Teme


Adevărata înviere a morţilor şi demascarea slugilor lui anticrist, care o vor imita

... Iată, măi copiii Mei, descoperirea morţilor! Iată, înviază câte doi, câte trei, şi ferice de ei, care au înviat de la moarte la viaţă! Iată cum ies din groapa morţii şi cântă cântarea sfântă. Voi ştiţi că toţi înviază, dar nu toţi o dată. Iată, copii, voi ştiţi că şi morţii aud aceste cuvinte sfinte? Aceste cuvinte ce le auziţi voi, le aud şi morţii şi se miră cum voi aţi avut acest dar duhovnicesc atât de mare, că dacă ei auzeau aceste cuvinte sfinte, ar fi ajuns pocăiţi.


***

... Vino, frate şi soră, vino, căci urmează să chem morţii după tine, că după tine nu mai este altă minune decât aceasta: morţii vor ieşi din mormânt.


***

... Ţineţi minte, că o echipă de scamatori va veni la mormânt şi va învia mortul şi va zice către voi: „Iată ce putere avem noi! Daţi-ne mărirea şi slava ce ni se cuvin!“. Dar vă zic: nu schimbaţi credinţa de la Mine, că lucrul acesta se face cu duhurile necurate, pentru că cel ce vine înainte de Mine şi înviază mortul, acela e pus să te înşele pe tine ca să nu te mai găsesc Eu când voi veni.


***

... Însănătoşiţi minţile, copilaşii Mei, că nu vă foloseşte nimic prooroci mulţi să aveţi. Un singur Prooroc: Eu, Dumnezeu. Vor face minuni şi semne, vor învia morţii şi vor vindeca leproşii, dar Eu zic: paşteţi iarba pe care o cunoaşteţi. Nu daţi năvală că, „dacă a înviat mortul, e Dumnezeu“. Să nu te închini, că dacă te-ai închinat, amin!


***

... Veniţi, tată, veniţi aproape, ţineţi aceste cuvinte, că sunt sfinte. Şi peniţa care le scrie se sfinţeşte, dar ce este rău se blesteamă de Dumnezeu. O, tată, veniţi aproape, că vor ieşi morţii din groapă! Se vor încheia cum îşi va încheia cineva haina sa, şi se va întrupa carnea lor din pământ. O, creştine, atunci vei vedea minune şi nu te vei bucura, ci vei plânge.


***

Vei vedea pe mama ta şi pe tatăl tău când vor învia. Te vei întâlni cu cine nu l-ai mai văzut de mult. Cine e păgân nu va mai avea timp să-şi lepede păgânătatea. Să se ducă vestea aceasta prin toate colţurile.


***

... Copiii Mei, fiţi învăţaţi, că dacă veţi fi învăţaţi, veţi vedea soarele pe cer când se va topi şi veţi vedea cerul când se va face sul, şi morţii înviind şi venind în faţa Mea.


***

Să nu pieriţi în aceste două vremi. În aceste două vremi multe lucruri se fac, mulţi păcătoşi se iartă. Până şi copiii avortaţi se vor scoate din iad. Multe suflete care s-au ucis cu mâna lor, se vor scoate din iad. În aceste două vremi, mulţi dumnezei se vor face printre voi. Se vor face prooroci mincinoşi, care vor face semne şi minuni şi vor învia şi morţii. Vor ieşi la suprafaţa pământului spiritele morţilor, care vor vorbi. Nu vă duceţi la ei,


***

... Fiţi desăvârşiţi, ca să nu fiţi amăgiţi. S-au născut pe pământ oameni cu duh rău, care fac lucrurile pe care le fac Eu: înviază morţii, vindecă orbii, întăresc păcătoşii. Aţi auzit?


***

Copilaşul Meu, înviază din moarte, că acest cuvânt va suna când vor învia morţii. O, de când sun acest cuvânt, şi tu nu mai ieşi din groapa ta!


***

... Tată, nu te mai uita la mortul care se îngroapă, că va fi zi când nu se vor mai îngropa morţii şi va fi că într-o clipită de ceas se vor trezi şi unii şi alţii.


***

Vine proorocul mincinos, cel cu ultimele semne mincinoase, şi va zice că înviază mortul, şi îl va învia în faţa ta, dar acela nu e mortul, şi e altceva această minciună. Vine să te facă să-l crezi că lucrează în numele Meu, dar nu-i adevărat. Eu voi fi Acela Care voi ridica pe cei morţi; Eu, şi nu proorocul mincinos, care-ţi aduce în faţă trupul minciunii lui. Vai de omul care nu are pe Duhul Sfânt în el ca să vadă minciuna mincinosului de azi! Că vreme de şapte mii de ani s-au sculat oamenii ca să se dea drept dumnezei, drept înţelepţi, ca să-şi facă nume oamenii, ca să se amăgească oameni pe oameni, că aşa păţesc oamenii care ies de sub cortul lui Dumnezeu. Omul are curaj în viaţă şi face o mulţime de lucruri.


***

Iar voi, copilaşi din urmă, sunteţi mâna Mea cu care Eu scriu judecata omului care nu s-a lăsat născut din cer. Eu pe om l-am făcut cu cuvântul când l-am făcut din lut, dar omul cu care cuvânt îl face om? El cu păcatul face tot ce face pe pământ, căci omul ieşit din om, este păcatul omului care are de tată şi de mamă pe om. Eu sunt cuvântul cel din cer prin care v-am născut pe voi, copilaşi din urmă, ca să am cu cine să-Mi scriu cartea judecăţii omului ieşit din om. Eu pe om l-am întors în pământ ca să-l ruşinez şi să ştie că tot ce face el, nu este, şi ca să-l fac tot Eu apoi, şi tot din pământ să-l fac, aşa cum este legea Mea. Dar sunt mulţi şi iar mulţi sunt între pământ şi cer care s-au lăsat cu Mine şi cu legea Mea cea dintâi, şi Eu am făcut din ei viaţă veşnică, şi ei sunt vii între cer şi pământ şi n-au gustat moartea, că n-au gustat păcatul nici cu duhul, nici cu firea, nici cu trupul, nici cu inima. Pe aceia îi voi aşeza de mărturie înaintea oamenilor curând, curând, aşa cum v-am aşezat pe voi, fiilor născuţi din cer, la cuvântul Meu.

Faceţi-vă zi după zi rost de nejudecată, fiilor. Bogăţie de nejudecată să vă adunaţi, şi libertate cu Dumnezeu să vă agonisiţi, că Eu, Domnul, vin curând, şi cu Mine vin şi cei adormiţi care au fost cu Mine, şi vin şi cei vii care n-au gustat moartea şi care sunt veşnici, aşteptând biruinţa Mea pentru ei şi pentru mulţi care vor gusta învierea spre judecata păcatului. Amin, amin, amin.


***

Curând, curând se vor ridica cei din morminte şi vor intra în taina vieţii veşnice, taina răscumpărării trupurilor şi înfierea cea veşnică, taina Mea cu omul cel îndumnezeit, întru care să Mă odihnesc după şapte mii de ani de aşteptare.


***

Curând, curând lumina Mea cu voi se va vedea bine; curând, curând, fiilor. Atunci morţii vor învia nestricăcioşi, şi sfinţii şi îngerii vor coborî pe pământ şi vor încununa adevărul venirii Mele, iar minciuna şi trupul ei va roşi şi se va topi spre pedeapsa făţărniciei şi a trupurilor ei.

