Cuvântul lui Dumnezeu la Praznicul Buneivestiri

Vin de lângă Tatăl, vin din cer și Mă fac cuvânt peste pământ. Vin să păstoresc, căci sunt Păstor, și am pe pământ lucrare de Păstor ceresc.

Sunt din cer, și sunt și de pe pământ, căci am venit acum două mii de ani pe pământ Prunc prin naștere din mamă Fecioară, după ce îngerul cel trimis de Dumnezeu s-a arătat în lumină mare înaintea Fecioarei care s-a supus vestirii de sus și M-a primit în pântecele ei așezat de Tatăl și de Duhul Sfânt, iar când a fost vremea să Mă arate Tatăl Prunc spre creștere ca și omul, M-a luat El din pântecele care M-a purtat și M-a așezat lângă mama Mea Fecioara ca să Mă crească ea ca mama pe prunc, o, și e zi de praznic sfânt această zi, când Eu, Domnul, am fost plămădit și vestit prin înger că Mă voi naște între oameni ca să cresc, și apoi să Mă fac hrană pentru turmă, și ca să fiu Păstorul ei, căci ca un Miel fără de vină am fost dat spre jertfă pe crucea pe care M-a răstignit poporul Israel, zicând el că sunt vrednic de această batjocură și numindu-Mă păcătos și răzvrătit, hulitor de Dumnezeu și vrednic să-Mi dau pe cruce Duhul între doi tâlhari, o, și am spus în clipa aceea un cuvânt mare, am spus că stăpânitorul lumii a fost judecat odată cu răstignirea pe care el și slujitorii lui de pe pământ Mi-au pus-o la cale și au săvârșit-o apoi, neținând ei seama de toate cele din Scripturi despre Mesia, de Cel ce era scris să vină și să fie răstignit, dar am avut Eu grijă să le amintesc și să le spun ce vor face ei asupra Mea în zilele acelea, după ce M-am dovedit lor și le-am spus cu graiul gurii Mele că sunt Fiul lui Dumnezeu venit pe pământ pentru mântuirea și mângâierea celor ce vor crede în Mine și Mă vor urma, și că a treia zi voi învia și Mă voi arăta și vor înțelege ei că au fost judecați de Dumnezeu prin însăși lucrarea lor de învinuire și de batjocorire a Mea, și apoi de crucea care M-a ținut pe ea bătut în cuie, și de învierea Mea odată cu învierea multor drepți care s-au arătat atunci în Ierusalim și M-au mărturisit, și s-au adeverit atunci cele scrise în Scripturi, și iată, toate cele scrise nu rămân neîmplinite dacă s-au vestit și s-au scris, ci, din contra, vin și se împlinesc pe pământ când nimeni nu se mai așteaptă chiar dacă toate se știu și se cunosc din Scripturi, numai că dușmanii lor vor ști numai după împliniri că Dumnezeu și toate cuvintele Sale în Scripturi așezate prin duhul proorociei sunt adevărate și se împlinesc.

În zi de praznic de Bunăvestire vin și amintesc poporului cuvântului Meu, celui chemat la primenire în vreme de post pentru întâmpinarea praznicului învierii Mele, vin și îi spun că Eu l-am chemat și l-am păstorit și l-am povățuit spre celelalte două trepte ale celor ce doresc să se facă fii ai lui Dumnezeu după har, și cetățeni ai cerului alături cu sfinții, iar acum nu poate cineva să spună că n-am lucrat peste mintea și inima lor atât cât să înțeleagă fiecare cuvântul Meu și chemarea Mea și pașii lor apoi spre cele ce au de împlinit între ei și Dumnezeu fără de șovăire și cu mult dor și cu mare credință că Dumnezeu poate să-Și facă fii, numai să aibă cine să dorească această viață dulce și sfântă prin împlinirea Mea din partea lor ori de câte ori vin și păstoresc și stau la masă cu ei, căci nu de altceva am venit acum două mii de ani, și nu de altceva vin acum pe pământ cuvânt de facere nouă, de înțelepciune proaspătă peste om, numai să fie să-și facă vreme și să se cerceteze cei care-Mi află venirea și cuvântul și chemarea și așteptarea Mea, și am spus și iarăși spun că voi privi și voi veghea dacă Mă primesc cei chemați și păstoriți și înțelepțiți prin cuvântul Meu, cu care în zilele acestea dau să-Mi aleg și să-Mi cresc un popor frumos ca și Mine, și tot așa de ascultător cum sunt Eu înaintea Tatălui, iar cei care nu vor primi venirea Mea și lucrarea ei și rodul ei apoi, vor rămâne pământ în care sămânța cuvântului Meu este înăbușită de grijile vieții sau mâncată de păsări sau în pământ pietros căzută și nu poate prinde viață și rodire apoi.

