Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mare mucenic Dimitrie‚ izvorâtorul de mir



O, e zi de sărbătoare şi de venire a Mea cuvânt pe pământ cu sfinţii Mei, şi lucrez cu milă, căci găsesc neputinţă în porţi. E zi de dor, căci sfinţii sunt mistuiţi de dor pentru venirea Mea cuvânt peste pământ, iar Eu, Domnul, Îmi întăresc porţile ca să intru în cartea Mea cea de azi şi să grăiesc cu tine, popor al cuvântului Meu, şi să spun, tată, la cei nedumeriţi, care se întreabă despre împlinirile proorociilor sfinţilor şi ale slavei Mele peste neamul român, să le spun Eu lor că venirea Mea acum cuvânt la tine ca să păstoresc cu el, este împlinirea proorociilor sfinţilor Mei, care au grăit în Duhul Sfânt şi au aşezat pe pământ descoperirea lor, căci după şapte mii cinci sute de ani de la facerea lumii Eu, Domnul Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, am început să sun din trâmbiţa Mea şi să cobor strigarea Mea aproape de urechea omului ca să înţeleagă el că a venit vremea Fiului lui Dumnezeu, a glasului Lui auzit de om şi mai ales de cei din morminte, după cum Eu am cuvântat că va veni această vreme peste vii şi peste morţi ca să pregătesc prin cuvânt vremea învierii, că nu poate să treacă şi să nu se împlinească tot cuvântul Meu aşa cum a fost el grăit.

O, e zi de iubire şi de dor, iar Eu, Domnul, binecuvintez cu dor încă de pe acum ziua de serbare a îngerilor Mei, când dorul după izvorul Meu îi va strânge pe cei ce aşteaptă această zi să vină, şi când Eu îi voi îmbrăţişa în cuvânt şi voi sta cu ei la masă, că masă de praznic sfânt am făcut Eu din pământul grădinilor Mele cu tine, popor de la izvor. O, pregăteşte-ţi iubirea şi puterea ei ca să-Mi găteşti masă de prăznuire, tată, şi să te găteşti tu frumos cu podoabele Duhului Sfânt şi să stăm întru întâmpinarea celor plini de dor, şi apoi să stăm cu ei la masă, iar Eu le fac chemare încă de pe acum lor, şi le fac chemare şi la cei ce aşteaptă învierea şi vor sta cu noi la masă plini de dor şi ei, iar între sfinţii Mei, voi avea grăirea trâmbiţei Mele Verginica şi a păstorului Daniel, prin care Mi-am păstorit multă vreme poporul cel de azi, şi pe care l-am petrecut noi acum un an spre ceata sfinţilor rugători, ceas în care neamul român era în grea cumpănă şi avea nevoie de ajutor din cer şi de pe pământ, din mâna Mea ajutor, şi când i-am mai adăugat un mare rugător între sfinţi la vremea potrivită cu încercarea lui.

O, poporule tată, e mare de tot lucrarea Mea cu tine şi e mare lucrul care-l lucrez cu tine, şi din rămurea în rămurea am coborât ca să-ţi grăiesc şi ca să nu te părăsesc şi ca să te hrănesc din cer, tată, pe mai departe, iar cei de pe pământ nu ştiu să audă şi să vadă naşterea cuvântului Meu în mijlocul tău, şi se petrece ca şi pe vremea când Eu am venit pe pământ născut din mamă Fecioară acum două mii de ani şi n-au ştiut taina lui Dumnezeu decât puţini în vremea aceea, iar dacă au mai şi aflat-o, nu ştiau cum s-o stingă mai bine, cum s-o şteargă de pe pământ, dar nu se poate omul să umble la tainele lui Dumnezeu şi să le strice, ci poate doar să-şi vatăme viaţa gândind că el poate. O, câţi n-au dat să stingă de pe pământ şi lucrarea Mea cu tine, dar toţi s-au vătămat şi se vor vătăma, chiar dacă ei nu ştiu să socotească aşa, căci cine se iubeşte pe sine şi arată aşa prin faptele lui, acela n-are de unde să aibă cunoştinţă de Dumnezeu şi de tainele lui Dumnezeu aşa cum se cuvine, că nici nu caută aceasta unul ca acela, ci ale sale dintru ale sale îşi ia, şi tot aşa şi pricepe, iar învierea lui stă tot mai departe de el, fiindcă mare taină este învierea omului acum, şi în veacul ce va să fie, veacul celor înviaţi şi al celor ce înviază unul după altul prin puterea Mea, prin iubirea Mea pentru omul care vine pe lume pentru înviere, numai să ştie el să înveţe de la Dumnezeu şi nu de la el şi nu de la om taina învierii, taina lui Dumnezeu cu omul pe pământ, după ce Eu, Domnul, Eu şi cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, Eu şi cu sfinţii Mei, noi le facem pe toate în locul celor vechi, care trec trosnind, precum este scris să se împlinească aşa. Amin.