Eu sunt la uşi. Nimeni nu poate strica cuvântul acesta, iar Cel ce mărturiseşte acestea zice: «Da, vin curând!». Amin, amin, amin.


***

Aceasta este taina cuvântului Meu şi a glasului Meu din zilele acestea, iar cei ce îl aud înviază pentru nestricăciune şi se îmbracă în nemurire pentru întâmpinarea Mea, căci vin cu nunta cea din cer pe pământ, cu taina cea adevărată a nunţii, taina pe care omul pe pământ a închis-o sub păcat atâtea mii de ani numind-o taină şi asemănând-o cu adevărata taină a nunţii. Nunta este mântuirea care se plăteşte cu viaţa, şi altceva nu înseamnă nuntă.


***

se vor scula morţii şi vor mărturisi viaţa lor de pe pământ şi lucrarea Mea de azi cu care Eu, Domnul, împlinesc Scriptura învierii morţilor. Dar odată cu această împlinire se vor arăta şi slugile lui antichrist şi vor da să zădărnicească această taină. El îşi va trimite servi mincinoşi care vor spune că au trăit pe pământ viaţă după viaţă până azi. Iată minciuna la care se lucrează de multă vreme, iar oamenii ei se grăbesc să împlinească rătăcire mare căreia îi va zice: „învierea morţilor”. Se va arăta omul fărădelegii şi va spune despre viaţa lui trăită pe pământ acum o sută de ani şi acum mai multe sute de ani, şi omul de pe pământ va sta şi va asculta, şi nu se va înfricoşa de aşa rătăcire. Şi vor mărturisi şi cei înviaţi despre viaţa lor cea din trup şi despre venirea Mea în cuvântul acesta cu care Eu vestesc şi morţilor, precum am lucrat şi acum două mii de ani când Eu am înviat cu trupul din mormânt, şi cu Mine mulţi au înviat şi s-au arătat cu oamenii, şi iată, unii vor fi morţii înviaţi, iar alţii vor fi cei vii care vor minţi din loc în loc ca să zădărnicească, zic ei, taina învierii morţilor.


***

Am făcut la început cerul şi pământul ca să le pun în slujba omului şi ca să-L slăvească omul pe Făcătorul lui şi să-L aibă mereu înaintea sa şi să lucreze cu El la împărăţia cerurilor pe pământ. Dar omul n-a stat cu temere de Dumnezeu pe pământ nici după căderea lui din rai, şi aşa s-a înmulţit neamul omenesc pe pământ, iar Eu, Domnul, îl rabd aşa de şapte mii de ani. Dar acum am venit iar cuvânt deasupra pământului; am venit pentru învierea morţilor; am venit ca să fac din pământ cer, şi din mort, viu, şi voi cere rodul celor ce s-au aşezat în numele Meu lucrători peste oameni, şi fiecare va culege ce a semănat; ce a pus în pământ, aceea va culege; vii sau morţi va culege. Amin.

Ziua venirii Mele cea de a doua este numită de sfinţii Mei ziua înfricoşatei judecăţi. Zadarnic dă omul să fugă de ea. Mai bine să se apropie de ea omul, că nimeni nu scapă de ea, nici morţii, nici viii. Dacă ţi-e teamă, omule, de ea, scoală-te şi te pregăteşte pentru ea, ca să nu pieri prin ea, ci să fii apoi fiul învierii, fiul veacului ce va să fie. Scoală-te şi te scutură de pământ şi de tot ce e pe el, şi te spală apoi, că iată, apa curge în ploaie din cer pe pământ ca să te cureţe din creştet până în tălpi pentru venirea Mea, iar apoi Eu te îmbrac şi te încalţ şi îţi pun coroana venirii Mele şi te bag la masa Mea de nuntă, te bag la sărbătoarea venirii Mele, la praznicul împărăţiei cerurilor pe pământ, omule.

Eu sun din trâmbiţă învierea morţilor. Ei aşteaptă de şapte mii de ani trâmbiţa învierii lor, iar Eu le spun: un picuţ, şi totul şi toate vor primi haina nestricăciunii, aşa cum Eu le-am întocmit la facerea lor. Amin. Puţin, puţin, şi totul se întoarce în viaţa cea fără de moarte, şi morţii înviază şi mărturisesc pe Dumnezeu şi lucrarea Sa cea de şapte mii de ani, lucrarea de răscumpărare a trupurilor. Amin.


***

Eu însă sunt Cel înviat dintre morţi şi vestesc învierea morţilor prin învierea Mea şi strig la tot omul de pe pământ să se gătească pentru înviere, că vine învierea, vine, fiindcă vin Eu, iar semnul venirii Mele este învierea morţilor. Amin. Ei vor întâmpina întâi venirea Mea, şi apoi cei vii. Ei sunt cei ce plâng aşteptându-Mă, iar cei vii nici nu Mă aşteaptă, căci îşi văd de ale lor, nu de venirea Mea. Eu însă intru peste tot cu strigarea, cu vestea venirii Mele, şi zic: iată, Mirele vine, drept şi biruitor şi smerit, şi răsplătirile Lui merg înaintea Lui! Fericit este cel ce iese întru întâmpinarea Mea, cel ce stă gata pentru venirea Mea. Fericit cel cu dragostea vie, căci peste tot dragostea s-a stins de tot, şi puţini fericiţi sunt pe pământ, puţini sunt cei ce Mă aşteaptă să vin. Iată, mulţi sunt cei ce se aşteaptă să vin, căci vrând-nevrând ei ştiu că vin şi că fi-va în curând să vin, dar puţini sunt cei ce Mă şi aşteaptă. Cei ce se aşteaptă să vin se iau după cele scrise în Scripturi despre venirea Mea, iar cei ce Mă aşteaptă să vin sunt ce îşi pregătesc hăinuţa cea pentru Mine, haina iubirii de Dumnezeu, hăinuţa veacului ce va să fie. Amin, amin, amin.

Eu strig în lung şi în lat, ca să audă tot omul că strig şi că vin. Eu nu vin fără să Mă vestesc mai întâi. Îndemn la veghe pe tot omul care crede în venirea Mea. Îl îndemn să se gătească pentru ziua Mea dacă vrea să-i fie ziua Mea sărbătoare şi nu suspin. Îl îndemn să trudească pentru ziua Mea şi să Mi-o pregătească să vin. Aşa îl îndemn Eu pe om, dar iată, fiecare e cu ziua lui: Eu cu ziua Mea, ca să Mi-o pregătesc cu cei puţini care Mă aşteaptă, iar omul cu ziua lui, ca să şi-o lungească şi ca să şi-o îngreuieze peste el. Eu trudesc să-i dau omului ziua Mea, iar el trudeşte să Mi-o dea pe a lui şi să-Mi taie calea şi să Mi-o înfunde, ca să fie omul ziua lui, şi să nu-i fiu Eu omului ziuă. Şi iată, ziua Mea răsare şi luminează peste tot şi se face cărare în calea omului şi intră în casa omului şi îl caută pe om şi îl strigă de peste tot şi se bagă după om în adânc, ca să-l ajute pe om şi să-l facă fiu al zilei. Şi ziua Mea strigă după om, şi omul stă ascuns de ea, şi se piteşte omul de ea şi zice că n-o vede, şi zice că ea nu este, şi că este ziua lui şi azi, şi mâine, şi poimâine, şi una după alta.

