Mă așez cu masă cerească și cu zi de serbare arhierească în cetatea cuvântului Meu de pe meleagul neamului român și Îmi găsesc străjerii întru întâmpinarea Mea cu cartea deschisă ca să-Mi fie scris cuvântul, și tot cuvântul Meu cel rostit și scris are putere mare și are împlinire din cer venită ca să se așeze și să lucreze, o, și de aceea Îmi trebuie credință lucrătoare care să Mă întâmpine, și de aceea cei ce cred venirea și cuvântul Meu trebuie să caute să înțeleagă îndeajuns de ce cred ei acest cuvânt, cu care Eu, Domnul, Îmi fac cărare și venire între oameni, căci altfel credința nu le ajută statornicia și lucrarea lor lângă Mine, și pot păți ei ca și cei care au fost aproape venirii Mele multă vreme și au căzut în nepăsare apoi și s-au întors la deșertăciunea vieții vremelnice, la nestatornicie, la despărțire de Dumnezeu și de lucrul Său cel scump și sfânt cu omul pe pământ, și iată, iar și iar Mă vestesc în mijlocul celor ce Mă așează cuvânt în carte și care cred când Eu le grăiesc din nor, căci scris este că nor și negură este împrejurul Meu când Îmi las auzit glasul peste pământ, o, și numai așa am lucrat în toate vremile când M-am sprijinit cu omul pentru așezarea cuvântului Meu scris, și care Mă mărturisește prin vreme până azi.
Pace peste pământ dau și tot dau să așez, dar necredința oamenilor Îmi stă împotrivă, ca și nepăsarea lor de Dumnezeu, și cu atât mai mult este de vătămătoare necredința slujitorilor de la altare, căci chiar dacă se arată ei slujind înaintea oamenilor în numele Meu, nu sunt ei dintre păstorii și dintre oile Mele, căci oile Mele ascultă de glasul Meu, precum este scris că Eu sunt Păstorul Cel bun și Îmi cunosc oile, și ele Mă cunosc pe Mine și merg după Mine căci Îmi cunosc glasul, și iarăși este scris de cei ce nu cred pentru că nu sunt dintre oile Mele, pe care nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu, Care Mi le-a dat.
O, fiilor care Mă primiți și Îmi cunoașteți glasul când vin și grăiesc peste voi, iată ce vă spun: Cei ce nu cred acest cuvânt, nu cred pentru că nu sunt din oile Mele. Așa le-am spus Eu acum două mii de ani fariseilor și cărturarilor și preoților și mai-marilor de atunci și le-am spus: «Voi nu credeți pentru că nu sunteți din oile Mele, care Îmi cunosc glasul și merg după Mine când Eu le mân și le scot la pășune».
O, trebuie învățătură multă și deslușitoare pentru credință, și de aceea, fiilor, o, de aceea cel mai mare, cel mai arzător și mai neliniștit dor al Meu după voi și pentru voi este strângerea voastră laolaltă în duminici și sărbători pentru Mine cu voi, și pentru voi cu Mine, pentru glasul Meu de Păstor peste voi ca peste oile care Îmi aud glasul, iar Eu le mân, și ele merg după Mine căci Îmi cunosc glasul, o, că sunt multe de învățat mereu, și trebuie lucrat la vreme ca să nu se strice ceva prea rău când vin încercări, când dau să se ivească nepăsări și nelucrare, și aceasta am tot spus mereu poporului cuvântului Meu și l-am povățuit să stea sub veghe, căci vremea este rea pentru oile Mele, iar lucrarea statorniciei și a bucuriilor sfinte între frați și a odihnei Mele în mijlocul lor, această lucrare de păstorire nu trebuie să stea din lucrul ei, căci este ca hrană, fiilor.Când am dat să-l păstoresc pe omul cel întâi zidit, o, el n-a mai voit, și a umblat apoi de capul lui ca și Israel, care a văzut atâta măreție lucrată pentru el de la Dumnezeu, și cu toate acestea el alegea mereu libertatea și neascultarea, adică necredința, iar Eu, Domnul, i-am lăsat de capul lor, i-am lăsat să umble după dorințele inimilor lor și au mers după cugetele lor, precum este scris.
