Mă numesc Ursu Valentina Veronica, am 50 de ani. M-am născut dintr-o familie creștină, care a cunoscut-o pe sfânta Virginia și care a auzit cuvântul Domnului transmis prin ea. Unele din mărturisirile părinților mei îmi sunt încă vii în amintire, cum ar fi cea a mamei mele, care-mi spunea că încă din anul 1957 asculta cuvântul Domnului și se ducea pe ascuns la întâlnirile cu creștinii. Îndemnat de fratele lui mai mare, tata a transportat creștinii cu căruța în mai multe localități unde Domnul avea lucrare. Ajutându-i pe aceștia, s-a apropiat cu sufletul de ei și și-a dorit și el o familie creștină.

Îmi amintesc că la o coborâre de cuvânt al Domnului în casă la noi, părinții mei au vrut să pregătească pentru masă carne de porumbel. Între timp Domnul a intervenit în cuvânt și a spus că e păcat să mâncăm carne de porumbel. De atunci noi n-am mai mâncat așa ceva. Tata mi-a mai spus că sfânta Virginia era des urmărită și controlată de securitate, iar la unul din controale alături de mai mulți creștini a fost găsit și el în casa ei. A fost dus la beciul securității din Târgoviște, a fost anchetat și amenințat o noapte întreagă ca să spună ce a auzit de la Verginica, iar el a păstrat taina cuvântului și se prefăcea că nu știe să răspundă la întrebările lor.

Odată am fost cu părinții mei la unul din mai multele spitale în care a fost internată forțat sfânta Virginia și nu ne-a dat voie să vorbim cu ea. Am privit-o cu durere printre gratii.

Mama citea din viețile sfinților și din Sfânta Scriptură și îmi spunea că la sfârșitul lumii se va coborî Noul Ierusalim din cer pe pământ cum spune la Apocalipsă, iar eu am fost marcată de această profeție și așteptam împlinirea ei. Am fost alături de Domnul și de cuvântul Lui prin sfânta Virginia, și apoi prin sora ei, mama Lelica, până la vârsta adolescenței când, influențată de școală și de duhul lumii, am slăbit viața cu Dumnezeu și m-am distanțat de lucrarea și de poporul Lui. Totuși, la un moment dat am vrut să merg la mănăstire, căci de mică îmi doream să fiu măicuță, dar m-am răzgândit, fiindcă nu am găsit ce căutam.

Plecând pe drumul meu, asemenea multor copii din poporul Domnului am ales lumea, păstrând în adâncul sufletului meu teama că nu e bine ce fac. Cunoscând atâtea învățături de la Domnul și din Sfânta Scriptură, conștiința mă mustra și trăiam cu nădejdea că într-o zi îmi voi schimba viața, deși atunci nu aveam putere s-o fac. Cu toate acestea în tot timpul am simțit ocrotirea Domnului, Care m-a ferit de multe rele.

Îmi dădea târcoale teama că vine sfârșitul lumii și că Domnul urma să coboare Noul Ierusalim din cer pe pământ, iar eu eram departe de poporul Lui. Multe nopți la rând am visat că se arăta pe cer o cruce mare, luminoasă și că pe ea era scris cu litere de foc: „sfârșitul lumii”. După câțiva ani am aflat de la părinții mei că la Pucioasa se zidește biserica Noului Ierusalim după simbolul din Apocalipsă. De când am aflat n-am mai avut liniște până n-am ajuns acolo. În anul 1995 am ajuns la poarta mănăstirii, unde m-am întâlnit cu creștinii și am vorbit cu ei despre viața de nou Ierusalim. Am fost impresionată și am văzut că Domnul cere o schimbare radicală, mai mult decât știam eu. Dumnezeu Își pregătea astfel un popor curat, aparte. Văzându-i pe unii din vechii creștini mi-am amintit de sfânta Virginia, „mama Gigi” cum îi spuneam noi când eram copii, căci se simțea în vorba ei multă bunătate, blândețe și iubire și-ți mergeau la suflet cuvintele ei, Îl simțeai pe Dumnezeu. Același lucru l-am simțit și la urmașii ei, rămurelele prin care Domnul Și-a continuat lucrarea. A venit sfârșitul lumii, sfârșitul lumii din viața mea, fiindcă m-am hotărât să mă întorc definitiv la Domnul.

De-a lungul anilor am văzut împlinirea multor profeții ale Domnului, cum ar fi și construirea „șiragului de mărgăritare” la care din mila Domnului am participat și eu și am văzut cu ochii mei cum în lucrul nostru se împlineau cuvintele Psalmului 70, care spun: „Intra-voi întru puterea Domnului”. În lucrul nostru de zi cu zi se vede deslușit lucrarea lui Dumnezeu cu omul și împlinirea Scripturii: „Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii, și El Se va sălășlui cu ei, și ei vor fi poporul Lui, și Însuși Dumnezeu va fi cu ei”.

Este o trezire nouă în cer şi pe pământ, acum, când mai e un pas de viaţă pământească.