Strigarea Mea după om se face ziua venirii Mele, ziua care iese în calea omului ca să-l scoată pe om din noapte. A venit vremea să Mă preaslăvesc peste pământ şi pe pământ, şi peste om şi în om cu ziua venirii Mele, şi strig în lung şi în lat, şi se uită sfinţii şi îngerii la Mine cum strig.


***

Venirea Mea poartă în ea duhul şi puterea sfinţilor Mei, căci toţi trăiesc în Mine, după cum este scris. Taina învierii celor adormiţi e taină de nepătruns, căci Eu sunt învierea, şi toţi trăiesc în Mine, fiindcă Eu am murit şi am înviat pentru fiecare om, pentru ca să poată lua de la Mine omul moartea şi învierea Mea, şi să trăiască în Mine apoi. Omul însă nu vrea să ştie de la Mine moartea şi învierea Mea. Nimeni nu-i spune omului ca să ştie, că nici nu sunt pe pământ oameni care să ştie această taină ca s-o trăiască şi s-o spună şi altora. Ilie proorocul a ştiut de la Mine, şi râvnea cu mare râvnire după Mine şi după adevărul Meu pe pământ, şi îl durea adânc rana Mea de la om, şi a coborât foc din cer peste cei neînţelepţi şi necredincioşi, şi a sculat pe cei morţi, şi nu adormea râvna lui; şi, aşa, plin de foc cum era, Eu l-am luat la cer, la cele ce nu se văd l-am trecut pe el. Râvna lui pentru Mine era tot un foc în el, şi dorul lui de Mine îl mistuia. Aceasta era puterea lui, duhul şi puterea lui Ilie, aşa cum scrie în Scripturi profeţia despre Ioan, precum i-a zis lui Zaharia îngerul, că «se va naşte Ioan ca să pregătească venirea Domnului, cunoştinţa Domnului peste oameni, şi că va lucra cu duhul şi cu puterea lui Ilie».


***

Nu e om să nu se teamă de sfârşitul lumii, de acest cuvânt care spune în el sfârşitul lumii. Dar dacă omul ar voi să citească vestea aceasta pe care Eu am spus-o acum două mii de ani, ar vedea că Eu am spus că iarăşi va să vin să-Mi aşez la loc împărăţia Mea cea stricată de om. O, ce bine ar fi să vrea omul să aştepte sfârşitul lumii şi învierea morţilor şi venirea Mea şi viaţa veacului ce va să fie! Ce bine ar fi, poporul Meu!

Iubirea dintre Mire şi mireasă este dor adânc, şi nu ştiu cum să fac să-l deprind pe tot omul cu această frumuseţe pe faţă şi pe inimă. O, cum să fac, oare? Cum să fac, poporul Meu, să aşez pe pământ iubirea care Mă aşteaptă să vin? Cum să fac, oare, această minune care nu se va lua de la om? O, ce bine ar fi să se îmbolnăvească omul de iubire şi să nu se mai vindece de ea! Eu aceasta vreau de atâta timp! Glasul Meu care vorbea cu omul în rai, şi apoi pe pământ la început de om, e glasul care grăieşte şi azi cu omul. Naşterea din nou a lumii aşteaptă după dorul omului, aşteaptă prea mult după om.


***

La început era Cuvântul, şi Eu eram Cuvântul la început. Iată-Mă şi la sfârşit cuvânt, căci Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul, şi îl prind la mijloc pe om ca să nu-l pierd pe el. Vă dau înviere duhurilor şi trupurilor voastre, numai să voiţi să luaţi. Vine ziua învierii morţilor, dar Eu vă spun că a şi venit şi că cei din morminte aud acest glas al Meu, şi curând, curând vor învia când Eu îi voi striga pentru aceasta, după cum am spus la prima Mea venire că voi face şi voi lucra învierea celor din morminte, şi apoi înnoirea făpturii şi întâlnirea cea mare a cerului cu pământul în sărbătoare de veac nou şi veşnic între pământ şi cer, căci cerul cel nou şi pământul cel nou se vor îmbrăţişa atunci pentru sărbătoarea veşniciei şi a iubirii de veci. Amin.

Eu sunt râul vieţii, şi din gura Mea el curge şi adapă pe cei ce aud ca să mai bea. O, cum să nu-l strig pe om când Eu pentru asta am venit? Până în clipa când voi rosti scularea celor din morminte, până atunci îl strig pe om, şi apoi sfârşesc să-l mai strig.


***

Să nu se mai mire nimeni de Scriptura învierii morţilor, Scriptură rostită de Mine. Eu din lut l-am adus pe om la viaţă, după chipul şi asemănarea Mea la început şi la sfârşit, căci la învierea Mea dintre morţi, au înviat sfinţii din morminte şi au stat pe picioarele lor şi s-au arătat în Ierusalim. Eu am făcut minunea aceasta pentru că Eu sunt învierea şi viaţa, şi de la Mine trebuie să le aibă omul pe ele, fiindcă pentru aceasta am venit Eu de la Tatăl Om între oameni. Din pământ s-au făcut toate, până şi omul, după ce s-au făcut la cuvântul Meu toate cele ce au duh de viaţă în ele. Eu l-am făcut din lut pe om, şi apoi, împotriva acestei minuni a Mea, omul a făcut lut din trupul lui, căci a tras omul la cele din care a fost el făcut de Dumnezeu. A făcut omul lut din carne şi vene, iar Eu am venit pe pământ cu minunea învierii omului şi cu minunea învierii Mele, ca să înţeleagă omul că este înviere a morţilor şi că nu în zadar am rostit Eu Scriptura învierii celor morţi la trâmbiţa Mea cea de apoi.


***

Cea mai mare putere de credinţă este aceea în învierea morţilor, şi aceasta nu va fi o minune, şi va fi împlinirea acestei Scripturi, iar Eu între voi grăiesc cuvântul învierii făpturii, şi cei din morminte îl aud din gura Mea aşa cum l-au auzit acum două mii de ani când vorbeam mulţimilor cuvântul învierii morţilor. Iar acum iarăşi grăiesc cu gura Mea, şi glasul Meu se aude până dincolo de locuinţa morţilor, şi aceştia se pregătesc pentru înviere. Şi va fi ca la învierea Mea când mironosiţele Mele au venit dis-de-dimineaţă şi au văzut piatra răsturnată de pe mormânt, căci îşi ziceau: «Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului?». Şi când au intrat ele în mormânt, au văzut în partea dreaptă pe îngerul mormântului Meu, îmbrăcat în veşmânt alb, şi el le-a zis lor: «Nu vă înspăimântaţi. Căutaţi pe Iisus Nazarineanul Cel răstignit? A înviat! Iată locul unde L-au pus. Mergeţi şi spuneţi ucenicilor că a înviat». Mi-am lăsat îngerul mormântului Meu ca să le vestească lor că am înviat şi ca să le spună să meargă cu vestea învierii Mele la ucenicii Mei, dar ei n-au crezut când ele le-au spus. Nu aveam cum să nu-i mustru pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor. Şi iată, nu am cum să nu-i mustru pe cei ce aud glasul cuvântului Meu, vestit vouă de însăşi gura Mea, copii străjeri la uşa venirii Mele după om ca să-l înviez din moartea faptelor lui cele fără Dumnezeu. Nu am cum să nu zdrobesc necredinţa şi împietrirea inimii celor ce nu vor să creadă venirii Mele cuvânt pe pământ, glasului Fiului lui Dumnezeu, care se lasă auzit de morţii din morminte, cum tot aşa a fost şi acum două mii de ani peste locuinţa morţilor. Eu sunt Cel ce am zis: «Vine vremea, şi a şi venit, când cei din morminte vor auzi glasul Meu, şi ei vor învia spre viaţă sau spre osândă veşnică». Amin.


