Teme


Lucrarea bisericii: slava Noului Ierusalim

Aceasta este taina de mântuire a omenirii. Vom întări acest început nou, şi vom lărgi apoi cortul acestui Ierusalim ceresc, şi va fi apoi ca Domnul să-Şi anunţe împărăţia, căci trâmbiţa va suna şi va răsuna, că de aceea întăresc acest început. Şi Mă voi face cunoscut întru cei ce bine am voit, că va învia omul cel nou pe pământ şi vom face un popor nestricăcios, un neam veşnic, şi lumea va vedea această minune şi va învia şi va intra între cei veşnici şi se va sfinţi, şi va creşte numărul neamului lui Dumnezeu, şi asta va fi minunea minunilor, că moartea nu va mai fi, şi va fi mărul vieţii, şi noapte nu va mai fi, că Domnul va lumina.

O, fericit va fi cel care-şi curăţă haina vieţii, că acela va avea stăpânire peste viaţă, acela nu va sări peste poartă, şi va intra pe uşă în cetatea lui Dumnezeu, în raiul cel veşnic, că se vor aduna popoarele să vină să vadă această slavă, căci cerul cel nou şi pământul cel nou vor fi şi vor rămâne pe veci, şi neamul lui Dumnezeu va dăinui veşnic, şi va fi fericire şi mângâiere peste Ierusalim.


***

Iată, vom aşeza piatra de mărturie a cuvântului Meu, care a lucrat şi care lucrează până la sfârşitul tainei plinirii sale, şi vom scrie pe această piatră numele cel nou al cetăţii Ierusalimului cel nou, care se va arăta de la această piatră şi din care vor curge râuri de apă vie, pe ale căror laturi vom sădi pomi, şi frunzele lor nu se vor veşteji, şi fructele din ei nu se vor mai isprăvi, căci lună de lună se vor coace fructe noi, fiindcă pomii vor primi apă din această piatră, iar seminţiile pământului se vor hrăni din fructele pomilor, şi din frunzele lor vor primi tămăduiri. Amin.


***

voi aşeza peste locul izvorului cuvântului Meu piatră de mărturie şi locaş de slăvire a numelui Meu, ca să ştie apoi noroadele şi să bea din această piatră apă vie, şi va fi aceasta spre tămăduirea neamurilor, căci aşa este scris despre acest munte care se va ridica deasupra munţilor, deasupra înălţimilor, deasupra înţelepciunii de pe pământ, şi noroade multe vor veni spre această piatră, spre acest izvor din cer coborât, căci România va fi pământul cel nou al slavei Domnului din zilele ce vin,


***

iar când vom fi gata cu acest aşezământ ceresc, va fi să lucraţi cu multă socoteală cu creştinul, căci va începe să învieze în ei o inimă nouă, născută din umilinţă şi din căinţă şi din lacrimi. Fiţi precauţi, căci Domnul va fi cu milă pentru toţi cei ce se vor umili, dar în aceste hotare nu vor putea avea intrare, că ştiţi ce scrie la temelia acestei pietre; şi la această piatră, eu sunt temelie. Copiii mei vor sta cum trebuie la porţi. La fel şi voi să fiţi; să fiţi în Duhul lui Dumnezeu şi nu al omului, căci acest loc va trebui să fie cu mare putere, şi numai aşa va fi. Voi slobozi semne mari, şi va lucra aici focul Duhului Sfânt, şi în cetatea aceasta nu va intra nimeni din cei ce au lovit în Duhul Sfânt, ci numai cei ce sunt scrişi în această carte. Aici va fi locul odihnei lui Dumnezeu Cuvântul, şi va fi după cuvântul lui David proorocul, care a vestit de la Dumnezeu pe cei ce vor locui în muntele Domnului din vremea gloriei cereşti, şi va locui cel ce n-a lucrat viclenie şi răutate asupra aproapelui său. N-a crezut acest popor că aşa va fi, şi iată, aşa este.

Aici va fi locul liniştii, locul păcii, şi va fi orânduială cerească, şi va ieşi de aici cuvântul învierii peste mulţimile care vor veni şi se vor închina lui Dumnezeu Cuvântul, şi vor şti că eu am fost şi am iubit acest aşezământ viu.

În curând vom serba aici ziua cea de praznic ceresc, şi va rămâne aceasta zi de mărturie veşnică. Şi se va aşeza apoi cunună de mărgăritare cereşti în jurul acestei lucrături, şi acelea vor lumina peste mulţimi, şi acelea se vor adăpa din acest izvor, şi va fi mângâiere peste Ierusalim.


***

Aici la voi va fi împărăţia celor din cer care au crezut şi au plecat la cer întru nădejdea celor făgăduite prin acest izvor de cuvânt ceresc. Aceasta este misiunea la care voi lucraţi, şi de aceea se numeşte aici biserică a neadormiţilor şi a neprihăniţilor. Cei care sunt acum din cer aici la voi, aceia sunt neadormiţi aici, căci veghează şi lucrează din cer, şi iată plata neprihănirii lor! Şi dacă ei au mai avut de şters câte ceva din viaţa lor, de aceea v-am aşezat eu să luaţi şi să cercetaţi pe fiecare şi să spălaţi bine veşmântul fiecăruia, căci am spus să faceţi jertfă de rugăciune şi de tămâie, şi cuvânt de dezlegare să rostiţi pentru tot sufletul care s-a născut, ca să fie dezlegată în cer făptura lui Dumnezeu. Aceasta este judecata despre care scrie în Scripturi, şi de aceea a trebuit să ia trup această biserică din cer coborâtă prin cuvânt, ca să facă Domnul judecata păcatelor şi să fie dezlegată prin cuvânt făptura lui Dumnezeu.

Am aşezat prin voi biserică curată, biserică vie, biserică prin cuvânt aşezată, şi dacă este de la cer aşezată, cerul cunoaşte cele ce vin de aici, şi face cerul după cuvântul cel rostit aici. Iată, aceasta este aşezare cerească, dar greu de crezut este această minune dumnezeiască, greu de crezut pentru cei ce nu ştiu cum să creadă în Dumnezeu, pentru cei ce nu-L cunosc pe Dumnezeu prin faptele lor şi prin trăirea lor.

Aş voi să pricepeţi şi voi, cu toţii, această stare cerească, coborâtă la voi spre lucru cu cerul. Am mai spus, mămică, şi iarăşi vă spun: aş voi să fiţi mari cu înţelesul cel din cer, că misiune ca a voastră nu a mai fost până acum în Israel. Cei care au ajuns mai dinainte întru cele cereşti, aceştia văd acum cum vine această taină,


***

O, voi nu vă daţi seama ce orânduială va fi să se aşeze peste acest pământ ceresc, căci Domnul va fi şi va intra şi va ieşi cu lucrul Său de aici, şi va răsări înviere din acest izvor de piatră vie şi făcătoare de înviere. Este scrisă această slavă, este scrisă în Scripturi, şi iată, se împlinesc aceste Scripturi. Deschideţi ochii bine, măi copii, că se coboară de la Dumnezeu mare orânduială peste acest aşezământ ceresc. Dar acest pământ va fi în curând pecetluit de Domnul, şi va sta şi va intra în el cel cu mâinile curate, cel cu faptele curate, cel cu ochiul curat, cel cu limba curată, şi păcatul nu va fi să se cuibărească înăuntru. Limba mincinoasă va fi vădită pe faţă. Fapta cea ascunsă va fi descoperită şi scoasă la mijloc, iar călcarea aşezărilor va da deoparte pe cel călcător al celor aşezate din cer în acest aşezământ ceresc, şi iată, aşa va fi, şi va fi numai cer aici, şi va locui Domnul aici. Aici nu va fi nimic după altă voie, ci numai cum aşează Domnul, iar cei neascultători vor fi deosebiţi de acest aşezământ, şi va fi duhul ascultării în acest munte ceresc. Este pilda rămasă dintru început pentru pedeapsa neascultării şi a călcării orânduielilor cereşti. Domnul nu avea pe nimeni decât pe Adam şi pe Eva în grădina raiului, dar pentru neascultare Domnul nu a pus milă.


***

Şi vor veni la această scăldătoare mulţimi multe, iubiţii Mei, aşa precum în vremea lui Ioan venea Ierusalimul şi Iudeea şi veneau cei din ţinuturile Iordanului să-şi cureţe păcatele prin botezul cel de la Ioan. Şi va veni şi clipa aceea, aşa precum a mai fost atunci. Vor veni cărturarii şi fariseii care sunt acum, căci vor vedea puterea Domnului care este aici şi vor fugi spre ea ca să scape de mânia ce va să fie; vor veni, căci vor înţelege atunci că Domnul a ridicat pe cei de jos şi a împlinit Scriptura care spune că are putere Dumnezeu să împlinească neamul lui Avraam din cei neluaţi în seamă; vor veni şi vor vedea minunile Duhului Sfânt şi vor fi botezaţi cu Duhul Sfânt şi cu foc, fiindcă aria va fi curăţată şi va fi sortarea între grâu şi paie, şi iată, va fi zi mare de botez cu Duh Sfânt şi cu foc, şi mulţi din cei necredincioşi se vor mântui atunci, după cuvântul care spune: «Se vor mântui ca prin foc».


***

Iată, se ridică un popor nou în zilele ce vin, un popor care este aşteptat de toţi proorocii şi drepţii care sunt din Avraam prin făgăduinţă. Se ridică un neam nou spre o împărăţie nouă, şi iată, cel mic este mai mare acum întru împărăţia lui Dumnezeu, căci cel mic va primi slava răbdării tuturor celor ce au răbdat ca să vadă venind slava lor, şi va fi cel mic împărţitor de slavă pentru cei ce au moştenit slava care va fi împărţită după plinirea ei.

Astăzi Duhul Sfânt, Care are pregătită această iesle nouă, deschide iarăşi cerurile şi rosteşte cuvânt de mărturie, şi iată cuvântul rostit de Duhul Sfânt: aceasta este ieslea cea iubită întru care binevoieşte Treimea Cea Dumnezeiască; acesta este Siloamul cel aşteptat de veacuri; acesta este tronul din care vor curge apele Siloamului, apele Iordanului cel ceresc spre care se vor îndrepta înălţimile de pe pământ şi se vor apleca să fie botezate cu Duhul Sfânt al plinirii vremurilor mântuirii. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu Cuvântul, care a fost calea cea înaintemergătoare a slavei Treimii Dumnezeieşti pentru plinirea celor ce trebuiau desăvârşite, căci din zilele lui Ioan şi până acum nu s-a mai ridicat o lucrare mai mare ca aceasta, şi iată, cea din urmă este mai mare decât cea dintâi, precum este scris: «Mai mari decât acestea se vor lucra». Amin.

Ferice celui ce nu se îndoieşte întru această lucrare, căci acela va ajunge stâlp în templul Dumnezeului Cel viu şi va vedea cerurile deschizându-se şi pe îngeri coborându-se şi ridicându-se şi iarăşi coborându-se peste această iesle cerească, peste această taină neînţeleasă de cei ce nu se silesc să intre pe această intrare, pe această poartă, căci poarta despre care vorbesc este legea sfinţeniei, care este lăsată peste această scăldătoare.


***

Va fi mare cetatea Domnului, dar pe acest munte va sta Domnul şi va lucra din vârful lui şi va lumina acest pământ ales al României, dar va lucra Domnul cu dureri, măi copii, ca să cureţe bine pământul acesta şi să-l deosebească între popoare. În curând va lucra cerul pentru România, căci va fi să rămână în ea numai cei curaţi şi neîntinaţi, care nu au luat în deşert numele Domnului şi care vor voi să fie curaţi şi cereşti, pentru că România este ţara Noului Ierusalim, iar Ierusalimul cel nou vine din cer, nu de pe pământ, şi căutaţi şi citiţi Scripturile şi vedeţi că este scris să fie aşa şi nu va fi altfel.

O, în curând va sufla Domnul cu suflarea Sa cea tare şi va curăţi tot ce este rău şi stricat în jurul acestui lăcaş care s-a pogorât din cer prin cuvânt, şi veţi vedea atunci minuni, copiii Mei, căci mulţi vor da să fugă atunci spre această înălţime cerească, dar va fi să înţeleagă tot trupul în ziua aceea că acesta este muntele Domnului, din care vor coborî legile Domnului. Iată de ce am adus la voi poruncă să fie lucrată această înălţime, ca să pot locui aici şi să rostesc legile Mele şi să vărs de aici cupele Mele şi să curăţ pământul cel binecuvântat al României, căci este ales să fie pământul Noului Ierusalim.


***

Iată aici început de împărăţie a Domnului Iisus Hristos, precum în cer aşa şi pe pământ, căci de aceea am rostit cuvânt şi am zis că aceasta se va numi Biserica neadormiţilor şi a neprihăniţilor, precum în cer aşa şi pe pământ, şi de aceea am zis să fie lucrare de cuvânt şi să fie împlinire şi să fie rugăciune de slavă şi de jertfă plăcută fără de sfârşit, precum în cer aşa şi pe pământ. Precum în cer, căci în cer este jertfă neîntreruptă de slavă şi de rugăciune; de slavă pentru cele din cer, şi de rugăciune pentru cele de pe pământ, şi de aceea a aşezat Domnul aşa aici, ca să se poată spune acestei aşezări „precum în cer aşa şi pe pământ, amin“. Dar acest „amin“, amin să fie, precum în cer aşa şi întru cele aşezate aici de Dumnezeu. Amin.


***

Acesta se va numi muntele cel sfânt al vremii plinirii cereşti, şi va fi să fie cinstit şi slăvit cu mult mai mult decât muntele în care vorbea Dumnezeu cu glasul Său ceresc din pară de foc atunci când Moise a trebuit să se suie şi să aducă cuvintele Domnului către Israelul cel de atunci. Nimeni nu s-a suit atunci acolo, ci numai Moise s-a suit, şi a rămas Moise sfântul lui Dumnezeu după aceea, şi s-a coborât la Israel şi l-a făcut pe Aaron preot peste Israel, şi asculta Aaron pe Moise, căci Moise venea de la Dumnezeu. Şi iată, acum va fi mai mult decât atunci, şi voi lucra minuni cereşti, ca să cunoască cei ce se apropie să vină, să cunoască toţi taina acestui munte ceresc, căci acest munte se numeşte: Cuvântul lui Dumnezeu, şi această cetate se va numi: „Acolo este Domnul“.


***

Pace peste aşezământul Meu cel curat, cel pus deoparte pentru Domnul, cel pus de Domnul deoparte ca să poată lucra din el lumină peste pământ şi viaţă peste făptura Sa. Şi cum adică pus deoparte? Cum, măi păstorilor, şi măi oilor? O, dacă acest aşternut dumnezeiesc nu ar fi fost pus deoparte pentru Domnul, atunci nu ar mai fi trebuit Dumnezeu să-l coboare prin cuvânt şi să-l întrupeze prin cuvânt şi să fie, şi iată cortul Meu cel sfânt, din pragul căruia Eu Îmi anunţ împărăţia pe pământ. Şi cum adică pus deoparte pentru Domnul? Cine poate să-I răspundă Domnului ce este această taină? O, acest aşternut dumnezeiesc este o taină, măi tată, o taină care nu se lasă desluşită cu uşurătate sau cu uşurinţă, căci este o mare taină dumnezeiască acest petecuţ de pământ. Şi dacă Domnul a numit cu numele Său această aşezare, de aceea am rostit poruncă între poruncile cele pentru aici şi am spus să se lucreze numai dinăuntru şi nu din afară peste acest aşezământ, pentru că aici nu este nimic din lume, precum nici Eu nu sunt din lume. De aceea copiii Mei cei aşezaţi aici de veghe şi de lucru cu cerul şi ca în cer, poartă greul care este din lume, aşa precum şi Domnul a purtat greul lumii. Lumea este sfărâmată sub greutatea ei, şi de aceea am numit aceşti copii cu nume de fii ai acestei grădini cereşti; de aceea, ca să lucreze cu tainele cereşti şi să stârpească prin lucrul lor cu Mine greutatea care stă deasupra făpturii Mele; să stârpească duhul lumesc şi lucrarea lumească de pe pământul lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu a făcut pământul şi pe om. Şi iarăşi zic vouă, că dacă acest aşezământ sfânt nu ar fi fost pus deoparte, atunci nu l-ar mai fi întocmit Dumnezeu.


***

Pace ţie, Ierusalime nou şi mititel! Dar vei fi mare, tată, că dintr-o scânteie voi aprinde totul. Foc am venit să arunc pe pământ, şi cât aş vrea să se aprindă de acum focul Duhului Sfânt, care luminează înăuntrul făpturii Mele! Despre focul acesta vorbesc Eu cu voi, copii ai Duhului Sfânt. Iată ce înfiere, măi copii, copii ai Duhului Sfânt al Sfintei Treimi, Care este în Tatăl şi în Fiul, copii de la sfârşitul lucrării dumnezeieşti. Am venit să cuvintez între voi ca să se împlinească cuvântul; să arunc focul Duhului Sfânt pe pământ şi să se aprindă de-acum; să pregătesc frumos cărarea slavei Mele, cu focul Duhului Sfânt, şi să vin să stau apoi în mijlocul poporului român şi să-l păstoresc cu toiagul păcii şi al dreptăţii, măi tată. Aşa se roagă Verginica, se roagă să cobor pe Duhul Sfânt peste România şi să-L vadă România şi să iasă în întâmpinarea Lui. Dar Eu am coborât mai întâi scânteia, ca să nu fi venit pe neştire, fără să fi vestit mai întâi.

Grădina de la voi şi Duhul Sfânt din ea, aceasta este scânteia, tată, şi va lua foc tot pământul României din focul de la voi. Fericiţi cei ce iau pe ei cămaşa sfinţeniei, că acelora nu le va lua foc cămaşa şi nici nu vor arde în cămaşa lor. Fericiţi veţi fi voi când vor veni din zi în zi munţii plecându-se şi acoperişurile înclinându-se ca să ceară din râul vieţii şi ca să înveţe legile sfinţeniei, că nu va mai fi ca şi până acum, fiindcă altfel va lucra Domnul acum. Va lucra văzut, va lucra cu cele cereşti, care nu s-au văzut până acum. Căci dacă cerul va coborî pe pământ ca să se aşeze cer nou şi pământ nou, după cum este făgăduinţa din Scripturi, altfel va fi decât în vremea lui Moise, altfel va fi acum, la sfârşitul plinirii lucrării lui Dumnezeu,


***

Eu, Cel ce am trecut cu trupul prin moarte, Eu, Cel ce am înviat cu trupul cel răstignit, Eu, Domnul, Cel ce sunt cu trupul ridicat la cer, în curând voi sta deasupra României cu slava Mea descoperită. Nu mai trimit pe arhanghelul Meu, şi voi veni Eu, însoţit de trupul Meu cel luat de la Duhul Sfânt şi din Fecioară, şi Mă voi slăvi cu slavă mare peste ieslea cuvântului Meu, peste această grădiniţă, peste această piatră nouă şi sfântă, şi se vor auzi cântecele îngerilor din cer şi ale celor de pe pământ: „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Dumnezeu Savaot, Cel ce vine întru numele Domnului!“, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Eu, Domnul, am ales-o pe România, şi cine poate să-Mi tulbure planurile? Eu aşa am binevoit;


***

O, altceva înseamnă să ştie preotul ce zice. Altceva zic eu, Fiule, când zic aşa. Eu sunt mereu în Liturghia copiilor Tăi din grădină. Eu sunt pâinea din care eşti Tu luat, pâine din pâine, Dumnezeu din Fecioara din care S-a născut Fiul lui Dumnezeu, şi eşti pus pe blid ca în ieslea în care ai fost pus la naştere, iar crucea pusă peste trupul Tău pe blid aminteşte de steaua care Te-a vestit născut între oameni, de arhanghelul care a condus pe magii cei înţelepţi în credinţă ca să vestească lumii că Tu Te-ai născut Om de la Tatăl prin Fecioară; şi eşti acoperit pe blid aşa cum eu Te-am acoperit cu scutecele; şi eşti tămâiat aşa cum magii Ţi-au adus tămâie şi smirnă. Şi toate aceste pomeniri pe care mâna şi gura celui ce Te aduce le face şi le zice sunt şi amintirea răstignirii Tale pe crucea de pe Golgota, coasta Ta împunsă, giulgiurile de pe faţa şi de pe trupul Tău, piatra de pe mormânt, Fiule. Eu sunt mereu cu Tine când Te împarţi fiilor Tăi din grădină; sunt cu sfinţii când Te împarţi şi nu Te desparţi şi nu Te împuţinezi când Te dai spre hrană fiilor. Tot cerul intră când ei zic: „Fie, Doamne, ca împreună cu intrarea noastră să fie şi intrarea sfinţilor Tăi îngeri care slujesc cu noi mărindu-Te pe Tine, Cel bun”.

E mare sărbătoarea împărăţiei Tale cu fiii Tăi, trup şi cuvânt cu fiii Tăi pe care i-ai ales din lume ca să le fii împărat din cer, şi ei mă iau şi pe mine din pâine şi mă aşează lângă Tine zicând: „împărăteasa stă de-a dreapta Ta. Amin”.


***

Eu însumi păstoresc, şi păstorii de pe pământ nu cunosc tainele Scripturilor.

Eu sunt sfinţenia grădiniţei cuvântului Meu şi nimeni nu i-o poate desfiinţa, şi nimeni n-o poate ridica de pe ea. Arhiereul Meu a sfinţit cu cuvântul lui pentru că aşa am cerut Eu. Nu el a sfinţit, ci Eu am sfinţit prin el, şi ceea ce am făcut Eu, el nu poate strica, dar el este sub stăpânire şi nu are voia lui şi este împins, şi el rabdă, şi răbdarea lui va câştiga mulţime de suflete pentru împărăţia Mea cea curată şi fără de pată.


***

Eu sunt piatra cea din capul unghiului şi am poruncit să se arate piatră albă în mijlocul României, piatră care Mă vesteşte pe Mine întru venirea Mea cuvânt peste pământ. Şi această piatră are scris pe ea cuvântul Meu, că mereu Eu Mă scriu pe ea cu gura Mea, cu mâna Mea, fiindcă unşii Mei cei de lângă pietricica cea albă sunt gura Mea peste pământ, sunt mâinile şi picioarele Mele cu care Eu grăiesc şi lucrez şi umblu peste pământ cu cuvântul Meu. Amin. Cuvântul Meu nu-l ştie nimeni decât primitorul. Cine este primitorul? Este grădina Mea cu fii, locul în care Eu am ridicat spre vedere pietricica albă pe care este scris: Cuvântul lui Dumnezeu, numele Meu cel nou. Amin. Primitorul primeşte cuvântul Meu, şi apoi îl ştie, iar Eu, Domnul, scriu pe el numele lui Dumnezeu şi numele cetăţii lui Dumnezeu, al Noului Ierusalim, care se coboară din cer, de la Dumnezeu, şi numele Meu cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu. Amin.

Tu, Israele român, porţi numele Meu şi te numeşti cu nume nou de nou Israel şi te numeşti cu numele cetăţii Mele, iar cetatea Mea se numeşte Ierusalim, căci Eu sunt Ierusalimul cel nou, Omul Cel nou, cu Duh dătător de viaţă, cort al sfinţilor din cer şi de pe pământ. Iată Noul Ierusalim. El se coboară din cer, de la Dumnezeu, plin de sfinţi, cetate a sfinţilor, cortul lui Dumnezeu, cort al sfinţilor Mei. Amin. Iar sfinţii au pe ei scris numele Meu cel nou, Cuvântul lui Dumnezeu. Acest cuvânt al Meu este măsura care măsoară pe cei sfinţi, pe cei credincioşi Mie, căci vin cu sfinţii, şi vin la sfinţi, şi măsura Mea este cuvântul. Amin.

Mă fac cuvânt de bunăvestire a împărăţiei Mele pe pământ, şi cu această măsură măsor împărăţia cerurilor în om. Cine nu are înăuntrul său împărăţia cerurilor, nu are cu ce măsura Cuvântul lui Dumnezeu, numele Meu cel nou, care este scris în Scripturi pentru venirea Mea cea de a doua pe pământ cu oamenii. Oamenii care nu ştiu să-I dea lui Dumnezeu împărăţie şi moştenire în ei, aceia nu primesc cuvântul împărăţiei cerurilor şi mângâierea acestui cuvânt, căci cuvântul Meu este duhul mângâierii, cel promis prin Scripturi credincioşilor Mei.

De-ar curge pe tot pământul daruri de la Dumnezeu, toate şi peste tot sunt în parte luate şi date. Dar la voi, fii ai Noului Israel, Eu sunt măsura cea întreagă. Pic cu pic v-o dau vouă şi Mă întregesc la voi întru desfacerea Scripturilor venirii Mele a doua oară pe pământ cu oamenii. Iar când voi fi cu plinul tot deşertat peste pământ prin voi, cei care Mă primiţi cuvânt din cer, atunci sfârşitu-s-au toate câte sunt scrise în Scripturi pentru ca să se împlinească iotă cu iotă, şi apoi vin văzut pentru începutul veşniciei văzute. Şi nu vor mai fi în ziua aceea nici peşteri, nici stânci ca să se ascundă în ele cei ce vor da atunci să se ascundă de faţa venirii Mele, de faţa zilei Mele, zi cu bucurie pentru cei ce Mă aşteaptă, şi zi cu mânie pentru toţi necredincioşii.


***

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Mă fac praznic cu sfinţii în mijlocul tău, poporul Meu. Mă fac Ierusalim din cer coborât pe pământ la tine, căci scris este: «Am văzut cetatea sfântă, Noul Ierusalim, pogorându-se din cer, de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă împodobită pentru Mirele ei; şi am auzit glas din Tron, un glas puternic care zicea: iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii, şi El va sălăşlui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi însuşi Dumnezeu va fi cu ei şi va şterge orice lacrimă din ochii lor, şi moarte nu va mai fi, nici plângere, nici durere, căci cele dintâi au trecut. Amin».


