În anul 1986 am cunoscut lucrarea dumnezeiască de coborâre a cuvântului lui Dumnezeu peste oameni. Eram atunci un creştin ca oricare alţii. Mergeam la biserici şi la mănăstiri, fiind din fire mai retras. Chiar din copilărie îmi căutam liniştea sufletească şi îmi doream o viaţă mai altfel decât în cotidianul lumii, o viaţă cu trăire creştinească. Aceasta m-a făcut să mă apropii de viaţa bisericească, de slujbele sfinte, de pătrunderea mai în adânc a tainelor pe care le are în ascunsul ei trăirea ortodoxă şi tradiţiile ei şi pe care o oferă celor ce cu credinţă şi cu inimă curată o caută. Aşa am cunoscut nişte creştini de la care am învăţat acest fel de trăire în învăţătura bisericii şi a comunităţii formată şi condusă de Dumnezeu prin sfânta Virginia. Apropiindu-mă şi pătrunzând mai adânc în tainele acestei lucrări dumnezeieşti, am înţeles, de fapt, scopul pe care-l are Dumnezeu, de a-Şi crea un popor curat şi sfânt şi credincios făgăduinţelor lăsate de El, pentru că trăirea ortodoxă creştinească în biserică nu este decât făţărnicie. Aceasta înţelegând, am căutat cu inima şi mai curată ca să fiu cuprins în acest popor ales şi format de cuvântul lui Dumnezeu vreme îndelungată şi să urmez învăţăturile de mântuire care vin din cuvântul lui Dumnezeu.

Prin cuvânt şi chemare cerească am venit apoi la Pucioasa, supunându-mă lui Dumnezeu Cuvântul. Am venit în luna mai, anul 1990.

Mă obişnuisem să merg zilnic la mormântul sfintei Virginia, ca să aprind lumânări şi candela. În una din zile, fiind cu încă un frate din comunitate la mormânt, am auzit glas din mormânt spunându-ne: „Voi veniţi aici la mine, iar eu sunt acolo cu voi“, înţelegând astfel coborârea ei prin cuvânt, alături de cuvântul Domnului, care se lasă auzit din cer în acest loc.

Am văzut cum a crescut Dumnezeu prin cuvânt, uşorul cu uşorul acest popor, şi cum l-a condus pe calea sfinţeniei, spre desăvârşire, prin învăţături, începând de la cel mai neînsemnat amănunt de comportare creştină şi de trăire sfântă. Aşa am ajuns să înţeleg ce va să zică trăire de fire duhovnicească în trup.

Sunt în acest loc şi numai acum am înţeles de ce a vrut Dumnezeu să-Şi pună acest loc deoparte, pentru că nicăieri pe pământ nu mai are Dumnezeu loc curat şi neamestecat.

De ce a vrut Dumnezeu atât de amănunţit să-Şi pregătească acest popor în sfinţenie? Pentru ca să împlinească prin el profeţiile cele pentru sfârşitul fărădelegii de pe pământ şi pentru arătarea în chip văzut a împărăţiei noi şi veşnice, de tinereţe fără de bătrâneţe şi viaţă fără de moarte, aşa cum uneori ne spune Domnul, din cer, despre pilda dată de poporul român. Şi aşa cum în nici o vreme nu a fost ca Dumnezeu să lase pământul fără cuvânt dumnezeiesc, fără cuvânt proorocesc, mai mult acum, când greutatea veacului întrece orice măsură, când fel de fel de aşa-zişi prooroci s-au erijat în a cunoaşte şi a vesti despre viitorul lumii, mai mult acum Dumnezeu nu-l lasă pe poporul Său pe care l-a ales în vremea aceasta şi pe care l-a curăţat de fărădelegea lumii şi l-a făcut să fie nu numai cu vorba, ci şi cu împlinirea creştin adevărat. Dumnezeu nu l-a lăsat şi nu-l lasă pe poporul Său fără cuvântul Său cu care-l călăuzeşte spre starea edenică.

Mărturisesc încă o dată că glasul Domnului se aude grăind deasupra aşezământului sfânt, unde noi acum locuim în număr de paisprezece. Chiar eu sunt unul din cei care scriu cuvântul auzit, şi am de la Domnul misiunea să citesc apoi cuvântul Său poporului creştin, hrănit cu această mană cerească. Încă mărturisesc că împlinesc aici tot ce-mi spune Dumnezeu să împlinesc, şi nu mă îndoiesc în tot ceea ce îmi cere Dumnezeu să împlinesc. Sunt unul dintre cei trei slujitori aleşi şi unşi de Dumnezeu, în chip providenţial şi cu totul depăşind legile firescului, martor al acestei taine fiind arhiereul Irineu, cel împreună credincios cu noi cu mult înainte de a cunoaşte eu această lucrare cerească.

Cuvântul lui Dumnezeu înnoieşte şi sfinţeşte şi zideşte după a Sa pronie şi bunăvoire, iar noi suntem împlinitori.

Ferice celor ce vor crede ca şi mine în această lucrare dumnezeiască, coborâtă între oameni şi pentru oameni, întru lucrarea Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh. Amin. Nedelcu Nicolae