***

Iată cartea vieţii, omule chemat la viaţă! învaţă cartea vieţii, omule, că am venit să te învăţ carte, să te învăţ umilinţa, şi carte apoi, ca să fii învăţat şi să nu fii gol pe pământ. Au ieşit morţii din morminte şi stau cu zecile de mii în cete-cete înaintea acestui cuvânt, iar tu, omule cu trup pe pământ, nu-i vezi. O, cum să-i vezi dacă tu nu ai învăţat carte din cer, înţelepciune de viaţă fără de moarte, care vede în om? Hai, scoală-te din sângele tău şi te spală în râul cuvântului Meu ca să ţi se deschidă ochii şi mintea şi să vezi slava Mea şi să vezi venirea Mea, că sunt înaintea ta cu vremea împlinirii celei mai mari Scripturi, Scriptura venirii Fiului Omului cu putere şi cu slavă multă, venind pe nori, însoţit de sfinţi şi de îngeri şi grăind pe pământ cuvântul învierii morţilor. Amin.

Le-am înlesnit ziua de pomenire celor ce aşteaptă de şapte mii de ani în ţărâna pământului, şi stau la rând să bea apă şi să bea din cuvântul învierii morţilor, râul care curge din gura lui Dumnezeu Cuvântul, minunea cea de la sfârşit de timp peste vii şi peste morţi, peste morţi şi peste vii, căci cei morţi sunt cei ce aud cuvântul Meu, nu cei vii. Eu însă prin cei ce sunt cu trupul îmi întocmesc venirea şi pentru cei vii, şi pentru cei morţi cu trupul, şi aceasta este judecata celor ce nu cred în lucrările lui Dumnezeu peste pământ şi peste om. Acest cuvânt este judecata omului, dar şi viaţa lui dacă se întoarce de la moarte la viaţă ca să vadă apoi. Amin.


***

Mai înainte de a Mă face Eu Fiul Omului, Iov a zis: «Eu ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că El iarăşi va ridica din pulbere această piele a mea care se destramă, şi afară de trupul meu Îl voi vedea pe El, şi ochii mei Îl vor privi, şi de dorul acesta tânjesc în mine măruntaiele mele». O, cât de drept a fost el cu Mine şi cât de mult şi de adevărat M-a mărturisit, iar Eu l-am ridicat pe el iarăşi şi i-am făcut iar trup, şi a văzut Iov slava Mea cu ochii lui, cu trupul lui cel nou făcut, şi apoi şi-a luat înapoi cinstea şi slava pe care o avea din mâna Mea prin dreptatea lui, căci îl iubeam şi Mă mândream cu el în cer şi pe pământ, şi după ce l-am destrămat, l-am înviat, căci dorul acesta se mistuia în el. Dar omul nu mai are dor de învierea lui, nu mai are credinţă că Eu sunt şi nu trec, şi vin mergând aşa cum Daniel proorocul a spus de Mine: «Fiul Omului, Care vine pe norii cerului şi a Cărui stăpânire este veşnică şi nu trece, iar împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată, şi sfinţii Celui Preaînalt o vor ţine în stăpânire în veci şi în vecii vecilor». Amin.

O, poporul Meu, sunt deasupra ta în văzduh cu sfinţii împărăţiei Mele, căci ei au avut-o în stăpânire pe pământ, fiindcă M-au iubit, şi o au şi în cer, în cele ce nu se văd, şi o ţin în stăpânire în veci şi în vecii vecilor. Amin.

O, cum să fac să-i trezesc omului mintea şi ca să-şi vină în fire omul? El pomeneşte pe pământ în vreme de necaz şi de durere mulţime de sfinţi pe care el îi ştie în cer şi care de pe pământ au fost sfinţi. Omul când se roagă la sfinţi, el mărturiseşte învierea morţilor şi credinţa lui în înviere, căci sfinţii au fost toţi oameni pe pământ. Până şi Eu, Domnul, M-am făcut om pe pământ, din om, şi am mărturisit învierea morţilor, căci de aceea am venit între oameni văzut.

Iată, este înviere, şi sfinţii o stăpânesc pe ea bucurându-se în văzduhul de deasupra voastră când voi faceţi pomenire celor ce au venit la Mine şi celor din locuinţa morţilor, care aşteaptă ziua şi lumina facerii din care ei au căzut prin omul cel zidit de mâna Mea şi care a murit, şi apoi el a văzut pe Dumnezeu, şi de atunci aşteaptă omul învierea şi veacul care este sub stăpânirea Tatălui în veci şi în vecii vecilor, care sunt şi nu trec; nu trec ca omul, căci nu vremea trece, ci omul trece. Eu însă v-am aşezat pe voi pe pământ credincioşi ai învierii morţilor şi vă învăţ să lucraţi cu Mine salvarea făpturii căzute din viaţă şi scoaterea omului din locuinţa morţilor pe care el şi-a zidit-o smulgându-se din Mine.

O, fiilor, nu va fi venirea Domnului, ci va fi venirea omului, învierea omului, căci Domnul este, şi îl aşteaptă pe om să vină. Amin. Mai întâi este învierea morţilor, şi apoi Eu, cu slava arătării Mele din nori, aşa precum am lucrat de M-am înălţat pe nor din ochii celor ce Mă priveau întrebându-Mă de împărăţia lui Israel. Eu aveam de desăvârşit pe pământ împărăţia Mea, nu pe a lui Israel, dar ei neînţelegând pe Dumnezeu nu au priceput taina împărăţiei Mele până ce nu a venit peste ei Duhul Sfânt, Care a mărturisit prin ei împărăţia Mea peste pământ.

O, e mare bucurie, e mare sărbătoare între cei ce aşteaptă în locuinţa morţilor! O, e mare bucurie pe sfinţii care aşteaptă de la Mine răsplata iubirii lor de Dumnezeu! Binecuvântată să fie la voi pomenirea celor ce aşteaptă aşteptându-vă pe voi să le rostiţi scularea pe care toţi păcătoşii o vor rosti, darămite cei ce cred grăbind ziua Mea! Se vor duce păcătoşii la morminte şi vor zice: «Ieşiţi, voi, cei din morminte, ca să intrăm noi, cei care nu mai putem purta mânia lui Dumnezeu!», dar cei credincioşi învierii morţilor care va fi mai înainte de arătarea Mea pe nori, vor rosti învierea lor şi se vor scula cei adormiţi şi vor învia, şi această Scriptură este de lucrat, ca să mărturisească apoi cei adormiţi care se vor îmbrăca în trup vestind lucrarea cuvântului Meu, glasul Fiului lui Dumnezeu, auzit de cei din morminte ca să se scoale ei la glasul Lui, după cum este scris în Scripturile Mele despre învierea morţilor şi despre viaţa cea de după învierea lor, viaţa veacului ce va să fie. Amin.

– Iar noi, Doamne Dumnezeule, Dumnezeul celor vii, înviază-ne, că Tu eşti începătura învierii noastre, şi într-un glas Te strigăm: strigă-ne afară! Şi Te vom asculta. Amin, amin, amin.

