Cuvântul lui Dumnezeu

... Măi Israele, vine vremea să fie scumpă şi preţioasă lucrarea şi credinţa voastră şi viaţa voastră duhovnicească. Vine vremea să fie bine văzută şi bine cunoscută viaţa duhovnicească. Vine vremea ca să rodească credinţa voastră. Fiţi desăvârşiţi, că diavolul e pe pământ. Fiţi puternici. Copilaşii Mei, vor veni îngerii din cer la voi şi vor lucra pe ogoare cu voi. Ei vor fi ajutoarele voastre. Fiţi desăvârşiţi. A venit Domnul Iisus ca în vremea sfârşitului, să unească cerul şi pământul. Vor veni îngerii la voi şi vor cânta cu voi şi vor face rugăciune cu voi. A venit vremea să se împlinească rugăciunile voastre, şi aveţi grijă când faceţi rugăciune să nu minţiţi, mai cu seamă Crezul când îl ziceţi. Fiilor, fiţi desăvârşiţi, că această rugăciune care se găseşte în biserică, cine o spune, trebuie să stea cu luare-aminte şi cu frică. O, iubit popor duhovnicesc, nu mai e credinţă, nu mai e, măi, credinţă. Adunaţi bine cuvintele din rugăciune şi vedeţi bine, să nu faceţi minciună, căci marea parte a rugăciunilor din Crez, mulţi le spun, dar rar cine face toată rugăciunea, nu din poveste.

... O, iubitul Meu popor, întru care am venit să dau viitor nu aici, căci pământul acesta se va face din nou alb cum e crinul, şi unde vei sta atunci, să nu te întrebi. într-o clipeală de ochi se va face aceasta. Mult nu mai e, şi toate se vor schimba. Te vei uita unde ai avut locul tău şi nu-l vei mai cunoaşte unde l-ai avut. Uite, în faţa voastră aveţi un deal şi nu va mai fi deal, şi va fi şes. Aveţi în faţă multe lucruri şi nu le veţi mai avea. Aveţi în faţă mulţi duşmani şi îi veţi căuta şi nu vor mai fi găsiţi; veţi striga la ei şi nu-i veţi mai găsi.

... Fiilor, ce scrie în Scriptură, nimic nu se trece, nimic nu se ocoleşte. Dacă îţi arde şi casa ta, să nu Mă judeci, că aşa e scris.

... Fiilor, am venit în casele voastre mai presus ca orice. Nu sunt de pe pământ, ci sunt de la Tatăl trimis la voi, sunt al vostru, şi voi, ai Noştri; suntem un Duh şi un trup. Nu pângăriţi trupurile şi nu întinaţi duhurile. O, popor iubit, suntem una. Nu vă deosebiţi de Mine prin nici un semn. Feriţi-vă cât veţi putea a vă deosebi de Mine. Eu sunt Alfa şi Omega, şi am luat cuvânt în toate felurile: şi în piatră, şi în duh, şi în pământ, şi am grăit vouă.

... Veţi fi judecaţi şi condamnaţi de copiii voştri că nu-i lăsaţi să se ducă la păcat. Vor orăcăi ca vitele, dar să ştiţi, să nu le deschideţi uşa. Mai bine să moară decât să le deschizi uşa şi să meargă la păcat.

... Fiule Constantine, sunt în casă la tine. Ştiu că nu M-ai iubit pe Mine, dar Maica Mea ţi-a înmuiat inima. Constantine, Eu am profeţit că la anul, prin timpul acesta, vei avea un prunc, dar fii tare în credinţă, că se luptă duhul rău ca să nu crezi. Nici tu, Alexandro, să nu fii ca Sarra. Până acum ai fost stearpă, dar Dumnezeu a rânduit ca din trupul tău să dea o rămurică, şi să nu te întoarcă duhul rău din calea Mea. Dacă va întârzia lucrul acesta şi nu se va împlini, nu e vina Mea, ci e a voastră, pentru necredinţă. Şi fiţi atenţi, ca să nu se zămislească în zile oprite. Ca voi erau Zaharia şi Elisabeta, şi pe atunci cine nu avea prunci nu aveau trecere pe nici o parte. Tot rugăciunea Maicii Domnului era tare, şi a biruit când se ruga acolo, în templul sfânt. Tot aşa şi mama Maicii Domnului; Ioachim şi Ana tot sterpi erau, şi toate acestea erau scrise în Scriptură. Băgaţi bine de seamă să nu naşteţi vreun hulitor de Dumnezeu. Fiţi atenţi, că diavolul aceasta aşteaptă, ca să nu împlinească Dumnezeu planul Său. Pentru aceasta am venit, şi n-am venit ca să stric legea, ci s-o întăresc.

... însănătoşiţi minţile, copilaşii Mei, că nu vă foloseşte nimic prooroci mulţi să aveţi. Un singur Prooroc: Eu, Dumnezeu. Vor face minuni şi semne, vor învia morţii şi vor vindeca leproşii, dar Eu zic: paşteţi iarba pe care o cunoaşteţi. Nu daţi năvală că, „dacă a înviat mortul, e Dumnezeu”. Să nu te închini, că dacă te-ai închinat, amin!

Vă mai anunţ: uite vremea când va lăsa omul femeia sa şi va lua alta şi nu va mai şti numărul. Va fi curvie mare. Cine va ţine fecioria, să se ţină mare, că va intra aceasta şi în mănăstiri. Vor fi amăgite călugăriţele şi vor fi de râs lucrurile lui Dumnezeu. O, să zic să nu fie! Dar vine, că este scris. Luptă-te, creştine, ca să fii cu Mine. Această curvie e o dihanie mare; atinge cerul cu spatele, iar cu picioarele, pământul. Se duce bărbat la bărbat, se duce tată la fiică, se duce soră la frate şi se duce naşul la fina sa.

... Aveţi grijă de copii. Cât sunt mici, puteţi să-i mai ţineţi, dar mari, nu mai puteţi să-i ţineţi, că se duc în lume. Şi zic: lăsaţi copiii să vină la Mine!

Daniele, a fost vremea când am căsătorit, dar vine vremea să nu le mai căsătorim. Nu să le trimitem în mănăstiri, ci să le ţinem în casele noastre. E scris în Scriptură.

21-07-1973