Iată, de toate te mai îngrijești, măi creștine care auzi și știi din cuvântul Meu pe Dumnezeu Care-ți bate la ușă, dar ca să te gândești la ce va fi de tine și cu tine după atâta vreme de când te așteaptă Dumnezeu să te alegi la dreapta Lui pentru salvarea ta, iată, parcă dormi și tot dormi ca și cum nu auzi când Eu îți grăiesc și te îmbiu spre viață și spre adevărul ei cel de la Dumnezeu pentru om.

În toată vremea celor șaptezeci de ani de păstorire a poporului care a luat cuvântul Meu, acești creștini n-au avut grijă să nu-L dea pe Dumnezeu de peste ei cu toate povețele Lui pentru ei. O, cel ce se vrea atât de liber pentru voile lui, nu poate fi împlinitor al cuvântului Meu de peste el, și ce vei face tu, creștine păstorit de Iisus Hristos venit din cer la tine prin cuvânt, ce vei face dacă numai pentru tine ai trăit și trăiești și lucrezi, și nu cauți să împlinești chemarea Lui?

O, mama Mea, greu Mă doare nedragostea celor păstoriți cu dorul Meu cel mult și mare după ei! Nu este altul să știe mai mult ca Mine ce este durerea, și de aceea dau să-i chem și să-i păstoresc și să-i pot pune la adăpost, mamă.

— O, Fiule durut, și atât de plin de lacrimi după ei, după cei păstoriți, Te mângâi ca pe un Prunc mic și Te cuprind în cuvânt duios ca să-Ți alin focul duhului durut. Nu mai sunt cei care să aibă iubire și putere apoi pentru ea. Împăratul David vorbea mereu cu Tine, mereu Te mărturisea, mereu Te vestea peste timp, mereu Te așeza peste durerile lui și Te arăta că vei veni. Era iubirea, era ea cea care nu avea astâmpăr dinăuntrul lui. Omul de rând însă își vede doar de ale lui zi și noapte și Te uită zi și noapte, Fiule Păstor. Purtăm durere de la nedragostea atâtora care Te cunosc din cărți și din propovăduire, dar nu vin ei la simțul dragostei de sus în ei, o, și sunt reci, și pot fără de iubire, bieții de ei, căci fără ea pot ca ei și atât. Se vede din plin de la Noi de sus, se vede câtă lipsă de iubire este în ei, o, și ce va fi cu ei, oare, Fiule durut de la ei?

Te mângâi în ziua mea și a Ta și a îngerului care m-a vestit că ai venit la mine și că Te voi naște și vei crește, și că va fi străpunsă inima mea în vremea crucii Tale, și multe inimi își vor arăta gândurile inimilor cele depărtate de dragostea de Dumnezeu și Te vor da de la ei spre moarte pe cruce, dar apoi va fi credință și martiri pentru credință și va răsări putere de iubire în mulți, spre mărturisirea și jertfa celor credincioși pentru Tine, și care vor hrăni mulțimi și vor fi încreștinate cu numele Tău mare, o, și am ajuns acum departe cu lucrarea Ta cea de două mii de ani prin mulți mărturisitori, și Tu ești Păstor din cer și-Ți alegi și-Ți crești un popor pe voia Ta ca să-l ai ca pe o doctorie a rănilor iubirii Tale, răni deschise și vii, o, că nu Te doresc cei ce Te știu, ci doar își amintesc despre Tine în zile de pomenire ale petrecerii Tale de pe pământ, și iată, vin Paștele Domnului și mulți au și postit, dar nu că Te-au iubit, ci doar după obicei, și merg ei nepregătiți și Te cer la preoți și-și fac datoria și atât, dar nu este iubire pentru Tine, Fiule Iisus, și curge lacrima mea și a Ta, o, și nu este mângâiere pentru Noi de la ei.