Acum binecuvintez călătoria şi duhul cel bun al celor ce vor veni la izvor, la masa Mea de cuvânt şi de întâlnire cu îngerii şi cu sfinţii şi cu cei înviaţi şi în drum spre înviere, căci Eu, Domnul, gătesc din cer această sărbătoare, iar tu, de pe pământ, poporul Meu. Cale cu îngeri mângâietori şi veghetori şi călători împreună le dau celor ce se vor strânge lângă Mine şi lângă tine, fiule care-Mi slujeşti zilelor slavei Mele cea plină de cuvânt, căci slava Mea este cuvântul şi este iubirea lui, măi tată, că se împlinesc proorociile sfinţilor Mei, care au văzut de departe lucrarea Mea în mijlocul neamului român acum, la sfârşit de timp, şi au dat-o de ştire că va fi, dar ca şi pe vremea naşterii Mele dorm toţi într-ale lor şi n-au credinţă şi n-au pricepere pentru tainele lui Dumnezeu, care vin şi se lucrează pe pământ sub vălul umilinţei, departe de vederea şi de înţelegerea omului necredincios şi care ale sale dintru ale sale ia, şi tot aşa şi rumegă apoi.

O, e vreme de duh de rugăciune, poporul Meu. Vreau, tată, să se ridice rugăciune pentru biruinţa slavei Mele pe pământul român acum, la sfârşit de timp, după cum sunt proorociile cele scrise pentru el, şi vreau, fiule, ca toţi cei adunaţi să se facă un duh şi o rugăciune toţi înaintea Mea lângă tine în ziua aceea, când sfinţii şi îngerii şi toţi cei înviaţi şi în drum spre înviere vor fi aici şi vor sta alături cu rugăciunea care va striga la Mine pentru împlinirile Mele acum, pentru biruinţa Mea peste întunericul omului, căci sunt Mieluţul Tatălui, şi este scris să fiu biruitor. Amin.

Mi-am pregătit acum cuvântul tot pentru ziua aceasta şi las din el jumătate spre sfârşitul zilei, că am neputinţă în porţi şi Mă las cu milă, ca să pot să-Mi aşez cuvântul tot.

O, trebuie multă şi mare credinţă pusă în lucru pentru lucrarea Mea cea tainică în mijlocul acestui neam, căci e de curăţat din el duhul şi trupul trufiei, că acest duh se zbate din răsputeri să nu piardă câştigul său. Eu însă am de câştigat suflete pentru înviere şi pentru ca să am fii moştenitori slavei care vine, cerul cel nou şi pământul cel nou, taină mare şi mult lucrătoare acum, şi pe care trudă au părăsit-o cei ce n-au ştiut să creadă şi să nădăjduiască prin răbdare în cuvântul Meu rostit din gura Mea pentru împlinirea lui. Eu, Domnul, Eu, şi nu altcineva, Eu sunt Cel ce conduc acest ospăţ, aşa cum şi la Sfânta Liturghie lucrez, aşa cum am lucrat şi la masa cinei cea de taină cu ucenicii Mei, şi nu trebuie să se iasă afară de la această masă mai înainte de binecuvântarea de sfârşit, căci Iuda după ce a primit cina, a ieşit afară de la masă mai înainte de ridicarea mesei, şi aşa pildă rea sunt toţi cei care ies afară de la masa Mea de cuvânt, şi iată, n-a crezut poporul Meu când Eu spuneam că cine pleacă din popor, iese afară ca Iuda şi se face vânzător prin ieşirea lui de la masa Mea.