***

În zilele acestea tot omul de pe pământ ar trebui să vină la Iordanul vieţii, la apa cuvântului Meu care curge din cer peste grădina lui, ca să se facă botez cu Duhul Sfânt peste tot omul de pe pământ. Şi iată, Eu sunt Cel ce trimit cuvântul Meu pământului ca să tânjească după el popoarele şi să zică: «Să ne suim în muntele Domnului, ca El să ne înveţe căile Sale şi să mergem pe ele». Scris este în prooroci: «În zilele cele de apoi muntele templului Domnului va fi mai înalt decât toate vârfurile munţilor, şi piscul lui va fi ridicat peste culmi, şi spre ele vor veni noroadele, căci pe el va fi Domnul, Care va judeca popoarele şi va împărţi dreptate la neamuri tari, până la margini. Domnul va face din cei şchiopi o rămăşiţă, şi din cei trudiţi un neam tare, şi Eu voi împărăţi peste ei în numele Sionului în veci». Amin.


***

O, dacă Eu n-aş fi pus deoparte ieslea coborârii cuvântului Meu, n-ar mai fi ieslea Mea, şi Eu n-aş mai avea unde să Mă aşez ca să ies cuvânt din ea peste pământ. Moise s-a suit singur pe munte, şi Eu am grăit cu el din rug pe muntele sfânt, iar ucenicul lui a stat la poale în munte. Iată, am scris pe piatră „ieslea Mea” ca să ştie omul că e a Mea şi nu a lui. Ar fi venit omul aşa cum este el şi Mi-ar fi strivit puii din cuib, şi Eu n-aş mai fi avut cuib şi nici pui în cuib ca să vin să-i hrănesc cu cele din cer şi să le rodesc prin ei şi să le dau peste pământ sămânţă de însămânţat.


***

În duh de Bobotează rostesc de deasupra, Eu, Fiul Tatălui Savaot, Cel născut din Fecioară şi Cel botezat în Iordan de Ioan, şi zic prin fiii cuvântului Meu din vremea aceasta: Se binecuvintează şi se sfinţeşte apa cea de Bobotează a fântânilor grădinilor Mele de nou Ierusalim, cu puterea, cu venirea şi cu lucrarea Duhului Sfânt, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, cu toate puterile cereşti, cu toată slava cea văzută şi nevăzută a Treimii Dumnezeieşti, şi se împarte spre iertarea păcatelor celor ce se pocăiesc pentru împărăţia cerurilor care vine, şi iat-o cum a venit,


***

Curând, curând vor curge mulţimi după mulţimi aici, la râul cuvântului vieţii, la Iordanul vieţii, şi vor bea din apa lui, căci va seca apa de pe pământ, va seca cu totul, ca să se vadă minunea cuvântului Meu din mijlocul tău, Ierusalime român, popor botezat mereu din cer cu apa râului vieţii, cu cuvântul care îi face pe fiii care iubesc taina cea de fii ai lui Dumnezeu pe pământ, şi din mijlocul cărora Eu cuvintez şi adeveresc împărăţia cerurilor arătând-o la tot omul care voieşte să audă şi să vadă şi să creadă taina împărăţiei cerurilor pe pământ, Dumnezeu cu omul cuvânt, căci Eu am spus despre duhul şi adevărul pe care îl vor primi adevăraţii închinători ai lui Dumnezeu. Amin.

O, fii ai oamenilor, în zadar vă uitaţi spre locul în care Eu am fost răstignit de poporul cel de atunci. în zadar vă duceţi acolo ca să vă lăudaţi că aţi fost; în zadar, o, fii ai oamenilor,


***

Iar voi, copii ai Ierusalimului Meu cel sfânt de pe pământ, să ştiţi că toate neamurile de pe pământ vor vedea curând, curând ţara strălucirii când Eu o voi arăta cu degetul, cu slava Mea cea cerească de peste ea.

Să ştii, Ierusalime român, că vine curând, curând slava întoarcerii Mele în pământul ţării tale, iar tu atunci vei fi copilul cel purtat pe braţe când toţi vor veni şi vor lua din mâna ta mângâierea Mea, duhul mângâierii Mele pentru cei ce aşteaptă cu prelung suspin venirea Mea, slava Mea cu care vin şi îi mângâi pe cei ce Mă aşteaptă cu ea. Amin, amin, amin.


***

O, poporul Meu Ierusalim cel din români, tu să te uiţi bine în cuvântul Meu de peste tine, şi aşa să creşti cu orice cuvânt, şi aşa să crezi, că Eu am o aşa de mare lucrare de lucrat prin tine de se minunează sfinţii şi îngerii. Iar porţile Mele din mijlocul tău să fie deschise şi ziua şi noaptea pentru intrarea Mea cuvânt la tine, că multe noroade va fi să hrănesc, fiindcă voi trimite mare foamete pe pământ ca să pot să-i întorc la Mine pe cei aleşi ai Mei şi să-Mi zărească ei izvorul, şi să-i adăp apoi din el. Tu să te aşezi în genunchi şi să te rogi Tatălui şi Mie pentru toate împlinirile rostite de Mine, şi acesta să-ţi fie lucrul tău, iar biserica ta va fi întâia, va fi mireasa Mea, după voia Mea, iar lumina ei va lumina neamurile, şi apoi «nici un neam nu va mai ridica sabia sa împotriva altui neam», precum este scris. Amin.


***

Am ieşit călăuză înaintea ta, omule fără de cărare. O, nu are cine să-ţi mai arate calea cea sfântă, nu are cine să te mai cureţe de păcate, că nu mai sunt sfinţi pe pământ care să aibă trecere la Dumnezeu pentru viaţa ta, pentru iertarea ta. Vreau să-ţi rostesc iertarea păcatelor tale prin pocăinţa ta şi vreau să te iert prin ruga şi prin stăruinţa şi jertfa cea de fiecare zi, aduse pentru tot neamul omenesc aici, în locul cel ales de Mine munte al Domnului, muntele spre care vor curge toate noroadele ca să ia legile vieţii şi cărarea, precum proorocii au vestit prin Scripturi lucrarea Mea de azi, cuvântul Meu şi venirea Mea călăuză peste pământ. Amin.

Laudă pe Domnul, poporule român! Ai în mijlocul tău ţarina cu comoară în ea. Vinde înţelepciunea ta şi ia-o pe a Mea, că am pus-o în mijlocul tău ca să fac din pământul tău salvarea şi cerul cel nou şi pământul cel nou acum, la facerea din nou a lumii, şi fericit este cel ce citeşte şi înţelege Scripturile venirii Mele şi cele pentru înnoirea lumii. Amin.


***

Am ieşit călăuză înaintea ta, omule fără de cărare. O, nu are cine să-ţi mai arate calea cea sfântă, nu are cine să te mai cureţe de păcate, că nu mai sunt sfinţi pe pământ care să aibă trecere la Dumnezeu pentru viaţa ta, pentru iertarea ta. Vreau să-ţi rostesc iertarea păcatelor tale prin pocăinţa ta şi vreau să te iert prin ruga şi prin stăruinţa şi jertfa cea de fiecare zi, aduse pentru tot neamul omenesc aici, în locul cel ales de Mine munte al Domnului, muntele spre care vor curge toate noroadele ca să ia legile vieţii şi cărarea, precum proorocii au vestit prin Scripturi lucrarea Mea de azi, cuvântul Meu şi venirea Mea călăuză peste pământ. Amin.

Laudă pe Domnul, poporule român! Ai în mijlocul tău ţarina cu comoară în ea. Vinde înţelepciunea ta şi ia-o pe a Mea, că am pus-o în mijlocul tău ca să fac din pământul tău salvarea şi cerul cel nou şi pământul cel nou acum, la facerea din nou a lumii, şi fericit este cel ce citeşte şi înţelege Scripturile venirii Mele şi cele pentru înnoirea lumii. Amin.


***

Această minune despre care nu s-a mai auzit, această venire a Mea cu biserica Mea pe care am vestit-o încă de pe vremea cinei Mele cu ucenicii Mei că nu voi mai mânca din Paştele Meu cu ei până ce nu va veni împărăţia Mea pe pământ, acest dor al Meu a venit, i-a venit vremea cea proorocită de Mine atunci, şi iată cuvântul Meu care se face trup, biserică cu trupul şi cu cuvântul Meu în ea, împărăţia cerurilor întreagă în om, şi nu o vede omul cel de lângă ea, cel de lângă omul în care Eu Mă las în el cu ea în chip întreg.


***

O, copii care străjuiţi în calea venirii Mele, sunaţi peste pământ vestea cuvântului Meu şi daţi de ştire că duhul pocăinţei şi duhul proorociei stau alături cu duhul rugăciunii, căci dacă Domnul grăieşte, cine nu va prooroci, cine nu va rosti cuvânt?

Eu, cât am stat pe pământ, orice lucrare am lucrat-o prin cuvânt rostit, ca s-o înfăptuiesc apoi. Am cerut mai întâi prin rugăciune la Tatăl şi prin mulţumire la Tatăl, şi apoi am lucrat, căci cei care cer, trebuie să fie mulţumitori, fiindcă nu este frumos să ceri ca să primeşti, şi să nu mulţumeşti apoi pentru cele ce vei primi.

Biserica, e taină mare acest cuvânt. E înfricoşătoare lucrarea cuvântului, căci aceasta înseamnă biserică, iar biserica are ca lucrare rugăciunea, fiilor. Nu la număr trebuie să se adune cei ce se adună bisericeşte, ci la rugăciune trebuie să se adune ca să fie, căci altfel nu sunt în biserică cei ce se adună ca să simtă greul pentru care ei cer de la Dumnezeu. Să nu se laude omul care primeşte de la Mine după ce se roagă, ci să fie mulţumitor şi până primeşte şi după ce primeşte, că altfel omul este fariseu şi se foloseşte de Dumnezeu pentru sine, nu pentru Mine.


***

Îmi amintesc de Verginica, îmi amintesc cum Eu M-am dat ei pâine şi vin prin arhiereii Mei cei trei, Vasile, Grigorie şi Ioan în anul 1955, după ce am pregătit-o ca să trâmbiţez prin ea mai înainte de venirea Mea cu sfinţii, şi apoi cu învierea morţilor, şi apoi cu slava cea de după acestea.

Mă las cu binecuvântare înnoită peste ieslea cuvântului Meu şi cu lucrarea cea cerească a celor trei arhierei cereşti binecuvântăm mersul înainte al mântuirii prin lucrarea cuvântului venirii Mele, iar Eu, Domnul, dau glas sfinţilor, fiindcă Eu cu sfinţii vin, după cum este scris: «Oştirile din cer vin după El, călare pe cai albi, purtând veşminte de vison alb, curat». Amin, amin, amin.

– Binecuvântăm din dreapta Ta cuvânt arhieresc, Doamne Cuvinte, şi înnoim puterea întreitului jertfelnic de nou Ierusalim pe pământ, căci aşa ai binevoit Tu, ca să arzi pe acest foc păcatele făpturii şi să suni învierea, Doamne, că Tu eşti Cel de al şaptelea înger Care sună, şi apoi toate sfârşitu-s-au. Amin.

Binecuvântare de foc de Duh Sfânt înnoim prin cuvânt peste cele trei jertfelnice de foc ale Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim, pământul cel nou, din mijlocul căruia Domnul rosteşte cuvântul râului vieţii ca să curgă peste pământ şi să se spele în el cei mântuiţi, cei ce se lasă de păcate ca să se nască de sus pentru viaţa veacului ce va să fie după învierea morţilor. Amin.

O, fii ai Ierusalimului, cine ştie pe pământ de ce a lăsat Domnul Trupul şi Sângele Lui prin taina preoţiei care preface pe Domnul în pâine şi vin, care preface pâinea şi vinul în Domnul Iisus Hristos, Cel răstignit şi înviat şi înălţat la Tatăl şi iarăşi venit? Domnul pentru ucenici a lăsat această taină a unirii cu El, dar pe pământ nu se înţelege ce a făcut Domnul când S-a aşezat cu ucenicii Lui ca să lase pe pământ Paştele Lui, şi apoi să aştepte iarăşi înnoirea lui, Paştele cel nou întru împărăţia Tatălui Lui, şi tot cu ucenicii Lui şi nu altfel.

Cine pe pământ mai înţelege ce înseamnă ucenic al Domnului Iisus Hristos? El a spus: «Cine nu lasă pentru Mine tată şi mamă şi fraţi şi surori şi tot ce are şi pe el însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu. Cel ce nu se leapădă de sine nu poate să fie ucenicul Meu». O, nu mai este înţeleasă această taină şi s-a stricat împlinirea ei, căci oamenii au făcut negoţ cu Domnul pentru numele lor şi şi-au făcut nume şi au înşelat toate neamurile pământului, precum este scris despre lucrarea lui antichrist şi pe care oamenii nu o înţeleg din Scripturi, fiindcă Scripturile sunt desluşite pe pământ numai de Duhul Sfânt, Care lucrează prin biserică sfântă, sobornicească şi apostolească şi care are în mijlocul ei duhul proorociei şi Trupul şi Sângele Domnului, în chip nou, adică pentru om nou, curăţit de păcat pentru ca să se facă ucenic al lui Hristos. Amin.

Trupul şi Sângele Domnului, sfânta împărtăşanie, trebuie luată numai de ucenici, ca să se împlinească Scriptura pe care a spus-o Domnul: «Eu în voi, şi voi în Mine». Dar unde această Scriptură nu se vede împlinită aşa cum este ea spusă, atunci în zadar lucrează omul în numele acestei taine, că acolo nu sunt ucenici aşa cum a lucrat Domnul, şi sunt oameni supuşi păcatului, nelepădaţi de sine şi care fac negoţ vânzând şi cumpărând în numele Domnului şi pecetluind prin aceasta lucrarea lui antichrist care vine înaintea Domnului.

«Eu în ei, şi ei în Mine, Tată, ca să ştie lumea că Tu M-ai trimis». Aşa S-a rugat Fiul Tatălui pentru ucenicii la care El lăsase Trupul şi Sângele Lui, şi apoi S-a dus să-Şi împlinească jertfirea şi să înfăptuiască taina Paştelui, taina Mielului junghiat pentru păcatele făpturii. Aşa să fie în lucrarea Paştelui cel nou în grădiniţa cuvântului, în care Domnul lucrează întreit pentru învierea făpturii. Lucrare de ucenici să se vadă peste pământ, iar noi, cei trei arhierei care avem ungere de la Tatăl şi pe care am lăsat-o peste această lucrare de cuvânt şi cu care lucrăm acum, la sfârşit de timp, întru venirea cuvântului, binecuvântăm întreitul jertfelnic al Mielului lui Dumnezeu Care spală păcatele făpturii, iar Domnul să vadă, şi să Se vadă peste pământ din mijlocul Sfintei Sfintelor Sale de la sfârşit de timp, să Se vadă cu lucrare de ucenici, ca să ştie lumea că Tatăl L-a trimis, şi că El este, şi că al Lui este acest cuvânt, şi venirea Lui este. Amin, amin, amin.


***

E sărbătoare cu iubire în ea, cu Duhul Meu Cel plin de umilinţă în ea, căci Eu cu mare umilinţă am sfinţit pe pământ în zilele Mele cu voi locul şi chivotul Sfintei Sfintelor din zilele acestea pe pământ. E sărbătoarea zilei şi a anului şapte mii cinci sute de la facerea lumii când Eu, Stăpânul a toată firea, am împlinit Scriptura coborârii tainei de nou Ierusalim pe pământul român, aşa cum mulţi sfinţi au proorocit de la Duhul Sfânt pentru zilele venirii Mele cu naşterea din nou a toată firea la sfârşit de timp.

Tot cerul care Mă ţine deasupra, tot cerul de sfinţi şi de îngeri şi de puteri cereşti se închină şi Mă închină Tatălui pentru biruinţa Mea peste pământ acum, la sfârşit de timp. Se apleacă Tatăl şi vă sărută ca pe copii odată cu această sărbătoare pomenită azi, şi aduce lângă voi sărbătoarea şi ziua aceea când l-a avut aici pe cel ce a mărturisit lucrarea cuvântului Meu şi chivotul ei cel sfânt, pe arhiereul Ioan-Irineu, care şi-a aplecat capul înaintea Mea ca să împlinească această Scriptură de nou Ierusalim pe pământul român, şi apoi iarăşi şi-a aplecat capul înaintea celor ce l-au apăsat pe el pentru că a împlinit cuvântul Meu cu duh de credinţă şi cu ascultare ca un fiu-copil iubitor de Dumnezeu. Îl aduc aici cu duhul şi vi-l dau spre vedere cu ziua cea de atunci, şi apoi îl sărut ca pe un copil, ca şi pe voi, şi apoi îl întăresc în răbdarea pe care o are, căci răbdarea este darul celor sfinţi până la sfârşit, şi ea nu este a tuturor. Amin, amin, amin.


***

O, poporul Meu, Eu şi cu dulce mama Mea Fecioara prăznuim cuvânt sfânt înaintea ta şi grăim în cer şi pe pământ şi Ne aud sfinţii şi îngerii şi Ne privesc cu fior ceresc, şi Ne auzi tu, şi te aşteptăm să te umpli de înfiorare la vestea tainei în care omul nu voieşte să se aşeze şi să vină spre înţelepciune şi să vină spre izvorul cel plin de mângâiere, care curge din tronul lui Dumnezeu Cuvântul în mijlocul tău; Domnul, Care risipeşte sfaturile neamurilor, Care leapădă gândurile popoarelor, Care sfărâmă sfaturile căpeteniilor, iar sfatul Domnului rămâne în veac, şi gândurile Lui, din neam în neam.

O, de opt ani îl tot chem şi îl tot aştept pe om să vină la izvorul vieţii şi să se facă fiul Meu prin supunere şi prin sfinţenie apoi. Am stat opt ani cu tine în faţa omului venit la izvor, poporul Meu, şi M-am vestit Dumnezeu venit a doua oară în chip tainic cuvânt pe pământ, şi l-am chemat pe om şi M-am arătat cu tine ca să vadă omul pe poporul cel binecuvântat al Meu. Iar acum zidesc zidire cerească în mijlocul tău şi ridic apoi între pământ şi cer cartea judecăţii făpturii, cuvântul Meu cel de cincizeci de ani în mijlocul poporului român, cuvântul care cheamă omul de la moarte la viaţă, de la vremelnicie la veşnicie, de la păcat la sfinţenie, şi pe morţi la înviere, poporul Meu. Şi după ce voi ridica această carte între pământ şi cer, voi mai răbda încă un pic de vreme de har, şi apoi voi face toate neamurile pământului să se aplece venirii Mele, să vadă scaunul domniei Mele în mijlocul neamului român, în mijlocul tău, poporul Meu, căci cei înţelepţi ai lumii n-au avut minte, şi se împlineşte sub ochii tuturor Scriptura care spune de cei mai mici, de copiii care s-au făcut părtaşi Trupului şi Sângelui Meu, căci am surpat prin moartea şi prin învierea Mea şi prin iarăşi venirea Mea acum, pe diavolul, stăpânul morţii, căci frica morţii îl ţine pe om rob toată viaţa lui, şi omul tot stăpânului morţii îi slujeşte. Şi iată, Eu nu de îngerii care au căzut am grijă, ci de seminţia lui Avraam, căci dator sunt să Mă asemăn tuturor, ca să fiu milostiv şi credincios Arhiereu în cele către Dumnezeu pentru ispăşirea păcatelor omului, şi să-l pot ajuta pe cel ispitit de diavol, fiind Eu Însumi ispitit de el şi biruitor făcându-Mă peste el.

O, poporul Meu, te-am povăţuit să trăieşti pe pământ ca în sânul lui Avraam, ca în sânul lui Dumnezeu şi nu ca pe pământ, poporul Meu. Am făcut din Avraam sân al sfinţilor, odihnă a sfinţilor, poporul Meu. Avraam, cel atât de credincios, cel atât de mlădios pentru credinţa în Dumnezeu, L-a luat în sânul lui pe Dumnezeu Fiul, din mâna lui Melchisedec, preotul lui Dumnezeu, cel care a ieşit înaintea lui Avraam cu pâine şi cu vin la porunca lui Dumnezeu. M-a primit pe Mine sub chipul pâinii şi al vinului, M-a primit Avraam până să Mă fac Om născut din om, M-a primit cu mult înainte de jertfa Mea de pe cruce prin care am împlinit taina Mielului Cel junghiat pentru păcatele făpturii omeneşti.

N-a mai fost şi nu mai este credinţă ca a lui Avraam, care s-a unit cu Trupul şi Sângele Meu prin mâna preotului lui Dumnezeu şi în al cărui sân am făcut împărăţia şi casa şi templul Mielului. Pildă am aşezat pe pământ prin credinţa lui, când Tatăl i-a cerut lui să-l jertfească pe fiul său, Isaac, pe care i l-a dat înapoi viu, după ce a încercat credinţa lui ca să facă din Avraam apoi părintele credinţei şi sân al celor sfinţi, al celor ce s-au făcut părtaşi Sângelui şi Trupului Meu. Şi iată, Eu, ca un Arhiereu ce sunt prin jertfă pe cruce şi prin înviere, nu de îngerii căzuţi Mă îngrijesc, ci de seminţia lui Avraam de cea din sânul lui Avraam, poporul Meu, căci Avraam prin credinţa lui mântuieşte pe cei adormiţi întru nădejdea învierii, şi pe cei de până la el adormiţi, şi pe cei de după el credincioşi lui Dumnezeu şi sfinţi şi înviaţi şi care se numesc seminţia lui Avraam cel credincios, care I-a dat lui Dumnezeu pe fiul său şi iarăşi l-a primit înapoi.

Eu, poporul Meu, în om Îmi am odihna, în sânul lui Avraam Îmi am locul Meu şi locul celor credincioşi şi sfinţi, care aşteaptă în sânul lui Avraam biruinţa Mea cea de la sfârşit de timp pentru toţi sfinţii Celui Preaînalt, căci Tatăl Meu a făcut în Avraam odihna Mea, iar Eu am fost de Tatăl făgăduit lui când Tatăl i-a spus: «Ţie şi urmaşului tău voi da făgăduinţele Mele», căci Avraam Mie Mi-a născut fii prin credinţa lui în Mine, Cel ce eram în sânul lui, prin Melchisedec, care M-a dat lui Avraam din care au ieşit Isaac şi Iacov apoi, binecuvântaţi de Mine pentru ca să Mă numesc Eu Dumnezeul lor, al lui Avraam, Isaac şi Iacov. Amin.

O, cine a mai fost şi cine mai este pe pământ credincios ca Avraam, care M-a cunoscut pe pământ ca şi în cer? O, cum de poate sta ca pe pământ cel ce aude de la Mine taina aceasta a odihnei sfinţilor care aşteaptă în sânul lui Avraam pe Fiul lui Dumnezeu, Care iarăşi vine şi Se face cuvânt pe pământ, Păstor tainic, Care păstoreşte neamurile cu toiag de fier, fie că acestea cunosc sau nu cunosc taina Păstorului Cel tainic, Care Se odihneşte cu sfinţii Săi în sânul lui Avraam?


***

Binecuvintez lucrările cele de înfrumuseţare sfântă a grădinii întâlnirii, ca să te încredinţez, poporul Meu, că în mijlocul tău lucrez prin duhul descoperirii toate cele ce vin de la Mine spre lucrare. Fiţi, fiilor, gospodari cu gust bun şi blând, cu duh fiesc înaintea Mea, iar mânuţele şi trupuşoarele voastre să fie ale îngerilor Mei, care pot în voi prin duhul vostru cel blând şi smerit ca şi al Meu, Cel slujit de îngeri, căci Eu aşa i-am învăţat pe ai Mei, care cu fiască ascultare lucrează lucrările Domnului ca nişte fiişori mici care au tată pe Dumnezeu. Fiţi fiuţii Mei şi fiţi drepţi cu Dumnezeu, fiilor, ca să pot Eu sta cu voi şi să Mă arăt lumii cu lucrul Meu cel drept din voi, cu lucrul Meu din fii, poporul Meu. Amin, amin, amin.


***

Acum, poporul Meu, pentru că tu eşti al Meu pe pământ, întăresc peste tine binecuvântare dulce şi cu dor peste lucrul tău cel frumos pentru faţa cea slăvită şi cerească a grădinii întâlnirii, în care Eu vin mereu şi măsor cu măsura Mea pe tot fiul poporului Meu stând în sfat cu el prin masa Mea de sfat pe pământ, prin măsura Mea din mijlocul tău. Toate făgăduinţele Mele vin şi se arată la vedere, şi va fi mândră şi frumoasă foarte colina Sionului, noul Meu Sion şi toate câte îl împodobesc pe el prin orânduiala Mea. Amin.

Mii de îngeri să se apropie de tine, poporul Meu, şi să-i apropii şi tu, că Eu am profeţit în cartea Mea cu tine că îngerii vor lucra cu tine pe pământ, şi vor vedea neamurile pământului această minune şi lucrul Meu cu tine lucrat, şi pe tine luminat de lumina cuvântului Meu. Voiesc să pot cu tine să fiu pe pământ şi să fiu Lumina lumii, iar tu să-i arăţi lumii că eşti fiu al Meu, lumină din Lumină, şi să vină sub această viţă cei ce cu dor caută şi află apoi calea Mea cu tine şi statul tău în cer, statul Meu în mijlocul tău, şi să dăm lumii lumina mântuirii şi vederea cea slăvită a patriei cereşti pe pământ, poporul Meu. Amin, amin, amin.


***

Stropiţi cu harul sfinţeniei semnul sfintei cruci, fiilor unşi, crucea pe care azi o pecetluiţi cu numele Meu pentru ca să fie ea de strajă aşezată deasupra cetăţii Târgoviştei, ca să apere prin puterea ei duhul înţelepciunii oamenilor, trupurile curate de păcat, minţile cele care au darul să vadă venirea Mea la voi pentru mântuirea multora şi pentru înviere, fiilor. Amin.