— O, mama Mea, am iertat pe mulți păcătoși, după ce ei M-au iubit dacă M-au aflat. M-a mângâiat iubirea lor și le-am dat lor iertare și raiul, mama Mea. Până și pe cruce am avut parte de un păcătos care M-a mângâiat, stând și el pe crucea lui la dreapta Mea, și i-am deschis lui să intre în rai cu Mine în ziua Mea de înviere, căci l-am iertat deplin dacă M-a mângâiat.
Culeg de pe unde pot mângâiere și iubire de la cei ce mângâie pe Fiul lui Dumnezeu, pe Cel îndurerat de la neiubirea atâtor inimi străine de chemarea Mea, cu care caut după cei mulți de pe pământ.

Mă doare de la poporul cel păstorit atâția zeci de ani, și aștept după iubirea lui, mamă. El însă coase, spală, cârpește, vopsește, împletește, prășește, mănâncă și bea, își face bucurii ca pe pământ, o, și nu mai vine chiar și dacă vine, căci la masa Mea nu pot sta cei doar chemați, ci dintre ei numai cei ce se aleg cu credincioșie până la sfârșit prin masa lor cu Mine, și a Mea cu ei, și aceștia sunt fiii cerului pe pământ, chemați, aleși și credincioși, fii ai lui Dumnezeu după duh și după har în vremea Mea cu ei, și după semnul Meu de peste ei și din ei, după cuvântul Meu de peste ei și după masa mea de cină între Mine și ei, mama Mea.

O, fiilor păstoriți cu cuvântul Meu, veniți și rămâneți apoi întru iubirea Mea, care s-a pus pe cruce pentru voi ca să se dea vouă și să aveți din destul pe Dumnezeu, și Dumnezeu pe voi!

Fiți împlinitori cuvântului Meu de peste voi, o, fiilor. Am încă multe să vă amintesc ca să le lucrați pentru asemănarea voastră cu Mine, dar până nu stați la masă cu Mine, zadarnic vă aștept să fiți ai Mei. Veți putea aceasta dacă nu veți fi prea mult pentru voi, și mult prea puțin pentru Mine, iar dacă încă se mai lungește așteptarea Mea, vine îngerul ca în vremea potopului și închide ușa pe dinafară și veți rămâne cu amintirea că v-am strigat îndelung, că ați zăbovit și ați rămas doar pentru voi, și toate în zadar.

Eu vă doresc har din cer să vă cuprindă și să vă înțelepțească și să vă nască iar și iar, căci cuvântul Meu a fost mult și mereu peste voi, dar n-a găsit răspuns de la voi și ați zăbovit cu pregătirea cea pentru Mine și ați rămas zăbovind.

O, dar pe cei ce M-au iubit și M-au ales și s-au așezat sub crucea Mea cea de azi, cu aceia Eu rămân și le spun lor iar și iar: Rămâneți întru iubirea Mea, fiilor! Îmbogățiți-vă cu ea și întru ea, căci omul de pe pământ numai aceasta avea de lucrat, dar n-a dat să priceapă de ce este și ce este cu el.

Binecuvântare las peste cetate și peste voi, ca să gătiți voi pentru zilele care urmează sărbătorile care vin, și să le întâmpinați și să le așezați în cetate și să vin să păstoresc cu masă de cuvânt și să fiu cu voi, fiilor!

Eu sunt Păstor din cer, și Mă fac cuvânt pe pământ la voi și petrec cu voi și Mă împart prin voi și biruiesc prin voi în zilele Mele cu voi, și am nume mare și nou peste voi, și numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, o, fiilor.