O, e mare încercarea cea de la satana în vremea aceasta, şi trebuie în poporul Meu post şi rugăciune mai cu putere decât până acum, căci s-a luat apa de pe pământ şi se lasă înşelaţi oamenii pentru lepădarea de credinţă şi de nădejde, dar Eu, Domnul, voiesc să îmbărbătez pe tot omul să nădăjduiască în Dumnezeu cu post şi cu rugăciune şi să nu facă aşa cum a dat poporul Israel să facă în vremea când duşmanul i-a închis izvorul de apă ca să piară de sete Israel, dar cel ce în Israel a avut bogăţie de post şi de rugăciune, a biruit laşitatea poporului şi a adus izbăvire în Israel, căci a crezut în Dumnezeu inimioara aceea mare din mijlocul poporului ales şi a înduplecat spre pocăinţă pe căpeteniile poporului, mustrând ea cu blândeţe pentru păcatul şovăirii şi al deznădejdii şi înduplecând pe Domnul, prin credinţa ei, pentru salvarea poporului încercat cu pieirea lui.

O, e nevoie de ucenici, dar şi de biruinţă, căci odată cu încercarea vine şi puterea de biruinţă, numai să aibă Domnul fii credincioşi cu putere, căci puterea de biruinţă stă în mâna Mea, nu în mâna omului duşman, şi vreau să pot prin fii credincioşi, că vreau să Mă slăvesc cu putere de cuvânt peste neamul român, că el trebuie să se trezească şi să audă glasul Meu şi să creadă şi să împlinească el slava Mea cu el, după cum sfinţii au proorocit că va fi. Amin.

O, aş face minuni cu tine, poporul Meu, dar dacă aş face aşa v-ar prigoni mai-marii de peste oameni, ca şi pe Mine, că iată-i cum se zbat pentru bucăţica lor, pentru lăcomia lor de bani şi de slavă şi de plăceri, care apun odată cu ei şi stau apoi cu ei la judecată înaintea Mea, când se vor vedea neputincioşi şi îşi vor vedea prostia şi deşertăciunea vieţii lor pe pământ, căci precum a căzut Lucifer prin păcatul trufiei, aşa cad cei trufaşi şi pierd lupta spre sfârşitul ei, căci Lucifer a tot dat de-atunci să-i cadă pe oameni, să-i cadă de la Dumnezeu, iar plata lui este pierderea luptei şi dispreţul tuturor. O, ce va face, oare, cel ce a fost fiu al poporului Meu, şi din fiu s-a făcut lucifer ca să tragă fii de pe calea Mea, lucrând cu mânie şi cu prostie lucrarea lui Lucifer? O, n-au voit toţi care au fost, n-au voit toţi să fie una cu toţi ai Mei cu care Mă port, n-au voit să fie una aşa cum Eu sunt una cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt! O, ce să le fac dacă n-au voit? Au venit, au intrat, au stat şi au mâncat şi s-au dat mari, şi au ieşit mai înainte de la masa de praznic, şi nu vor fi fericiţi cei ce au făcut aşa dacă duhul cel mare al pocăinţei nu-i va birui pe ei mai înainte să nu mai poată ei nimic pentru învierea lor, pentru punerea lor la loc, prin duhul umilinţei lucrător în ei cu putere.

Acum povăţuiesc pe tot poporul Meu spre duh de pocăinţă, căci dacă fiecare ar avea grijă să-şi vadă păcatele sale, n-ar mai căuta să-l prigonească pe fratele său şi să-i împiedice mersul, şi M-ar lăsa pe Mine să stau judecător şi vindecător, iar el ar sta în pocăinţă spre iertarea păcatelor lui, că nu este om care să ştie inima şi viaţa altui om, ci numai Eu sunt Cel ce ştiu, şi socotesc ca Dumnezeu şi nu ca omul, căci omul este mânios şi nu dă să se vindece de acest păcat, şi de aceea umblă el să vâneze sufletul fratelui său şi să calce peste el.

