Pe cale cu slavă de cuvânt între cer și pământ, între văzutele și nevăzutele facerii cerului și a pământului și a omului, așa este calea pe care străbat ca să vin în cetatea cuvântului Meu și să-Mi așez în carte grăirea și împărțirea ei peste tot cu glasul Meu de Păstor, căci este scris în Scripturi că Eu Însumi voi veni și voi păstori și-Mi voi întări pe picioare pentru mers turma neîngrijită și nepăstorită și neputincioasă în fel și chip, căci vai oilor fără păstor, precum este scris!
E zi de duminică în cer și pe pământ, dar pe pământ nu este ca în cer această zi din zilele săptămânii, pusă în vremea zilelor facerii zi de lumină și de odihnă a Domnului și a omului cu Dumnezeu pe cale cu lumină, dacă omul se alege cu Dumnezeu în vremea lui de pe pământ până să fie sortat la dreapta sau la stânga pentru țara veșniciei, în care omul trebuie să-și adune și să se adune ca să aibă parte apoi de primire și de iubire.
Dar cum să se adune omul în veșnicie cu viața lui lucrătoare spre acest veșnic tărâm? O, iată cum! Amintesc povața Mea dată celor de acum două mii de ani, care căutau sub păstorirea Mea și le spuneam: «De Mă iubiți, păziți poruncile Mele. De vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine pentru purtarea crucii. Cel ce nu lasă pentru numele Meu și pentru mersul cu Mine mamă și tată, frați și surori, soți și copii, averi și ranguri, să nu vină după Mine», o, că nu poate cu acestea să fie cu Mine și al Meu câtă vreme el are atâtea de purtat pe pământ, căci calea spre Mine este dragostea de Dumnezeu cu lepădare de sine, și așa se câștigă țara veșniciei, unde se intră prin lepădare de sine pentru dragoste de Dumnezeu.O, dar cuvintele Mele de atunci n-au pătruns în mintea și în înțelesul și în inima celor de atunci, care aveau atâtea de-ale lor și nu le mai rămânea pentru Dumnezeu iubirea, iar Eu am spus cum Mă poate avea omul și i-am spus: «Să-L iubești pe Dumnezeu din toată inima, din tot sufletul, din tot cugetul și din toată virtutea ta, și să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți, și nu mai puțin», iar desăvârșirea și-o poate omul proba și arăta când în locul lui îl alege pe aproapele său, dovedind că a înțeles cum să-și arate spre Dumnezeu iubirea sa lucrând.
Amintesc încă din povețele Mele de acum două mii de ani pentru păstrarea și păzirea credinței și le spuneam la ucenici: «Rugați-vă să nu cădeți în ispită, rugați-vă să nu vă pierdeți credința!», iar unii au pierdut-o la cea mai mică adiere a încercărilor pentru probarea credinței.
Se apropia vremea crucii Mele și căderea din credință, căci toți așteptau împliniri și se visau biruitori prin Mine, iar Eu îi îndemnam să se roage să le dea Tatăl credință și lucrare de credință, căci cu credința nu numai se crede, ci se și lucrează, o, că nimic nu vine de-a gata, mai ales când omul nu are merite prin viața lui fără de lucru sfânt lângă Dumnezeu.
Am venit să fiu Păstor și să-Mi aleg ucenici pentru credință ca să-Mi fac cu ei împlinirea Scripturilor care așteaptă să se arate așa cum a fost făgăduința că va veni împlinirea lor, și iată, trebuie credință însoțită de lepădarea de sine, căci altfel omul caută ale sale prin credință, o, dar nu așa, căci trebuie desăvârșire în iubire, iar iubirea nu caută ale sale, nu caută nimic pentru sine cel care iubește pe Dumnezeu fără de camătă, și toate aceste taine trebuie bine înțelese ca să poată omul să-L aleagă pe Dumnezeu de cale a sa, și ca nu cumva ispita când vine să-l prindă fără de lepădare de sine și să cadă spre deșertăciuni iar și iar cu viața sa.
De aceea, Eu, Domnul, păstoresc și spun că în credință trebuie multă, multă dragoste apoi pentru ascultare, pentru jertfire, pentru sfat, pentru dor de Dumnezeu și de fiii lui Dumnezeu, pentru rugăciune tot timpul, căci am spus: «Rugați-vă neîncetat!», că rugăciunea Îl ține pe Dumnezeu lângă cel statornic în dragoste, și e ca și mersul după hartă, după carte, și te ghidează în tot pasul prin duhul ceresc, care stă aproape prin rugăciunea ta.
Cei ce merg cu mașina au legea pe cale și o îndeplinesc ca să nu cadă în ispită, în necazuri, în pierderi, iar dacă nu merg după carte se pot vătăma, pot suferi și pot aduce suferință, dar statul cu Dumnezeu aproape cu rugăciunea prin care vorbești cu Domnul, aceasta ține departe ispita și are Domnul grijă de tine și de credința ta, pe care o poți pierde dacă nu stai cu Dumnezeu de vorbă ca tovarăș de drum și ca Păstor al tău, pe care îl poți avea de Dumnezeu al tău numai dacă vorbești cu El, numai dacă te arăți Lui cu toate ale tale ca să le știe El de la tine și să te aibă cu inima curată lângă El.
