Eu, Marin T. Ion, din comuna Turbaţi, Sector Agricol Ilfov, mărturisesc că am cunoscut-o şi am respectat-o pe mămica Verginica, din anul 1956. Atunci am auzit de o tânără fecioară de pe lângă Pucioasa, care vorbeşte lucruri minunate despre Dumnezeu, şi am mers să o cunosc, împreună cu consăteanul meu, Tache Gavrilă. Amândoi am rămas de atunci uimiţi de câte spunea Dumnezeu prin gura acestei fete şi am rămas încrezători până azi că Dumnezeu e Cel Care vorbeşte, explică şi învaţă.

Încă de la prima întâlnire cu această surioară, în timpul vorbirii Dumnezeu m-a întrebat de ce în timpul sfintei Liturghii stau cu genunchii pe pernă şi nu-i ţin pe podea, că e păcat să folosesc perna la genunchi. Am rămas încredinţat din capul locului că numai Dumnezeu cunoaşte toate faptele şi gândurile oamenilor. În timpul unei alte vorbiri Dumnezeu mi-a spus să am grijă să dau prin casă cu tămâie şi să nu mai primesc şarpele în casă. În scurt timp am înţeles că şarpele era un sectant vecin, care venea mereu pe la mine cu scopul de a mă convinge să mă lepăd de învăţătura creştin-ortodoxă şi să merg cu el la adunarea lui. De atunci nu l-am mai primit pe la mine, şi Dumnezeu m-a salvat de la rătăcire.

Odată, noaptea, mi s-a arătat la răsărit, între icoane, aproape de tavan, mama Verginica, îmbrăcată în negru, şi mi-a spus de trei ori: „Vine focul!“. Altă dată, iar a apărut mama Verginica şi a strigat de mai multe ori: „Vine regele Mihai!“. De curând, într-o noapte, am văzut în dreptul sfintelor icoane o rază foarte luminoasă şi am auzit un glas care m-a strigat pe nume, glas care semăna leit cu cel al mamei Verginica. M-am uitat cu atenţie; raza a dispărut, şi a apărut o rachetă care lăsa în urmă un val mare de fum, iar în fum am văzut clădiri care se dărâmau şi pământuri care se cutremurau. M-am speriat, m-am închinat, şi am înţeles că maica Verginica a vrut să-mi arate sfârşitul lumii fără Dumnezeu.

Îmi amintesc foarte bine că la o vorbire de la începutul lunii martie 1977, Domnul ne spunea că va veni foarte curând un cutremur mare, şi Se adresa bucureştenilor din grupul de creştini, spunând: «Bucureşti, oraş frumos, cum am să te întorc pe dos!». Ţin minte că atunci ne-a mai zis: «Copiii Mei, veţi vedea mulţi oameni vii, care vor fi scoşi de sub dărâmături». Aşa s-a întâmplat.

Nu m-am îndoit nici o clipă că această proorocie n-ar fi de la Dumnezeu. Am analizat de fiecare dată învăţăturile primite şi m-am minunat de mila şi ajutorul lui Dumnezeu, dat oamenilor prin gura acestei fecioare. Auzind numai lucruri frumoase despre viaţa curată a acestei fiinţe, eu cred că maica Verginica este o sfântă şi o proorociţă. Amin.