Maria, din comuna Valea Lungă, de credinţă ortodoxă. Am crescut într-o casă cu zece fraţi, iar părinţii mei nu erau amândoi credincioşi. Tatăl meu era necredincios, astfel încât eu m-am ataşat de o mătuşă a mea, care se nevoia mult în post şi rugăciune şi avea viaţa curată, plăcută lui Dumnezeu. Mi-a inspirat şi mie credinţa lui Dumnezeu şi mă îndemna cu ea la rugăciune.

La vârsta de cinci ani, am cunoscut-o pe sora Verginica de la Maluri. Eram la mătuşa mea, şi a venit sora Verginica. Atunci am auzit prima dată cuvântul Domnului prin gura ei. M-a chemat pe nume şi mi-a zis: „Dacă ai să-Mi slujeşti Mie, am să-ţi fiu de ajutor“. Când a fost la căsătorie, mătuşa mea mi-a spus cu doi ani înainte cu cine am să mă căsătoresc, pentru că ştia din proorocie.

După ce am dat naştere la cinci copii, am avut o boală foarte grea. Am fost internată la spitalul din Moreni, însă medicii mi-au spus că nu mă pot salva. Am venit acasă, şi, deznădăjduită, m-am rugat Maicii Domnului şi către toţi sfinţii. Într-o seară m-am rugat cu mai multă stăruinţă, iar noaptea am avut un vis: eram în pat, bolnavă, şi a venit sora Verginica şi m-a mângâiat şi mi-a spus: „Ai să fii vindecată. Du-te la biserica ce s-a făcut la Pucioasa“. Am venit şi am spus visul şi mi s-a dat mir din candelă. Mi s-a spus să mă ung cu el şi să-l folosesc şi în mâncare. La scurt timp nu mai aveam durerile pe care le-am avut. Acum nu am putere să-I mulţumesc lui Dumnezeu pentru că m-a vindecat. Am avut o fată care era plină de bube, şi medicii nu au putut-o vindeca. Am uns-o cu mir de care am folosit şi eu, şi s-a vindecat.

Într-o noapte am avut un vis: a apărut mătuşa mea, Gurău Elena, care e adormită de cinci ani, şi mi-a arătat un copac pe care eu îl vedeam încărcat de zăpadă, însă mătuşa mea îmi spunea că e încărcat cu flori de tei. Eu aş fi vrut să văd, şi spuneam la cei câţiva martori care mai erau, că noi nu avem ochi duhovniceşti, iar mătuşa le vede pentru că e la adormiţi. A spus că sunt atâtea flori, câte vorbe a spus sora Verginica. Şi mi-a zis: „Dacă voi, o mână de creştini, veţi avea credinţă, veţi reînvia Duhul Sfânt în România“.

Mătuşa mea a fost căsătorită cu Gurău Constantin, dar au trăit feciorelnici. În anul 1955, în postul sfintelor Paşti, sora Verginica a primit cuvânt de la Domnul să postească patruzeci de zile, post la care au fost martori mătuşa mea, socrul meu, Şerban Florian, şi tatăl meu. De multe ori era în agonie, dar îşi revenea. În noaptea învierii, la sora Verginica au venit sfinţii Trei Ierarhi şi au împărtăşit-o, iar ea a cerut agheasmă şi a spus: „Hristos a înviat!“. Mătuşa mea a văzut şi ea acelaşi lucru.

Când s-au împlinit şapte ani de la plecarea mamei Verginica, mătuşa mea a fost anunţată cu două săptămâni înainte că are să plece la Domnul când va fi dezgropată sora Verginica. La ora când a fost ridicat capacul sicriului ei, mătuşa mea a plecat.

Socrul meu a luat parte de nenumărate ori la proorocie prin sora Verginica. Cu o lună de zile înainte de a adormi, el ne-a spus: „În România va fi Noul Ierusalim şi se va zidi biserica neadormiţilor şi a neprihăniţilor; voi aveţi să trăiţi şi să vedeţi“. Într-adevăr, am văzut, căci la această biserică m-am vindecat.