O, fiilor, ne întoarcem în carte ca să sfârşim tot cuvântul Meu din ziua aceasta, iar ucenicul Meu Dimitrie va sta lângă Mine în cuvânt, dar acum el spune aşa:

— Eu sunt ucenicul Tău, iar Tu eşti Dumnezeul meu, o, Doamne, şi fericit a fost duhul meu când mărturisitorul meu şi al Tău Te-a numit pe Tine Dumnezeul meu şi, plecând la luptă asupra vrăjmaşului creştinilor, a zis: Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mă în luptă!

Şi voi grăi de lângă Tine poporului Tău în ziua mea de serbare între sfinţi, căci Tu, Iisuse, eşti Domnul Dumnezeul meu. Amin.

— Ne întoarcem în carte şi vom grăi în mijlocul poporului Meu, o, ucenicul Meu mărturisitor! Râvnă de ucenic înflăcărat doresc să aibă toţi fiii poporului Meu, că e vremea să ştie fiii oamenilor că Eu sunt Dumnezeul lor şi sunt cu ei şi sunt. Pace ţie, şi iarăşi cu pace vom grăi în ziua ta de serbare între sfinţi! Amin.


Partea a doua

Să legăm firul cuvântului Meu şi să aşezăm în carte tot cuvântul sărbătorii de azi, căci găsesc veghe în porţi pentru intrarea Mea. Cobor cu mult dor când vin să cuvintez, şi vin pe calea cuvântului şi nu se poate nimeni ascunde de Mine când cuvintez, şi toată firea tresare când glasul Meu grăieşte şi se aude, iar în cer, sus, oştirile cereşti şi îngereşti văd file de Scriptură împlinindu-se pe pământ, aşa cum au fost scrise să se împlinească în zilele cele de apoi, şi se hrăneşte oştirea Mea cu slava Mea şi a ei, slava cea nevăzută de pe pământ, de cei pământeşti, dar descoperită de la Duhul Sfânt celor ce-şi suie privirea la Dumnezeu ca să fie ei cu Domnul pe pământ şi nu cu lumea aceasta, care nu are nimic din Dumnezeu în ea, precum Dumnezeu din ea nu are.

E mare orbirea celor ce sunt pe pământ şi trăiesc fără cer peste viaţa lor cea trecătoare! Dacă omul ar vedea cât de mult cer îi trebuie lui pe pământ ca să se apropie de mântuirea lui şi să nu piară, o, ar lăsa el pe toate cele lumeşti şi pe sine însuşi s-ar lăsa cu totul şi s-ar face locaş al cerului şi ar avea Domnul casă la el şi s-ar arăta lui cu slava Lui, aşa cum S-a arătat ucenicilor Lui pe muntele Tabor pe când ei erau în pregătire, în şcoală cerească pentru viaţa lor cu Mine pe pământ, pentru cunoştinţa lui Dumnezeu în ei. O, cu cine să mai lucrez Eu aşa lucrările Mele pe pământ, file de Scriptură, ca să le împlinesc pe ele cu omul, aşa cum Tatăl M-a trimis să lucrez? Face omul şcoală multă ca să iasă din şcoală slujitor de Dumnezeu şi de cele sfinte ale Lui, dar pe fereastră nu învaţă să se uite el, nu învaţă să se uite în Scripturi şi să înţeleagă ce lucrări a lucrat din ele Dumnezeu şi ce mai are de lucrat azi şi mâine.

O, unde să mai găsesc Eu credinţă pe pământ? S-a împământit omul şi trăieşte fără Mine pe lume, iar spre sfârşitul lui îşi pregăteşte loc în cimitir ca să aibă, şi nu se socoteşte pentru trecerea lui, pentru această cale, la care nu-l ajută trupul aşa cum l-a ajutat pe pământ, şi atunci duhul lui plânge, vede şi plânge fără de strânsură, fără de merinde pe calea care i se deschide, şi plânge atunci duhul omului şi plânge şi Dumnezeu şi se împlineşte plânsul durerii, căci plânsul de fericire cu Mine nu-l cunoaşte omul în viaţa lui pe pământ ca să crească flori cereşti din el pentru calea omului spre locaşurile de sus.

