Cu oștiri cerești Mă port între cer și pământ când vin în cetatea cuvântului Meu pe meleagul român și-Mi ridic străjerii să-Mi deschidă ca să intru cuvânt în cartea Mea cea de azi, căci tot cuvântul gurii Mele se așează în cartea sa, așa cum în toată vremea de sub cer au rămas toate cuvintele lui Dumnezeu, și pe care le-am purtat cu cei aleși de Mine pentru tot ce am avut de lucrat între oameni pe pământ prin cuvânt și prin faptă, și toate cuvintele Mele au rămas și sunt, și tot așa rămân și cele din vremea aceasta când se împlinesc Scripturile venirii Mele cu sfinții și când Mă scriu pe pământ cu numele Meu cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu, precum este scris.
În ziua aceasta de duminică Mi-am pregătit izvorul de cuvânt al păstoriei Mele peste poporul care se hrănește de la Mine și peste cei care nu se mai hrănesc din cer, după ce au plecat dintre ei din cuibul Meu, din rândul celor ce M-au cunoscut și M-au urmat pentru cuvintele vieții, pentru mersul lor cu Mine și pentru ca să se facă ei fii ai lui Dumnezeu între cei mulți de pe pământ slujitori la fel de fel de dumnezei, după cum placul inimii lor dorește și caută.
În ziua aceasta de duminică însă adun sub cuvântul Meu pe cei ce M-au iubit și M-au urmat cu credința și M-au părăsit apoi după o vreme și s-au dus, lepădând pic cu pic iubirea lor cea pentru Mine, și de care se îngrijeau pe când ei erau ai Mei alături cu cei rămași acum, și cu care Îmi port pe mai departe cuvântul de la margini la margini, precum este scris să se împlinească aceasta mai înainte de ziua judecății faptelor fiecăruia, când nu voi pomeni păcatele, ci dragostea sau nedragostea lor pentru Mine ori de câte ori îngrijeau sau nu rănile și lipsurile și neajunsurile celor mici și dragi ai Mei pe pământ, și pentru care M-am pogorât din cer și Om fără de păcat M-am făcut, și iată, nu păcatele vor fi cercetate, ci iubirea sau neiubirea fiecăruia, și unii vor fi binecuvântați, iar ceilalți vor fi lepădați, căci și-au strâns loruși singuri acest blestem prin despărțirea lor de Dumnezeu.
Așadar, adaug acum în cartea cuvântului Meu din vremea aceasta, adaug cuvânt de mărturie pentru cei care M-au aflat și au venit și le-am deschis și au stat lângă izvorul Meu unii cinci ani, alții zece sau cincisprezece sau mai mulți ani, și și-au luat apoi calea înapoi, și nu numai, căci au părăsit pic cu pic viața lor curată și frumoasă, după cum dorul Meu așteaptă de la creștini, o, nu numai că s-au dus lepădând binecuvântarea și fugind pe întuneric în noapte, dar s-au făcut apoi dușmani și defăimători și hulitori asupra Mea și a celor rămași lângă Mine, și, mai mult, dușmanii cuvântului gurii Mele s-au făcut, căderea lor în păcatul necredinței, căderea lor din har, o, și încearcă ei să lucreze ca Iuda și-și fac rost de păcatul trădării și al tragerii după ei încă pe cei curtați de ei, făcându-și între ei frăție cu inimă rea și lucrând să piardă și alții veșmântul care îi ține sub ocrotirea cerească și sub hrana de sus pentru viața lor, o, și iată ce-și atrag pentru ei cei ce cred că se pot lupta împotriva cuvântului Meu cel de șaptezeci de ani cuvântător peste pământ, căci au căzut ei în necredință, iar necredința este blestemul care cade peste cei ce se despart de Mine și de cuvântul Meu pentru voile și plăcerile și dorințele lor, o, și nu mai văd și nu mai știu ei că necredința este diavolul care îi îndeamnă spre acest păcat, ca apoi să-i lepede că M-au iubit cândva, și nu uită el aceasta și îi pedepsește cu necredința cu care îi hrănește, o, și nu le va fi bine celor ce M-au iubit cândva, dar dacă n-au mai vegheat cu Mine pentru ocrotirea lor au căzut apoi în mâna lui satana și fac acum servici pentru placul lui și stau la întuneric cu lucrare de cârtiță, după ce au pierdut ceea ce au avut, căci au slăbit atât de mult lucrarea îngerului lor păzitor împotriva lui satana, după ce și-au făcut inima urâtă și grea de tot, bizuindu-se pe necredința lor cum că nu sunt Eu acest cuvânt. Dar dacă nu sunt Eu acest cuvânt, cuvântul lor și al necredinței lor ce este?
