Mă numesc Şerban Spiridon, din satul Fundeni, Sectorul Agricol Ilfov, şi am 35 de ani.

În anul 1978, la sărbătoarea sfântului Dimitrie Basarabov, am mers la slujba de serbare a sfântului, şi acolo am cunoscut un preot pustnic din judeţul Neamţ, care a fost prigonit în timpul comunismului. A stat de vorbă cu mine şi am înţeles că preotul are proorocie şi descoperiri de la Dumnezeu. După puţină vreme iar l-am întâlnit, şi mi-a zis că a avut descoperire de la Domnul că eu trebuie să duc de acum viaţă curată cu soţia şi că Domnul ne-a dat numele de Ciprian şi Iustina, fiindcă peste puţin timp voi merge cu Domnul Iisus Hristos pe un munte înalt, unde se va face o biserică, numită Biserica Noului Ierusalim, iar eu, de atunci, am făcut aşa cum mi-a spus preotul acela.

Am continuat să merg la mănăstiri, să mă apropii de creştinii care-L iubeau mult pe Dumnezeu. Odată eram la mănăstirea Plumbuita şi acolo am cunoscut o creştină de la Târgovişte, care mi-a spus că Dumnezeu vorbeşte prin lucrare de proorocie la Pucioasa. Am mers acolo să văd, în anul 1983, deci la cinci ani după ce mi-a spus preotul acela. Am auzit cuvântul Domnului, căci Domnul Iisus Hristos vorbea prin această lucrare de proorocie, şi de atunci am mers mai des, dar cu mare atenţie, că acolo era mereu urmărire din partea organelor de securitate, căci proorociţa Virginia, prin care vorbea Domnul, mai înainte a fost prigonită de securitate, iar acum, după ce Domnul a luat-o la El, proorocia se făcea prin sora ei, Maria.

În anul 1988 Domnul mi-a spus prin această proorocie să merg la Pucioasa, că are de lucru cu mine, dar eu nu mă înduram să-mi las casa şi să merg unde mă chema Domnul. Îmi plăcea pescuitul foarte mult. Îmi făceam scule de pescuit şi prindeam peşte din lacul Fundeni. Îmi făcusem atunci scule noi de pescuit şi n-aş fi voit să plec, de dragul pescuitului. Dar am văzut mâna lui Dumnezeu peste mine, căci timp de două-trei săptămâni n-am mai prins nici un peşte. Văzând că nu prind nimic, mi-am adus aminte de cuvântul Domnului, am rupt sculele şi le-am lăsat, cum odinioară şi sfinţii apostoli le-au lăsat, urmând pe Domnul. Am plecat la serviciu, dar tot nehotărât în a împlini planul Domnului. M-am urcat într-un tei, ca să culeg flori, şi am căzut cam de la şapte metri înălţime, dar m-am oprit într-o cracă fără să păţesc nimic. Am simţit că Dumnezeu m-a ocrotit. Când m-am dezmeticit, am auzit o voce: „Cipriane, urmează-Mă!“. M-am hotărât, mi-am luat transferul, am părăsit locuinţa venind la Pucioasa, neştiind ce plan are Dumnezeu cu mine. Aici, în anul 1991 am primit poruncă de la Domnul prin proorociţa Maria, sora sfintei Virginia, să construim biserică, fiind dat termenul de trei luni, ceea ce părea imposibil de realizat. Dar pe timp ce lucram, vedeam minuni, parcă ieşea din pământ; nici oboseală nu simţeam. Atunci mi-am adus aminte de acel preot pustnic, care cu ani în urmă îmi spusese de această biserică numită Biserica Noului Ierusalim. Mă bucur că Dumnezeu m-a pus şi pe mine să lucrez la această biserică.

Am văzut şi văd zilnic minuni, şi ne bucurăm că sub ochii noştri se împlinesc toate cuvintele Domnului.