Vin cei plecaţi, că le-am făcut chemarea să vină la praznicul cuvântului Meu, şi lacrima duhului lor va fi tot o bucurie în ziua când vor petrece ei cu Mine şi cu tine la masa de serbare pentru îngeri, poporul Meu, şi dacă ar şti cei de pe pământ câtă alinare înseamnă o clipă de bucurie pentru cei plecaţi, ar trăi oamenii numai pentru învierea morţilor lor, numai pentru viaţa cea fericită a celor ce nu şi-au agonisit-o de pe pământ ca să aibă ei în vremea plecării lor. Viaţa cea cu Dumnezeu trăită, aceea este cea care îl poate însoţi pe om pe calea lui apoi spre palatul ceresc, când îngerii vin şi-l duc pe el la locul cel veşnic. Desfătarea pe care o are omul între el şi Domnul pe pământ, aceea este bucuria care-l poate însoţi pe el, care-l poate mângâia pe el apoi ca agoniseală a lui.

Iată, poporul Meu, se pregătesc de sărbătoare cei înviaţi şi cei în drum spre înviere, şi mare bogăţie e pe ei un strop de alin, şi mare nădejde se suie la ei de la voi! O, fiilor, Eu pentru învierea morţilor am venit pe pământ cu lucrarea Mea de cuvânt acum la voi, şi-Mi aud glasul morţii din morminte, tată, şi v-am pus să vestiţi neamurilor pământului cuvântul care iese din gura Mea. Proorocie împlinită este cuvântul Meu cel de azi cu voi şi toiag de păstor este el pentru cel ce iubeşte viaţa cea veşnică a lui pe pământ şi în el. O, împarte-Mă, poporul Meu, că te-am făcut semănător pe pământ şi nu ştiu oamenii taina Mea cu tine, căci sunt pierduţi într-ale lor, iar ale Mele vin şi se ţin după ei ca să le deschidă inima şi apoi mintea ca să priceapă că vin pe pământ împliniri de Scripturi peste ei şi-i iau pe neaşteptate aceste împliniri, căci nu sunt pregătiţi ca să vină Domnul la ei. Stă satana în calea omului cu toate ale lui, căci omul slujitor lui satana a deschis larg fereastra şi a vopsit-o cu toate vopselele şi l-a aşezat pe om în faţa ferestrei lui şi se uită omul, se uită mereu şi uită de el şi uită de Dumnezeu şi de rugăciune şi de priveghere pentru venirea Mea cea tainică mai întâi, şi apoi cu mare pompă cerească, pentru unii cu foc, iar pentru unii cu adiere de Duh Sfânt, cu alin şi cu strălucirea Mea cea dulce pentru cei mântuiţi, pentru cei credincioşi şi care cu credincioşie Îmi slujesc, aşteptându-Mi arătarea. Amin.

Îi voi spune omului cum se împlinesc Scripturile în vremea aceasta şi vor înţelege cei înţelepţi, iar cei ce iubesc fărădelegea nu vor pricepe cele scrise în cartea Mea cea de ieri, şi în cea de azi, în care, iată, intru şi Mă aşez în ea cu tot cuvântul Meu cel de azi pentru om, şi pe care-l soarbe cu nesaţ oastea cerească, cerul de sfinţi şi de îngeri, oştirea Mea, cu care mereu vin şi biruiesc pe pământ pentru omul care stă de partea Mea în lupta Mea cu vrăjmaşii cerului, cu vrăjmaşii lui Dumnezeu. Amin.

— O, Împărate, Doamne al oştirilor de sfinţi şi de îngeri, slavă atotputerniciei Tale miloase în cer şi pe pământ, că mereu ai aşteptat să se întoarcă la Tine omul şi să ştergi din dreptul lui pedeapsa care şi-o strânge pentru viaţa lui cea de veci! La începutul cuvântului meu acum, rostesc rugăciune Ţie, să cobori aşa cum ai coborât în mine iubire şi zel sfânt pentru mărturisirea Ta, Doamne, şi peste mulţi să cobori aşa în zilele acestea, ca să se înmulţească numărul mărturisitorilor Tăi, o, Doamne, că fără duhul mărturisirii între oamenii care nu văd nimic, nu poţi să deschizi ochii lor. O, nu aştepta să poată omul, să vadă omul, că e mare întunericul pe pământ, căci omul care slujeşte minciunii are multe unelte nimicitoare de duhul din om, are fereastră largă în faţa tuturor şi se arată la toţi şi le ţine mintea şi ochii mari la el, că e împărat mare pe pământ omul minciunii şi are rădăcini adânci de tot încă de pe vremea lui Cain din om în om. Noi, sfinţii Tăi, ne aplecăm cu rugăciune înaintea Ta, că fără rugăciune cu strigare din cer şi de pe pământ deodată nu se mai teme satana, ci se obrăzniceşte şi mai mult înaintea Ta.