Iată, lucrarea Mea de Păstor e dulce. Vorbirea Mea cu omul e multă. Trebuie să învețe și omul să stea de vorbă cu Mine, să aibă mereu această vreme la îndemână ca să Mă aibă de Dumnezeu al său, și să-l am al Meu și Eu pe el.
Îmi pregătesc mereu hrană de cuvânt ca să împart, ca să păstoresc, ca să-i învăț credincioșia pe cei ce Mă aleg de viață a lor. Lumea își caută mereu bucurii și distracții lumești și râsete și glume și șiretlicuri care stârnesc veselie, o, și așa li se pare lor că trăiesc, că se simt bine, dar nu e totuna traiul cu trăirea, și doar își pierd vremea vieții toți, dar de câștigat nici vorbă.
O, cât aș vrea de mult să păstoresc, să povățuiesc, să deslușesc și să ia mulți din aluatul învățăturii Mele, măcar cei care au parte să creadă, și apoi să caute ei cu lucrările credinței, cu multele ei lucrări pentru zidirea omului cel nou, după chipul și asemănarea Mea!
Dau să-Mi lărgesc pic cu pic tărâmul veșniciei pe pământ între oameni. Sunt atât de lipsit de oamenii de pe pământ pentru acest mers spre tărâmul Meu de păstorire și spre masa Mea cu sfinții cu care vin să-Mi lărgesc tărâmul și mersul și strigarea peste pământ, o, și sunt lipsit de lucrători, de cei ce iubesc pe Dumnezeu și mersul lor cu El și cu împlinirea poruncilor Lui pentru fiii lui Dumnezeu între fiii oamenilor, care nu tresar în față cu prăpăstiile în care dau să cadă.
O, Mi-e dor de România, Mi-e dor, Tată, Mi-e dor de ea, de tărâmul Meu cel dintâi Mi-e dor, și Mi-e dor de împărăție cerească pe meleagul ei! O, cu ce glas, cu ce cuvânt să mai strig spre fiii acestui neam drag Mie de la facerea lumii și până azi, ca să aibă ei de lucrare a lor dragostea de Dumnezeu și să-i simtă gustul și dulceața ei?Mi-e dor de tine, țara Mea cea dintâi! Te-am însemnat Eu Însumi a Mea cu statul Meu pe plaiul tău la facerea lumii. Voiesc să împart cu tine dorul Meu de tine și vin spre tine, și vino spre Mine cu dor! Dorul este ceea ce îl ține în viață pe om și îi dă speranță. Dorul este hrana vie a sufletului care nădăjduiește și trăiește prin dor.
Mi-e dor de tine, țara Mea cea de la început, pe al cărei țărm am stat și am cuvântat cuvântul facerii lumii. Mi-e dor, și vin cu dor în cuvânt și-ți dau de știre venirea Mea la tine cu începutul tău și al Meu cu tine, cu limba pe care am vorbit-o la început, și iată, și la sfârșit, și pe care doar păsările și animalele și facerea toată o mai au ca limbă de vorbit între ele și unele cu altele, și voi desluși într-o zi taina limbii vorbite între cer și pământ la început, limba lui Dumnezeu la facerea lumii, o, și cum să nu trag spre începutul Meu cu tine, țara Mea cea de la început, și de aceea Mi-e dor de tine.
Mi-e dor de România, Mi-e dor de început la sfârșit, și îi este dor sfârșitului de început, o, și să nu se mai mire nimeni de ce vin Eu cuvânt pe pământ în această țară. În toate duminicile Îmi voi aminti de duminica Mea cea dintâi pe pământ, și cu dor însuspinat caut după această amintire și Mă fac Păstor peste tine, pământ și neam român, și spun în zi de duminică: Să fie lumină!
Veniți de luați lumină, fii ai României! O, ce mare ești, Românie, și ce mică ai rămas pentru Dumnezeu din câtă ești! Mi-e dor de tine și de întregirea ta sub dragostea Mea, căci tu ești țara Mea cea de la început și cea de la sfârșit, de care-Mi este dor.
Și acum, pace vouă, celor ce-Mi deschideți ca să intru în cetatea cuvântului Meu și să-Mi las lucrarea de Păstor în carte și să fiu împărțit peste tot! Vă voi desluși taina despre ieșirea Mea cu voi în oraș cu duhul Crăciunului, fiilor din cetate. Vă voi arăta măsura cu care am măsurat și ce am măsurat și ce am cules ca să punem în carte, fiilor. De aceea căutați spre vorbirea Mea cu voi, și apoi spre vorbirea voastră cu Mine, căci de o parte și de alta se lucrează iubirea și se face cuvânt și se dăruiește, fiilor.
Și acum, lucrați din urmă tot ce a mai rămas, tot ce vine de lucrat și de împlinit, și cu chivernisirea timpului, așa să lucrați și să sprijiniți prin ceea ce lucrați, căci vom găti acum duhul Crăciunului în cetate și peste poporul cuvântului Meu, și mereu cuvântul Meu lucrează între Mine și voi, căci Eu nu am altceva de lucrat decât lucrarea Mea dată de Tatăl s-o aduc pe pământ, și toată însoțirea Mea cu voi poartă numele Meu și se cheamă ea Cuvântul lui Dumnezeu, o, fiilor. Amin, amin, amin.