***

Şi iată, binecuvintez cu mare iubire lucrarea vestirii cuvântului Meu cel de cincizeci de ani pe pământ acum, la sfârşit de timp, şi cartea Mea cu voi se va împărţi apoi peste tot spre mărturia lucrării Mele cu voi. Binecuvintez iubirea şi truda voastră şi vă dau puteri proaspete şi vă dau ajutor să daţi în toate cele patru unghiuri ale pământului vestirea cărţii cuvântului Meu, şi apoi vom aşeza cartea Mea înaintea oamenilor de pe pământ şi vor crede în Dumnezeu neamurile pământului. Amin.


***

Cuvântul Meu este împărat peste voi când voi îl împliniţi întru totul, fiilor, iar voi atunci sunteţi fiii împărăţiei lui între voi. Eu am venit acum două mii de ani să arunc foc pe pământ, şi iată, aşa am lucrat şi la sfârşit, şi voiesc să staţi în baia acestei iubiri de Duh Sfânt şi să se încălzească cerul şi pământul la flacăra Mea dintre voi. Un picuţ mai avem de trudit la lucrul cel aşa de greu al cărţii cuvântului Meu cel de cincizeci de ani pe pământ acum, şi vom da în părţi acest foc care a ars din Dumnezeu în mijlocul Israelului Meu cel nou la sfârşit de timp în mijlocul neamului român, din care Eu, Domnul, Mi-am crescut un popor de ucenici.


***

Rostesc binecuvântare cu putere în ea, cu putere de Duh Sfânt pentru noi puteri peste cei ce se îngrijesc de fiinţa cărţii cuvântului Meu cel de cincizeci de ani şi mai bine, ca apoi Eu să-Mi desfac slava Mea peste pământ şi peste inima omului. Cinci mii de ani şi mai bine am lucrat prin cei ce M-au slujit pe pământ ca să-l vestesc pe om că vin, şi am venit şi M-am dat omului de viaţă. Aşa fac şi acum, căci cuvântul vieţii se face carte şi se împarte în lung şi în lat vestindu-Mă pe Mine că am binevestit împărăţia Mea peste om.


***

O, copii osteniţi care Mă aduceţi cuvânt pe pământ! Eu v-am spus vouă că dacă cineva dintre oameni vă întreabă de numele vostru, voi să-i spuneţi că sunteţi cuvântul lui Dumnezeu, căci aşa rod este cel ce se naşte din cuvântul Meu şi aşa lucrare slobozesc Eu din el între oameni pe pământ. Am ridicat cu voi cartea cuvântului Meu cel de cincizeci de ani şi am dat-o oamenilor spre mărturia venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl, iar acum voiesc s-o dau şi celor ce s-au hrănit din ea în tot acest timp. Vă aşez să pregătiţi împărţirea cărţii şi să chemaţi poporul căruia i-am grăit, şi să-i daţi cartea, fiilor copii.


***

Iată, adunăm acum pe cei ce s-au hrănit cu hrana cuvântului Meu. Vestiţi-i să vină şi să le dăm cartea şi să-i învăţăm din ea şi pentru ea, ca să ştie ei cum să lucreze cu ea peste fiinţa lor, peste noua lor viaţă, căci cele vechi trec cu trosnet, după cum este scris în Scripturi.


***

Şi acum întăresc binecuvântarea peste lucrul cel nou în grădina întâlnirii. M-am aciuat cu tine în acoperământul cel nou, Eu şi cu sfinţii Mei în sărbătoare pentru mama Mea Fecioara. Voiesc, poporul Meu, să pot să-ţi spun mereu tot ce am Eu de lucrat şi de împlinit cu tine. Voiesc să nu te îndoieşti că eşti popor mic şi că nu ai putere. Tu să nu te bizui pe puterea ta pentru împlinirile Mele rostite peste tine. Tu să fii credincios Mie, iar Eu să pot să-ţi spun ţie tot ce am Eu de lucrat cu tine şi de împlinit, că am proorocit peste tine că în jurul grădiniţei în care Mă fac cuvânt şi slavă a lui, Eu voi aşeza cu tine şirag de mărgăritare şi Mă voi slăvi în ele, şi voi face dulci şi cereşti şi cu podoabe pe ele locurile Mele cu tine, şi îţi voi întări vlaga pentru cele ce am de lucrat şi de împlinit cu tine şi prin tine, şi vreau să fii ascultător, ca să pot să-ţi spun fără strângere de inimă orice lucrare a Mea cu tine, căci tu trebuie să lucrezi mult pentru slava Mea cu tine, care-ţi dă ţie apoi tot ajutorul pentru viaţa ta.

Binecuvintez cu multă şi sfântă dragoste foişorul cel nou în care am stat azi cu tine în sărbătoare pentru mama Mea Fecioară şi unde Eu şi cu cerul Meu de sfinţi ne-am odihnit şi ne-am hrănit cu cuvântul Meu, poporul Meu. Masă a sfinţilor este cuvântul Meu de peste tine, şi au pus sfinţii binecuvântarea lor sfântă peste acest foişor, acum, şi îi vom numi cu cuvântul ziua de pecetluire a sa şi ocrotitori cereşti peste el, căci oricărui lucru şi fapta cea văzută a sa când Eu lucrez cu tine, îi dau apoi îngeri ocrotitori şi nume îi dau. Amin.


***

O, poporul Meu, mai sunt câteva zile până ce Eu Mă aşez la masă de cuvânt cu tine şi cu cetele îngereşti, care sunt voia Mea în cer sus şi pe pământ jos. Am de însemnat şi de pecetluit cu cuvântul Meu foişorul cel nou, pe care cu mare lucrare de taină Eu ţi l-am dat să-l aduci la vedere, iar tu M-ai ascultat. Acum hai să netezim frumos, frumos, tot ce mai este de netezit la faţa acestui mărgean, pe care mai-marii cetelor îngereşti voiesc să-l ia în numele lor şi să-l slăvească prin lucrarea voastră duhovnicească în el şi să-l păzească prin ea, căci lucrul cel duhovnicesc al vostru, aceasta este ceea ce vă păzeşte pe voi în Mine, şi pe Mine în voi, şi mare este înţelepciunea celor ce ştiu să ia lucrul lor de la Dumnezeu peste ei, şi nu de la ei înşişi, căci ei sunt ai lui Dumnezeu şi fac voia lui Dumnezeu, şi nu este nici o sminteală în ei şi între ei, şi iată, acesta este semnul celor ce sunt ai lui Dumnezeu în ei şi între ei, iar această înţelepciune este rodul locuinţei Mele în cel ce Mă poartă pe Mine pe pământ pentru înţelepciunea celor ce iubesc învăţătura Mea şi o păzesc pe ea peste ei.

O, fiilor, adunaţi-vă toţi şi lucraţi toţi şi chivernisiţi-vă cu înţelepciune timpul care mai este până la ziua serbării îngerilor şi însufleţiţi-vă puterile cele sfinte, care să vă dea vouă puteri în trup şi să neteziţi dulce şi frumos tot ce mai este de netezit la faţa acestui mărgean împlinit pe pământ de Mine şi de voi. O, nu vă îndoiţi, nu vă pripiţi. încredinţaţi-vă că Eu, Domnul, pot în voi şi din voi, şi încredinţaţi-Mă şi voi pe Mine că sunteţi voia Mea care poate în voi prin Mine şi nu prin voi, fiilor. Gătiţi frumos şi cu pace şi cu duh ceresc tot ce mai este de săvârşit la trupul şi la duhul acestui foişor, ca să pot Eu să vin în el cu îngerii şi să rostesc nume peste el şi lucrul Meu în el, căci pentru lucrul Meu cel cu ucenici l-am aşezat pe el pe pământ la voi, că Eu am nevoie de lucru sfânt de la voi, de tot mai mult lucru sfânt între Mine şi voi, căci ucenicia voastră cu Mine trebuie să aibă numai lucru sfânt în lucrarea ei, numai ascultare, numai facere, fiilor. Amin.


***

Binecuvântată să fie lucrarea rugăciunii de coborâre a Duhului Sfânt, Care pecetluieşte şi sfinţeşte acest aşternut pentru lucrul Meu cu ucenici şi între ucenici, şi pentru facere de fii frumoşi, după asemănarea Mea. Amin. Şi se va numi acest aşternut foişorul întâlnirii, foişorul Domnului, străjuit sus şi jos, în dreapta şi în stânga şi la mijloc, de îngerul Meu Mihail, însoţit mereu de îngerul Gavriil, de toţi cei întâi peste cetele oştirilor cereşti şi de toată lucrarea lor cea de la Mine peste acest aşternut, aşteptat de cei din cer să fie, şi care vor însoţi clipele sfinţite de tot lucrul lor din mijlocul acestor hotare însemnate acum cu semnul sfintei cruci, semnul prin care Eu M-am supus şi pe care M-am aşezat ca să-i arăt omului cum se stă înaintea lui Dumnezeu, Tatăl Meu, şi cum să iubească omul între pământ şi cer, căci iubirea este altfel decât ştie omul că este ea. Amin.


***

O, popor al cuvântului Meu, Eu Mă îngrijesc de tine că eşti fiul Meu, dar aştept de la tine putere şi mângâiere pentru Mine, poporul Meu. O, înhărniceşte-te în duhul dragostei sfinte pentru Domnul tău, căci Eu, Domnul, te hrănesc cu hrană nepieritoare, nestricăcioasă, aşa cum trebuie să fie şi cei ce mănâncă din masa Mea. Am masa împărăţiei cerurilor în mijlocul tău şi Mi-am deschis fereastra ei şi am deschis uşa larg ca să intre neamurile pământului şi să ia de pe masa Mea şi să înveţe faptele vieţii, lucrul mântuirii lor, poporul Meu. În toată clipa omul trebuie să lucreze faptele mântuirii lui, şi trebuie să le ştie omul ca să le poată lucra. Ele sunt mila şi iubirea cea pentru ea. Ele stau în calea omului ca să le lucreze omul înaintea Mea, şi nimeni nu poate spune că n-are cum şi unde să le lucreze. Omul trebuie să Mă miluiască pe Mine în toată vremea, şi cu mare iubire şi dor trebuie să facă el acestea, căci altfel nu le face omul. Pentru milă trebuie iubire şi dor, poporul Meu, iar când omul nu poate să lucreze aşa, el nu are viaţă şi nu poate împărţi milă, nu poate împărţi viaţă cel ce nu are faptă de viaţă mântuitoare înaintea Mea şi între oameni.


***

Ai grijă cu milă şi cu iubire, ai grijă de Mine şi de tine, poporul Meu, şi ai grijă de toţi cei care bat ca să le deschid izvorul Meu, învăţătura Mea de peste tine, că mulţi se apleacă spre ea şi se uită în ea şi o iau pe ea şi se mângâie cu duhul ei, cu dulcele ei peste viaţa lor care tânjeşte în ei după răscumpărarea ei, iar tu ştii lucrarea pe care Eu o am de lucrat peste pământ şi peste om, din mijlocul tău lucrată, poporul Meu, şi uită-te tu în Scripturi şi vezi cum scrie în ele despre învăţătura Mea spre care neamurile de pe pământ vin şi iau din ea acum, uitându-se în ea şi luând, şi pic cu pic înviind şi crezând şi înviind. Amin.


***

ucenicii Mei, de lângă Mine vă vestesc vouă că veţi lucra în grădinile Mele cu voi fântâna apostolilor. De lângă Mine vă vestesc ei vouă vestea că vor sta străjeri şi îngeri vor sta pentru lucrul fântânii celei noi, care va lua fiinţă acum în grădinile Mele cu voi.

Fântâna sfinţilor apostoli, fântâna ucenicilor Mei. Eu şi cu ei vă dăm binecuvântare prin cuvânt pentru începutul şi sfârşitul acestei lucrături, din cer rostită ca să se împlinească. Lucraţi cu pace, lucraţi cu puterile cereşti, tată. Cu blânde puteri cereşti vă înzestrez Eu acum pentru această lucrătură sfântă. Lucraţi-o sfânt, aşa cum v-am învăţat când v-am dat vouă să înfăptuiţi pe pământul Meu cu voi fântâna îngerilor. Lucraţi-o şi pe aceasta, lucraţi-o cu sfială sfântă, cu iubire sfântă, căci iubirea sfântă are sfială sfântă, iar sfiala sfântă are iubire.

Lucraţi fântâna apostolilor Mei. Nu stricaţi vremea rugăciunii şi a veghii sfinte, căci sporul şi izvorul a toate aşa vine, fiilor. Fiţi ca îngerii din cer pe pământ, căci am nevoie de viaţă îngerească în om, ca să pot să lucrez cu voi lucrările Mele pe pământ. Fiţi curaţi în cuvânt şi în lucrarea păcii şi a frăţiei sfinte, fiilor. Fiţi curaţi înăuntrul şi în afara voastră, fiţi curaţi, ca să vă mângâie îngerii Mei şi cu bucurie să vă mângâie, dar fiţi-le pe plac, fiţi curaţi ca îngerii. Amin. Unii altora daţi-vă de la Mine, unii de la alţii luaţi de la Mine. Amin.

Acum îmbrăcaţi-vă cu puterile cereşti, fiilor, şi lucraţi plini de duhul păcii sfinte fântâna apostolilor Mei. Pace şi binecuvântare pun peste voi şi peste lucrul fântânii celei noi. Amin.

Mergem să însemnăm locul fântânii. Ucenicii Mei stau nedespărţiţi de voi, ca şi Mine, fiilor. Fiţi fiii iubirii de Dumnezeu pe pământ, precum ei sunt în cer fiii iubirii Mele. Amin.


***

O, fiilor, grăiesc şi cu voi cuvânt de facere. Staţi frumos, tată, în planul Meu cu voi, căci avem de aşezat, prin cuvântul Meu de peste voi, slavă cerească peste pământul român, şi vom lucra prin cuvânt de sus, şi nu de jos, vom lucra aşa cum am lucrat Eu acum cu voi fântâna ucenicilor Mei, fântâna sfinţilor apostoli, căci aceştia în curând, prin cuvânt sfânt, vor fi puşi lucrători şi veghetori ai ei şi vor împrospăta cu apă şi cu duh ceresc grădinile Mele cu voi, şi pe voi. Binecuvintez începutul şi sfârşitul fântânii, aşa cum am rostit peste voi când am însemnat locul izvorului care s-a înfiinţat acum între voi, izvor rostit din cer ca să fie pe pământ. Vom aşeza peste izvor cuvânt de sfinţire şi ne vom bucura de darul acesta, şi vom împlini bucuria aceasta cu poporul cel ce se va aduna în curând din nou pentru mângâiere şi pentru creştere, în duh de sărbătoare, în grădinile Mele cu voi. Amin.


***

Voi, fiilor unşi cu untdelemnul sfinţeniei Mele pentru ca să ridicaţi glas înaintea Mea spre iertarea păcatelor lumii, ridicaţi pomenire şi rugăciune la Mine pentru calea celui ce a plecat acum de pe pământ şi care a purtat pe pământ numele de patriarh al bisericii neamului român. Inima lui şi gura lui l-au aşezat ca arhiereu al Meu pe cel ce este de la Mine uns al bisericii Mele acum, la sfârşit de timp, şi prin care am biruit cu biserica Mea acum, când nu mai este pe pământ lucrare de biserică după orânduiala Mea. Acesta, care a plecat acum, are la Mine scrisă lucrarea aceasta a Mea prin el, căci Eu i-am cuvântat lui, iar el s-a sculat şi M-a ascultat şi a împlinit şi a rostit peste cel uns al Meu nume de arhiereu al bisericii Mele cea de la sfârşit de timp. Eu, Domnul, vă aşez pe voi să-i neteziţi lui calea spre Mine acum, iar Eu voi privi şi voi lucra pentru el, fiindcă am scrisă de la el lucrarea lui cea pentru Mine, cea pentru biserica Mea cea vie. Puneţi pentru el calea psalmilor şi rugăciune de iertare, iar Eu voi lupta pentru sufletul lui, căci Mi-a dat împlinire cuvântului Meu când Eu i-am cerut.

Să audă duhul cel potrivnic acest cuvânt şi să Mă lase pe Mine să judec peste sufletele cele ce au scris la Mine lucrare împlinită a cuvântului Meu rostit peste ele. Amin.

Binecuvântată să fie rugăciunea voastră către Mine pentru el, căci el este adus acum spre voi de către înger şi se uită cu durere şi aşteaptă, fiilor, aşteaptă izbăvirea lui, aşteaptă, fiilor, aşteaptă. Amin.


***

Încă un picuţ de cuvânt peste voi. Vă dau, fiilor, pe mai departe puteri şi multă binecuvântare pentru lucrul cel de înnoire şi de nou Ierusalim peste casa în care Eu, Domnul, am lucrat înaintea poporului Meu prin trâmbiţa Mea Verginica. Se schimbă la faţă locul în care Eu, Domnul, am coborât pe pământ prin trâmbiţa Mea de Mi-am hrănit un popor. Tot lucrul acolo să vă fie binecuvântat şi cu pace multă lucrat, căci am putere peste locul acela, aşa cum Eu am proorocit că voi avea. Amin.


***

Rostesc acum binecuvântare cu slavă revărsătoare din ea peste cei ce se vor aduna lângă tine la izvorul cuvântului Meu în ziua de serbare cea pentru mama Mea Fecioara, poporul Meu cel pregătitor cu Mine pentru zilele de slavă a lui Dumnezeu pe pământ cu oamenii. O, întăreşte-te în duhul ascultării, tată, că nu e iubire şi nu e credinţă mai mare ca şi ascultarea, poporul Meu. Pregăteşte, dar, ziua slavei serbării, împodobeşte-o pe ea cu slavă de la tine pentru Mine, iar Eu, Domnul, Mă voi aşeza peste ea cu slava Mea şi-Mi voi purta din slavă în slavă pe poporul cel de demult al Meu, şi pe care l-am chemat şi îl chem la izvor ca să Mă slăvesc peste el cu duhul înţelepciunii cereşti şi să-l ridic pe el de la cele pământeşti la cele cereşti, căci vreau să-l sprijinesc pe el cu mare învăţătură dacă el va asculta de ea ca să facă din ea faptă. Amin.

Binecuvântată să fie sărbătoarea cu cerul a poporului Meu care vine la izvor. Deschideţi porţile grădinii întâlnirii, fiilor pregătitori ai slavei sărbătorii, şi adăpostiţi în grădină poporul şi faceţi-l să se aşeze, iar Eu îi voi da poporului Meu, căci sunt plin de daruri, tată.

Acum binecuvintez peste voi ziua de azi şi sărbătoarea ei şi toate cele de pe masa ei, şi apoi ne vom mai întoarce un picuţ în carte ca să Mă sprijin cu voi în durerile Mele, că mari îmi sunt durerile, şi dor îmi e de odihna cea de după dureri, poporul Meu, iar tu poartă-Mi dorul şi dă-Mi casă pentru el, că mare este la Mine cel ce ştie ce înseamnă să-I facă lui Dumnezeu casă pe pământ, o, mare este unul ca acela când nimeni nu mai ştie între oameni ce înseamnă Dumnezeu în cer şi pe pământ.


***

În ziua aceasta binecuvintez iarăşi mânuţele şi lucrarea celor ce lucrează haina cea nouă peste casa coborârii Mele odinioară prin trâmbiţa Mea Verginica. Lucraţi, fiilor, cu mulţumire şi cu pace, căci Eu voi plăti truda voastră, aşa cum voi o plătiţi pe a Mea. Binecuvintez cu duh ceresc şi tămăduitor fântâna sfinţilor trei ierarhi, Vasile, Grigorie şi Ioan, ieşită acum deasupra în grădiniţa intrării în casă, şi las duhul binecuvântării şi al păcii peste toate lucrările pe mai departe ale casei coborârii Mele. Pacea lucrărilor să vă fie mare, tată, dar nu uitaţi să cereţi ajutorul Meu în toată truda voastră, căci voi sunteţi lipsiţi de puteri şi de cele trebuincioase în toate câte sunt de făcut peste tot pentru lucrarea Mea cu voi şi cu poporul şi cu omul care se apropie să fie al Meu ca şi voi, dar Eu, Domnul, înlesnesc spre voi ajutorul Meu din cer şi de pe pământ, şi vă aştept pe voi să înlesniţi şi voi ajutorul vostru spre Mine pentru cele duhovniceşti între voi şi în părţi apoi, că mult, mult este de lucrat pentru împărăţia Mea peste om şi peste pământ, şi îmi trebuiţi pentru aceasta, tată, căci Eu pentru lucrul cel cu duhul v-am ales, şi nu uitaţi aceasta în vremea lucrului vostru cel cu mâna în lucrarea Mea cu voi. Aştept, tată, mereu, mereu aştept de la voi mângâieri, căci sunt îndurerat mereu, fiilor. O, nu uitaţi că sunt mereu îndurerat, nu uitaţi, nu uitaţi, tată. Căutaţi să semănaţi cu Mine şi cu durerile Mele în voi, ca să scăpaţi de durerile voastre, fiilor. Amin.


***

V-am sculat pentru cuvântul Meu ca să intru cu el în carte, copii străjeri în porţi. Nu pot să vă ţin prea mult acum sub slava Mea, căci trupul vostru este slăbit. Am lucrat acum cu voi şi cu poporul Meu de azi veşmântul cel nou peste casa în care Eu, Domnul, am avut coborâre prin trâmbiţa Mea Verginica în ultimii şapte ani ai vieţii trupului ei, şi apoi Eu am luat-o şi am aşezat-o pe ea între sfinţii cei mari, şi apoi am pus-o la lucru peste voi ca să vă ridic pe voi spre lucrul slavei venirii Mele, şi apoi cu voi să-Mi ridic popor nou, şi cu el lângă voi să-Mi zidesc lucrările Mele şi vestirea Mea peste pământ. O, multă v-a fost osteneala, tată, pentru rochiţa cea nouă a casei din care Mi-am luat trâmbiţa şi Mi-am aşezat-o între sfinţi, dar Eu am plată scumpă pentru cei ce-Mi lucrează Mie împlinind cuvântul gurii Mele, pus de Mine peste ei. Aţi aşezat rochiţă curată şi nouă, haină de mireasă, veşmânt dulce şi frumos peste casa coborârii Mele prin trâmbiţa Mea. Am suspinat cu ea şi cu sfinţii douăzeci şi şapte de ani, după ce Eu am luat-o pe ea între sfinţi, şi am aşteptat să pot Eu, Domnul, iarăşi peste acest aşezământ cu cele curate ale Mele. Acum zece ani am scris carte de mărturie peste cetatea aceasta şi peste casa în care Mi-am adăpostit coborârea prin trâmbiţa Mea. O, n-am mai găsit în ea şi în jurul ei viaţă din viaţa Mea, şi am rostit atunci cuvânt şi am zis că iarăşi Eu, Domnul, voi intra cu trâmbiţa Mea în cetatea aceasta, în casa aceasta şi nu voi sări pe deasupra, şi pe porţi voi intra şi-Mi voi înnoi aşezământul Meu, şi iată împlinirea, tată, şi trâmbiţa Mea Verginica are acum numele ei cel nou peste casa ei şi toate s-au făcut noi prin numele ei cel nou. Amin.


***

Pace ţie, Verginica Mea, pace, tată! Iată-ţi căsuţa, împodobită ca o mireasă, tată, aşa cum Eu încă din vremea trupului tău am descoperit arătare pentru cetatea de nou Ierusalim, care se va ridica, şi iat-o pe colina pe care ea stă acum! Avem popor jertfitor, Verginico, şi avem duhul înţelepciunii cereşti şi duhul credinţei sfinte în mijlocul lui, căci prin credinţă sfântă şi prin înţelepciunea ei le zidim pe toate noi, tată, ca să treacă cele vechi şi să fie totul nou. Vom aşeza toate poveţele şi peste acest sfânt aşezământ, înnoit acum prin cuvânt şi prin vederea veşmântului lui cel nou. Vom pregăti toată ordinea care va fi să fie aici şi o vom face cunoscută, tată. Iar tu acum te uşurezi de usturimea cea pentru căsuţa ta şi a Mea, căci Eu am stat cu tine în ea, tată, şi apoi această casă a suspinat şi M-a strigat să-i dau ceea ce acum îi dau. îi dau odihna înfăţişării ei celei noi şi îi dau orânduieli sfinte pentru toată ordinea cerească în ea. Amin.


***

– O, trâmbiţă deşteptătoare, o, Verginica Mea, frumoasă îţi este iubirea, tată! Mila ta de ai tăi s-a făcut acum rugăciune spre ei pentru sfinţirea lor, tată. Iubirea ta pentru poporul Meu s-a făcut în ziua aceasta de slavă duhul învăţăturii şi al înţelepciunii pentru darul umilinţei de duh, care îi animă pe cei purtători de Dumnezeu. Ai acum între fiii poporului tău rod viguros, care stă drept pentru împlinirea poporului tău întru legile cele sfinte, aşa cum a fost proorocit în acest cuvânt la începutul Meu cu tine, tată, când Eu prooroceam facerea şi vederea Noului Ierusalim şi închinarea înaintea Mea a poporului Meu prin viaţa lui cea plăcută Mie, depărtată de păcat şi de duhul lumii, tată. Iată, căminul tău primeşte acum peste el taina de nou Ierusalim, şi Eu cobor peste el ordinea cerească.