Grăiesc poporului Tău, Doamne, şi pentru care Te rog dintre sfinţi să-i dai lui ocrotire mare şi s-o vadă el şi să Te slăvească el pe pământ ca să-Ţi ajungă, Doamne, că nu mai este în oameni dragoste pentru Tine ca să-Ţi placă ea, ci este ea numai aici, la poporul Tău, în care Tu Îţi găseşti plăcerea, iar noi vedem aceasta şi ni se alină duhul pentru mila de Tine, o, Doamne atât de părăsit pe pământ, căci oamenii iubesc pe satana pe pământ şi în zadar Îţi spun ei Ţie Tată.

O, popor mărturisitor, apleacă-te adânc în tine ca să vezi dacă-I ajunge Domnului de la tine mângâierea pentru ranele Lui, pentru durerea Lui, şi fă-te tu în toată vremea tot o mângâiere pentru El, tot un sprijin pentru venirea Lui, şi vei fi mai mare ca noi, căci Domnul e în grea durere în acest timp greu, când satana dă să biruiască el cerul şi pământul, aşa cum şi-a pus de gând de la început. O, fiţi ascuţiţi cu înţelepciunea ca să pricepeţi cât însemnaţi voi pentru cer acum, pentru Domnul în vremea aceasta de cumpănă, de luptă aprigă a oastei satanei împotriva împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ! Faceţi să vă strălucească armele cu care luptaţi pentru Domnul şi pentru oameni, ca să se teamă satana de strălucirea lor, de lumina pe care o dau ele pe calea luptei voastre pentru Domnul, căci noi am luptat la mijlocul luptei cea pentru Hristos, dar voi aţi ajuns sfârşitul luptei, şi trebuie lumină mare să fie, iar armele trebuie să vă fie făclii de lumină în vremea luptei cu întunericul omului cel despărţit de Dumnezeu şi slugă a satanei, care a cuprins tot trupul şi se arată biruitor peste tot.

O, nu te teme că eşti micuţă, oaste de ucenici micuţi şi credincioşi! O, nu te teme tu! Eu am fost singur, singurel în mijlocul slujitorilor întunericului, singur de partea Domnului, şi am ieşit biruitor pentru Domnul peste ei şi sunt cu Domnul şi cu oştirea cerească cu tot ajutorul pentru cei ce sunt ai Domnului pe pământ mărturisitori. Postul şi rugăciunea cea fierbinte lângă post, aşa cum Domnul v-a rânduit vouă viaţa cu El, acestea au putere pentru Domnul acum pe pământ în lupta cu întunericul vremii, căci una este să vrea omul să facă acestea, şi alta este să-i spună lui Fiul lui Dumnezeu, aşa cum v-a spus vouă ce să lucraţi şi cu ce să vă hrăniţi pentru vremea aceasta.

Nimeni din poporul cel pus la pregătit să nu se întristeze pentru hrana cerută de Domnul s-o folosească cei credincioşi, hrană fără de carne, fără de ouă sau lapte sau peşte, căci Daniel proorocul şi oastea lui micuţă când au luptat împotriva împăratului păgân, aşa au biruit ei, aşa, ca voi, aşa cum vă spune vouă Fiul lui Dumnezeu să trăiţi şi să biruiţi, iar voi aşa să împliniţi şi aşa să biruiţi, ca Domnul, Care a biruit lumea, şi tot aşa vă învaţă şi pe voi să biruiţi, întâi trupul, şi apoi lumea toată pentru dragostea de Domnul, aşa cum şi pe mine dragostea de El m-a hrănit şi mi-a dat putere pentru El. O, sunteţi cei mai scumpi între români. Copii de aur sunteţi în mijlocul acestui neam, şi se mângâie în cer neamul român cel între sfinţi sălăşluit, se bucură de aşa mlădiţe, şi nădejdea lor e mare când văd ei acum pământul român ridicat de Fiul lui Dumnezeu la nume de nou Ierusalim, ţara venirii Domnului cu Ierusalimul cel de sus, cu a doua Lui venire cuvânt peste pământ cu sfinţii şi cu îngerii, precum era şi la început în rai cuvântul Său peste om.