Așadar, Eu sunt Păstorul Cel bun, și fericiți sunt cei care Mă au de Păstor al lor și care sunt din oile Mele, căci oile sunt blânde și de aceea sunt ale Mele, iar caprele sunt cele care se zburlesc și care nu primesc și care nu se apleacă și nu sunt cuminți și își caută voile lor și se cunosc prin purtare și prin rod străin de duhul cel blând al Păstorului de oi, iar Mie drag Îmi este să păstoresc și să am oi care ascultă de glasul Meu și să-Mi duc la capăt cu ele lucrarea dată Mie de Tatăl s-o împlinesc în vremea aceasta între cer și pământ.
O, iată de ce am venit Eu pe pământ cuvânt, fiilor! Așadar, trebuie reparat ceea ce omul a stricat alungând din el iubirea, și trebuie această zidire pusă la locul ei cel dintru început, și de aceea trebuie veghe împotriva vrăjmașului de satana, care l-a despărțit pe om de Dumnezeu, mințindu-l și biruind împotriva iubirii de Dumnezeu din el.
O, fiilor, feriți-vă de duhul minciunii, de vorba dusă de colo-colo fără căpătâi. Faceți ca împăratul David, care a avut înțelepciunea să nu se ia după vorbe și a spus: «Pe cel ce clevetea în ascuns pe vecinul său, pe acela l-am izgonit și mi-am îndreptat ochii spre cei credincioși ca să stau cu ei și lângă ei pe cale fără de prihană», și iată ce frumos vă păstoresc, ce dulce vă port de mânuță împărțindu-Mă vouă, și ca să dați voi poporului cuvântului Meu povețele Mele, fiilor! Iar acum la masă arhierească pentru pomenirea ierarhului Nicolae între cei din cer pun peste voi binecuvântare nouă și ridicați-vă să gătiți bucuria duhului Crăciunului și s-o împărțiți în oraș peste gospodarii care vă așteaptă pe la porți ca să le împărțiți bucurii de sus, fiilor. Așadar, gătiți-vă pentru ieșire cu binecuvântare și cu alai de sărbătoare și cu daruri dulci și cu dulceață cerească pentru cei care o așteaptă de la voi, și se va auzi spre margini lucrarea Mea cu voi, duhul Crăciunului, pe care lumea îl cunoaște cum știe ea, dar duhul acestui praznic numai Eu și cei păstoriți de Mine îi știm gustul și locul lui din calendar, căci acum o sută de ani s-a ivit un vrăjmaș cu numele de antichrist, ascuns sub haină de păstor de oi, și a scos din calendar două duminici și a zdruncinat de la locul lor din vreme sărbătorile creștinești, și de atunci sfinții nu mai sunt pomeniți în zilele lor de serbare ca în strămoși, dar am venit Eu la voi și am reparat în mijlocul vostru această clătinare a vremii serbărilor sfinților și depășite cu treisprezece zile pentru sărbătoarea cu ținere, o, și așa lucrăm repararea și serbăm în ziua aceasta pe marele ierarh al turmei creștine, pe Nicolae cel milos cu cei lipsiți de ajutor, și apoi mâine pomenim pe copila Filofteia, miloasă și ea pentru cei săraci, o, și așa de frumos este în cer cu sfinții Mei cei frumoși la suflet și la faptă, și binecuvintez acum lucrul vostru cel pentru duhul Crăciunului și cereți, fiilor, cereți la cer să fie timp prielnic și să se strângă norii în dreapta și în stânga și să se strângă spre duh de bucurie de naștere a Mea pe pământ toți cei dornici de bucurii sfinte de pe meleagul acestui oraș cu împrejurimile lui, o, și vom sta deasupra cu sfinții și vom însoți calea voastră și vom stârni adierea mângâierii de sus peste toți cei strânși pe lângă voi pentru măreția și numele Meu de peste voi, fiilor.
Așadar, cu pace cerească să pregătiți acum popasul de poveste de naștere, povestea Mea cea de acum două mii de ani, când am avut însoțitori ai nașterii Mele oile și vitele în jurul ieslei cu paie în care am venit să Mă nasc Prunc pe pământ între oameni, și iată amintire și poveste sfântă, fiilor!
Și acum, cu pace și cu putere cerească vă înzestrez pe voi pe toți! Luați peste voi Duhul Meu de Păstor, cu care în această zi de praznic am păstorit pe poporul cuvântului Meu, și-Mi așez peste cartea Mea cea de azi numele Meu de Păstor venit din cer la voi, ca să Mă dați în lung și în lat peste pământ cu vestea venirii Mele de la Tatăl la oameni, ca să înnoiesc și să aduc nașterea din nou a lumii, o, fiilor, și numele Meu este nou și se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.