– O, această Scriptură o am de împlinit de acum, şi vă voi scoate pe voi din mormintele voastre şi vă voi da înapoi viaţa şi veţi cânta cântarea învierii voastre şi slava Domnului, Care scoală pe cei din morminte, ca să Se odihnească El apoi de suspin şi să Se bucure de întoarcerea omului, de venirea omului, căci nu Eu, ci omul trebuie să vină. Amin.

O, Ierusalime al cuvântului Meu care se aude de cei din morminte! Nu Eu trebuie să vin, ci omul să vină, şi această lucrare trebuie s-o lucrez Eu cu tine între cer şi pământ, căci vremea nu trece, ci vine, şi este, şi îl aşteaptă pe om să vină, iar Eu îi poruncesc lui: să vină! Să vină omul la Dumnezeu! Amin, amin, amin.


***

în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, căci fără această pecete a numelui lui Dumnezeu pe fruntea celui ce crede, nimeni, nimeni, nimeni nu poate fi al lui Dumnezeu, şi apoi cu Dumnezeu pe vecii. Amin.

Iar pentru cei ce au adormit fără această pecete, Eu, Domnul, v-am învăţat pe voi să le rostiţi iertarea şi pocăinţa în locul lor, şi pecetluirea cea cu numele Dumnezeului lui Avraam, Isaac şi Iacov, care sunt vii precum Eu sunt, rostind peste toţi cei din locuinţa morţilor credinţa şi botezul cel în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov. Amin.

Toţi cei din locuinţa morţilor vă aşteaptă pe voi, cei din urmă. Toţi cei de la Adam şi până la voi vă aşteaptă pe voi, că voi Mă aveţi viu pe Mine în voi şi între voi, şi Eu sunt învierea şi viaţa, precum i-am spus lui Marta că fratele ei, Lazăr, va învia atunci, după patru zile, şi apoi la învierea cea de apoi când toate trupurile se vor ridica şi vor mărturisi că Hristos a murit şi a înviat pentru fiecare om, începând de la Adam, fiind Eu acum două mii de ani începătura învierii celor adormiţi, şi fiecare va sta la rândul cetei sale, şi judecata se va face de Mine şi de voi, cei miloşi ai Mei, când prin voi rostesc şi voi rosti învierea morţilor. Amin.


***

O, fiilor, cel ce crede în Mine şi în Tatăl, acela nu vine la judecată, căci are viaţă. Fiul are viaţă în Sine ca şi Tatăl, şi iată ceasul când cei din morminte aud glasul Fiului, iar cei care-l aud înviază. Şi iarăşi vine ceasul ca toţi cei din locuinţa morţilor să se scoale la glasul Meu pentru judecata faptelor lor, şi judecata cea de la Mine este dreaptă, pentru că nu voia Mea, ci voia Tatălui Care M-a trimis o fac, iar Tatăl mărturiseşte despre Mine. Amin.


***

Şi acum, omul cel zidit de mâna Mea bărbat şi femeie, şi toţi urmaşii lui, păcătoşi sau sfinţi, nevrednici sau drepţi, toţi cei necredincioşi care în chip înfricoşător au fost înghiţiţi la potop şi daţi de vii locuinţei morţilor, toţi cei pomeniţi, cele şapte veacuri de oameni care s-au născut pe pământ din om, aduc aceştia plecăciune înaintea Mea şi înaintea poporului Meu în mijlocul căruia s-a rostit pomenire şi rugăciune pentru iertarea păcatelor lor, şi, cu dor dorind şi cu jale plângând, ei aşteaptă şi cheamă de la Mine ultima clipă de după care ei vor fi răscumpăraţi cu trupurile lor spre veşnicie cu sfinţii, prin iertarea cea de la Tatăl. Îi slobozim acum, iar ei, cu duhul uşurat, se apleacă, pentru ca apoi, după ce un pic vor mai zăbovi, să se scoale pentru naşterea din nou a toate, întru taina cerului cel nou şi a pământului cel nou, taina vieţii veşnice, taina nepricepută de omul care de şapte mii de ani moare fără să înţeleagă ce este cu viaţa lui cea de până la venirea Mea, şi iarăşi, apoi.

Iar Eu, Domnul, scriu în cartea Mea cu voi toate câte voi lucraţi pentru învierea făpturii care suspinând aşteaptă venirea Mea cea învietoare, căci înviind, va învia făptura. Amin, amin, amin.


***

Hristos a înviat, poporul Meu! Mari şi minunate sunt lucrările Mele în mijlocul tău, şi cu care Mă vestesc mai întâi, că nu pot fi altfel lucrările lui Dumnezeu pe pământ. Când Eu Însumi vestesc în mijlocul tău salutul învierii Mele, cei din locuinţa morţilor scapă de orice urmă de durere, căci se mângâie la glasul Meu cel pentru ei, căci glasul Meu este cel mai aşteptat de ei, cu mult, cu mult mai mult decât ştiu oamenii de pe pământ ce înseamnă acest glas ca să-l poată auzi apoi, ca să poată să creadă mai întâi, şi să-l audă apoi. Din mijlocul tău însă glasul Meu se face auzit cu multul în locuinţa morţilor, şi nu e bucurie în cer şi pe pământ ca bucuria lor cea atât de mare, şi nu e loc între cer şi pământ în care Eu să fiu cunoscut şi aşteptat ca şi la ei. Şi iată, Eu, Domnul, Cel ce am înviat pentru fiecare om pe care moartea îl ţine rob pe pământ şi sub pământ, rostesc, pentru bucuria tuturor celor care se bucură cu dor şi cu aşteptare, rostesc pentru toţi vestea învierii Mele: Hristos a înviat! Hristos a înviat! Hristos a înviat!

M-am făcut începătura învierii celor adormiţi, odată cu moartea şi cu învierea Mea, şi am lucrat aceasta cu grabă, precum scrie în Scripturi, căci eram aşteptat de cei ţinuţi în robia morţii. Trei zile au fost pentru această răscumpărare, fiindcă Eu, Domnul, nu se putea să văd moartea şi stricăciunea ei mai mult decât era scris în prooroci. Moartea Mea pe cruce avea cu ea învierea Mea pentru toţi cei adormiţi care Mă aşteptau de Izbăvitor de la Tatăl, şi pentru ucenicii Mei, care aveau să înţeleagă prin aceasta că Eu sunt trimisul Tatălui, Cel ce am făcut lumea cu cuvântul Lui cel de Mine rostit.


***

Atâta iubire am izvorât Eu prin această trâmbiţă a venirii Mele, de s-au mişcat toţi cei din morminte bucurându-se de venirea Mea cuvânt pe pământ, fiindcă toţi au aşteptat acest timp pe care Eu l-am anunţat acum două mii de ani că va veni, şi am spus: «Vine vremea să audă cei din morminte glasul Fiului lui Dumnezeu». Toţi cei care de la începutul omului au adormit, toţi au aşteptat vremea în care am ajuns Eu cu tine, popor al acestei Scripturi, iar oamenii de pe pământ nu ştiu ce lucrez Eu azi în mijlocul tău, căci iată, împlinesc făgăduinţa cea făcută acum două mii de ani, şi omul nu cunoaşte vremea şi semnele ei.