***

în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Eu, Domnul Iisus Hristos, rostesc cuvânt şi spun: Se binecuvintează şi se sfinţeşte căminul tău de pe pământ, Verginico, şi numele tău cel nou peste el. Amin. Se binecuvintează şi se sfinţeşte prin cuvântul Meu şi prin rugăciunea unşilor Mei de azi fântâna cea nouă a căminului acesta, şi ea primeşte acum peste ea harul şi ocrotirea sfinţilor ierarhi Vasile, Grigorie şi Ioan, arhierei cereşti, prin care Eu, Domnul, Mi-am binecuvântat şi Mi-am pecetluit începutul lucrării Mele de cuvânt în anul 1955 de la naşterea Mea pe pământ. Se binecuvintează şi se sfinţeşte prin cuvânt de Duh Sfânt apa acestei fântâni, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. îngerul Meu, Mihail, aşează acum oştiri îngereşti pentru ocrotirea acestui cămin înăuntrul şi împrejurul lui. Amin.


***

Şi acum, fiilor unşi în grădiniţa cuvântului Meu ca să-Mi binecuvântaţi prin cuvânt lucrările Mele de nou Ierusalim pe pământ, ridicaţi rugăciune cu mâinile sus spre Mine şi cereţi harul Preasfântului Duh peste căminul lui Verginica şi peste fântâna cea nouă a acestui cămin. Să fie căminul acesta popas al sfinţilor Mei şi al îngerilor Mei, şi să fie ţinut în mare sfinţenie şi în mare ordine în toată, în toată vremea, ziua şi noaptea, tată. în ziua aceasta cuvântul Meu va aşeza peste acest cămin pe toate cele ce vor fi să fie împlinite şi păzite peste el. Amin.


***

Iată, am pecetluit prin harul Preasfântului Duh şi prin unşii Mei din grădina cuvântului Meu, am pecetluit cu legea sfinţeniei Mele căminul trâmbiţei Mele, în care Eu, Domnul, coboram cuvânt şi Mă împărţeam la popor ca să-l povăţuiesc pe el, trezindu-l mereu spre înţelepciunea vieţii, care este ascultarea de Dumnezeu prin taina duhului umilinţei sfinte, poporul Meu. Te-am mângâiat, tată, şi Eu, şi trâmbiţa Mea. A mângâiat Verginica tot ce este aşezat aici spre podoabă dulce a căminului acesta. S-a purtat prin faţa chipului sfinţilor şi s-a închinat trâmbiţa Mea. A mângâiat zidurile cele albe, pânzele din ferestre, mesica şi scăunuţele, ţesăturile de pe laviţe, şi apoi s-a aşezat şi a aşteptat să vină poporul, şi apoi pe toţi, pe toţi ea v-a mângâiat şi v-a sărutat.

Cetele de sfinţi şi de îngeri au împodobit peste tot în mare ordine slava acestei zile, că frumoasă, frumoasă e slava oştirilor cereşti, poporul Meu, căci tot ce este în taină, este frumos, tată, şi nu trebuie loc anume pentru slava cea cerească aşa cum celor de pe pământ le trebuie loc pe pământ. Slava cea cerească se întrepătrunde peste cele ce se văd fără să se împiedice în ele, aşa cum şi Eu, Domnul, atât de slăvit cum sunt, Mă fac una cu omul când intru în el ca să-l fac pe el dumnezeu prin harul cel tainic al lui Dumnezeu, tată. E greu să înţeleagă omul ce înseamnă taină şi cum este lucrarea ei peste oameni şi în oameni. O, ce uşor i-a fost lui Avraam să-L cunoască pe Dumnezeu la întâlnirea Domnului cu el sub stejar! Despre taina aceea mare n-au putut oamenii să vorbească mult, căci oamenii nu au duhul umilinţei sfinte, cu care să vadă şi să înţeleagă tainele lui Dumnezeu când ele ar veni spre om prin credinţa lui, şi apoi prin vederea celor tainice, şi care lucrează pentru oameni, poporul Meu. Pe Avraam l-am ales şi l-am ridicat spre lucrările Mele pentru curăţenia duhului şi a inimii lui, căci el L-a înţeles pe Dumnezeu mai mult decât toţi cei de până la el şi cei de după el, şi aşa am găsit Eu locaş şi în Verginica, iar ea voieşte să grăiască azi cu tine lucrarea darului umilinţei sfinte, care poate în om pentru tainele lui Dumnezeu şi care îl face pe om dumnezeu prin har, poporul Meu. Amin, amin, amin.


***

O, poporul Meu, să ştie lumea care-şi zice creştină şi să ştie preoţii ei că taina de nou Ierusalim este lucrarea bisericii care lucrează cu toate mădularele, nu cu unul, tată, căci biserica fără duhul proorociei în ea nu are lucrare de naştere peste ea, căci facerea se lucrează prin cuvânt, tată. Preotul desăvârşit în lucrul cel pentru învierea din păcat a omului este cel care-L face pe Domnul trup şi cuvânt peste biserică. Nu numai trupul Meu mereu proaspăt jertfit pe altar pentru viaţa omului, ci şi cuvânt al Meu să fiu Eu proaspăt făcut peste om, tată. Preotul care Mă face trup şi cuvânt mereu nou, mereu proaspăt, aceasta este taina de nou Ierusalim pe pământ, de biserică mereu înnoită, mereu hrănită cu duhul proorociei, cu Duhul Meu Cel Sfânt, pe Care L-am promis Eu bisericii şi despre Care am spus atunci că din al Meu va lua şi va vesti bisericii, căreia Eu i-am spus că până la sfârşitul timpului voi fi cu ea prin cei ce proorocesc în ea, căci mărturia Mea este duhul proorociei, tată, precum este scris. Biserica Mea de nou Ierusalim este locul şi timpul unde Eu, Domnul, Mă fac trup şi Mă fac cuvânt prin preot, şi aşa îmi hrănesc Eu pe fiii cărora le dau putere să-Mi fie fii, şi iată taină pe care n-o înţelege omul mărginit, omul fără credinţă ca a lui Avraam, ca a sfinţilor Mei, cărora Eu Mă arăt lor şi le grăiesc prin lucrarea Duhului Sfânt lucrător prin biserică, fiindcă taina de biserică este lucrarea Duhului Sfânt, Care din al Meu ia şi vesteşte bisericii, aşa cum a lucrat El peste primii creştini în ziua Cincizecimii, îmbrăcându-i pe ei cu lucrarea Lui, cu puterea Lui, căci mărturia Mea este duhul proorociei, duhul care-l arată pe om botezat cu Duhul Sfânt, cu botezul de la Iisus Hristos, aşa cum Ioan Botezătorul i-a vestit despre Mine, Cel ce botez cu Duhul Sfânt, pe cei ce el îi boteza cu apă spre iertarea păcatelor lor.


***

O, poporul Meu, lumea a învăţat lumeşte şi nu poate să vadă pe cele ce sunt cereşti în mijlocul ei, căci Eu sunt Cel tainic cu tine, fiindcă aşa este Dumnezeu, iar cel ce stă în necredinţă nu poate să-L vadă pe Dumnezeu. Tu însă înveţi dumnezeieşte, şi tot aşa şi crezi, dar Mi-e milă, tată, de cei ce în mijlocul tău încă n-au pătruns cu credinţa lor toată taina Mea din mijlocul tău, căci cei puţini la minte pentru cele de la Dumnezeu n-au primit puterea întreagă a credinţei cea de sus şi pentru cele de sus, căci omul dobândeşte de la Dumnezeu atât cât îi dă el lui Dumnezeu, tată. Iar acum, Eu, Domnul, slobod peste tine cuvântul celor trei arhierei sărbătoriţi azi în cer şi în mijlocul tău şi care s-au făcut cu sărbătoarea lor punte a Mea, punte a cuvântului Meu de azi, căci scris este în prooroci: «Precum fiii lui Israel aduceau prinoase pentru templul Domnului, şi precum cerul cel nou şi pământul cel nou, pe care le voi zidi, vor dăinui înaintea Mea, aşa va dăinui de-a pururi neamul şi numele lor, şi din lună nouă în lună nouă, şi din sărbătoare în sărbătoare vor veni şi se vor închina înaintea Mea». Amin, amin, amin.


***

O, mare este taina dorului de Dumnezeu în om! Acolo unde este ea, acolo este şi împărăţia Mea, acolo este şi odihna Mea, şi altfel ea nu este în om. Dorul Meu după om însă nu mai este taină, şi este cuvânt mult, şi cuvântul Meu se face râu peste pământ, ca să-l înveţe pe om taina dorului şi măreaţa lui lucrare în om înaintea Mea, lucrare care aşează pe pământ împărăţia cerurilor, biserica lui Hristos, lucrătoare prin toate mădularele ei în toată frumuseţea Duhului Sfânt, care se ridică din ea spre Domnul Dumnezeul ei şi care face fii pentru ea, aşa lucrându-şi ea coroana, căci mireasa lui Hristos are coroană de slavă, şi sub ea îşi arată ea faţa ei. Amin.


***

necredinţa e mare, tată, şi e ca în vremea lui Noe necredinţa de azi. Cine a crezut atunci că Eu i-am spus lui Noe să-şi zidească salvarea? N-a crezut nimeni, n-a ascultat nimeni, şi toţi şi-au văzut de ale lor până a venit apa şi i-a luat pe toţi, precum este scris. Tot aşa este şi azi nepăsarea şi necredinţa, căci am venit acum şi v-am aşezat pe voi înaintea Mea ca să-Mi ridic barcă de salvare pentru omul credincios, ca să-Mi ridic iarăşi biserica, tată, căci e de mult dărâmată şi pustiită de păgânii din ea, de cei cu viaţă păgână înaintea Mea şi care-şi zic biserică a Mea, şi Eu Mi-am zidit prin voi iarăşi biserica pe piatră şi sunt hrana ei şi învăţătorul ei ceresc, şi necredinţa oamenilor e mare, tată, dar Eu le arăt lor barca de salvare, şi ei zic că nu este adevăr în cuvântul chemării Mele pentru ei, zic şi cei de azi ca şi cei din vremea lui Noe, care-şi vedeau de ale lor când Noe lucra la cuvântul Meu de peste el salvare celor credincioşi, şi iată, cuvântul Meu cel de azi va sta la judecată cu cei chemaţi la masa milei Mele şi nu vin la chemarea Mea, şi mai ales cu cei ce vin şi apoi pleacă iarăşi la viaţă păgână, călcând peste sfinţenia Mea în ei.


***

Mă întorc iar în cartea Mea cu tine, poporul Meu Ierusalim. Toţi sfinţii, toate cetele îngereşti iubesc şi ocrotesc şi slăvesc pământul neamului român, şi aceasta pentru că Eu, Domnul, te am pe tine sad nou pe vatra acestui neam cu lucrarea Mea de venire a doua oară de lângă Tatăl ca să împlinesc această Scriptură, căci Scriptura înnoirii lumii este făgăduită de Mine să se împlinească, şi tu îmi trebuiai, poporul Meu, că nimeni nu-şi poate lucra ţarina fără de unelte, tată. Iată, te vestesc să te găteşti frumos cu veşminte de in alb, curat, cu hăinuţe de înviere şi să cânţi celor din sat cântarea învierii Domnului, să cânţi pe uliţe, poporul Meu. Cântă, tată, cu inimă sfântă şi dă glas duhului învierii peste sătuţul cuvântului Meu, că e nevoie de duh de înviere pe pământ, e nevoie să mângâiem pământul de suspin, tată. Să-i învăţăm iubirea pe oameni, fiule, căci oamenii se bucură numai cu păcatul, numai cu deşertăciunea, numai cu fărădelegea, tată.


***

îmbracă-te de nuntă, Ierusalime, şi cântă-Mi învierea pe uliţe, tată. îţi binecuvintez cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt mersul tău cu sărbătoare. Arată-le oamenilor ce este păcatul şi învaţă-i ce este sfinţenia. Arată-le lor păcatele şi îndeamnă-i spre nepăcătuire. Spune-le la oameni că păcatul e învelit ca să nu-l ştie omul de duşman al său, şi mai spune-le că e amară plata păcatului, căci lumea şi duhul ei este închisoarea în care sufletele oamenilor dimpreună cu trupurile lor stau în robie, iar cunoştinţa despre Dumnezeu şi despre plata a toate câte face omul nu sunt cunoscute în lume, că nu este pe pământ învăţătură despre Dumnezeu, ci numai despre păcat învaţă omul pe pământ. Eu însă te am unealtă a Mea, poporul Meu, şi Eu trebuie să te fac lumina Mea pe pământ dacă te am, fiindcă acum două mii de ani Eu am spus aşa: «Atât cât sunt în lume, lumină a lumii sunt», şi am mai spus despre ucenici: «Eu în voi, şi voi în Mine, ca să creadă lumea că Tatăl M-a trimis». Amin.


***

Rostesc cuvânt cu putere pentru praznicul Duhului Sfânt, pentru sărbătoarea de Rusalii în mijlocul tău, poporul Meu, căci va veni popor la izvor, pe care Eu, Domnul, îl voi hrăni.

Să se adune norii şi ploaia şi să se tragă la locurile lor şi să fie vreme senină şi vânt mângâios de răcoare lină! Să fie pace în văzduh şi pe pământ şi să fie lucrarea de Duh Sfânt, coborâtă de la Mine şi suită la Mine din grădina întâlnirii, locul în care Eu, Domnul, Mă strâng cu cei ce vin la izvor ca să bea, căci mulţi vin cu sete şi beau, iar alţii vin pentru bucurie şi învaţă doar bucuria, nu şi împlinirea Mea în ei. Eu însă îi povăţuiesc pe ei ca un Păstor bun şi mereu, mereu le dau ca să aibă, dar puţini pe pământ ştiu să strângă roadele Mele în ei când Eu le dau ca să ia.

Tu, poporul Meu, care pregăteşti ziua de slavă pentru Duhul Sfânt pe locurile Mele cu tine, socoteşte-te, tată, cu pacea şi cu iubirea şi cu umilinţa; şi sub duhul purtătorilor Mei, care te călăuzesc, lucrează, tată, pentru această serbare şi pregăteşte-o pentru duh şi pentru trup peste cei ce vin la izvor, dar cu duhul să lucrezi mult, şi să pui puterea umilinţei în tot ceea ce tu vei aşeza în faţa celor ce vin să te vadă la izvor şi să Mă audă pe Mine cum cobor pentru ca să grăiesc lor. îmbracă-te frumos, îmbracă-te cu veşmântul harului, îmbracă-te cu iubirea dintre fraţi, şi unii altora ajutaţi spre pregătirea sărbătorii.


***

Curând, curând vine ceasul adevărului a toate, iar lucrarea cuvântului Tău va străluci cu mai multă putere peste pământ, căci adevărul ei o va slăvi, fiindcă Tu eşti adevărul ei, şi nu omul este adevărul


***

O, fiilor care Mă purtaţi dinspre Tatăl spre om, dragostea voastră de Dumnezeu şi de oameni îmi adună fii dintre fiii oamenilor, tată, şi la aceştia voi le daţi putere să se facă fii ai lui Dumnezeu, măi fiilor copii. Cine vine după Mine lăsând mamă şi tată, fraţi şi surori, soţie şi copii, averi şi ranguri şi apoi pe el însuşi, acela primeşte apoi şi mai mult în viaţa aceasta, iar în viaţa care vine primeşte viaţă veşnică, fiindcă Eu aşa am spus şi aşa am făgăduit. Am făcut Eu rău că am spus să facă acestea cel ce vrea să vină după Mine şi să se facă Mie ucenic? Am făcut Eu rău că i-am despărţit de toţi ai lor pe cei ce Mi i-am făcut ucenici ca să călătoresc apoi cu ei din cetate în cetate, vestind Evanghelia împărăţiei cerurilor pe pământ? A făcut rău muceniţa Ecaterina că M-a aflat şi M-a iubit şi M-a mărturisit apoi, despărţindu-se de pământ pentru mărturisirea Mea? Au făcut rău sfinţii Mei mărturisitori că şi-au pierdut viaţa pentru Mine, câştigându-şi-o pe ea întru Mine, precum Eu am spus despre cei ce-Mi urmează Mie? Şi dacă n-au făcut rău aceştia, atunci voi, cei ce deschideţi celor ce vin la izvorul Meu de cuvânt şi la iubirea de Dumnezeu, de ce mai sunteţi voi huliţi, tată? O, voi sunteţi huliţi de cei necredincioşi, fiilor. Sunteţi huliţi de cei ce iubesc lumea aceasta, care trece, lumea şi duhul ei cel stricător de om, căci lumea înseamnă pofta ochilor, pofta trupului şi trufia vieţii, precum este scris în Scripturi. Iată, sunt luaţi în gura lumii cei ce fac ca voi, despărţindu-se de toţi ai lor cei după trup ca să fie numai ai Mei apoi. Ies aceştia cu ceva în afara Evangheliei Mele? O, fericiţi sunt aceştia, tată, căci aceştia află izvorul vieţii şi beau din el şi se nasc din cer, înviind din stricăciune, aşa cum muceniţa Ecaterina a făcut şi apoi M-a mărturisit înţelepţilor lumii din vremea ei, nemaiputând fi aceştia înduplecaţi apoi să se întoarcă la înţelepciunea cea omenească şi care îl desparte pe om de Dumnezeu, căci cel ce se bizuie pe sine însuşi, acela este nebun. O, fericiţi şi sfinţi sunt cei ce se ridică deasupra trupului şi a lumii, neîmpiedicându-se de cei ce sunt ai lor după trup ca să vină după Mine apoi, şi, iarăşi, fericiţi sunt cei ce vin împreună soţi şi familie şi neam spre lucrurile Mele între oameni ca să-i pun pe ei la lucrul mărturisirii cea pentru Dumnezeu şi la naştere de noi ucenici şi de mulţi fii pentru împărăţia Mea în ei! Celui ce întoarce pe om de la păcat la Mine, de la duhul lumii la Duhul lui Dumnezeu, aceluia i se iartă toate păcatele şi se face el apoi lumină a lumii pe pământ, cale a omului spre Dumnezeu, căci omul este pribeag pe pământ şi aşa umblă dacă nu află calea, iar calea Eu sunt, şi tot Eu sunt şi adevărul şi sunt şi viaţa omului. Amin.


***

rostesc acum cu har mare cuvânt şi spun aşa: nici porţile iadului nu vor putea birui biserica Fiului meu, înnoită de El în zilele acestea şi pusă pe piatra ei cea dintâi, după cum a fost şi este lucrarea cea de azi, cea de la sfârşit de timp a bisericii Fiului meu Iisus Hristos. Amin. El este Cel ce lucrează prin ea, El este Arhiereul ei în veac după rânduiala lui Melchisedec, El este Stăpânul şi învăţătorul ei. Amin.


***

Vin pe pământ cu slava Mea şi cu toţi sfinţii îngeri, care slujesc slavei Mele, iar slava Mea este cuvântul întru cea de a doua venire a Mea de la Tatăl la om. Puţin, puţin, şi mărirea Mea, care luminează pământul binecuvântării Mele din mijlocul neamului român, va atrage neamurile ca să umble întru lumina cetăţii Mele de nou Ierusalim, iar împăraţii pământului îmi vor mări venirea aceasta a Mea şi vor păzi cetatea Mea şi slava ei şi se vor încălzi sub făclia ei, căci făclia ei sunt Eu, Mielul Tatălui, şi sunt Calea, Adevărul şi Viaţa, şi aşa Mă voi arăta că sunt în ziua Mea de mărire. Amin.


***

Eu, Domnul, sunt calea omului spre Dumnezeu. Mă strecor cuvânt spre oameni pe pământ, şi va fi curând, curând să umble neamurile întru lumina cetăţii cuvântului Meu cea din mijlocul neamului român, şi se vor încălzi sub făclia ei împăraţii pământului, căci făclia ei sunt Eu, Mielul şi Cuvântul Tatălui, şi aşa Mă voi arăta că sunt în ziua Mea de mărire. O, veniţi spre izvorul râului vieţii, izvor limpede, o, fii ai oamenilor! Veniţi, fiilor, şi faceţi-vă fii ai lui Dumnezeu pe pământ, căci Domnul este Stăpân în cer şi pe pământ, şi pe al Lui pământ locuiţi voi! Veniţi, veniţi, fiilor, şi cunoaşteţi pe Domnul! Amin.


***

O, e mare putere această putere a Mea, prin care de două mii de ani Mă dau, prin cei sfinţi şi plăcuţi Mie, jertfă de împăcare pentru ca să mijlocesc la Tatăl pentru om, dar azi am îmbrăcat cu putere mare aşezarea Mea cea nouă şi am numit-o pe ea izbăvitoare pentru făptura cea de până acum, căci Eu, Domnul, voiesc prin rânduiala Mea de azi să-i împac pe toţi cu Tatăl, şi aşa voiesc Eu acum şi pentru acest sufleţel, pe care-l port acum pe altarul Meu de jertfă înaintea Mea. Căci iată, tată, sfinţii părinţi au lăsat scrisă descoperire de la Mine pentru puterea jertfei Mele cea fără de sânge şi care izbăveşte suflete din iad, căci a fost un frate între fraţi mulţi, care, venind spre sfârşitul lui prin suferinţă, a spus stareţului lui că el se duce dintre fraţi şi a spus că are trei galbeni, pe care i-a tăinuit de fraţi, iar când stareţul a aflat aceasta s-a îndurerat adânc pentru mântuirea sufletului fratelui lacom, şi, fiind duhovnicesc, s-a gândit cum să aducă pe acesta la pocăinţă înainte de despărţirea lui de trup, şi a pus la cale să-l aducă pe el la mâhnire mare, şi aşa să plece acesta din trup, şi să-l îngroape apoi în gunoi. Apoi a adunat pe ceilalţi fraţi spre duhul învăţăturii adânci pentru mântuirea lor şi, fiind ei sub ascultarea lui, le-a spus lor că dacă vor fi chemaţi de cel ce suferea spre moarte între ei, ei să nu se ducă lângă el, căci trebuie adus spre pocăinţă acel frate, iar ei aduşi spre mare înţelepţire, iar când au fost chemaţi la căpătâiul celui bolnav, stareţul i-a spus lui că nu vin fraţii fiindcă se scârbesc de el pentru galbenii tăinuiţi şi că pentru aceasta va fi îngropat în gunoi. Aşa a făcut stareţul cînd s-a despărţit de trup cel bolnav, şi a fost pus în gunoi după cum a hotărât, iar după treizeci de zile li s-a făcut la toţi milă de el şi s-au sfătuit să aducă pe jertfelnic mijlocire pentru el ca să fie iertat, şi li s-a descoperit lor apoi despre cel plecat, şi a fost întrebat de ei cel plecat cum o duce acolo, iar el le-a răspuns lor: „Am dus-o rău până acum, dar după ce m-am împărtăşit cu trupul lui Hristos la treizeci de zile pomenite pentru sufletul meu, m-am mutat la lumină şi sunt în pace şi sunt mângâiat şi scăpat de la rău, căci s-au adus rugăciunile cele pentru mine din partea fraţilor şi a părinţilor”.


***

O, voi, copii duruţi sub crucea venirii Fiului meu, vă rog, copii duruţi, prindeţi puteri din puterile cereşti, care stau pe lângă voi ca să vi se dăruiască şi ca să puteţi voi pentru venirea Domnului cuvânt peste pământ. Vă rog cu duioşie, întăriţi-vă duhul duios şi sprijiniţi-i pe cei ce vin ca să se facă fii ai lui Dumnezeu prin iubirea lor de Dumnezeu şi prin dor, căci vine vremea să vină mulţi ca să le daţi putere şi credinţă în dar de la Dumnezeu, prin cuvântul Său care vine la voi, şi ca să le daţi duhul statorniciei, căci Domnul îşi va înmulţi lucrarea Sa pentru cei aleşi ai Săi de pe pământ şi le va da lor înfierea şi viaţa şi vor avea aceştia viaţă vie, neclătinată în ei, iar viaţa aceasta va fi credinţa lor până la sfârşit şi netăgăduirea cuvântului care vine la voi ca să fie el înviere peste mulţi. îngerii lui Dumnezeu vă sunt slujitori în toate suferinţele voastre cu Domnul, iar voi sprijiniţi pe poporul Domnului şi daţi-i mereu viaţă vie ca să aibă pentru zilele ce vin, căci aproape este Domnul, şi ziua Lui vine, şi va fi ea a doua zi a voastră, odihna lui Dumnezeu în om şi a omului în Dumnezeu, împărăţia Lui cea promisă. Amin.


***

O, poporul Meu, cobor în grădiniţa cuvântului Meu, cobor pentru tine, fiule, şi pentru durerea Mea şi a ta, şi dăm cale în carte grăirii Mele cu sfinţii înaintea ta, iar tu Ne eşti martor şi Ne eşti mângâiere în rane, fiule. Curând, curând voi coborî semne cereşti peste această grădiniţă şi Mă voi mângâia de dureri înaintea celor ce au ales să se despartă de Mine mai înainte de ziua slavei celei mari a acestei lucrări de cuvânt, prin care M-am purtat plângând între cer şi pământ pentru om. Mă voi arăta adevărat în acest cuvânt curând, curând, căci rău Mă rănesc acum cei ce se despart de Mine pentru nemulţumirea lor, pentru nestatornicia lor, neluându-şi loruşi nici o vină, ci doar aruncând înapoi cu dispreţ şi cu duh de defăimare asupra celor rămaşi cu Mine pe calea Mea spre om, pe calea venirii Mele iarăşi de la Tatăl la om.

O, poporul Meu, stau deasupra grădiniţei cuvântului Meu din zilele acestea, şi am venit cu oştirile de sfinţi şi de îngeri, aşa cum Eu vin când Mă las cuvânt peste tine, dar ziua aceasta stă aşezată pe pământ pentru sfinţi înaintea Mea pe pământ şi în cer. Oştirile lor stau frumos aşezate, ca şi oştirile îngereşti, şi umplu văzduhul grădiniţei Mele, şi umplu colina aşezământului Meu în jur, şi mângâiem cu Duhul Sfânt şi întărim tăria hotarelor noii Mele împărăţii, cetatea Mea de nou Ierusalim, iar Eu şi cu Tatăl le dăm lor pe Duhul Sfânt al Nostru ca să grăiască sfinţii în Duhul lui Dumnezeu, aşa cum este grăirea cea proorocească de şapte mii de ani pe pământ. în suitele de sfinţi stă plină de durere ca şi Mine, ca şi Tatăl, ca şi sfinţii, stă trâmbiţa Mea Verginica, şi din durerea duhului ei ia întărire ca să grăiască, împinsă de durere să grăiască ea azi, căci în duminica tuturor sfinţilor s-a născut ea pe pământ între oameni atunci când s-a născut, şi toţi sfinţii o sorteau pe ea în ziua aceea cu daruri cereşti, auzind ei de la Mine că va fi ea trâmbiţa Mea.