Stați sub scutul Meu pe care este scris Iisus Hristos, o, fiilor batjocoriți de cei ce și-au lepădat credința în cuvântul Meu cel din vremea aceasta, căci vine clipa să vadă cei ce zic că lovesc în voi și vor vedea ei toate rănile pe care Mi le fac, toată batjocura lor pe fruntea Mea, zicându-și că lovesc în voi. O, ați fost mereu loviți și v-a durut mereu, iar pe vremea durerilor Mele din voi erau odinioară alături vouă și sufereau cu Mine și cu voi și cei care acum, iată-i, lovesc și ei, căci s-au lăsat câștigați de satana necredinței și se dau mari și scot cuvinte din cărțile părinților bisericii creștine ca să vă spună cu aceste cuvinte că nu sunt Eu acest cuvânt, dar Eu le spun că am dat numai cât am voit Eu celor mărturisitori prin vreme să știe, și au știut și au lăsat cărți scrise în nume de sfinți ai bisericii, dar erau și ei oameni mai întâi, o, că nu mai știu cei ce vă defaimă cu ce să mai zgârie obrazul Meu durut, și aș da să spun: „Tată, iartă-i, că nu știu ce fac!”, o, și nu pot să spun aceasta pentru ei, pentru cei scriși în cartea Mea cea de azi, și prinși în atâtea fotografii ale petrecerii lor cu Mine și cu poporul cuvântului Meu, și cuprinși în atâtea povești sfinte și puse spre vedere, și care se vor vedea de peste tot și vor mărturisi statul lor lângă Mine, o, și nu le mai trebuie altă judecată mai dureroasă, și de aceea dau să-i sfătuiesc și le spun:
Stați cuminți! Acest cuvânt sunt Eu, Iisus Hristos, în Care voi loviți acum cu necredință, după ce ați căzut din brațul Meu și de sub ocrotirea Mea, o, și vă întreb acum pe voi, unde ați da să-i trageți pe cei pe care dați să-i smulgeți din brațul Meu de Păstor?
O, fiilor rătăciți și rătăcitori, ați omorât în voi iubirea cea pentru Mine, și din care vă plămădisem și pe voi când ați bătut să intrați și voi la masa mângâierii Mele. V-ați vândut mintea răului din ea, vă credeți deștepți când umblați după oameni care fac minuni, bieții de voi, o, și uitați că minunile sunt pentru cei necredincioși, nu pentru cei credincioși, căci scris este cuvântul Meu care vă spune: «Cel ce-și câștigă viața, acela și-o va pierde, iar cel care o pierde pentru numele Meu, acela o va câștiga».O, nu e greu să scoli bolnavul din boală cu cine știe ce puteri străine de Dumnezeu, și de care aduce aminte Scriptura despre cei ce vor face semne și minuni și vindecări și învieri de morți. O, nu e greu să întâlnești făcători de așa minuni, cu care zici că-ți câștigi viața, dar e minunat când îi spui bolnavului: În numele lui Iisus Hristos scoală-te și umblă!
Eu sunt Cel ce miluiesc, Eu sunt Cel ce dau viață. Eu am coborât din cer, și fără de păcat M-am făcut om ca să vindec omul căzut în neputință și să-i dau viață din viața Mea și să-i caut pe cei neputincioși și apăsați de păcat.