Îmbărbătare vă dau! Oastea sfinţilor se poartă cu voi între pământ şi cer cu mare stăruinţă pentru biruinţa Domnului acum, când El vine şi aşează cu cuvântul Său împliniri de Scripturi pe pământ prin voi, şi nu mai e nici un om deştept între oameni ca să vadă şi să vă vadă pe voi şi să mărturisească împlinirea proorociilor venirii Domnului în ţara Lui cea de la sfârşit de timp, şi pe care au văzut-o sfinţii şi au vestit-o aşa, ba şi celor fără de viaţă sfântă le-a descoperit Dumnezeu taina pământului român la sfârşit de timp. O, fiţi mari cu credinţa şi cu iubirea şi cu împlinirea iubirii! Iar Tu, Fiule al Tatălui, Domnul meu şi Dumnezeul meu, împlineşte prin ei toată plata credinţei noastre, căci noi am nădăjduit prin credinţă, şi dă-ne, Doamne, plinătatea bucuriei Tale, căci pentru bucuria Ta noi am mărturisit şi am luptat pe pământ. Amin.

— Acum Eu, Domnul, le spun tuturor că este înviere, că iată-i pe sfinţi mărturisind de lângă Mine din cer lucrarea Mea pe pământ cu oamenii, căci sfinţii Mei au purtat trup pe pământ şi sunt acum în slava Mea şi sunt nestricăcioşi precum Eu sunt, şi haina nestricăciunii au pe ei, după cum este scrisă fila cea din Scripturi despre îmbrăcarea cea întru nestricăciune a trupurilor duhovniceşti în care a locuit şi locuieşte Duhul Sfânt pe veci de veci. Amin.

Se roagă Mie acum dintre sfinţi sfântul care-şi odihneşte trupul pe pământul român şi care-şi are în calendar ziua lui de serbare lângă ziua mucenicului mărturisitor Dimitrie, şi tot aşa şi numele îl are acest sfânt veghetor pentru neamul român în cetatea Bucureştiului, şi-Mi spune el aşa:

— Suferinţa duhului meu e mare, Doamne. Stau în mijlocul Babilonului şi mi-e duhul şi trupul tot o durere şi nu înţelege omul de rând cum vine aceasta, că vin oameni şi-şi lasă durerile deasupra trupului meu cel în cetate aşezat şi mă doare duhul şi trupul meu cel ceresc. Stau în mijlocul Babilonului şi plâng a jale, că jale mare se suie la Tine de la toţi cei ce slujesc în biserici fără să-Ţi urmeze cu viaţa, şi de la care mulţi, mulţi se îmbolnăvesc cu credinţa şi cu fapta, că nu poate bolnavul să-l vindece pe cel bolnav, iar cei ce suferă pe pământ de la despărţirea de Tine a lor, n-au vindecători, n-au oameni de cărare spre Tine pentru ei. Mă doare de pe pământ şi până în cer, şi fărădelegea e stăpână mare şi pe străzi şi în biserici, şi eu plâng şi dau să-Ţi cer cu rugă, curăţă fărădelegea din biserici şi din locaşurile numite aşa şi dă-le oamenilor să ştie ce înseamnă biserică, şi opreşte-i apoi pe cei mari şi tari prin numele lor, o, opreşte-i să mai zidească biserici şi întoarce-i pe ei mai întâi pe cărările Tale sfinte, ca să înveţe ei de la Tine că omul este biserica Ta, odihna Ta, nu zidirile care nu Te pot cuprinde, Doamne! O, opreşte-i pe mai-marii din biserici şi nu-i lăsa să mai facă zidiri în numele Tău fără ca Tu să le spui să facă! Ia-le cârma din mână şi cârmuieşte-i Tu şi pe ei, că ei nu duc pe oameni la lumină, nu-i duc la Tine, şi sunt necăjiţi oamenii, Doamne, şi merg fără de Domnul pe pământ!