O, poporul Meu, tainele cele cereşti se pricep cu inima, nu cu mintea, şi tot aşa sunt şi purtate de cei purtători de Dumnezeu şi de tainele Lui între pământ şi cer. în ziua aceasta de serbare a sfinţilor, Eu, Domnul, le dau lor glas peste tine, iar trâmbiţa Mea le este lor găzduire în mijlocul tău, căci hotarele noii Mele împărăţii au numele ei, nume din cer au ele, şi tot aşa au şi temelia, căci la temelia acestui aşezământ şi a acestui popor stă ea şi numele ei cel ceresc, trâmbiţa lui Dumnezeu, din care cu mare jale am sunat Eu pe pământ vreme de douăzeci şi cinci de ani, şi poporul cel adunat la glasul Meu se năştea şi murea, căci ca să trăiască fără să moară cel ce vine după Mine, aceasta înseamnă să stea până la sfârşit cu Mine şi în bărcuţa Mea cea atât de bătută de furtuni până la ţărmul biruinţei Mele şi a ei, până la Tatăl, şi la plata cea de la El, popor cu nume sfânt.


***

Mai înainte de zori Îmi trezesc străjerii şi-Mi cobor în cartea Mea cea de azi cuvântul praznicului Înălţării Mele la cer şi dau binecuvântare aparte pentru fiii poporului Meu, căci Eu, Domnul, ies cu ei pentru duhul mărturisirii. Amin.

Mergem, fiilor, în mijlocul neamului român, mergem cu pâine şi cu sare şi tainic îl chemăm la praznicul venirii Mele a doua oară de la Tatăl pe pământ, praznic mare, şi cu care de mai bine de cincizeci de ani prăznuiesc pe vatra acestui neam, şi la care mereu, mereu chem neamul român să bea din râul Meu de cuvânt, să bea şi să dorească după Mine, căci Eu, Domnul, doresc după el cu mare dor, că vreau să fac din el slava lui Dumnezeu pe pământ între oameni şi vreau să Mă vestesc în lung şi în lat cu ţara Mea de venire acum, la sfârşit de timp, pentru încununarea lucrării cea de şapte mii de ani a Tatălui şi a Fiului şi a Duhului Sfânt pe pământ cu omul, după ce Dumnezeu a făcut cerul şi pământul şi pe om.

La patruzeci de zile după învierea Mea acum două mii de ani M-am strâns cu ucenicii şi cu toţi cei care au rămas credincioşi venirii Mele de atunci, şi grăindu-le lor despre cele ce am pătimit, precum era scris, le-am poruncit lor să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui, pe Duhul Sfânt, Care îi va îmbrăca întru putere ca să fie ei apoi martorii Mei până la marginile pământului, şi pe când le grăiam, M-am ridicat la cer şi ne-am despărţit şi un nor M-a luat din ochii lor şi M-a dus la Tatăl, şi au văzut ei lângă ei doi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine albe, grăind lor: «Bărbaţi galileeni, aşa cum L-aţi văzut pe Iisus înălţându-Se de la voi la cer, aşa va şi veni».

O, aşa v-am făcut Eu şi pe voi în vremea aceasta a Mea cu voi martorii Mei din zilele acestea şi adesea am ieşit cu voi spre mărturia Mea şi v-am făcut împărţitorii cuvântului Meu, căci Eu pun cuvântul Meu înaintea neamurilor de la margini la margini şi-Mi trezesc şi-Mi voi trezi pe cei ce vor avea parte cu Mine în ziua slavei Mele, când Eu voi ridica peste toate înălţimile mărturia Mea cu voi, cuvântul venirii Mele celei de acum, fiilor. Vă dau în ziua aceasta binecuvântare dulce şi vă fac dulci pentru cei ce vor privi la voi, căci voi mergeţi din partea Mea în ziua aceasta înaintea neamului român cu pâine şi cu sare, fiilor, şi e mare taină ceea ce fac Eu cu voi în ziua aceasta. Fiţi binecuvântaţi, şi împărţiţi înţelepciunea cea de sus peste cei de pe pământ, care vor privi la voi! O, fiilor, fericiţi sunt cei ce vă iubesc pe voi şi fericiţi vor fi cei ce vor rămâne în această iubire până la sfârşit, căci Eu, Domnul, le dau dar aparte celor ce vă iubesc pe voi şi le dau darul credinţei, şi le dau darul înţelegerii şi stârnesc în ei dorul de Dumnezeu la întâlnirea lor cu voi, că voi sunteţi fiii lui Dumnezeu pe pământ, aşa cum lucrarea cuvântului Meu v-a făcut, şi apoi iubirea voastră, fiilor.


***

O, mergem, fiilor, cu pâine şi cu sare şi cu Duhul Meu şi punem masă de praznic înaintea neamului român şi ne întoarcem apoi în carte pentru tot cuvântul zilei. Fiţi frumoşi, fiţi cereşti, fiţi credincioşi făgăduinţelor Mele, ca să se împlinească ele toate, toate, fiilor. Zi mărturisitoare se face ziua Mea cu voi în ziua aceasta. Dau să-Mi croiesc drum mai larg în sufletul acestui neam, iar voi sunteţi martorii Mei şi voi răvăşi cu voi inima neamului român, la care Tatăl Meu Savaot M-a trimis acum.

Pace vouă, fiilor! Zi de înălţare spre cele din cer în mijlocul lui, aşa să fie ziua aceasta pentru neamul român! Trimit îngerii şi sfinţii să împlinească aşa, iar voi de pe pământ fiţi cu credinţă, fiilor, căci prin credinţă am lucrat în toată vremea, prin fiii credinţei, prin cei credincioşi făgăduinţelor Mele am împlinit Eu pe pământ toate câte s-au făcut spre mărturia Mea, toate câte Tatăl Meu Mi-a dat şi Îmi dă să împlinesc pe pământ. Amin, amin, amin.


***

Acum, fiilor veghetori în calea cuvântului Meu când el vine, deschidem iarăşi cartea şi aşezăm în ea cuvânt de mulţumire înaintea Tatălui pentru grija Lui cea mare, pentru tainica Lui lucrare pe care o pune înaintea oamenilor, spre împlinirile care va să vină din cer pentru împăcarea cu Tatăl a neamului român, în mijlocul căruia am pe poporul cuvântului Meu şi de unde Eu Îmi împart în cele patru laturi râul de cuvânt care curge din gura Mea acum, la sfârşit de timp, a doua Mea venire de la Tatăl pe pământ, învăluit în cuvânt, aşa precum lucrez acum, Dumnezeu tainic, ca să pot să fiu cu omul aproape, ca să pot lucra pentru om de aproape, ca să pot să grăiesc cu el cuvântul Meu, aşa cum a fost şi în rai lucrarea Mea cu omul. O, trebuie credinţă pentru aceasta, credinţă nu ca a omului aşezat de Mine în rai după ce l-am zidit, ci trebuie ascultare cu credinţă, iar voi aţi mers cu Mine pentru duhul mărturisirii în ziua aceasta, fiilor, şi va privi la voi neamul român înăuntru şi în afara hotarelor lui, căci mulţi sunt pribegi, mulţi îşi cheltuiesc viaţa departe de vatra lor cea din părinţi, dar dintre ei sunt mulţi mărturisitori pentru acest neam, aşa cum au fost şi în vremea strâmtorării cea pentru mărturisire când ei plângeau pe cei ce sufereau în hotarele lor aici, iar acum ei luptă încă pentru lucrarea cea bună, pentru faţa cea curată a multora care au suferit pentru neamul Meu de azi, pentru credinţa şi viaţa cea de sus a neamului român, aşa cum şi voi aţi lucrat cu Mine în zilele acestea, dar lucrarea Mea cu voi e mare, tată, nu e ca a omului, că e din cer lucrarea Mea cu voi, e din Tatăl, căci Eu nu grăiesc de la Mine Însumi în mijlocul vostru, ci numai de la Tatăl, Care M-a trimis, aşa cum şi Eu vă trimit pe voi. Amin.


***

e vreme bună sub cort, e vremea Mea cu voi, fiilor, şi cu poporul venit de peste tot şi adunat lângă Mine şi lângă voi la praznic de Rusalii, praznicul bisericii Mele de nou Ierusalim, care sunteţi voi, şi al colinei Mele de azi, Sionul Meu de azi, muntele Meu cu voi, înălţime cerească între oameni pe pământ, aşa cum Eu M-am zidit cu voi în mijlocul oamenilor, căci scris este: «Iată cortul lui Dumnezeu între oameni, şi va sălăşlui Domnul cu ei şi le va fi lor Dumnezeu». Amin.


***

Cartea Mea cea de azi primeşte acum în ea petrecerea Mea în zi de praznic de Rusalii cu poporul cel adunat la izvor, căci Eu M-am alinat cu el, Mi-am uns ranele cu tot ce a fost pus înaintea cerului spre slava sărbătorii de azi, spre mângâierea Duhului Sfânt Mângâietorul, Duhul lui Dumnezeu. Tatăl Meu Savaot S-a mângâiat în Mine, iar Eu în El M-am mângâiat cu slava Duhului Sfânt, prin care S-a slăvit Dumnezeu sub cort cu poporul cel strâns în jurul bucuriei şi al mângâierii, care au izvorât în ziua aceasta sfântă din inimile toate, căci au stat buchet toate într-o trăire sfântă, toate într-un duh şi într-o iubire, toate încălzite sub simţământul sfânt al îndrăgostirii de Dumnezeu. Amin.

Am stat înfăşurat în taină în mijlocul sărbătorii. I-am cuprins în mângâiere pe cei tari, ca şi pe cei neputincioşi cu sufletul şi cu iubirea, căci lucrarea Mea cu tine e mare, poporul Meu, e mare, tată, şi e tainică, şi Eu sunt Cel nevăzut, din pricina cetelor îngereşti care Mă înconjoară din părţi, iar îngerii sunt fără de trup, aşa cum Eu am spus în ziua aceasta despre slava Mea, care stă tainic în mijlocul tainei Mele cu poporul Meu cel de azi.

O, ce-ar fi, oare, dacă taina Mea cu tine, poporul Meu, s-ar lăsa descoperită prin semne şi minuni în ochii multora spre judecata celor necredincioşi? Ar fi ca şi acum două mii de ani, când lumea şi stăpânitorul ei au fost judecaţi prin tot ceea ce am lucrat Eu pe pământ atunci, văzut şi nevăzut. Ar fi să fie judecaţi toţi cei care au văzut şi au auzit de voi, toţi cei nepăsători, toţi cei necredincioşi, toţi cei defăimători, care nu găsesc alt fel de răzbunare pe Mine şi pe tine, poporul Meu, şi nu ştiu ei că spre ei înşişi trimit răzbunarea pe care o lucrează ei din duh de prostie, duhul celor nestatornici, şi care nu-L iubesc pe Dumnezeu pentru că se iubesc pe ei, deşertând ei în părţi veninul inimii şi al limbii lor răzbunătoare. Eu însă te păstrez în taina Mea ca să te ocrotesc, poporul Meu, fiindcă Eu trebuie să ajung cu tine până la capătul mersului Meu cel din vremea aceasta pe pământ.


***

Iar vouă, celor ce puneţi cerului masă cu cei de pe pământ doritori de Dumnezeu, vă dăm din noi plinul Domnului şi vă vestim că va fi să lărgiţi aşternutul Domnului de la voi şi să deschideţi încă şi mai larg pentru cei ce înviază din păcat şi vin să ia în ei duhul îndrăgostirii de Dumnezeu ca şi voi. Fiţi primitori de oaspeţi! Fiţi pentru Domnul aşa, pentru rodul Lui care se ridică spre El, căci casa Lui sunteţi voi! Amin, amin zicem vouă, nu vă temeţi că sunteţi mici şi neputincioşi! Lăsaţi să poată Domnul! Voi doar staţi casă a Sa, han al Său pentru cei ce se opresc ca să bea şi, bând, să afle ei apoi gustul nedespărţirii de Dumnezeu. Amin.


***

Iată, am în mijlocul oamenilor aşternutul Meu, pe care Eu, Domnul, stau şi cuvintez în mijlocul unui popor de ucenici şi locuiesc cu ei, şi este proorocie în Scripturi despre această taină a Mea acum pe pământ. «Iată cortul lui Dumnezeu între oameni şi va sălăşlui cu ei şi va fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Lui şi Însuşi Dumnezeu va fi cu ei», aşa este descoperirea cea din Scripturi despre cetatea cea tainică a Noului Ierusalim, care vine cu Domnul pe pământ în taină mare şi care nu se suie la mintea omului cu vederea scurtă. Eu însă sunt Cel tainic şi lucrez cu putere şi stau în calea ispitei şi veghez cu cei din cer peste pământ ca să-i păzesc pe cei ce se fac fii ai lui Dumnezeu, cărora le-am dat putere să creadă şi să fie şi să nu piară ca şi cei necredincioşi.


***

Suntem în lucru sfânt pentru zidirea şi înfrumuseţarea colinei din deal, pe care Eu, Domnul, aşez prin mânuţele voastre şi ale celor mai mici ai poporului Meu mărgăritarele proorocite să fie pentru împodobirea salbei grădiniţei cuvântului Meu, al cărei duh suspină îndelung, ca şi Duhul Meu, dar răbdarea Mea îi va da ei bucuria sortită ei, căci Eu lucrez şi nu stau, şi îngerii şi sfinţii sunt cununa ei.

Aşez proaspătă binecuvântare pentru tot lucrul colinei din deal şi al aşezămintelor ei şi peste fiii cei mici, pe care-i doresc ascultători, aplecaţi şi plini de nădejde în Mine, căci Eu sunt Cel ce pot, şi pot prin cei ascultători şi blânzi, care-şi dovedesc credinţa şi faptele ei şi curăţia inimii lor.


***

Dar acum a rânduit Domnul să smerească tot muntele înalt şi stâncile cele veşnice şi văile să le umple şi să fie pământul neted, ca să umble poporul cel credincios fără teamă întru slava lui Dumnezeu, şi va face umbră poporului Meu pădurile şi tot pomul bine mirositor la porunca lui Dumnezeu, fiindcă va povăţui Domnul pe poporul Său cu veselie şi cu bucurie întru lumina slavei Sale, cu mila Sa şi cu dreptatea Sa, precum este scris. Amin.


***

O, unde să mai fie un loc mai frumos, un pământ mai frumos şi mai slăvit de cer şi mai împodobit cu cele nevăzute ale lui Dumnezeu, ca şi aici aceste grădini pe care Eu, Domnul, Îmi pasc turma cea credincioasă, aici, unde Eu, Domnul, cobor cu norii şi grăiesc cu multul cuvântul Meu deasupra celor cu darul credinţei în ei?

O, popor al grădinilor Mele de azi, hrăneşte-ţi, tată, credinţa şi inimioara cu nevăzutele lui Dumnezeu, şi care împodobesc atât de strălucit grădinile Mele de azi cu tine, locurile pe care tu trăieşti azi viaţa pe care ţi-am dat-o s-o ai, după ce te-am luat de pe pământ dintre oameni şi te-am aşezat în binecuvântarea Mea.


***

O, binecuvântată să fie lucrarea mânuţelor voastre cu care lucraţi lucruri sfinte ca să staţi cu ele înaintea oamenilor apoi şi să grăiască ele cu oamenii în taină şi să ia oamenii din duhul vostru cu Mine, din viaţa voastră cu Mine, cu care trăiţi Mie pe pământ! Lucraţi sub binecuvântare mereu tot lucrul pentru cele sfinte şi pentru cei sfinţi, cărora le daţi chip pe pământ prin lucrul mânuţelor voastre, fiecare cât puneţi la el, ca să fie cuvântul tot împlinit, căci orice lucru al mânuţelor voastre se face un cuvânt împlinit. Vă voi da armonie şi pace multă în lucru şi vă voi învăţa să lucraţi aşa şi să vă hrăniţi aşa în vremea lucrului pe care-l săvârşiţi. O, vă aduc mulţumire mare că umpleţi de flori semnul sfintei cruci, semn făcut de mânuţele voastre din lemn sau din lut şi apoi împodobit cu flori şi cu îngeri şi cu chipuri sfinte, fiilor, şi nu cu răstignirea Mea pe cruce. O, mângâiaţi pe Domnul şi pe sfinţi cu duhul din voi şi dintre voi şi binecuvântaţi să fiţi pentru tot lucrul cel frumos şi sfânt, iar Eu voi veghea cu voi şi pentru voi şi vom atinge la inimă oamenii, şi toate ale voastre cu Mine vor cuvânta în taină înaintea oamenilor şi toate vor fi spre biruinţa Mea cea de la sfârşit de timp în mijlocul oamenilor, în mijlocul neamului român şi apoi peste neamuri, spre duh de înviere prin cruce, prin iubire de Dumnezeu în oameni, iubire ca a voastră, fiilor micuţi! Amin.


***

Îţi dau acum binecuvântare pentru zi de vestire a lucrării Mele cu tine în mijlocul oamenilor, poporul Meu. Ţi-am făcut cale, tată, ca să ieşi între oameni cu crucea învierii, fiule. Lumii îi place de două mii de ani crucea cu Mine răstignit pe ea în piroane de fier, dar cu tine crucea e plină de flori, tată, şi multă mângâiere Îmi aduci cu lucrarea aceasta a ta. Văd îngerii aceasta şi se minunează şi văd ei Evanghelia Mea cu tine şi stau în uimire şi cântă slavei Mele cu tine îngeraşii cerului, poporul Meu. O, binecuvântat să fie lucrul mâinilor tale, cu care Eu ies cu tine între oameni ca să mărturisească el lucrarea aceasta, lucrarea Mea cu tine, fiule! Se mângâie duhul din om când vede crucea cu flori pe ea. Se mângâie omul de la lucrarea Mea cu tine, că n-are omul nădejde şi n-are mângâiere dacă n-are nădejde. Ies cu tine cu lucrare de nou Ierusalim în mijlocul oamenilor, ieşim cu stâlpări, cu flori pe cruci şi îi întâmpinăm pe oameni cu mângâiere, că Mi-e tare milă de ei şi nu ştiu ei aceasta.


***

Grăiesc cu Tine mai înainte de praznicul răstignirii şi al învierii Tale prin cruce, Fiule scump. Vine pomenirea răstignirii Tale, tată, şi începe de mâine amintirea săptămânii patimilor Tale amare, Fiule scump. Ieşim cu flori pe cruci în mijlocul oamenilor şi stăm aşa cu ei până la ziua învierii şi presărăm în oameni mireasma iubirii Tale pentru cei păcătoşi ca să vină ei la umilinţă şi la pocăinţă, tată. Avem fii mărturisitori şi vestitori peste oameni ai cuvântului Tău cel de azi, care-şi are rădăcina în Noi, Fiule scump. Se cutremură facerea toată la glasul Tău de azi, dar omul doarme în necredinţă şi dai să-l scoli la glasul Tău, doar, doar va auzi şi-Ţi va deschide ca să cunoască el cine bate.


***

O, mergi, poporul Meu, mergi cu taina Mea cu tine şi vesteşte-o oamenilor, ca să vadă oamenii Duhul Meu lucrător prin tine pe pământ! Du vestirea Mea din mijlocul tău la oameni, tată, iar Eu, Domnul, îi voi mângâia pe ei în taină mare prin lucrarea Mea cu tine, prin tainica Mea plămadă, pe care o lucrez Eu prin tine pentru înnoirea lumii, pentru lumea cea nouă, cea care va să fie, cea care va rămâne, o, poporul Meu. Amin, amin, amin.


***

Petrecerea Mea şi a mamei Mele Fecioara şi a sfinţilor Mei cu popor adunat la izvorul Meu de cuvânt, a fost dulce această petrecere, ca şi inimioarele celor ce au venit de peste tot la sărbătoarea cea de azi. Cerul se uneşte cu pământul prin grăirea Mea cea plină de sărbătoare, iar Eu, Domnul şi cerul Meu de sfinţi şi de îngeri, stăm în nor, aici, în cetatea slavei Mele cea de nou Ierusalim şi tainic mângâiem şi tainic privim cu nesaţ toată iubirea cea pentru noi a ta, Ierusalime slujitor lui Dumnezeu pe pământ pentru slava Lui în mijlocul tău când vine la izvor popor cu dor în el pentru părtăşia lui cu Mine în sărbători.

O, ce dulce şi ce frumoasă cetate Îmi lucrez Eu cu tine pe pământ, măi poporul Meu! Nu ca lumea lucrăm, tată, ci după plăcerea cea de sus lucrăm şi înfăptuim, ca să ne putem aciua de lume în sărbătorile Mele cu tine şi ca să ne ospătăm unii pe alţii cu dragostea din noi, căci Dumnezeu este dragoste, şi nu cunoaşte lumea şi duhul ei dragostea Mea cea fără de prihană în ea, Duhul Meu Cel curat şi pururea curat în toate şi pentru toate, şi aşa fel de împărăţie voiesc Eu să aşez pe pământ în oameni şi între oameni, dar atât de greu Îmi este să-l curăţ pe om îndeajuns pentru această măreaţă împărăţie, pentru masa Mea de petrecere cu omul pe pământ, om după chipul şi asemănarea Mea ca să pot să petrec cu el, ca să semănăm unii cu alţii şi să nu fie cusur în frumuseţea acestei împărăţii, atât de aşteptată de suitele cereşti ca să vină pe pământ şi ca să se aşeze şi ca să fie apoi.

De şapte mii de ani doresc împărăţia Mea cu omul, dar s-a despărţit de Mine omul de şapte mii de ani. Am trezit acum Duhul Meu cu multul şi L-am aşezat la lucru mult cu voi, măi fiilor, şi vă am pe voi cănuţe în care Eu torn şi din care să bea cei ce nu mai au un strop de răcoare să ia de pe undeva, că nimic, nimic nu mai este curat pe nicăieri, şi totul este amestecat cu pleavă şi cu neghină multă şi nu mai este pe pământ hrană curată pe nicăieri, în nici un colţişor sau loc, căci lumea e peste tot, iar duhul ei seacă tot binele lui Dumnezeu, care ar mai da să se împartă oamenilor şi să nu moară toţi oamenii, dar iată, pe pământ nu mai este vremea vieţii, ci numai pentru moarte foloseşte omul toată vremea sa.


***

Acum, poporul Meu de la izvor, strângem masa, tată, şi facem ordine şi lucrăm mai departe odihnindu-ne şi ne odihnim lucrând, fiilor, că nici cei din cer nu stau nici o clipă, ci lucrează, şi Tatăl Meu lucrează, şi Eu lucrez. Lucrăm, fiilor, că nu suntem dintre cei fără de rost, fără de lucru, căci Tatăl ne-a tocmit ca lucrători. Tot ceea ce începem trebuie terminat de lucrat, şi tot ceea ce lucrăm trebuie să începem în fiecare zi. Binecuvântată să vă fie lucrarea cea de zi şi cea de noapte, măi fiilor! Pe toate să le lucraţi cu toată tragerea de inimă. Nici plictiseala, nici săturarea, nici lenea, nici nepăsarea de cele ce sunt de făcut, să nu vă lucreze pe voi acestea, că nu sunt acestea de la Dumnezeu. Fiţi gata pentru Domnul mereu şi nu staţi, că nu e frumos să stea omul fără de lucrare, fiilor. Fiţi slava Mea şi a lucrărilor Mele cu voi, căci Tatăl Meu lucrează şi lucrez şi Eu, şi tot aşa şi voi, ca Tatăl şi ca Fiul în lucrarea Duhului Sfânt Cel lucrător de la Dumnezeu peste Noi şi peste voi. Amin.


***

O, fiilor, sfinţii Mei vin cu Mine la voi şi sunt în slava Mea şi văd ca Dumnezeu şi văd slava Mea cea de aici cu voi şi se sfiesc sfinţii de măreţia slavei Mele cereşti cu voi, că mare este slava Mea lângă voi şi vederea ei, iar voi sunteţi cei mici din ea, din slava Mea. Vă hrănesc iubirea mereu, mereu şi dau după măsura omenească să vă deschid ochii pic cu pic, măcar cu cuvântul să vă dau şi să vă spun din slava Mea cu voi.

O, e mare slava Mea la voi, fiilor. Vă ţin cuprinşi în ea ca să vă pot păstra, căci dacă n-aţi fi îngrădiţi în ea, duhul rău n-ar sta cuminte şi s-ar băga să umble la cele de la Dumnezeu cu voi, şi de aceea nu-i las lui liber hotarul, iar cheia este la Mine, precum este scris.


***

Taina raiului am aşezat-o Eu între Mine şi poporul cuvântului Meu. Nici în rai n-am putut grăi cu omul atât de mult cât grăiesc acum oamenilor, trecând cu glasul cuvântului Meu prin văzduhul grădiniţei Mele de cuvânt, aşa cum treceam spre Moise pe munte când îi dădeam lui grăirea Mea, iar el o aşeza pe ea peste Israel.