***

O, grăiesc vouă, celor de la venirea Domnului cuvânt pe pământ acum pentru voi! Iubiţi mântuirea şi fericirea celor ce cred în glasul Celui ce a înviat dintre morţi acum două mii de ani, căci Domnul a promis mai înainte de crucea Lui cea grea şi a spus: «Vine ceasul când cei din morminte vor auzi glasul Meu şi se vor scula». Iată, ceasul acela este Domnul, Care cuvintează acum peste pământ şi peste om. Precum este de adevărat că Fiul lui Dumnezeu a fost atunci Domnul Cel răstignit şi înviat dintre morţi, la fel de adevărat este acum că Fiul Tatălui Savaot este Cel ce grăieşte din Tatăl pe pământ acum peste cei vii şi peste cei morţi, ca să dea fiecăruia după cum este fapta sa, şi iată cum îi prinde El pe toţi în necredinţă, dovedindu-i pe ei călăuze oarbe şi mincinoase şi învăţând pe oameni calea vieţii, dar neatingând-o ei cu mersul lor şi cu fapta lor. O, îndureraţi vor fi în curând cei necredincioşi venirii glasului Lui peste pământ acum pentru împlinirea celor scrise în Scripturi, şi, iarăşi, fericiţi vor fi curând, curând cei ce cred nevăzând, ci numai auzind cuvântul Lui, care vine cu norii şi care cheamă neamurile de pe pământ la muntele Lui de cuvânt, pe care Şi-l lasă în mijlocul neamului român, spre împărţire prin ucenici credincioşi Lui.


***

Şi acum îngerul Meu Mihail veghează pentru poporul cel atât de mult, care a venit la sărbătoarea îngerilor pentru pomenirea lui şi pentru învierea lui spre nestricăciune. Un picuţ, şi va veni ridicarea lui, căci Eu, Domnul, am fost începătura învierii celor adormiţi, care curând, curând se vor ridica nestricăcioşi şi vor mărturisi această lucrare de venire a Mea cuvânt pe pământ şi pe cei ce-Mi slujesc pentru ea, şi, iarăşi, pe cei ce au lucrat înaintea Mea faptele credinţei cuvântului Meu de azi, că mare este taina venirii Mele acum de la Tatăl la om şi pentru om. Amin.


***

Poporul cel venit cu îngerul Meu din locul aşteptării duhului învierii peste cei ce aşteaptă glasul arhanghelului ca să se scoale ei pentru veacul ce va să fie, acest popor atât de mult venit acum la sărbătoarea îngerească, Eu, Domnul, îl privesc şi-Mi revărs peste el duhul mângâierii, făgăduinţa învierii cea deplină a trupurilor lor, după faptele lor şi după mare mila Mea, pe care am pus-o la lucru acum prin stăruinţa cu care mijlocesc la Mine cei aşezaţi de Mine în grădiniţa cuvântului Meu ca să ceară ei la Dumnezeu dezlegarea făpturii şi odrăslirea cea nouă, învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să vină şi să fie pe pământ curând, curând.

Pace vouă, celor ce aşteptaţi învierea! Un picuţ, şi voi lăsa peste pământ haina nestricăciunii care va să fie, şi voi vă veţi ridica nestricăcioşi, căci Eu la această lucrare lucrez acum cu poporul Meu de pe pământ, şi pe care Mi l-am zidit prin cuvânt. O, bucuraţi-vă şi priviţi la slava Mea bucurându-vă, căci poporul Meu de azi e slava Mea cea de la venirea Mea, şi curând, curând, Eu, Domnul, vă voi curma aşteptarea. Un picuţ şi toată făptura va lua veşmântul nestricăciunii, şi bucuria aceasta va întoarce pe pământ veşnicia a toate câte au fost făcute de Dumnezeu, şi care iarăşi vor fi, precum este scris, şi când Eu, Domnul, voi rosti şi voi spune: «Făcutu-s-a!». Amin.


***

Vine ziua când cei adormiţi se vor scula şi vor mărturisi acest cuvânt şi acest loc de izvor al Fiului meu. O, ce vor face atunci cei ce tăgăduiesc această venire a Sa după om?


***

Sunt în mijlocul tău cu mama Mea Fecioara, poporul Meu, şi suntem însoţiţi de sfinţi şi de prooroci şi de apostoli, şi aceştia veghează şi se hrănesc din cuvântul Meu, şi suntem purtaţi pe nori de heruvimi, căci aşa este proorocită venirea Mea cu sfinţii, iar slava Mea cea de la sfârşit de timp e mare, căci este la sfârşit, iar sfârşitul pregăteşte începutul şi viaţa veacului ce va să fie pe pământ după ce se va împlini Scriptura învierii morţilor. Amin.

Am aşezat în mijlocul tău rânduială de la Mine, jertfă de fiecare zi pentru împlinirea Scripturii învierii morţilor, o, şi cât de tainic lucrez, poporul Meu!


***

Ai venit pe pământ cu Scriptura învierii morţilor, iar glasul Tău cel din mijlocul poporului Tău se aude de către cei din morminte, căci pentru cei morţi ai aşezat Tu jertfă de fiecare zi în mijlocul poporului Tău şi ei sunt strigaţi spre înviere, spre dezlegare de păcate şi spre înviere apoi, căci proorocul David binecuvânta pe Domnul şi spunea: «Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul, pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale şi vindecă toate boalele tale. El izbăveşte din stricăciune viaţa ta; El te încununează cu milă şi cu îndurări; El nu ceartă până la sfârşit şi nu ţine de-a pururi mânia Lui. El nu ne răsplăteşte după păcatele noastre şi nu ne întoarce nouă după fărădelegile noastre, şi cât este de departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui către cei ce se tem de El; şi cât este de departe răsăritul de apus, atât depărtează El de la noi fărădelegile noastre; şi precum miluieşte un părinte pe fiii săi, aşa miluieşte Domnul pe cei ce se tem de El, căci El cunoaşte făptura noastră şi îşi aduce aminte că ţărână suntem, căci zilele omului sunt ca iarba şi omul înfloreşte ca floarea câmpului; când suflă vântul, ea se trece şi nu se mai cunoaşte locul unde a fost, dar mila Domnului ţine de-a pururi către cei ce se tem de El şi îşi aduc aminte de poruncile Lui ca să le îndeplinească pe ele». Amin.

O, popor al cuvântului lui Dumnezeu Fiul meu! El te îndeamnă pe tine să împlineşti poruncile Lui ca să fie de-a pururi mila Lui peste tine. O, învaţă-i tu pe oameni taina învierii morţilor, căci oamenii nu ştiu şi n-au învăţător ca să le spună şi să-i înveţe învierea şi viaţa. Spune-le lor că tu eşti aşezat de Dumnezeu ca să rosteşti şi să lucrezi Scriptura învierii morţilor, şi apoi ei să învieze, şi vor învia şi vor mărturisi aceştia lucrarea lui Dumnezeu, Care te călăuzeşte pe tine în zilele acestea, şi Care grăieşte peste vii şi peste morţi, căci Fiul meu a spus acum două mii de ani că va veni vremea să audă cei din morminte glasul Lui şi să învieze. Amin.


***

– O, mama Mea, o, mamă a celor ce sunt zidiţi în Mine! Dulce este duhul tău de mamă a fiilor lui Dumnezeu! Să ia şi fiii oamenilor să înveţe, mamă, căci trebuie să-l vindecăm pe om de duhul păcatului, mamă. Le-am spus celor ce Ne aşează în carte că precum omul întinge cu bucătura de pâine sau de mămăligă în tigaia cu jumări, aşa întinge el cu bucătura în păcat şi se înfruptă din el întinându-şi în el inima şi trupul împotriva duhului vieţii Mele în om, iar Noi şi cu cei ce Ne împart pe Noi oamenilor trebuie să-i învăţăm pe oameni Scriptura învierii morţilor, mamă. Amin.