Ia rugăciunea mea şi împlineşte-o pe ea, o, Bunule Doamne al rugătorilor cei sfinţi înaintea Ta şi dă-mi şi mie izbăvirea de durere şi ridică-mă în văzduh, că pe pământ e fărădelegea cu paşii ei peste tot şi nu mai e drum curat şi înflorit, ci e numai pământ tare, în care nimic nu mai are viaţă şi faţă! O, dă-le sfinţilor Tăi mângâiere în lacrimi şi ieşi deasupra, o, ieşi biruitor pe pământul român cu lucrarea Ta cea de la sfârşit de timp, cea de nou Ierusalim, aşa cum au proorocit-o sfinţii pe România Ta, ca să crească via Ta apoi pe pământ şi să faci vin nou, Doamne, că a venit această vreme şi mulţi sfinţi au vestit-o că va fi şi că Tu vei fi Păstor, din mijlocul neamului român păstorind cu toiagul cuvântului Tău cel de la sfârşit de timp! O, mi-e tare jale, şi aşa mă rog Ţie, Păstorule milos şi lipsit de oi şi de cioban de oi! Şi acum mă aplec şi-Ţi mulţumesc că mi-ai făcut loc să-mi spun durerea şi să aduc rugăciunea mea înaintea Ta. Amin.

— O, sfinţi ai Mei îndureraţi, din unii în alţii aţi purtat voi faţa Mea şi viaţa Mea în voi pe pământ. Plângem cu durere pentru neamul omenesc cel de la sfârşit de timp, dar Eu am popor pus deoparte din neamul român şi tainic Îmi pregătesc cu el împlinirile cele de pe urmă, şi apoi Mă voi arăta. Grăiesc cuvântul Meu poporului Meu, şi în mijlocul lui vin cu voi, ca să grăiţi şi voi peste pământ. Să se înfricoşeze cei ce aud cum dau Eu de ştire taina Mea cu poporul cuvântului Meu cel de azi pe pământul român! Să fie plini de sfială cerească cei ce aud şi stau faţă în faţă cu Domnul şi cu sfinţii prin cuvântul cel de azi al Meu şi al sfinţilor Mei! Amin.

Tu, poporul Meu de la izvorul Meu de cuvânt, să stai, tată, plin de nădejde în grădinile Mele cu tine şi să fii popor de rugăciune tainică între tine şi Mine, căci toate prin credinţă şi prin rugăciune se înfăptuiesc şi se sfinţesc, precum este scris. Iată, acum ne pregătim de praznic sfânt şi de lucrare sfântă peste cei ce se vor aduna lângă Mine şi lângă tine la izvorul Meu de cuvânt. Fii, tată, cu nădejde, căci Eu sunt cu puterea.

Le văd inimioarele zvâcnind în cei ce se gătesc cu pasul şi cu duhul să vină la izvorul Meu de cuvânt, la masă de praznic cerul şi pământul laolaltă în grădinile Mele cu tine, fiule poporul Meu. O, te învăluiesc în cuvânt de binecuvântare, tată. Ajutorul tău vine de la Mine, căci şi tu stai ajutor al Meu şi-Mi ajuţi venirea. Sărutul Meu îţi pecetluieşte fruntea, copil de la sfârşit de timp, căci începutul Meu cel nou este cu tine şi cu Mine pe pământ.

O, sfinţească-se numele Meu prin tine pe pământ precum în cer, căci tu, poporul Meu, eşti rodul cuvântului Meu cel de azi, eşti via Mea, eşti fructul Meu pe masa Tatălui Meu şi eşti pe pământ împărăţia Mea, iar Eu sunt Împăratul tău, o, poporul Meu, popor cu Împărat din cer peste tine şi peste cetatea ta pe pământ acum! Amin, amin, amin.

08-11-2010