***

Intru la tine, poporul Meu, aşa cum intram în Betania la cei trei fraţi, care Mă iubeau, şi intru la tine cuvânt biruitor, intru ca un Împărat, aşa cum am intrat în Ierusalim pe mânzul cel tânăr. Aşa intru Eu la tine călare pe cal alb, pe îngerul Meu cel purtător de biruinţă pentru cuvântul Meu peste pământ, şi te învăluiesc mereu în taina venirii Mele la tine, şi Mă învăluie ea pe Mine în ea, şi taină dulce pentru cei din cer este slava Mea cu care vin la tine cuvânt, vin şi binecuvintez intrarea Mea la tine şi intrarea sfinţilor Mei cu Mine, şi Mi-e calea binecuvântată de Tatăl şi de tot cerul de sfinţi şi de îngeri, şi îţi împărtăşesc Eu ţie din slava Mea cea nevăzută a venirii Mele la tine cuvânt pe pământ, şi cuvântul Meu are viaţă întru el, iar viaţa este lumina oamenilor, şi lumina luminează întunericul, care n-o cuprinde pe ea.

O, Mi-e tare drag şi dor să-ţi împărtăşesc măreţia slavei Mele cu tine şi multa ei lucrare, poporul Meu! Sunt pe pământ uzine mari, care prelucrează şi fac fel de fel de lucrări fără să stea ziua sau noaptea din lucrul facerii lor, şi lucrează fără încetare şi fac. O, aşa este slava Mea cea lucrătoare şi mult lucrătoare în cer, şi între cer şi pământ, şi pe pământ şi pentru pământ lucrând ea şi nestând din lucru. E plin de cuvântul Meu cerul tot şi toată lucrarea lui cea pentru Dumnezeu şi pentru oameni, şi totul lucrează după cuvântul Meu. Aşa voiesc Eu să fac să fie şi pe pământ, dar pe pământ este locuitor neamul omenesc, care nu are iubire de Dumnezeu, iar cel ce nu iubeşte nu ascultă, nu poate să asculte.


***

cuvântul Meu îi învaţă cu putere pe oameni, nu cum îi învaţă pe ei fariseii şi cărturarii lor, preoţii şi arhiereii lor, şi se va ţine după Mine norod mare în zilele ce vin, căci pe nicăieri nu va mai găsi omul intrarea la Domnul, căci toate uşile spre Mine se închid de mâna omului antichrist şi a slujitorilor lui, căci antichrist a păcălit cu faţa lui vopsită tot neamul omenesc, dar acestui înşelător îi voi smulge Eu masca şi va fi văzut şi va fi descoperit, şi vor curge spre izvorul Meu a­tunci cei ce vor fi izbăviţi, şi vor găsi mângâierea lor.


***

O, păstrează-te în sfiala cea sfântă, ca să trăieşti cu Mine şi cu toţi sfinţii amintirea Mea cea de atunci, viaţa Mea şi durerea ei cea din săptămâna patimilor Mele, şi ne vom întâlni apoi cu slava învierii Mele şi vom cânta „Hristos a înviat!” şi ne vom aminti învi­erea şi vom pătrunde tot mai adânc în ea, în taina învierii. Ca şi cei trei copii din Betania cu casa lor, aşa slujeşti tu azi Domnului tău pentru mântuirea multora din cei ce vor crede venirea Mea la tine, o, popor slujitor, şi mulţi se vor uni cu tine în zilele ce vin pentru taina Mea cea din mijlocul tău, taina învierii omului, iar Eu te pregătesc pe tine mult pentru această întâlnire a Mea cu mulţi, care Mă vor urma spre izvorul Meu de cuvânt, aici, unde Eu am păşune multă pentru cei ce vor veni să-i păstoresc, să-i înviez mai întâi, şi apoi să-i păstoresc pe ei. Amin, amin, amin.


***

O, păstrează-te în cer cu statul tău înaintea Mea, poporul Meu, că pe pământ nu e de stat, şi e de sfinţit pământul cu cuvântul Meu cel mult, şi Mă bucur când te văd cum faci pentru Mine şi pentru tine frumos şi tot mai frumos peste tot pe locurile Mele cu tine şi cum împodobeşti tu pentru slava Mea cu tine tot mai slăvit pământul pe care ţi l-am dat să-l faci sfânt pentru Domnul tău şi pentru tine cu El pe pământ acum, la sfârşit de timp.

Iată, binecuvintez de sus şi de jos toată dăruirea ta, toată dragostea ta, şi cu dragostea toată să le lucrezi pe toate înaintea Mea, pentru slava Mea să le lucrezi, căci tu, fiule, eşti poporul care aşteaptă pe Domnul, care-L primeşte pe El, şi-I dai stat cu tine Domnului şi sărbătoare şi casă cu tine pe pământ, căci Eu vin cu sfinţii la tine, iar tu Îmi dai sălaş Mie şi lor în mijlocul tău.


***

Te fericesc cu multul, popor credincios cuvântului adus de gura Domnului pe masa ta pe pământ. Te înconjoară sfinţii şi îngerii din pricina credinţei tale prin care Domnul poate să vină cuvânt pe pământ. Zadarnic cred mulţi că mai mult decât aici este Dumnezeu lucrător în zilele acestea pe pământ, dar fiecăruia îi este dat cât să creadă şi cât nu, fiindcă acest munte de cuvânt este numai unul, precum numai Unul este Domnul, Care cu însăşi gura Sa a vestit de pe atunci că acest cuvânt va veni şi va fi auzit de cei din morminte, fiindcă pregăteşte Domnul Evanghelia învierii morţilor, şi de aceea a aşezat Domnul pe pământ venirea Lui cea de azi cu acest râu de cuvânt, scris în Scripturi atât de desluşit că va fi acesta râu al vieţii şi că va curge peste pământ din tronul lui Dumnezeu şi va adăpa noroade când nu va mai fi nimic pe pământ decât om îndurerat şi zdrobit de înseşi păcatele lui, şi când Domnul Se va arăta la toţi cei care L-au împuns cu atâtea păcate şi că El le va întinde mâna cu milă, căci Acesta este Dumnezeu, şi este Cel ce mântuieşte şi Cel ce dă viaţă celor ce au pierdut-o prin păcat, şi n-au ştiut ce le aduce păcatul.


***

Te fericesc cu multul şi cu sfinţii toţi, popor binecuvântat pentru purtarea sarcinii venirii Domnului acum pe pământ cuvânt. O, pace ţie din partea ucenicilor Lui! Vom fi cu voi peste opt zile, când Domnul va petrece aici cu voi, şi cu cei ce vin la izvor întâlnirea care va fi! Domnul cu ucenicii şi cu uceniţele mironosiţe, Domnul cu voi şi cu noi aici, şi va fi mângâierea Duhului Sfânt plutind în văzduh în ziua aceea, iar cerul şi pământul vor tresălta, şi unul altuia îşi vor sluji în duh de sărbătoare sfântă, sărbătoare de înviere. Amin.

O, slavă Ţie, Doamne înviat! Tu eşti toate. Ne doare de cei ce nu Te iubesc, ne doare, iar durerea noastră pentru ei va fi scump răsplătită şi va aduce multă înviere, pe Domnul, Răscumpărătorul celor atât de pierduţi, din pricină că n-au gustat ei iubirea. Amin.

— O, ucenicul Meu, măreţ cu iubirea şi cu dorul, nu gustă mulţi iubirea, pentru că îi înşeală dulceaţa păcatului, dar când aceştia Mă vor afla Mă vor iubi măcar atât cât au iubit păcatul, dar iubirea îi va creşte şi îi va ridica frumos şi va fugi departe păcatul, căci numai cei ce nu iubesc pe Domnul cu dor şi cu rană, numai aceia cad spre păcat, numai aceia sunt atraşi spre despărţire de Domnul pe pământ prin păcat.

O, binecuvântată să fie călătoria celor ce se strâng la izvor peste opt zile, aici, cu dorul în ei. Aştept cu Duhul plin de dor întâlnirea care vine între cei ce vor fi aici din cer, şi cei ce se vor strânge, şi ne va fi nouă zi de bucurie, zi de praznic de înviere cu voi şi cu uceniţele mironosiţe, care atât de mult M-au iubit, chiar dacă am fost atât de îndurerat, atât de chinuit, atât de părăsit, iar apoi am înviat şi am zis tuturor celor duruţi: «Bucuraţi-vă! Pace vouă!».

O, popor de la izvor, vom spune cu toţii: „Hristos a înviat!“ şi vom face alin celor ce ne iubesc venind la petrecere cerească, la întâlnirea Mea cu ei aici, şi cu cei din cer, fiilor. Ca în Betania vom fi, şi vom pune masă, căci şi atunci la fel lucram, o, fiilor, la fel ca şi cu voi puneam pe masă, de jos şi de sus hrană, iar Eu Mă împărţeam lor şi le împărţeam puteri sfinte, şi aveam şi atunci popor credincios ca şi acum, şi iată, iarăşi pot şi iarăşi am, şi nu mai este nicăieri să am ce am aici cu voi, să pot ca aici, să vin ca aici, iar cei ce se smintesc, nu ştiu altceva să facă, dar măsura Mea între voi este bună pentru că Eu sunt cu voi, pentru că voi nu sunteţi aici singuri, o, fiilor. Amin, amin, amin.


***

Să se ducă vestea în lung şi în lat peste pământ ca şi în cer că Eu, Domnul, vin pe pământ cuvânt şi că am un popor mititel cules din români şi căruia îi grăiesc cuvântul Meu şi că el îl dă de veste de la margini la margini şi că mulţi se întreabă: Ce va să fie aceasta? O, aceasta este ceea ce s-a spus prin prooroci că în zilele din urmă turna-va Domnul din Duhul Său şi va veni pe pământ duhul proorociei peste tot trupul, şi minuni va face sus în cer şi jos pe pământ şi atunci oricine va chema numele Domnului se va mântui, şi iată cuvântul Meu, glasul Duhului Sfânt, iar Tatăl Savaot Mă are de-a dreapta Sa şi Se slăveşte în Mine, în Dumnezeu Cuvântul, Fiul Său iubit, Întru Care Tatăl a binevoit şi binevoieşte. Amin.

Mi-ai pregătit serbare, poporul Meu de la izvorul Meu de cuvânt. Te-ai ostenit, fiule mic, şi iarăşi ai aşezat masă oştirilor din cer. Am venit! Iată-Mă! Îmi desfac braţele şi amândouă mâinile le deschid şi le ridic şi binecuvintez serbarea cea de azi şi strângerea cu dor la izvor, iar din gura Mea curge râul vieţii, cuvântul Duhului Sfânt ca să vă adape pe voi, cei ce însetaţi după Mine, căci voi aţi aflat şi ştiţi de venirea Mea aici, pe colina cea aleasă de la facerea lumii ca să-Mi fie Mie şi sfinţilor Mei popas acum ca să stau la masă cu omul, cu tot omul care aude de venirea Mea cuvânt pe pământ şi de locul Meu cel pregătit, în care-Mi scriu cuvântul şi dorul Meu cel după om, dor mult şi mare, care ustură şi plânge, care strigă şi tânjeşte şi aşteaptă după om.

O, de ce l-aş fi făcut Eu pe om cu mâna Mea după ce am făcut cerul şi pământul? L-am făcut de dor, l-am făcut ca să stau faţă în faţă cu el şi să fie el iubirea Mea. Iată, Eu nu sunt iubirea omului, şi de aceea Mi-am pregătit acest loc pe pământ ca să vin şi să-Mi las în el suspinul şi dorul şi tânjirea Mea după om şi ca să audă omul cum Îmi plânge Duhul şi glasul şi să se întrebe mulţi: ce va să fie aceasta? O, tot aşa se întrebau mulţi acum două mii de ani când a sosit ziua Cincizecimii şi când peste ucenicii Mei adunaţi laolaltă a venit din cer fără de veste vuiet ca de vijelie care merge şi a umplut încăperea lor şi li s-au arătat limbi de foc împărţite şi deasupra fiecăruia s-a oprit câte una şi s-au umplut ei de Duhul Sfânt şi au început să grăiască precum Duhul le dădea. Erau atunci la Ierusalim oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer, iar când s-a răspândit grăirea Duhului toţi se uimeau, căci fiecare îi auzea pe ucenicii Mei grăind în limba lui şi se mirau toţi ştiindu-i pe aceştia galileeni născuţi, şi toţi se mirau şi nu se dumireau şi ziceau unul altuia: «Ce va să fie aceasta?».

Binecuvintez în zi de serbare de Duh Sfânt pământul român şi neamul român, pe tot românul care iubeşte venirea Mea cea de azi cuvânt pe pământ. Binecuvintez colina Mea de aici, şi lucrarea Mea de peste ea şi pe poporul cuvântului Meu, a cărui credinţă este calea venirii Mele de azi. Binecuvintez Eu, Domnul, creştinii de peste tot, care s-au adunat aici, acum, sub cortul alb al întâlnirii Mele cu ei în zile de serbări cereşti, serbările Domnului şi ale sfinţilor Lui.

O, nu ca pe pământ serbăm Noi şi cu voi aici când Ne adunăm de sus şi de jos, fiilor plini de dor. Aici se face voia Domnului precum în cer aşa şi pe pământ. Aici nu se mai face şi voia duhului lumii. Aici este Domnul Împărat şi petrece cu ai Săi din cer şi de pe pământ.


***

O, nimic nou nu vă aduc, decât bucuria că pot să fiu cu voi iar şi iar, că puteţi să veniţi şi să ne împărţim dorul, că-L putem bucura pe Tatăl la masa Duhului Sfânt împreună, fiilor. O, mulţi ar fi să creadă că Dumnezeu este mereu astăzi în cer şi pe pământ cu lucrarea Sa, că iată, de şaizeci de ani glasul Meu se lasă peste pământ aici, în mijlocul neamului român, şi este scrisă această istorie şi s-a făcut ea carte scrisă şi-i hrăneşte pe cei care iau din ea spre hrană, că nu numai cu pâine trebuie să se hrănească omul, ci mai ales cu cele ieşite din gura Mea şi scrise pe pământ în carte.


***

O, ce mare este acest loc, ce măreţ acest meleag, această colină peste care Tu ai aşezat slava cuvântului Tău, Doamne, tronul Tău, din care izvorăşte cuvântul vieţii, precum este scris în Scripturi despre această privelişte cerească, şi din care numai jumătate se vede, numai partea cea văzută a acestui tainic munte de slavă, numai aşternutul slavei Tale, munte de aur ceresc, nu pământesc, şi pe ale cărui piscuri tainice locuiesc cei din cer, cei nevăzuţi de mărginirea vederii trupeşti a omului, dar desluşite de Tine toate aceste nevăzute ale Tale. O, cei din cer locuiesc aici cu inima şi cu duhul, dar cei ce n-au păstrat scumpătatea acestui munte de taină n-au preţuit, ba au căutat să se simtă mai bine în alte locuri şi s-au dus, şi au greşit prin aceasta, dar din pricina ameţelii pe care o beau acum nu-i pătrunde pe ei puterea greşelii lor, căci ei şi-o micşorează fiindcă şi-au pierdut umilinţa şi stau căzuţi din această frumuseţe cerească pe care o poate omul avea: duhul umilinţei, care-l înfrumuseţează pe om.


***

Dar acum grăiţi voi, o, ucenici iubiţi ai Mei. Eu sunt cu voi în toate locurile şi zilele, până la sfârşitul timpului, aşa v-am spus, şi suntem la masă de cuvânt aici, pe colina slavei Domnului în mijlocul neamului român, şi prin care trece râul cuvântului Meu şi se împarte el peste pământ. Tronul judecăţii făpturii este venirea Mea cea de azi cuvânt peste pământ, iar cuvântul ieşit din tron este purtat din margini în margini şi lucrează el cu Duhul Sfânt şi cu foc, precum este scris despre Dumnezeu-Cuvântul, Care are lopata în mână să-Şi cureţe aria şi să-Şi culeagă grâul în hambar, iar pleava s-o dea soartei ei ca să ardă în foc.


***

Sobor de sfinţi ucenici avem la masă cu noi şi cu Domnul. Una sfântă sobornicească şi apostolească biserică, aceasta este biserica lui Hristos. Ea seamănă cu Domnul ei. Umblă Domnul cu ea între cer şi pământ aşa cum a umblat acum două mii de ani. Toţi oamenii se roagă la sfinţii cerului, la cei de pe pământ ridicaţi la cer, şi aceste rugăciuni către sfinţi mărturisesc că ei sunt cei vii, îmbrăcaţi în puterea de a fi veşnici, şi veşnic ajutători celor ce îi iau pe ei în ajutorul lor. Biserica sfinţilor, biserica lui Hristos. Ea merge din loc în loc cu Domnul ei şi este peste tot deodată şi se poartă în văzduh cu toată slava lucrării ei, care lucrează veşnic, care-L slăveşte veşnic pe Cel veşnic, pe Stăpânul Care a răscumpărat-o pe ea cu trupul şi sângele Lui când a venit după ea pe pământ între oameni.

O, din zi în zi mai mult să desluşim oamenilor, Doamne, lucrarea bisericii Tale de nou Ierusalim în cer şi pe pământ, căci toate se zidesc din nou, toate se fac noi, căci Tu ai zis: «Noi le facem pe toate». O, noi Te rugăm să le spui oamenilor de pe pământ ceea ce ai Tu de lucrat ca în cer pe pământ şi să aşezi apoi laolaltă la masă pe cei din cer şi pe cei de pe pământ şi să vină ziua împlinirii, Doamne, ziua nunţii, când toate se vor încununa, toate vor primi coroană de nuntă, toate, toţi şi toate, Doamne, că iată cuvântul Tău cât de mult este, o, cât de mult, cât spală el calea Ta! Cu Duhul Sfânt şi cu foc, aşa lucrezi, şi toţi văd şi înţeleg. Oamenii vin şi trec, iar Tu curăţeşti şi speli şi pregăteşti de nuntă şi chemi neamurile pământului, şi nu va rămâne pe pământ colţişor neînsemnat cu cuvântul Tău cel de azi, şi cu care strigi pământul tot să-Ţi răspundă şi să se ridice când Te vede venind.


***

Luaţi din masa Mea, din masa lui Hristos, luaţi de pe ea şi hrăniţi-vă cu hrana de pe ea, voi, cei de pe pământ care purtaţi trup! O, luaţi şi nu pregetaţi să luaţi! Va veni o zi când vi se va cere răspuns dacă aţi luat ceea ce Domnul a aşezat ca să fie împărţit de la El peste tot pământul. O, luaţi şi creşteţi pe cele din cer în voi, căci toate cele vechi trec cu trosnet şi vine timpul bisericii lui Hristos, care va coborî cu toată slava ei cea de sus, slava Noului Ierusalim, slavă despre care scrie în Scripturi, şi nu zadarnic s-a scris despre ea.


***

E zi de duminică, o, fiilor, şi povaţa Mea este peste voi. O, sculaţi-vă bine ca să lucraţi voi lucrarea Mea, că rostesc peste voi acum binecuvântare mare pentru încă zece ani de carte de cuvânt al Meu, şi pe care trebuie acum s-o ridicăm pe mâini în sus, spre Tatăl, şi apoi s-o împărţim, fiilor. La patruzeci de ani după punerea temeliei cuvântului Meu pe vatra neamului român prin trâmbiţa Mea Verginica am ridicat sus prima carte, în care am aşezat mult cuvânt al gurii Mele, cules în vreme spre a rămâne el scris şi spre a mărturisi peste timp că Domnul a grăit şi grăieşte peste pământ şi că are un staul zidit de El, un popor la care trage cu cuvântul Său când El cuvintează din cer pe pământ, şi aşa în anul 1995, după patruzeci de ani de cuvânt pe pământul român am ridicat în sus spre Tatăl prima carte, mult cuvânt din multa Mea grăire de patruzeci de ani. Au mai trecut apoi zece ani şi iarăşi, fiilor, am scos cu voi mai mult cuvânt din această fântână vie şi am zidit cu el carte mare şi am ridicat-o pe mâini sus spre Tatăl, căci am scos mult din râul Meu de cuvânt şi l-am dat de ştire peste pământ, iar acum, dacă au trecut iarăşi încă zece ani, ridicăm încă o carte şi scriem în ea de acolo de unde am rămas cu scrisul şi până azi, fiilor, iar cărţile cuvântului Meu lucrează peste pământ, căci merge cuvântul, merge pe calea pe care merge omul şi se întâlneşte cu omul, şi nimeni nu va putea spune că n-a ştiut, că nu ştie de Domnul, Care grăieşte din cer pe pământ în mijlocul neamului român, iar proorocul Daniel a spus încă din vremea sa despre cartea aceasta a cuvântului Meu că mulţi o vor cerceta amănunţit şi va creşte ştiinţa în mintea şi în inima omului, şi mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula la auzul cărţii cuvântului Meu şi vor auzi ei glasul Fiului lui Dumnezeu, precum este scris, iar poporul cel credincios va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit scris în această carte.


***

Cobor cu sfinţii la fântâna întâlnirii şi aşezăm sărbătoare de cuvânt pe masă la voi, o, fii ai cuvântului Meu. Iată, iar stau de vorbă cu femeia samarineancă la fântână şi alin dorul ei, căci am aşezat-o pe ea înger al fântânii când a luat fiinţă această fântână, şi s-a zidit apoi Casa Întâlnirii, şi toţi sfinţii Mei au avut de lucru aici cu voi atunci, şi toate ieşeau ca din pământ şi se iveau minunat toate, toate, o, fiilor, căci aşa se lucrează când Dumnezeu este cu oamenii pe pământ.

O, nu e ca pe pământ aici la voi, căci unde este Domnul nu mai e ca pe pământ, şi e ca în cer, fiilor, e voia Domnului ca şi în cer, o, şi ce frumos este să facă oamenii voia lui Dumnezeu pe pământ!


***

E sărbătoarea fântânii întâlnirii şi a îngerului ei, femeia samarineancă, cea cu care am poposit Eu în cuvânt acum două mii de ani la fântâna lui Israel şi am făcut din ea apostol al lui Hristos, căci ea ştia că va veni Mesia, ştia din profeţi, şi a crezut ea atunci că a venit Mesia şi că S-a întâlnit cu ea la fântână, o, şi i-a luat foc inimioara şi s-a dus să-L împartă pe Domnul peste cetatea Samariei, şi toţi au luat din acest foc şi au venit spre Mine, şi am rămas apoi cu ei două zile şi le-am dat credinţă, şi har de vestire a lui Mesia peste cetatea lor le-am dat.

Iată, se aşează suita Mea de sfinţi să bea apă şi se împarte apă de către cea sărbătorită între sfinţi. Nu e ca pe pământ aici la voi, fiilor, de vreme ce Eu, Domnul, vin la voi şi stau la masă cu voi şi cu sfinţii Mei, cu care Mă port, o, fiilor. O, nici voi nu trebuie să fiţi ca pe pământ, căci unde este să se facă voia Mea este ca în cer, împărăţia Mea, măi fiilor, iar voi trebuie să ţineţi mereu seama de popasul Meu cu sfinţii aici, de lucrul Meu mereu lângă voi şi cu voi, de privirea celor din cer şi de petrecerea lor cu voi aici, şi de ajutorul cel din cer peste voi prin sfinţii şi prin îngerii Mei, că e greu de purtat greul de aici, şi vă trebuie ajutor din cer, măi fiilor, iar cei din cer vă ajută pe voi, şi sunt ei însoţitorii Mei şi lucrăm Scriptura venirii Mele cu sfinţii, precum este scris să vină această slavă pe pământ, şi iat-o cu voi această slavă, fiilor. Amin.


***

iată, s-a ivit lucru pentru voi și pentru ca să înfrumusețăm fața sătuțului cuvântului Meu și să vadă sătenii înțelepciunea voastră prin care ați crescut pentru Mine și lucrarea voastră cu Mine și minunea mâinilor voastre ca s-o așezați față în față cu oamenii, lucrare sfântă, fiilor, față în față cu cei ce v-au defăimat cândva pentru numele Meu, pentru lucrul Meu cu voi, și pentru care trebuia răbdare multă, iar acum ies cu voi ca să vadă toți oamenii adevărul în care stați și trăiți și lucrați, și așezarea lui din loc în loc, că iată, lucrări sfinte așezăm din loc în loc pe calea pe care vin la sărbătorile Mele cu voi creștini din depărtări și facem frumoasă calea și o însemnăm cu lucrarea Mea cu voi, și se vor închina vouă cei care cândva vă huleau, și așa întorc Eu în bine tot răul care vă mâhnește pe voi pe calea Mea cu voi, numai să avem răbdare mereu, fiilor, căci prin ea vom câștiga pe mulți din cei potrivnici, și se vor uita la voi ca la o nădejde vie și vor înțelege că iubirea de Dumnezeu este tot ce poate omul lucra frumos, și că păcatul trebuie osândit și părăsit, și că bucuriile cu Domnul trebuie să ia loc între oameni, căci calea păcătoșilor fi-va să piară pe unde Eu trec și lucrez și așez în calea oamenilor minunile Mele cu voi, măi fiilor.


***

E zi de aducere-aminte de ziua când Eu, Domnul, Mi-am luat trei dintre ucenicii Mei și M-am tras spre loc de rugăciune sus pe munte, loc de liniște, departe de lume, și rugându-Mă Tatălui în miez de noapte M-a îmbrăcat în slavă Tatăl înaintea ucenicilor Mei, care, îngreuiați fiind de somn așa cum este omul, s-au deșteptat în clipa aceea și au văzut cu ochii lor slava Mea cea de la Tatăl, îmbrăcămintea Mea cea de taină, cea alb-strălucitoare, iar chipul feței Mele la fel, și aveam în dreapta și în stânga Mea pe Moise și pe Ilie, pe cei cuprinși cu trupul lor întru cele ce nu se văd, și cu care Eu grăiam despre cele ce urmau să vină pentru Mine în Ierusalim, iar Petru a prins a grăi cu Mine, și pe când el grăia au fost cuprinși în nor ucenicii Mei și s-au spăimântat ei în clipa aceea, căci Tatăl le-a zis din nor: «Acesta este Fiul Meu Cel iubit, pe El să-L ascultați!», iar ei, căzând de spaimă, i-am atins și le-am zis: «Sculați-vă și nu vă temeți!», și apoi Mi-am luat înfățișarea cea de om obișnuit și le-am spus: «Să nu spuneți la nimeni ceea ce ați văzut!».