***

Sunt Domnul Iisus Hristos şi grăiesc peste biserica Mea de pe pământ, cea care are în mijlocul ei cuvântul lui Dumnezeu, grăit acum de gura Mea, căci Eu am întocmit-o pe ea biserică a Mea acum, la sfârşit de timp, ca să Mă fac în ea trup şi cuvânt pe altarul ei, iar ea să dea fiilor oamenilor cuvântul Meu cel pentru învierea celor morţi şi a celor vii, căci Eu, Domnul, am de împlinit acum Scriptura învierii morţilor şi a celor vii apoi, căci aceştia se vor întâlni şi vor întâmpina slava Mea şi vom fi în slavă apoi, precum este scris să se împlinească Scriptura aceasta. Amin.


***

O, poporul Meu, saltă de mângâiere cei din morminte când aud glasul Meu din mijlocul tău, şi iată, cei de pe pământ îşi ascund auzul dinaintea grăirii Mele de azi, pe care o aud cei din morminte, fiule. Grăirea Mea de azi este vremea judecăţii şi pregăteşte scularea celor adormiţi, unii spre viaţă veşnică şi unii spre durere veşnică, precum Eu am vestit cuvânt acum două mii de ani. îi îndemn pe toţi cei de pe pământ spre toată fapta cea bună, care să le facă drum spre viaţa lor cea veşnică întru bucurie.


***

lucrarea Mea este mare, şi prin ea Eu am aşezat cu puterea Mea rânduială de rugăciune, jertfă de împăcare înaintea Mea a făpturii, şi tot ce este aşezat de cuvântul Meu are putere prin Mine, iar cel ce trece cu trupul în poporul Meu vede aceasta, şi e mare taină învierea morţilor, numai omul este mic la credinţă, mic la minte de nu pricepe taina învierii celor adormiţi. Am spus la cei ce Mă poartă cuvânt de la Tatăl la om, le-am spus că trupul omului ţine sufletul lui în el aşa cum puiul neieşit din ou stă şi se desăvârşeşte în învelişul lui când cloşca încălzeşte oul cu trupul ei şi cu iubirea ei jertfitoare ca să crească în ou viaţa puiului, şi apoi să iasă puiul din ou, iar când trebuie să iasă, el dă cu cioculeţul în coaja care-l acoperă şi o sparge ca să iasă şi ca să învieze întru lumină. O, aşa trebuie înţeleasă ieşirea omului din trup spre viaţa cea de după trup, şi fericiţi sunt cei ce au pe Domnul de doică în viaţa cea din trup, căci şi după aceea îl au pe El de mângâiere, de creştere a vieţii cea cu fericire în vecii, şi iată, gătim hrană şi mângâiere pe pământ ca să aibă cel ce pleacă din trup, şi ca să-l hrănesc apoi din cer ca să crească desăvârşit şi să se facă cetăţean deplin al cerului, împreună cu cei odihniţi întru Hristos!


***

O, ce mare uşurare, ce multă mângâiere pentru cei adormiţi cu trupul este lucrarea cuvântului Meu de peste tine, poporul Meu de azi al cuvântului Meu! Pentru ei nu mai este alt ajutor decât cuvântul Meu cel din zilele acestea şi tot ce se ridică spre Mine de la voi pentru pomenirea lor, aşa cum Eu v-am învăţat să-i pomeniţi pe ei, pe toţi, de la Adam şi până la venirea Mea născuţi pe pământ şi aşezaţi apoi în aşteptarea învierii lor prin Mine, Cel înviat din morţi pentru fiecare om şi Cel ce trâmbiţez acum pic cu pic scularea lor, căci este scris în Scripturi să audă cei din morminte glasul Meu şi să se scoale spre răsplata lor, bună sau rea, dar Eu am venit acum cuvânt pe pământ ca să uşurez plata păcatelor omului şi să dau mângâiere celor adormiţi, căci mai mult decât cei vii aud cei adormiţi glasul Meu de azi şi se adună lângă izvor şi sunt fără de număr şi se pregătesc pic cu pic pentru ridicarea lor, şi mulţi din ei vor mărturisi lucrarea Mea de ieri şi de azi, aşa cum a fost şi acum două mii de ani, când Eu M-am ridicat dintre morţi, şi cu Mine s-au sculat mulţi şi au mărturisit, adeverind ei dumnezeirea şi învierea Mea, ca să rămână cu oamenii credinţa că Eu sunt Cel ce sunt şi că sunt viu în vecii vecilor, precum este scris.


***

O, Tu eşti mare şi eşti biruitor, Doamne, pe vatra neamului român şi pentru el pe pământ. Stăm faţă în faţă cu lucrarea Ta de azi noi, sfinţii Tăi, pentru ridicarea acestui neam la rang ceresc înaintea neamurilor de pe pământ, căci Tu stai pe tron de cuvânt în mijlocul neamului român şi Îţi împlineşti slava venirii Tale cu judecata prin cuvânt pentru vii şi pentru morţi, căci cei adunaţi în biserici nu cred cele ce spun ei când spun prin darul credinţei celor de la începutul împărăţiei Tale prin întâii Tăi ucenici, şi care au lucrat peste biserica Ta de peste vremi mărturisirea credinţei lor, căci în biserici se vesteşte în toată vremea pentru tot omul care mărturiseşte zicând: «Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie». O, nu e pentru necredincioşi, ci e pentru cei credincioşi această proorocie, Doamne, căci cei credincioşi o aşteaptă pe ea împlinită pe pământ, ca şi sfinţii Tăi, care aşteaptă învierea celor înviaţi. O, noi aşteptăm cu mare dor învierea morţilor, Doamne. Scriptura învierii morţilor poartă în ea împlinire mare, o, Doamne, şi este adevărată această Scriptură, atât cât de adevărat eşti Tu, o, Dumnezeule al celor credincioşi şi sfinţi prin credinţă, căci ei biruiesc cu ea pentru Tine, Doamne.


***

Taină mare spun vouă acum: Avem de împlinit Scriptura biruirii morţii şi răscumpărarea trupurilor. Fiţi credincioşi, fiţi credincioşţi, fiţi credincioşi, căci oasele celor din morminte aşteaptă îmbrăcarea lor în trupul învierii lor, aşa cum proorocul Isaia a proorocit şi a zis: «Să se deştepte cei ce locuiesc în pulbere şi să salte de bucurie pe picioarele lor cei din morminte, iar cei de pe pământ să se bucure», dar fiţi credincioşi, fiţi credincioşi, fiilor! Amin.


***

Vin cei plecaţi, că le-am făcut chemarea să vină la praznicul cuvântului Meu, şi lacrima duhului lor va fi tot o bucurie în ziua când vor petrece ei cu Mine şi cu tine la masa de serbare pentru îngeri, poporul Meu, şi dacă ar şti cei de pe pământ câtă alinare înseamnă o clipă de bucurie pentru cei plecaţi, ar trăi oamenii numai pentru învierea morţilor lor, numai pentru viaţa cea fericită a celor ce nu şi-au agonisit-o de pe pământ ca să aibă ei în vremea plecării lor. Viaţa cea cu Dumnezeu trăită, aceea este cea care îl poate însoţi pe om pe calea lui apoi spre palatul ceresc, când îngerii vin şi-l duc pe el la locul cel veşnic. Desfătarea pe care o are omul între el şi Domnul pe pământ, aceea este bucuria care-l poate însoţi pe el, care-l poate mângâia pe el apoi ca agoniseală a lui.


