Sunt născută din părinţi creştin-ortodocşi, în satul Siliştea-Snagov, judeţul Ilfov, şi mă numesc Costache Vasilica.

În iarna anului 1961, luna februarie, am cunoscut-o pe mama Verginica în casa unui creştin din satul nostru. Aveam atunci şapte ani, dar în mintea mea de copil a pătruns ceva ce mi-a stârnit dorinţa de a afla cât mai mult de la această persoană blândă şi smerită. Îmi amintesc cum ne-a povestit toată viaţa ei: suferinţele şi chinurile îndurate prin spitale şi închisori; cum i S-a arătat Domnul când ea avea 9 ani, fiind cu vitele la păscut; în nenumărate rânduri a fost cercetată de Domnul, de Maica Domnului şi de sfinţi; ne-a spus cum a primit dar de la Dumnezeu; fiind orfană de tată, cu o mamă bolnavă, de multe ori nu aveau hrană şi se hrănea cu mere pădureţe din poieniţa unde păştea vitele, mere pe care nimeni nu le putea mânca, dar pentru ea le făcea Domnul dulci. După ce ne-a povestit, s-a culcat şi a vorbit Domnul prin gura ei, zicând: «Amin, amin, amin. Pace vouă, copiii Mei! Am coborât din cerul sfânt pe pământ, nu cu trupul ca la început, ci cu duhul, ca la sfârşit». A vorbit cuvinte minunate, ca din cer. Multe poveţe şi învăţături de zidire sufletească am auzit atunci. Aşa am cunoscut-o pe mama Gigi, cum i-am spus mai târziu, şi am urmat-o în tot locul, ascultând cuvântul lui Dumnezeu, transmis prin gura ei.

Mergeam adesea la Maluri, lângă Pucioasa, ca să mai aud de la Domnul; întâi mergeam cu părinţii, apoi mă duceam şi singură. Nu am părăsit niciodată această legătură cu cerul prin mama Verginica. Am văzut cu adevărat puterea şi prezenţa lui Dumnezeu aici. Prin această gură ne-a învăţat Domnul să nu ne depărtăm de biserică, să respectăm preoţii, să ne împărtăşim cu sfintele Taine cât mai des la preoţi cu viaţă curată, plăcută Domnului, să postim luni, miercuri, vineri şi posturile rânduite de biserică. În câteva rânduri a rânduit Domnul post de trei zile pentru a se nimici puterea satanei, care ridicase autorităţile şi chiar preoţimea împotriva acestui vas şi a poporului creştin care o urma. Chiar preotul din sat, care era atunci, părintele Ilie Mirică, a solicitat oamenii legii spunând că ea este sectă.

Mă aflam odată în casa de la Maluri. Era dimineaţă, şi noi eram la rugăciune. Am auzit bătăi în uşă şi am deschis. Erau patru bărbaţi furioşi, doi în uniformă militară şi doi în haine civile. A fost răscolită casa, s-au adunat cărţile de rugăciune; ne batjocoreau spunând că mama Verginica se preface bolnavă. Aşa a fost torturată de comunişti şi de necredincioşii atei, dar ea a rămas ca o stâncă neclintită şi nu a ieşit cu nimic din cuvântul Domnului şi din aşezările bisericii.

Am luat parte la multe lucrări, şi îmi amintesc cum ne spunea Domnul despre Noul Ierusalim care va fi în România, iar despre vas: «Aceasta este trâmbiţa a şasea, prin care Îmi închei veacul».

În vremea de stăpânire comunistă ne tăinuiam să nu fim descoperiţi când ne întâlneam cu alţi creştini, dar Domnul ne spunea: «Copilaşii Mei, acum e vreme de strâmtorare pentru voi, şi trebuie să acoperiţi acest vas. Dar va veni o vreme când vei fi întrebat, creştine, dacă urmezi această lucrare, şi trebuie să spui, căci chiar dacă nu spui, vei fi vădit, că pe poarta ta şi pe casa ta şi pe fruntea ta va fi un semn care te va descoperi că eşti al Meu, şi va fi vai de tine dacă vei tăgădui atunci, că Eu îţi voi socoti lepădare».

Altădată ne spunea: «Copilaşii Mei, ieşiţi din lume cu viaţa voastră, cu portul vostru, că vine diavolul şi Îmi spune: „Uite ce fac creştinii Tăi!“. Vreau să vă deosebiţi de lume, să se vadă că sunteţi copiii cerului; femeia să-şi poarte năframa, să nu-şi taie părul, să nu omoare copiii în pântece; casele şi mesele voastre să fie curate, să nu se scârbească sfinţii privind la voi».

După îndelungate suferinţe, starea sănătăţii ei a devenit critică, şi Domnul cobora mai rar. Ni s-a spus: «Vor veni oameni de la mari depărtări să bea apă din acest izvor şi vor pune şi în film această lucrare». Odată ne-a spus: «Am să ridic acest vas de la voi, dar pentru cei ce vor dori cuvântul Meu, voi vorbi prin rămurele şi prin frunze, şi tot voi hrăni acest popor».

Mama Verginica, şi după plecare a dat dovada sfinţeniei ei, căci la şapte ani, când s-a deschis mormântul, trupul ei s-a aflat întreg şi răspândea o mireasmă plăcută, uimind pe toţi care au fost de faţă.

Multe ar fi de spus despre acest vas şi de lucrarea ce s-a desfăşurat prin el, dar cum nisipul mării nu-l poate număra nimeni, aşa nici cuvântul Domnului nu-l poate cuprinde cineva.

Din cuvântul dumnezeiesc am înţeles că trebuie să ne păstrăm curăţenia trupească, şi Domnul ne spunea: «Creştine, aş vrea ca femeia ta să-ţi fie ţie soră». Analizând aceste învăţături, am fost pătrunşi de justeţea lor, căci le întâlnim şi în epistola I către Corinteni a sfântului apostol Pavel: «Şi aceasta v-o spun, fraţilor, că vremea s-a scurtat de acum, aşa încât şi cei ce au femei, să fie ca şi cum nu ar avea» (cap. 7/29). Aceleaşi învăţături, şi în epistola către Galateni: «Iar cei ce sunt ai lui Hristos şi-au răstignit trupul, împreună cu patimile şi cu poftele» (cap. 5/24). Toate aceste îndrumări cereşti ne-au întărit şi ne-au alăturat şi mai mult de această sfântă coborâre şi de vasul de care S-a folosit Domnul.