O, ce măreață amintire, ce clipă măreață a fost în noaptea aceea pe munte sus între Mine și ucenicii Mei când ei au văzut slava Mea și sfătuirea Mea cu cei din cer, slava Mea cerească, fiilor! O, cum să nu grăiesc Eu despre aceasta în acest timp, dacă am venit să grăiesc pe pământ?

Aș vrea, poporul Meu, aș vrea să simțim împreună clipa aceea mare și să trăim din ea, că iată câtă slavă are Domnul și cât și-o tăinuiește când stă de vorbă cu ucenicii, chiar dacă aceștia sunt îngreuiați de somn și când Eu Îmi pregătesc slava pentru ca s-o așez în ochii lor. O, chiar dacă tu nu vezi norul care Mă acoperă între Mine și tine, sau care te acoperă pe tine între tine și Mine ca să pot să stau de vorbă cu tine mereu, Eu vin în nor și stau în nor înaintea ta și-Mi slobod peste tine glasul cuvântului Meu și-Mi las pe pământ lucrarea slavei Mele ca să mărturisească ea, și-ți spun aceasta ca să te încălzesc la suflet și la inimă pentru slava Mea cea tainică între Mine și tine ca s-o dorești, poporul Meu, căci Eu stau în sfat cu tine mereu, fiule, și slava Mea este cu tine mereu în cuvânt, măi poporul Meu.


***

O, ați băgat cerul sub cortul alb de la voi, fiilor, iar el a intrat și s-a arătat, după cum voi ați împodobit la vedere slavă de cer și de nori purtători, sus, în văzduhul de sub cortul alb. Totul e ca o vedenie de la voi spre Noi, cei din cer, fiilor.

O, copii minunați, o, cât vă iubesc! N-ar fi să vă spun aceasta, dar Îmi scapă cuvintele, fiilor neodihniți și pregătind slavă cerească, căci ca niște copii jucăuși lucrați voi pentru ființa cerului ca să-i zidiți priveliște sub acoperământul sub care Noi, cei din cer, împreună cu cei de pe pământ veniți la sărbători aici, ne mângâiem cu voi de slava pe care ne-o pregătiți de fiecare dată, căci Duhul Meu vă mișcă inima și mintea și dragostea, și vin la voi creștini din toată țara să vadă slava Mea cu voi, și li se umple inima de fior sfânt aici cu voi, fiilor. O, nu știți cum să Ne mai bucurați, să Ne mai mângâiați pe Noi, cei din cer, și pe cei ce cred în venirea Mea cuvânt la voi, și să Mă mângâiați pe Mine, Cel atât de lipsit de iubire de la om, fiilor.


***

O, în lume este murdar peste tot, e murdar de păcat peste tot, e iad peste tot și în toate casele în care Eu nu încap cu omul, că mare s-a mai făcut omul care nu are dor de Domnul, fiilor. O, e urât în lume peste tot pentru Mine, dar la voi e frumos și atât de frumos pentru Dumnezeu, măi fiilor, și tot mai frumos va fi la voi, căci voi la această frumusețe lucrați, și osteniți lucrând, mereu, mereu lucrând și înfrumusețând, iar Eu, Domnul, vă laud la cei din cer și Mă bucur de voi. Chiar și când sunteți triști și prea triști și încercați de dureri și de greutăți fel de fel și de suferințe câte vin, la voi și atunci este frumos, căci și durerea este prea frumoasă pentru cei ce-i știu prețul, și tot cerul are drag să stea la voi și să mângâie și să ocrotească și să întărească puterea cetății, cetatea Mea cu voi, fiilor. Vă am ca pe un cuib cu puișori în el și vă hrănesc din gura Mea ca pasărea care-și hrănește puii ei și are grijă de ei cu mare veghe, ca nu cumva să cadă din cuib vreun pui, ca nu cumva să Mă doară apoi, fiilor.


***

O, fără dragoste nu este supunere, nu este, fiilor. E sărbătoarea mea cu voi și cu cei din cer la voi. Pace vouă! O, câtă mângâiere de la noi la voi, și de la voi la noi! Mai este un alt loc pe pământ așa de frumos ca și la voi aici? O, ce frumos, ce frumos! Ați întins albastrul cerului în văzduhul cortului întâlnirii și ați așezat pe el norișori. Toate parcă sunt ființe, toate mângâiere, toate grăiesc. O, pace vouă! Harul meu se desface ca o floare când înflorește și vă împarte din mireasma lui. Stăm în văzduh aici, și numai mângâiere vă dăruim. O, fiilor, învățați lucrarea supunerii. Ea este culmea dragostei, ea este din cer.


***

O, am să vă spun ceva. Domnul poate să stea față în față cu o clipă care a trecut, sau care trebuie să vină, care vine venind. El o poate aduce înaintea Sa și să fie în ea cu lucrarea Sa, cu vederea Sa, cu cuvântul Său, dar omul nu poate aceasta, fiindcă este al Domnului aceasta, căci Dumnezeu a făcut veacurile toate mai înainte ca ele să fie.


***

O, Fiule scump, dă-le lor venirea Ta, căci și ei Ți-o dau și Ți-o aduc în față. Nu numai cu amintirea Ți-o aduc, ci în faptă, Doamne, și taină mare este aceasta între Tine și ei, că Tu vii mereu la ei cu venirea Ta, iar alții Te așteaptă să vii, Fiule tainic. O, cât de puțin Te înțeleg oamenii, Doamne, căci Tu ești Cel tainic.


***

O, pace vouă, fiilor! Sunt înconjurat de cetele cerești, care Mă slujesc, căci sunt Stăpânul lor, sunt Domnul lor, așa cum și vouă vă sunt, iar voi Mă slujiți la cuvântul Meu de peste voi ca și cetele cerești, care stau gata să Mă asculte precum Eu le dau lor să lucreze și să împlinească. O, fiilor, cine mai lucrează de la Mine și cu Mine la cuvântul Meu cel rostit din cer pe pământ? O, nu mai este pe pământ atâta unire între pământ și cer ca și la voi, ca și între Mine și voi. Eu, Domnul Iisus Hristos, vă am pe voi pe pământ casa Mea, familia Mea, credință vă am pe pământ pentru venirea Mea cea de acum cuvânt ca să lucrez prin cuvânt între cer și pământ, iar lumea nu știe aceasta, decât dacă pe calea alergării ei de zi cu zi se întâlnește pe cale cu glasul cuvântului Meu prin care Eu sunt cu voi și grăiesc cu voi și vă dau de lucru ca și cum aș fi cu trupul Eu și voi laolaltă, căci voi credeți în cuvântul Meu de peste voi, pe care-l slobozesc din gura Mea din nor, căci cu norii Mă port, așa precum au spus însoțitorii Mei cei îmbrăcați în cămășuțe de in, cum ei s-au arătat în ziua înălțării Mele și au grăit celor pe care i-am lăsat pe pământ uitându-se la Mine când M-am ascuns ușor, ușor de ochii lor și le-au spus lor slujitorii Mei cerești: «Acest Iisus iarăși va veni precum L-ați văzut suindu-Se la cer».

O, așa vin Eu să fiu cu voi, așa cum M-am suit în cer de lângă ucenicii Mei cei de acum două mii de ani, și ferice tuturor celor care înțeleg și cred cuvântul Meu cel de atunci pentru venirea Mea cea de acum cu lucrul Meu pe pământ, și-Mi trebuia găzduire, fiilor, și-Mi trebuia iubire și credință și multă bucurie pentru Mine de la ei, de la cei la care vin ca să pot cu ei, și ca să poată ei cu Mine cu bucurie, cu multă bucurie.

O, bucurați-vă că vă am ai Mei acum, la sfârșit de timp, și că lucrez cu voi după planul Meu cel de sus, că pe pământ sunt numai oameni care nu vor să fie cu Dumnezeu, să fie Dumnezeu cu ei în toate și mereu, iar de sus vin Eu cu lucrul Meu și-Mi stați voi în întâmpinare, că v-am dat darul credinței în venirea Mea cea de acum, fiilor.

Iată, azi, în zi de sărbătoare sfântă pentru botezătorul Meu Ioan Eu stau cu voi în cuvânt, că ne pregătim pentru pecetluirea cu sfințenie a lucrului vostru la cuvântul Meu de peste voi, că v-am dat lucru sfânt să zidiți în mijlocul cetății cuvântului Meu și am gătit frumos, frumos pe cale fântână sfântă și troiță măreață lângă ea, priveliște dulce ochilor și inimilor celor ce trec pe cale spre voi în sărbători, și voiesc să bucurăm și să încălzim și inimile celor din cetate și să le umplem de bunătate, de dragoste sfântă să-i umplem și pe ei, fiilor.

Mi-am plâns vouă plânsul Meu cel de la inimile reci ale celor din jurul cetății Mele cu voi în ea și cu lucrul Meu ceresc cu voi în mijlocul lor, și v-am spus că Mă doare răceala lor de suflet și că aș vrea să le încălzim inimile atât de depărtate de Mine și de voile Mele cele bune. I-am îndemnat spre voi apoi, Eu și Duhul Meu i-au îndemnat spre voi pe cei ce v-au cerut să zidiți aceste două minuni una lângă alta: fântâna și troița, iar voi ca niște copii dulci ați primit ca de la Mine și ați lucrat sub ploaia harului Meu de peste voi. Acum se vor aduna cei din cetate în zi de pecetluire a lucrului vostru cu Mine, iar Eu și cu voi le vom sta alături și-i vom așeza la masă și-i vom mângâia și-i vom bucura prin Duhul Sfânt, Care va pluti peste cetate și-Și va face lucrarea Sa, o, fiilor, și se vor bucura cerul și pământul în părtășie sfântă aici, și totul va fi o taină dulce și sfântă pentru Mine și pentru voi, și pentru mulți dintre cei ce se vor aduna, că mulți sunt și cei ce nu simt pe cele cerești și nu trag cu ele, fiilor, dar inimi multe și mari vor simți această clipă și se vor hrăni din ea cu simțăminte sfinte, iar Eu, Domnul, și cetele din cer vom umple văzduhul de tainica slavă a lui Dumnezeu și vom împărți fior sfânt peste cei adunați în dragostea acelei clipe, adunare dulce și sfântă, pe care voi s-o hrăniți să fie, fiilor, căci oamenii nu știu această măreție de suflet între Mine și ei așa cum știți voi, fiindcă ei n-au hrană de sus așa cum aveți voi, dar Eu, Domnul, le dau dacă vor căuta, dacă inimile lor se vor înnoi în nașterea cea de sus pentru viață cu Dumnezeu pe pământ, viață mântuitoare, fiilor.

O, de douăzeci și cinci de ani Mi-am așezat petrecerea Mea cu voi în mijlocul acestei cetăți, fiilor. M-a durut mereu și Mă doare încă răceala din sufletul celor din jur, și v-am spus vouă această durere ca să caut cumva să Mi-o alin. Am împlinit acum prin voi cu mare iubire aceste semne și le-am așezat la mijloc în ochii tuturor. În tot timpul lucrului vostru împlinit acum am presărat bucurie în mulți, iar acum se vor aduna de peste tot în jurul vostru și al lucrului mâinilor voastre și se vor minuna și vor tresări.

O, pace peste cetatea cuvântului Meu, fiilor! Pace vouă, și peste cetate pace, fiilor! Amin.

Se binecuvintează și se sfințește lucrul Meu întocmit prin mânuțele voastre la vedere în mijlocul cetății! Cuvântul Meu sfințește și pecetluiește și dăruiește spre folos celor din cetate aceste două semne binecuvântate.


***

Pace ție, popor al cuvântului Meu! Pace vouă, fiilor! Acum o săptămână am stat cu voi în mijlocul cetății aici și i-am așezat la masă pe cei din cetate și le-am dăruit lor lucrul mâinilor voastre, cuvântul Meu împlinit, troiță și fântână una lângă alta, și am făcut sărbătoare de cuvânt împlinit în mijlocul cetății și M-am vestit cu lucrarea Mea cu voi, că Eu cu voi lucrez și cu voi Îmi împart hrana Mea de cuvânt peste pământ, ca să-l împlinesc apoi, fiilor.

O, ce frumoși am fost Eu și cu voi în mijlocul cetății cuvântului Meu în ziua aceea de mărturie a Mea și a voastră! Câtă pace, câtă bucurie, câtă mărturie, fiilor! V-am arătat lumii, v-am arătat ai Mei pe voi și lucrul Meu cu voi. Eu, Domnul, vă mulțumesc, fiilor, și vă întăresc de la Mine ca să lucrăm numai minuni, din loc în loc minuni, cu care să scriem pe pământ numele Meu și al vostru, și toate se numesc cuvântul Meu, Cuvântul lui Dumnezeu, și se bucură aici pământul de slava Mea de pe el, fiilor, că Eu am spus că nicăieri nu va fi mai frumos ca și aici, unde Eu locuiesc cu voi și-Mi fac lucrarea Mea cea de la sfârșit de timp peste pământ.

O, să nu vă pierdeți dăruirea și răbdarea, căci ceea ce fac Eu prin voi toate sunt cuvântul Meu scris la vedere, numai să puteți voi să vă aplecați cu ascultare și cu nădejde și cu mare armonie pentru ascultare, că mult mai trebuie încă să ascultați pentru această armonie, căci puterea voastră e la Mine, nu e la voi, o, fiilor, numai să puteți voi să vă lăsați mici sub mâna Mea lucrătoare prin voi și să știți să învățați bine și tot mai bine această lucrare, dar mai întâi voi să înțelegeți bine cuvântul Meu și ce poartă în el când Eu grăiesc vouă.


***

O, în ziua aceasta de praznic sfânt al soborului de îngeri cu căpeteniile din fruntea lor, Eu, Domnul, îmbrățișez în cuvânt pe cei ce Mi-au pregătit pe pământ această zi de sărbătoare dulce și spun:

Pace vouă, copii trudiți! Ați pregătit cu osteneală această zi de praznic și ați așezat-o înaintea Mea și a celor ce se strâng la izvor la zile sfinte aici, cu Mine și cu voi. O, vă iau acum de pe umeri truda pentru această pregătire și pun față în față cu voi bucuria Mea cea de la voi. Ați ridicat la vedere mărgăritarul pe care acum îl pecetluim cu numele lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, troița și fântâna una lângă alta și le dăm spre folos cu nume mare peste ele: Troița și Fântâna Sfintei Treimi. O, pace vouă pentru această trudă, și iată azi pecetluim de sus și de jos această lucrare sfântă.

Se binecuvintează și se sfințește acest așezământ nou, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. Untdelemn spre miruire ca la orice botez, iar busuioc și apă sfințită ca la orice însemnare cu sfințenie și cu numele Domnului peste cele nou înființate, și care de acum vor sta înaintea oamenilor semne cerești, vedenie care le grăiește lor despre Dumnezeu, îndemnându-i spre dor de cer și de toate cele din cer pe pământ cu oamenii.

O, voi vă odihniți trudind, fiilor, și iată, iarăși ați trudit și v-ați odihnit în bucuria cu care ați lucrat iar și iar pentru slava Mea, căci slava Mea o așezați pe pământ când voi lucrați de la Mine și la cuvântul Meu înființați semne de mărturie ale lucrului Meu cu voi între oameni, fiilor. Iar acum pace vouă, că iată ziua când pecetluim zilele de osteneală ca să se arate acest mărgăritar.


***

O, ascultă de Domnul și de tot cuvântul Său de peste tine, popor cu nume nou, că Domnul Se umple de suferință ca și sfinții Săi dacă tu nu ești conștiincios și mult împlinitor cuvântului Său de peste tine, păzind căi aspre pentru această împlinire, așa cum eu am lucrat pe pământ înaintea Domnului.

O, dar acum este pregătire mare pentru sărbătoarea cea slăvită a Rusaliilor și ți-a dat Domnul de lucru la slava Sa cu tine pentru ziua aceea mare, și binecuvântare îți dau și eu, ca să fii frumos în ziua aceea, iar până atunci cu ascultare să lucrezi, cu jertfă și cu iubire, popor cu nume nou de nou Ierusalim, căci așa se dau Domnului și voii Lui cei ce Îl urmează pe El de pe pământ spre cer. Amin.

— O, Verginico, vom sta cuprinşi de fiorii slavei sărbătorii de Duh Sfânt. Vom fi cu toţii deasupra şi vom lucra slavă şi iubire fierbinte în inimile care se vor aduna atunci aici, cerul şi pământul laolaltă în aceeaşi simţire, iar Eu, Domnul, aşez acum binecuvântarea Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh pentru pregătirea slavei Duhului Sfânt și peste tot lucrul inimilor și al mâinilor celor ce Ne pregătesc pe pământ această zi de slavă ca să Ne întâmpine frumos, căci fără Dumnezeu nu este nimic frumos, nimic slăvit, nimic veșnic.

Cheamă, poporul Meu, cheamă de la Domnul vreme dulce, văzduh lin, cu adiere de vânt binefăcător și mângâios cu lucrarea sa, iar slava Mea să se așeze și să se odihnească peste cetate, de acum și până peste vremea sărbătorii, că mult așteaptă cei din cer să-și hrănească bucuria și să ia din mângâierea care va fi lucrând, și tot așa așteaptă și cei ce, așteptând, se vor aduna aici, la izvorul slavei Mele cu ei.

Binecuvântată și plină de pace să fie toată truda și lucrarea poporului Meu slujitor pentru pregătirea sărbătorii! Nimeni să nu se mai odihnească acum, ci să ceară pe Domnul ca să poată El, că este mult de lucru, și toate se vor așeza atunci cu slava sărbătorii, și toate vor fi luate în cer spre mărturia zilelor Domnului, căci Eu sunt în față pentru toate câte se lucrează și se așează, și mari trebuie să fie inimile celor care gătesc sărbătoarea cea văzută de cei de jos și de cei de sus, și căreia i se va alătura taina slavei nevăzute, dar care se va simți cu multul și va inunda inimile celor adunați.

Pregătirile sunt în toi și în cer și pe pământ pentru praznic de Rusalii, o, și vor fi cu noi aici străbunii cei bravi ai neamului român, bărbați biruitori, care au luptat cu dârzenie și cu dăruire pentru întregirea neamului și a pământului străbun, și-i vom pomeni pe numele lor cu slujbă de aducere-aminte a dragostei lor de țară și de neam, și le va fi făcută văzută râvna lor pentru acest pământ sfânt, țara română, patria Mea cea de azi, leagănul în care-Mi scriu cartea cuvântului Meu din vremea aceasta, Evanghelia cea veșnică, și oricine va fi găsit scris în cartea aceasta va fi mântuit, precum este scris, numai să stea lângă Mine până la sfârșit cei ce M-au ales ca să le fiu lor Dumnezeu și Învățător să le fiu.

Voi, cei ce pregătiți sărbătoarea, puneți-vă inimile cu totul. Tot ce e mai frumos și mai sfânt în istoria acestui neam, aduceți la vedere pe cât se poate, fiilor, că iată, scol strămoșii din așternutul lor și-i iau cu Mine aici, ca să lupte ei ca și atunci pentru țară și pentru neam, căci hoții de țară sunt ca și atunci, și sunt prin urmașii celor cu inimă de hoț din neam în neam și trădează de la mijloc soarta acestui pământ și neam.

Binecuvântare așez pentru toată gătirea sărbătorii, și din șapte laturi lucrez și împlinesc, că slava sărbătorii va fi mare. Nu vă temeți că sunteți mici, că sunteți puțini și neputincioși pentru cele mari ale Domnului cu voi, căci puterea vine de la Mine, iar Eu sunt în față pentru toată împlinirea.

Iar voi, cei din porți, care străjuiți din partea Mea cetatea, care-Mi primiți cuvântul și Mi-l așezați în carte spre mărturie, prindeți vlagă, fiilor, și vegheați de lângă Mine peste toate și în toate până la ziua slavei sărbătorii Duhului Sfânt Mângâietorul, și mângâierea o va aduce El peste cetate și peste cei adunați la sărbătoare.

Pace peste cetatea cuvântului Meu din mijlocul neamului român! Zi de zi, ceas de ceas, clipă de clipă, pace, o, pace în toate inimile și pace între frați!

Chemați la sărbătoare, fiilor! Deschideți porțile și puneți masă sfântă! Eu, Domnul, sunt aici, și cu Mine oștiri din cer.

Belșug de pace așez. Tot și toate să slujească acestei minuni, ziua de Rusalii, că va fi minunată ziua aceea. Duhurile celor drepți ai țării vor sta deasupra și vor privi și se vor mângâia, căci cete de sfinți și de oșteni bravi ai neamului român vor sta cu Mine în văzduh și vom lucra slavă, slava Duhului Sfânt Mângâietorul peste pământul român. Amin, amin, amin.


***

E zi de praznic împărătesc și-Mi slobozesc povestea slavei Mele ca s-o pun în cartea Mea cea de azi și ca să înțelegeți voi adevărul slavei lui Dumnezeu, măi fiilor, că trece o sărbătoare de slavă și vine alta după ea, iar voi Îmi veți pregăti acum zi de slavă cu adunare de creștini la izvorul Meu de cuvânt, că peste zece zile Mă voi slăvi cu dulce cuvânt, și cu voi gătiți de sărbătoare de slavă înaintea celor ce cu inima sunt pe cale spre izvor și așteaptă să treacă zilele de despărțire de dinaintea sărbătorii cea pentru mama Mea Fecioara și să vină ziua slavei Mele cu ea și cu ucenicii Mei și cu voi, fiilor, iar Eu, Domnul, sunt acum cu tot sprijinul, cu toată veghea lângă voi ca să pregătim sărbătoarea, și Duhul Sfânt va înfăptui totul la vedere, și toate inimile vor simți și vor înțelege slava Mea cea nevăzută și purtată în nor, în taină, măi fiilor, căci altfel nu pot să petrec cu omul aproape, dar nici nu pot să stau departe de om.


***

O, fiilor de la izvorul Meu de cuvânt, așezați-vă să pregătiți ziua de slavă pentru mama Mea Fecioara și cereți Tatălui timp frumos, văzduh blând, cu cald și cu răcoare, cu freamăt de Duh Sfânt și șoptitor al slavei Mele, că Eu, Domnul, dau acum binecuvântare de călătorie pentru cei ce așteaptă să se aștearnă la drum spre izvor peste câteva zile. O, nu uitați de duhul păcii și al iubirii sfinte pentru Mine și pentru cei din cer și între voi, că fără iubire nu este Domnul între oameni. Vă dau Duhul Meu insuflare ca să lucrați cu ea slava sărbătorii, o, fiilor. O, fiți credincioși, vă dau Eu. Voi doar să pregătiți arătarea darurilor Mele cele pline de slavă în sărbători. Pe val de slavă voi sta și voi veni cuvânt de sărbătoare și voi hrăni și voi mângâia cu el. Pe valuri de slavă voi lucra cu voi înaintea celor adunați, iar voi chemați la sărbătoare, fiilor, și învățați-i pe cei chemați să stea atenți și cuminți, și să nu plece cât slava Mea stă cu voi și prin voi, că nu se intră și nu se iese oricum când Eu poposesc la izvor și Mă împart cu slava Mea.


***

O, fii ai venirii Domnului, mângâiați pe Domnul, Care Se slăvește întru voi ca și cum I-ați vedea slava toată, iar în minte și în inimă purtați slava Lui. Cei ce stați în casa Domnului, în curțile Domnului nostru, lăudați pe Domnul și cântați Lui și slavei Lui, precum este scris! O, nu obosiți să pregătiți Domnului zile de slavă cu voi înaintea celor ce se adună la izvor ca să ia de la Domnul. Nădăjduiți în cuvintele Lui și ascultați de glasul Lui și fiți harnici pentru Domnul dis-de-dimineață mereu, căci David împăratul așa lucra și spunea: «Din zori m-am sculat și am strigat și în cuvintele Tale am nădăjduit, iar Tu, Doamne, auzi glasul meu!».

O, ai grijă de ei cu sfinții Tăi, Doamne bun, că sfinții așteaptă ziua Ta cea mare și toată slava ei, o, Doamne. Amin.


***

— Iar Eu, Domnul, pecetluiesc mărturisirea slavei Mele prin cuvântul sfinților Mei, cu care Mă sprijin, și vă dau putere vouă să-Mi lucrați lucrarea slavei, fiilor tocmiți de Mine în zilele acestea, și mulți se trezesc și se vor trezi din amețeala și din amorțeala lor și vor înțelege slava Mea cu voi și mersul ei peste pământ.

Binecuvântată să fie cu voi ziua de praznic în această zi, și binecuvântată să fie pregătirea toată a zilei de praznic pentru mama Mea Fecioara și apoi sărbătoarea ei.

Toți pașii care se pornesc pe cale spre izvor aici, să aibă însoțire de îngeri și de sfinți. Norii slavei Domnului să se desfășoare de deasupra și să poarte călăuzire și veghe pe cale până la izvor pentru cei ce vin la sărbătoare.

Duhul blândeții să fie lucrător din cer și de pe pământ pentru vreme dulce la sărbătoare, și toate spre slava zilei de serbare.

O, împodobiți-vă în slavă și lăsați să fie citită slava Mea cu voi, fiilor. Aveți grijă să fie totul dulce. Mângâietoare să fie sărbătoarea, și toți cei care se pornesc și vin, să fie creștinește înveșmântați, nu lumește, că e zi sfântă lucrarea Mea cu voi aici și locul de aici.

O, pacea Mea să însoțească toate zilele de pregătire până la sărbătoare! Harul Duhului Sfânt să sufle peste voi și să vă învețe toate, și pace vouă, fiilor! O, fiți pretențioși pentru tot ceea ce va însemna slava Mea cu voi pentru cei din cer și pentru cei de pe pământ, care vor veni de sus și de jos și se vor hrăni de la Mine și de la voi.