***

Strig peste tot, merge peste tot strigătul Meu şi îl rog pe om. Intru în casele mai-marilor de pe pământ şi strig la ei aşa cum striga Ioan, de veneau la el oameni mici şi mari, iar celor mari şi plini de sine le spunea Ioan: «Pui de vipere, cine v-a spus de mânie ca să fugiţi de ea? Nu de ea să fugiţi, ci spre roade de pocăinţă să fugiţi, iar fără de acestea nu vă bizuiţi pe Avraam şi pe Dumnezeul lui Avraam, căci Domnul Îşi ridică fii din pietre şi din spini când El voieşte».


***

În zi măreață de praznic de Duh Sfânt, pace vouă vă spun! Acoperământul de deasupra ne primește și masa este pusă, și nu numai cu pâine ne vom hrăni, căci Duhul Sfânt Mângâietorul Se face hrană dulce pentru voi, și pentru Noi, cei din cer, și Se face iubire de sus peste voi și peste Noi, că suntem la masă toți, iar la masa cea de azi sunt cu noi cete, cete cei ce au adormit până azi, și care au trecut de la moarte la viață și sunt fiii vieții, iar voi le-ați făcut pomenirea, voi, cei de la izvor, care strigați ziua și noaptea la Dumnezeu pentru voi și pentru cei ce au trecut de la voi la Noi, și avem zile de întâlnire aici, căci glasul Meu face această minune, iar aripile puterilor cerești împlinesc voia Mea și a voastră pentru cei din cer, pentru cei înviați de pe pământ, și tainică foarte este lucrarea învierii pe pământ și în cer pentru cei de care Domnul Se îndură după mare mila Sa.


***

O, am deschis, mamă, porțile ca să intre la Noi în grădină cei plecați cu pasul spre izvor și să le dăm cuvinte cerești, povețe de viață în sfințenie, că fără de sfințenie nu poate omul să fie cu Noi și să rămână cu Noi până la sfârșit, și pe vecii apoi, și ca să fie omul pe vecii, nu numai vremelnic, mamă. Iată, pas cu pas grăim și așternem cuvânt pentru tot lucrul zilei de praznic pentru tine, mama Mea, și punem pe masă povețe și multă deslușire de taine, că are omul de învățat dacă voiește să fie învățat din cer, dacă iubește cuvântul Meu care înviază morții, căci morții Mă aud și înviază, și mare credință trebuie pentru această taină, căci dacă la cuvântul preotului slujitor la altar, Eu, Domnul, Mă fac pâine și vin și Mă dau omului credincios spre hrană și spre viață din cer, o, tot așa se face și omul la cuvântul Meu om viu din pământul din care se scoală. Iată, Eu, Dumnezeu fiind, ascult de om, de cel ce face prin cuvânt pe Domnul pâine și vin, dar tu, omule, de ce nu te faci Dumnezeu la cuvântul Meu de peste tine ca să fii cel viu în vecii vecilor?


***

E mare de cuvânt peste pământ cuvântul gurii Mele, și iată locul de unde el izvorăște, iar voi ați auzit și ați crezut și ați înțeles, fiilor, și v-ați făcut bucuria Mea din vremea aceasta și se bucură oștirile cerești că a găsit Domnul credință pe pământ ca să vină și să grăiască și să se audă grăirea Sa, din care se hrănesc mult, mult cei din morminte, precum este scris, o, și vine în curând pentru ei ziua cea mare, căci se va auzi în lung și în lat mărturia lor, glasul Meu cel de azi pentru cei vii și pentru cei ce dorm cu trupul în pământ, așteptând ziua să se ridice cu trup nou și să mărturisească pe Cel ce îi înviază la cuvântul Său peste pământ. Cu praznic de botez sunt și pentru ei în ziua aceasta, căci când sunt ei pomeniți prin grăirea Mea, e gata și sosirea lor acolo unde Eu sunt cu ai Mei, cu glasul Meu de peste ei.


***

O, fiilor, fiilor, unde să-Mi fie privirea mai mult decât la voi și peste voi, ca să vă văd lucrarea credinței și stăruința cea cu răbdare până la sfârșit, până la viața veacului ce va să fie, așa cum și până la această odihnă cuvântul Meu lucrează și împlinește întocmai toată calea lucrului credinței, pe care se sprijină omul cel cu Dumnezeu pe cale, iar lucrarea Mea cu voi este pentru învierea morților, și de aceea Eu vin la voi, că este scris să vin slăvit prin cuvânt pentru cercetarea și judecata viilor și a morților, o, și nu-i sfârșit pentru împărăția Mea, și de aceea Mi-am zidit cu voi biserică lucrătoare pentru această lucrare de taină, și v-am pus la lucru ca să lucrăm prin biserică judecata viilor și a morților, fiilor, și să le dezlegăm calea spre înviere, o, și câtă curățire a fost și este de făcut încă pentru judecata și iertarea și învierea celor ce au fost și sunt, și cărora le trebuie ajutor, căci scris este în cartea credinței bisericii creștine că prin biserică luptătoare și apostolească se judecă și se iartă tot ce este de judecat și de iertat, și apoi este scris: «Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie». Iar pentru această odihnă a Mea și împărăție a Mea întru toată pacea și slava și bucuria ei, iată, este de lucrat înviere mare și multă, și totdeauna Domnul începe cu casa Sa, precum este scris.


***

Și acum așezăm la masă de pomenire pentru ei pe cei ce au adormit până acum și sunt chemați la masă de sfârșit de an pentru ei cu noi aici, o, și multă mângâiere iau ei din lucrarea venirii Mele pe pământ cuvânt, cea pentru învierea morților, și a celor adormiți, și a celor în trup încă, fiindcă pe toți îi caut și la toți le voiesc învierea aici pe pământ, și cea din cer apoi. Așadar, îi așezăm la masă și la toată mângâierea cea de azi aici, iar bucuria le este multă ca și mângâierea.

O, mulți sunt cu lacrimi și sunt răniți de dor, că vin cu multul când vin, și le ies în cale faptele lor rele, și nu se prea găsește în viața lor ceva în numele Domnului lucrat pe pământ, și cu care să-i ajut cumva față în față cu diavolul câștigător. O, și vă rog pe voi, cei așezați de Mine la lucrul învierii a toate, faceți și pentru ei pogorământ și spuneți voi Domnului: Doamne, pentru cei ce au plecat din viață nepregătiți, pentru cei ce nu Te-au cunoscut cu faptele lor, ai milă, și facă-se voia Ta după măsura milei Tale pentru toată făptura care a fost pe pământ viețuind.

O, fiilor rugători pentru cei plecați de pe pământ, o, măi fiilor, rugați-vă, rugați-vă și pentru cei ce au fost bogați în viața lor pământească, dar și pentru cei ce sunt încă în viață și sunt bogați, căci aceștia între cei plecați așteaptă milă acum, fiilor. Eu însă spun la cei ce încă nu-s duși din trup, și le spun să știe de ce sunt pe pământ bogații și de ce sunt ei bogați.


***

O, iată, voi, fiilor care sunteți așezați de mijlocire la Mine pentru cei plecați nepregătiți de pe pământ, pentru cei săraci și pentru cei bogați, iată, aveți de lucru, fiilor, iar Eu vă ascult pe voi când cereți Mie milă pentru ei dacă au plecat de pe pământ la bine sau la rău.


***