Ceea ce am văzut şi ştiu, aceea mărturisesc şi scriu: M-am născut şi am crescut în spiritul creştin ortodox, din părinţi care au cunoscut această lucrare dumnezeiască şi vasele prin care Dumnezeu S-a slăvit. Precum un ghiocel străbate gerul şi gheaţa pentru a ieşi la lumină şi îşi arată frumuseţea sa, aşa s-a ivit în vreme de strâmtorare şi prigoană atee lucrarea celei de-a şasea trâmbiţe apocaliptice prin sfânta Virginia.

Aveam nouă ani, când în casa unui creştin din sat am văzut-o pe sfânta Virginia, chip şi icoană a celei ce a fost şi este trâmbiţa lui Dumnezeu, şi care vorbea cu creştinii, dându-le poveţe sfinte şi mângâindu-i pe cei mici plină de bunătate, blândeţe şi smerenie sfântă. După anul 1980, anul mutării sfintei Virginia la Domnul am cunoscut şi pe mama Lelica, cum îi spuneau creştinii sorei sfintei Virginia, prin care Dumnezeu a continuat lucrarea Sa la fel de plină de bunătate şi blândeţe în cuvânt, vas prin care Dumnezeu lucra şi transmitea binecuvântare, învăţătură sau mustrare pentru creştini şi pentru ţară.

Dumnezeu, Sfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, lucra şi Se identifica pe Sine, împreună cu Maica Domnului şi sfinţii cerului. Se începea vorbirea Domnului cu „Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi!” de trei ori. Erau şi multe profeţii. În timpul lucrării cuvântului era cântată România, coroana română și se cânta: „O, Doamne Sfinte, Ceresc Părinte, susține cu a Ta mână, coroana română!”. S-a împlinit, că regele Mihai avea să vină în țară, chiar dacă nu pe un tron pământesc. Se profețea căderea regimului comunist, a fiarei roșii. Erau îndemnuri pentru a urma calea bisericii și viața sfântă cu toată trăirea ei creștină. Era vreme grea, cu prigoane din partea autorităților, și vânzare din partea celor fricoși și slabi în credință. Ceea ce Dumnezeu zidea și lucra cu trudă, se ridicau iude sau trădători și dărâmau truda și osteneala lucrului Domnului. Atmosfera de catacombă era la fiecare pas, uneori creştinii aşteptau vorbirea Domnului de la 9-12 noaptea până la 5 dimineaţa. Se lucra mult duhovniceşte, se cântau cântări şi se slăvea numele Domnului, chiar dacă era strâmtorare de multe ori şi în inimi. Frica de Dumnezeu însă a biruit frica de oameni. După anul 1990 avea să se mai împlinească o profeţie: în mijlocul României, la Pucioasa se ridica cetatea Noul Ierusalim, coborându-se din cer, de la Dumnezeu, Muntele Domnului, care se înalţă şi se slăveşte prin lumina cuvântului lui Dumnezeu, care, iată, lucrează de peste şaizeci de ani pe această vatră plină de istorie şi jertfă sfântă. Domnul Însuşi trâmbiţează şi intră în cetate cu sfinţii Săi „călare pe cai albi” şi Se vesteşte pe Sine cu putere multă, şi numele Lui este Cuvântul lui Dumnezeu. Aşa cred eu, Nicolae Gheorghe, comuna Căprioru, jud. Dâmbovița, vârsta 45 de ani.