Fiilor, fiilor, oceanul cel albastru de deasupra, rupeți din el și așezați din înfățișarea lui sub cortul alb, care ne va adăposti aici, și cântați, cântați cântarea venirii Mele la voi, căci sunt la cârma corăbiei Mele cu voi și plutesc de dor spre voi și Mi-e dor de clipe de slavă cerească pe pământ, fiilor. Harul Meu vă stă alături. Deschideți-vă! Cetele cerești vă înconjoară din partea Mea, iar voi dați-i zor cu găteala cea dulce la vedere și fiți binecuvântați, și păstrați peste voi binecuvântarea Mea, căci toate cele de la Dumnezeu sunt scumpe, fiilor, și trebuiesc păstrate.

O, pace vouă! De acum și până la sărbătoarea slavei pace vouă, și va fi minune dulce ziua aceea și slava ei, și mângâiere și putere sfântă va împărți peste cei ce vin la izvor, și harul din inimi va pluti de dor, și dorul va arde și ne va mângâia, și toată suflarea din cer se va mângâia și va da mângâiere, căci Eu, Domnul, voi sufla de deasupra iubire în inimi și dor, și totul va fi sfânt, și iubirea, și dorul, și pacea sărbătorii și toată slava ei, o, fiilor. Amin, amin, amin.


***

O, e praznic pentru tine, mama Mea, și ne-au pregătit dulce sărbătoare fiii cei veghetori pe calea venirii Mele cuvânt pe pământ, și sunt mesele așezate pentru cei ce vin de dor, și Mă uit peste zi, mamă, și mângâiere vom avea, și frumusețe de har se va așterne, și iată cetele de sfinți așezate cu măreție în văzduhul de aici, că e măreață sărbătoarea cea pentru tine, mama Mea, și Ne vom dărui lor, celor strânși la izvor. Iau în privire ziua toată a sărbătorii și toată bucuria ei, căci așa sunt ochii cei care văd, și acum Ne așezăm, Ne așezăm cuvânt peste cetate, mamă.

Pace peste cetatea Mea de cuvânt! Mulțumesc, mulțumesc pentru pregătirea sărbătorii, mulțumesc cu mama Mea Fecioara și cu apostolii sărbătoriți în ziua aceasta lângă ea, și cu cetele de sfinți adunați de serbare, și iarăși, mulțumesc celor ce s-au strâns de dor aici, la izvorul Meu de cuvânt, făcând ei cale lungă să vină, le mulțumesc că au răspuns la chemarea Mea și au împodobit cu venirea lor masa de serbare și grădina întâlnirii și cortul alb, pe băncuțe așezați și privind pregătită sărbătoarea și slava ei sus și jos, căci și Noi, cei de sus, și Noi Ne-am pregătit, și iată-Ne de sus și de jos veniți la masa cuvântului, Cuvântul lui Dumnezeu, hrană pentru cei credincioși cu dragostea lor, și nu numai cu inima și cu lucrarea ei.


***

Și acum, cuvântul gurii Mele sfințește în ziua aceasta așternutul cel înnoit al Casei Întâlnirii și intră acesta în slujba Domnului pe mai departe pentru adunări sfinte, pentru așternut picioarelor Mele când Eu, Domnul, poposesc aici cu cei din cer. Întăresc prin cuvânt numirea lui pentru slujire sfântă și așez peste el semnul cel de sus: În numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt, pecetea Viului Dumnezeu. Amin. Această pecete plină de putere dumnezeiască va fi ocrotitoarea cea de la Dumnezeu și va ține departe tot ce nu este de la Dumnezeu, și toate cele rele se vor spulbera din toate locurile peste care stă această pecete, că al Domnului este pământul acesta și toată plinirea lui. Amin.

Și încă, și încă o pecete așează în ziua aceasta la slujire ființa fântânii celei noi, ieșită acum deasupra și intrând ea sub pecetea Domnului, și va fi ea binefăcătoare cu apa ei, căci Eu, Domnul, am zis și am făcut, iar lângă ea va sta din partea Mea ocrotitor, va sta cel ce M-a arătat lumii acum două mii de ani, Ioan Botezătorul, care și al Meu botezător a fost în ziua când M-a arătat lumii Miel al Tatălui, mărturisit de gura lui, căci el a primit de la Tatăl descoperirea Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos. Alături de acest patron lângă fântână așez încă un vas ales. Aici, pe colina din dealul cetății Domnului va sta înger la fântână mucenița Ecaterina, că izvor al înțelepciunii de sus am pus în ea și a izvorât din ea acest izvor și a înnoit pământul multora din vremea mărturisirii ei, iar acest dar al înțelepciunii va sălășlui lucrător aici pe colină, căci Eu aici Îmi am scaunul și izvorul lui peste pământ, și toate se adună aici și toate pornesc de aici și sfințesc pământul.

Iată, lucrări așezate de Mine la lucru cu slujire aici, iar cuvântul Meu sfințește și pece­tluiește, o, și se mângâie cu mângâiere mare lumea celor adormiți, care au chemare la masă aici, în ziua aceasta sfântă pentru toți la fel, iar țara Mea cea de azi, țara română, pri­mește acum și ea floare de podoabă tot ce fac Eu nou, sau înnoiesc în mijlocul ei, și o aștept și pe ea la izvor să bea și să se cunoască a fi a Mea, căci Eu scot apă de aici și-i dau să bea ca să cunoască ea pe Domnul Dumnezeul ei. Amin.


***

Sus și jos s-a făcut pregătire. Văzduhul se trezește în cântul păsărelelor, că și ele iau parte la priveliștea de azi a Mea cu sfinții aici, deasupra. Din cer și până pe pământ aici e numai slavă, e tot o pregătire în slavă și în lucrare de slavă. Hristos a înviat! Așa spun acum tot și toate. Sunt sosit aici cu mironosițele și cu ucenicii învierii Mele, martori ai răstignirii, și apoi ai învierii Mele dintre cei morți, iar mângâierea lor este mare.

O, unde aș mai fi găsit Eu în vremea aceasta un loc de Betanie ca și aici la voi și cu voi, ca și jertfa cea neobosită, pe care o aduceți înaintea Mea la popasurile Mele cu sfinții aici, și cu cei aduși de dor la izvorul Meu de cuvânt, cu care M-am adăpostit la voi, fiilor? Iată, și cei ce așteaptă la locurile lor izbânda cea din urmă asupra morții, iată-i, și ei sunt așezați la masa cea de azi, după ce în postul sfintelor Paști au fost chemați la pomenire pentru întâmpinarea apoi a praznicului Învierii Mele împreună și cu ei, nu numai cu voi, fiilor, o, și ați pregătit acum așa de frumos venirea Mea și a celor cu Mine sosiți din cer și, iarăși, a celor călători veniți din cetățile țării ca să fie aici cu Noi și cu voi, ca să fim cu zi de mângâiere aici.

O, așezați-vă voi, cei osteniți de așteptarea zilei celei mari a mângâierii depline! Așezați-vă la masă aici, rânduri, rânduri așezați-vă, oricât de mare este numărul vostru. O, așezați-vă! Fiți cuminți și cu răbdare încă. Aici se lucrează pentru voi după cuvântul Meu, că nu vor ca Dumnezeu cei care slujesc la altare ducând lumea la cimitir, și nu mai pot mai mult pentru oameni apoi.


***

O, pace vouă, celor de aici, și celor care ați călătorit și ați venit la praznic sfānt, pace vouă! Să ne păstrăm, fiilor, īn duhul sărbătorii Duhului Sfānt, să fim sfioși, să fim cuminți cu cugetul și cu inima, că tot văzduhul e o minune acum aici. O, fiți frumoși! V-am īnvățat mereu aceasta, că iată cele de sus īmpreună aici cu cele de jos, și se minunează dintr-o parte īntr-alta, Noi, cei din cer, ne minunăm de cele ce sunt puse īnainte aici, iar voi, de cele ce Eu, Domnul, spun că aveți deasupra īn văzduh, oștiri cerești īn straie de culori și de darurile Duhului Sfānt și de dragoste și de māngāiere, fiilor.

O, ce minuni dulci sunt pentru Noi toate cāte cu trudă ați pregătit și ați grăit prin ele īn limba cea dulce a Duhului Sfānt! O, ce frumos, ce māngāios, ce măreție Ne-ați pregătit ca să Ne faceți īntāmpinarea, Nouă, celor din cer, și apoi celor ce au călătorit cu sufletul cald de dor și au venit la praznicul de azi aici! Vă ascultăm inimile și simțirile, vă privim cu nesaț, Ne māndrim că avem așa primire, așa căldură pentru Noi de la voi, și prin toate vă dovediți credința īn venirea Mea cea de azi, fiilor, și puterea cuvāntului Meu de peste voi.

O, pace vouă, fiilor! Ați trudit cu multă neodihnă pentru atāta bucurie ce Ne-ați pus īnainte. Cei din cer sunt cu voi la masă pe pămānt aici, și le-ați făcut primire minunată și multă māngāiere. O, iată de ce trebuie să fie bine īngrijită haina de nuntă a celor ce vin și se strāng la izvorul Meu de cuvānt īn sărbători, că Mi-am pregătit pentru Mine grădinile Mele cu voi ca să pot veni la voi cu graiul Meu, și tot așa īi īnvăț pregătirea și pe cei care au dorul să vină la masă cu Mine și cu sfinții īn sărbători.


***

Vor avea mângâiere mare toți cei de pe pământ în vremile ce vin, lipsite de mângâiere, și vor căuta spre taina cuvântului Meu, care mângâie, și duhurile lor vor tânji după apa gurii Mele, și multe mulțimi vor înseta, căci totul se usucă, și chiar și sufletul din om. Ca furtuna cea iute, care aduce valuri, valuri frunzele căzute și le mână spre ținta unde bate ca să le adune laolaltă să fie, așa vor fi aduse valuri, valuri cete de creștini și de păgâni ca să audă de la Domnul, și nu se vor putea opune vântului ascultător de Dumnezeu pentru adunarea tuturor, precum este scris, căci va stârni Duhul Sfânt pe mulți și vor lua mângâiere și vor lua iubirea în ei, dar nu vă pierdeți voi răbdarea pentru această împlinire, și mare să vă fie ascultarea cu Mine, că nu mai am cum să-i fac omului salvare, decât cu focul Duhului Sfânt, Care-L va mărturisi pe Dumnezeu în limbile toate și-i va strânge într-un duh al mângâierii pe cei încercați de pe pământ, și-Mi voi pregăti masa iubirii și vor lua din ea popoare fără de număr, toți și toate de la începutul lumii și până la sfârșit, și toate sunt scrise să vină spre împlinire. Iar cei atât de orbi acum, așa cum dau ei să fie, vor primi vedere ca să vadă ceea ce n-au dat să creadă când am stat înaintea lor cu glasul gurii Mele și am trimis spre ei și le-am tot spus că Eu sunt Cel ce sunt și Cel ce vin spre ei ca să le grăiesc, în vreme ce ei spuneau că nu sunt Eu, și că e omul. O, cine poate avea ceva dacă nu-i este dat de la Domnul? Dar n-am spus Eu aceasta acum două mii de ani? O, am spus, și nu se ia aminte la cuvântul Meu către cei ce au auzit aceste cuvinte scrise ale gurii Mele, căci am spus: «Vor fi toți învățați de Dumnezeu».


***

Eu sunt Cel ce sunt, iar slava Mea se poartă după Mine oriunde sunt. Eu sunt Cel ce vin cu sfinții, precum este scris să vin, și iată ziua sărbătorii îngerilor în cetatea cuvântului Meu pe vatra neamului român, aici, în orașul venirii Mele cuvânt pe pământ! O, și de când, de când vin Eu și grăiesc cu glasul Meu peste acest pământ și timp! De mai bine de șaizeci de ani bat cărarea între cer și pământ și vin pe acest meleag și am cuvânt scris, care mărturisește multa Mea iubire și venire ca să-i arăt omului calea pe care vin și cobor la el, și ca să învețe el de la Mine calea, căci Eu sunt calea, și nu mai este cale în afară de Mine, iar cel ce nu știe și nu merge pe calea aceasta una, merge spre nicăieri, bietul de el. Eu însă sunt Păstor blând și-i ies omului în cale și îl îmbiu și îi arăt cărarea, dar dacă el nu dă să Mă cunoască și să creadă apoi, el nu dă de cale, și merge fără de cale pe pământ.

E mult cuvânt pe limba Mea acum, și dau să le așez pe toate în cartea care se scrie azi, în zi de serbare pentru îngerii Mei, îngerii lui Dumnezeu. Iată, aici nu este hotar acoperișul sub care Mă strâng cu voi, cei veniți la izvor. O, nu este hotar, căci între Noi și voi e tot o slavă acum, iar voi, cuprinși în ea. Nimic nu Mă poate ține departe de locul unde voiesc să fiu și să lucrez, căci nu M-a ținut nici piatra de pe mormânt să stau departe de cele ce se văd și de oameni. O, așa și acum, e slavă mare slava cu care vin, iar acoperișul de aici nu este între Mine și voi, nu este pentru Dumnezeu, și pentru cei cu care vin și pentru cei la care vin, și numai slava cu care vin este, și atât.


***

O, fiilor care-Mi faceți și-Mi gătiți cu slavă venirea ori de câte ori bat ca să-Mi deschideți să vin, o, fiilor, în fiecare zi, iar acum, în ziua aceasta de slavă, dis-de-dimineață petrec cu duhul și cu privirea toată desfășurarea, duhul și lucrul de azi, și spun: minunat, minunat, fiilor, iar Eu sunt Cel ce vede înainte și lucrează dinainte. Dar și celor ce le arăt dinainte văd și știu ce va fi în sărbători și cum va fi, și prind ei teamă să spună, ca să nu vă temeți că nu puteți, că timpul e puțin pentru lucru mult, cu care voi trebuie să însoțiți sărbătorile de fiecare dată.


***

Și acum rostesc prin voi peste ape și spunem: Se binecuvintează și se sfințesc aceste ape, cu puterea și cu lucrarea și cu venirea Duhului Sfânt, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh! O, mai este, fiilor, un alt loc pe pământ ca să grăiesc Eu cu omul și să spun cu el odată rugăciuni și cereri de facere de minuni și de puteri de la Dumnezeu?

Fiilor, fiilor, cel mai mare dar în biserica cea creștinească, cea a lui Hristos, este darul proorociei. Cu el se înființează toate cele de la Dumnezeu cu oamenii și pentru oameni. Unde lipsește duhul proorociei în lucrarea bisericii, acolo este omul și atât, iar voi știți cu ce fel de oameni a lucrat Duhul lui Dumnezeu pentru lucrările lui Dumnezeu pe pământ cu oamenii. Așadar, sfințenia voastră e dragostea voastră de Dumnezeu, e dragostea Mea de voi, iar Eu vă învăț pe voi așa cum îl învățam în pustie pe sfântul cel mare între proorocii cerului, și are el lângă Mine pomenirea sa acum, căci el Mi-a fost din partea Tatălui nașul Meu de botez și începutul tainei curățirii omului pentru împărăția cu care am venit pe pământ atunci, și nimeni, mai nimeni dintre cei puși pe trai n-au cunoscut vremea cercetării lor, așa cum nici azi nu este altfel cu oamenii literei bisericești, dar fără de învățător mereu peste ei, căci omul greșește mereu și îi trebuie mereu înviere și ridicare, dacă voiește el aceasta.


***

Mai întâi, să știți, fiilor, că de la voi până la Noi s-a ridicat și a crescut un pom cu roade în el în zilele acestea cât ați gătit voi așternutul serbării Duhului Sfânt. Sămânța pomului am pus-o Eu în grădina Mea cu voi, iar voi ați îngrijit viața și creșterea pomului, voi ați lucrat cu multă pace, cu multă răbdare și cu iubire, fiilor, cu jertfă și voință, și toate sunt la un loc un pom cu roade, iar acum sună îngerii din gornițe și se pregătește intrarea în sărbătoare de Duh Sfânt, și totul e o slavă aici.


***

Așadar, e sărbătoare în cer și pe pământ pentru tine, mama Mea Fecioară, și venim cu alai de sfinți și de îngeri, venim purtați de heruvimi și de serafimi în grădinile pregătite pentru venirea Domnului cu sfinții pe pământ român, că a venit vremea scrisă în Scripturi ca să vin cu sfinții, mamă, o, și de aceea am pregătit aici cetatea aceasta de piatră rară, căci Eu sunt piatra ei, și sunt și piatra cea din pisc, Eu sunt și frumusețea acestui munte sfânt, mamă, căci Eu sunt Cel minunat, din sânul Tatălui ivit între oameni acum două mii de ani, o, și din brațul tău de mamă Fecioară așezat între oameni după ce M-ai născut, căci Duhul Sfânt te-a atins, ca să Mă naști apoi om de la Dumnezeu venit pe pământ, o, și frumoasă este povestea lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, și povestea ta cu Mine apoi, mamă, și dulce ai fost tu între toate ființele de pe pământ, mama Mea, iar Eu te-am iubit nemărginit mereu, mereu, din cer și până în cer, din veci și până în veci, mamă.


***

O, și pace vouă, fiilor care-Mi stați înainte ca să vin cuvânt peste pământ, peste cetatea Mea cu voi, și din ea curgând cuvântul Meu peste pământ, că am tronul slavei Mele aici, și din el se varsă râul cuvântului Meu și adapă oamenii care însetează și n-au de unde să bea apa Mea. Mă aplec și aduc Tatălui Savaot laude și mulțumiri că vă am, fiilor, și că pot să vin pe pământ cuvânt și că Mă țineți ca să pot să vin.

O, fiilor, v-am mai spus și iarăși vă spun că această vreme de slavă a Mea cu voi a fost profețită prin acest râu de cuvânt la începutul Meu cu trâmbița Mea Verginica, iar acum se uită ea de sus la împlinirile de acum, și e tot într-o uimire duhul ei și vede ea adevărul cuvântului Meu prin ea spus, iar voi purtați acum sarcina împlinirii celor spuse atunci, fiilor.

O, e măreață vremea Mea cu voi și toată slava ei, și stau în uimire cetele de sfinți, fiilor, că ei au tânjit și au suferit pe pământ pentru această slavă ca să vină ea și ca să vin Eu cu ea cu plata cea pentru ei, a credinței și a așteptărilor lor, și iată, vin cu ei când vin, precum este scris. Mai-marii de pe pământ însă îşi văd de cele trecătoare, nu aud, nu văd, nu dau să caute după Mine şi să Mă descopăr lor, că Eu Îmi ţin încă în taină mărirea acestei vremi a Mea cu voi, că trebuie să vă ţin pe voi în taină ca să pot merge cu voi până la slava cea văzută de toţi cei de pe pământ şi din cer. Iar diavolul şi îngerii lui sunt în suferinţă mare, că vă văd pe voi în hăinuța slavei, în veșmânt de fii ai lui Dumnezeu, cu portul cel creștin între fiii oamenilor, iar fiii lumii se înclină și caută cu privirea și cu tânjirea sufletului după voi ca după o izbăvire a lor. O, și unii care s-au dus de la pieptul Meu au dat de pe ei hăinuța slavei creștine, care-i făcea pe ei să se cunoască a fi cu Dumnezeu pe pământ.


***

O, fiilor cu care Mă sprijin ca să vin și ca să lucrez și ca să fiu pe pământ cuvânt, voi sunteți înconjurați și însoțiți de suitele puterilor cerești și îngerești, și aceasta pentru mersul Meu prin voi și cu voi, pentru venirea Mea cuvânt pe pământ în vremea Mea cu voi. O, și mult de tot se vor căi plângând toți cei care nu v-au iubit pentru că sunteți ai Mei, și toți cei care v-au iubit și v-au părăsit apoi, și vor sta ei înaintea Domnului și vor da socoteală de zilele lor de pe pământ, o, și de aceea v-am așezat înaintea Mea mijlocitori pentru iertarea păcatelor lumii care vine la Mine fără pregătirea cea pentru odihna cea veșnică, dacă ei n-au avut grijă pe pământ să se gătească pentru această întâlnire când își gătesc statul pe pământ, și le voi spune lor: Iată-i pe cei ce nu i-ați iubit pentru numele Meu de peste ei, și care ar fi fost să vă bucure și să hrănească sufletul din voi!

O, aveți grijă, fiilor, să nu pierdeți puterea cea pentru Mine în voi, măi fiilor, nici din pricina celor de aproape, nici din pricina celor de mai departe de voi, nici din pricina voastră și a neputințelor voastre, că are Domnul nevoie de putere pentru El în voi. Cereți să vă dea Domnul să aveți putere pentru El. Cereți de la El ce are El nevoie să vă dea, că am de mers cu voi cu mersul Meu, fiilor. Voi sunteți ranele Mele vii, că în voi se sparg multe pentru numele Meu de peste voi. Dar voi sunteți și bucuria Mea, că în voi strălucește slava Domnului ori de câte ori Mă slăvesc în voi și prin voi înaintea fiilor oamenilor, care au în ei și peste ei slava lumii trecătoare, fața care nu are nimic legat de Dumnezeu și de cele din cer pe pământ. Voi sunteți mângâiere pentru cei fără de mângâiere când ei văd în voi pe duhul mângâierii, pacea care le zâmbește când ei vă privesc în zilele slavei Mele cu voi și cu poporul, când Mă arăt prin voi ca să Mă fac cunoscut, ca să Mă știe cu voi și la voi cei ce n-au grijă de Domnul peste viața lor.

O, fiilor, Mă uit la voi ce drag vă este să faceți bucurii și tot bucurii și să le împărțiți peste inimi, fiilor, și să alinați apăsări și dureri. O, voi n-aveți bucurii, decât să faceți bucurii și să le împărțiți, căci cei ce fac ce faceți voi n-au și ei parte de iubire din jur, iubire ca în cer, fiilor, o, că nici Eu n-am avut, nici mama Mea Fecioara, căci cine împarte nu-și oprește, ci dă tot, și nu primește înapoi, dar are păstrate sus toată pacea, toată bucuria apoi, că acolo își strânge cel ce împarte tot, iar cei ce nu împart, o, ce să aibă ei apoi acolo sus?

Fiilor, fiilor, împărțiți bucurii! Cât puteți de mult împărțiți bucurii și bucurați cu ele. Ați mângâiat și ați bucurat pe cei din oraș vestindu-le lor că vine sărbătoarea Nașterii Domnului, fiilor. Mă aplec și vă mulțumesc că Mă vestiți la cei care nu mai știu de bucurii, nu știu să-L bucure pe Domnul cum se cuvine, și de aceea n-au ei bucurii.

Eu sunt străin pentru tot omul, și Mă doare de la om. Mintea în care nu încap și nu se păstrează cuvintele Mele este minte cu multe în ea, cu omul însuși în ea, iar Eu rămân străinul, și omul este împărat în mintea lui și Mă gonește afară, iar Eu Mă duc la casele sărace ca și Mine, la cei săraci cu duhul și sunt primit, și rămân sărac de omul mintos, dar rămân bogat de om frumos cu mintea, plin de pace și de senin și de primenire a duhului, a cugetului, căci cei săraci Mă iubesc, Mă primesc cu bucurie și-Mi dau din viața lor și-Mi dau locaș în ei, și iată locul Meu, locul lui Dumnezeu pe pământ între oameni, și așa stau Eu la voi și cu voi, fiilor, și sunt copleșit de drag de voi, nu Mă mai satur să stau cu voi la masă de cuvânt, și cu cei ce vin și Mă iau de la voi.


***

O, fiilor, unii au plecat din trup fără de împăcare, iar unii au apucat să-și facă pocăință și s-o trimită spre voi și spre Mine prin voi. O, să nu caute spre voi cei ce au lucrat așa, fiilor! Să stea cuminți în legea lor, căci voi ați fost puși la mare dispreț, ca să se îndoiască de voi mulți, ca să se scoată unul pe altul din poporul cuvântului Meu și să plece ca și ei, iar cine este de pierit piere, fiilor, precum este scris, că asta caută cei ce nu știu ce este această lucrare de cuvânt și toată taina ei cea ascunsă încă.

Aduc acum la voi rugăminte cu lucrare pentru voi, fiilor, că am pe cineva care așteaptă după voi, așteaptă la hotar, măi fiilor. A sosit înaintea Mea preotul din cetate, cel care v-a iubit pe voi mult, fiilor, și care v-a hrănit ani mulți cu trupul și sângele Meu pe voi pe toți. A venit apoi o vreme cu ceață peste iubirea lui de voi și l-a clătinat. O, de unde a venit această încercare peste el, de l-a făcut potrivnic apoi pe el? A fost împins să cadă, fiilor, a fost împins de către cei potrivnici, de iudele care vindeau cu viclenie pe cei ce iubeau pe Dumnezeu cu ascultare, de cei fără iubire de Dumnezeu și de frați, și apoi a fost împins spre dispreț pentru voi de mai-marii de peste biserică, și care l-au forțat să lovească el în lucrul și în mersul Meu și în credința lui, fiilor, o, și a păcătuit așa, săracul. Iar acum a sosit ziua alegerii lui înaintea Mea, și nu-i atârnă mai greu ceva ca și păcatul care l-a ridicat pe el asupra voastră, fiilor, o, și Mi-e milă, că el v-a iubit, iar acum la plecare a lăsat vorbă în casa lui să vă aducă de știre vouă că el mult v-a iubit pe voi, iar pentru această știre lăsată de el să ajungă la voi, avem datoria să cercetăm și să lucrăm pentru el, fiilor. Așadar, purtați-i diminețile, purtați-i apele, purtați-i soroacele și rugăciunile de iertare și de odihnă sufletului lui, așa cum ați și început să lucrați pentru el, că trâmbița Mea Verginica stă cu el, stă pe lângă el și așteaptă să vină toată orânduiala cea pentru el purtată către cer, că vă am pe voi așezați între Mine și voi, fiilor.


***