2.3. Sfâşierea trupului bisericii (anul 1054)

Mi-am ales această țară dulce Mie ca să vin și să-Mi lucrez în ea venirea Mea cea de la sfârșit de timp, căci ea s-a născut ca popor și neam odată cu nașterea Mea între oameni din trup de mamă Fecioară acum două mii de ani, și am așezat peste ea cămășuță de botez, încreștinând-o cu numele Meu și cu dragostea Mea pentru ea încă de la facerea lumii, când ea a fost primul petecuț de pământ ieșit din ape, și de pe care am luat apoi și l-am zidit din lutul ei pe om și am însemnat-o a Mea ca să fie ea țara venirii Mele pe pământ la sfârșit de timp, după două mii de ani de nume mare peste ea, țară creștină de două mii de ani, cunoscută sub acest nume după credință și după har, suferind ea ca și Domnul ei în toate zilele de prigoană de la vrăjmași, de la satana și de la vremea cea de toate felurile a omului antichrist și rămânând a Mea și cu Mine sub slava dreptei credințe, trecând prin încercări și neclătinându-se de pe piatra cea dintâi a bisericii Mele la începutul ei, și iat-o păstrând portretul Meu pe fruntea ei, așa cum Eu, Iisus Hristos, am lăsat biserica Mea și viața ei prin apostolii Mei cei de atunci și prin urmașii lor apoi la începutul celor trei sute de ani de creștinism pe pământ, și prin care s-a păstrat mersul cel cu crucea și cu harul cel dintâi, și a mers turma Mea o mie de ani sub steagul ortodoxiei și s-a rupt apoi din ea mulțime mare trăgându-se în lături, o, și a rămas micuță turma lui Hristos sub dreptarul cel dintâi al bisericii Mele, iar țara română, țara Mea cea de azi prin venirea Mea la ea cuvânt peste pământ, a rămas ea ortodoxia Mea, mersul cel de la început al turmei dreptei credințe, iar cei trași în lături s-au abătut și s-au rupt în multe turme și a trecut de atunci încă o mie de ani și iată-Mă venind acum pe pământ cuvânt să strig oile răzlețe și să le păstoresc Eu Însumi, căci trebuie să fie numai o turmă și numai un Păstor, o, și nu găsesc numai o turmă, numai o credință, că iată, găsesc necredință, găsesc lepădare de credință, lepădare de ortodoxie, de dreptarul cel de la început al mersului turmei lui Hristos, iar România Mea nu și-a schimbat crezul cel dintâi, chiar dacă faptele nu dovedesc la fel, dar pe fruntea acestui neam este scris țară ortodoxă, biserică cu rânduiala cea din părinți lăsată prin slujire bisericească și pentru mersul cel sfânt.