Eu sunt Cel ce fac bine omului, Eu, și nu cei ce zboară pe sus prin nevoințele lor de a fi văzuți mari cât Dumnezeu, și care nu știu, bieții de ei, că omului nu-i trebuie puteri prin nevoință, și ca să facă apoi minuni printre oameni și să-i tragă spre înălțarea minții. O, nu-i trebuie omului așa ceva înaintea Mea, ci îi trebuie doar umilință mare și mereu, căci Eu nu sunt cu cei ce se înalță pe sine ca să cadă cât mai de sus de la înălțime, ci sunt cu cei ce se micșorează tot mai mici, și pe care Eu îi ridic mari prin smerenia lor și-Mi rămân ei credincioși cu viața lor.
Vai de cei ce-și cumpără zile pe pământ prin cei ce fac minuni și vindecări de la ei putere, și după care umblă cei ce nu cunosc și nu iubesc pe Dumnezeu! Iar în zilele acestea așez cuvânt ceresc și spun: Vai de cei ce nu Mă cunosc în acest cuvânt, cu care vin din cer și păstoresc cu el pe cei pe care Tatăl Meu, descoperindu-Mă lor, îi atrage la Mine și la Tatăl!
Iar și iar dau să povățuiesc pe cei fugiți de la Mine și le spun lor: Fiți cuminți dacă ați fugit! Vine vremea să mărturisească ea însăși timpul vostru de lângă Mine, de lângă acest cuvânt de dor al Meu după om. Sunt Mielul lui Dumnezeu și sunt Cel ce biruiește. Să nu credeți că loviți pe cei care v-au fost cândva frați de credință și de iubire sfântă. Lupta voastră este împotriva Mea și dați în Mine, în Mielul lui Dumnezeu, căci Eu sunt acest cuvânt. Iar pe cei care îi citiți și îi știți sfinți ai bisericii lui Hristos, lăsați-i în pace întru odihna lor, nu mai faceți din ei arme cu care să loviți în cuvântul Meu citind din cuvintele lor ca să defăimați adevărul cuvântului Meu. Iată, v-ați pierdut credința, și odată cu ea și iubirea și mintea și frica de Dumnezeu, o, și ați slăbit de tot lucrarea îngerului, care ar fi să vă facă ocrotire, dar în jurul vostru stau lanț numai duhuri străine de Dumnezeu și numai îngâmfarea care vă hrănește cu rătăcirea ei, iar spinii pe care dați să-i înfigeți pe fruntea Mea vor fi martori pentru Mine între Mine și voi, o, și de aceea vă îndemn cu milă: Fiți cuminți! Ați căzut mai rău decât fiul risipitor care pleacă și cheltuie bogăția tatălui său, căci voi loviți în Mine, fiilor neveghetori pentru voi.Așadar, în zi de duminică am așezat cuvânt de mărturie în cartea Mea din zilele acestea și am însemnat în ea răzvrătirea și neliniștea celor ce n-au rămas întru iubirea Mea, și au plecat și au nimerit pe la cei care i-au ajutat din lături pentru necredință și i-au scos pe ei de sub ocrotirea Mea, pe care aș mai fi lucrat-o lor dacă ar fi rămas în duhul umilinței și al durerii celor care Îl părăsesc pe Dumnezeu pentru plăcerile lor, pentru duhul lumii, pentru păcat.
Și așez acum numele Meu pe această carte și spun: De șaptezeci de ani cuvintez și se scrie pe pământ acest cuvânt și n-a fost putere să-Mi oprească izvorul gurii Mele și lucrarea cuvântului Meu și a mers ea numai prin valuri, numai prin furtuni dinăuntru și din afară și a mers și merge, iar satana se înspăimântă tot mai mult și-și pierde puterea și pierde de tot.
Eu sunt acest cuvânt, Eu, Iisus Hristos, Cuvântul Cel de la început de timp și Cel de la sfârșit de timp.
Eu sunt Alfa și Omega, Eu sunt, Eu, și numele Meu cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.