Viaţa poporului cel nou ales: sfinţenia, temelia vieţii creştine

... O, copiii Mei, am ţinut să reînnoiesc nunta din Cana Galileii şi să vă arăt taina nunţii creştine. Nunta creştină este o mare taină a bisericii Mele. De aceea vă zic vouă: de nu veţi fi curaţi şi cu haină de mireasă îmbrăcaţi, nu veţi sta la masă cu Mine în ziua nunţii Mele, în ziua venirii Mele. Haina de nuntă arată viaţa voastră curată. Trebuie să fiţi neprihăniţi ca mieii ca să aveţi parte de nunta cea mare. O, fiilor, nu vă îngrijoraţi ce veţi pune pe masă la atâta puhoi de creştini. Aveţi încredere aşa cum a avut Maica Mea acum două mii de ani când am fost poftiţi la nunta ucenicului Meu, căci le-am înmulţit vinul şi nu le-am făcut naşul de ruşine. Şi tu, naşule, şi tu, socrule, să aveţi încredere că nimeni nu va pleca nemâncat de la această nuntă.

Iată, mireasa de azi nu a văzut omul decât la picioare, căci nu şi-a ridicat capul din pământ. Am venit la această nuntă cu cinci prooroci, şi va rămâne mărturie, căci ca aceasta nu a mai fost şi nici nu va mai fi. Am adus un îngeraş cu un ciocănel şi a spart toate becurile de la policandru şi a pus lumânări de ceară curată. Fiţi atenţi, copiii Mei, că nu daţi darul miresei şi mirelui, şi e Măicuţa Domnului, care adună darurile voastre. Păstraţi nunta neîntinată, ca să vă bag la masa nunţii Mele.

... Pregătiţi-vă, naşteţi-vă din nou. Cine nu se naşte din nou, nu ajunge la Mine.

Vă mai spun: lăsaţi poftele trupului. Nu este oprită căsătoria, dar cine are dragoste şi hotărâre să ajungă la sfinţi, aceia se opresc. Hotărâţi-vă fără îndoială. Nu mai vorbim de postul Crăciunului, al Paştelui, al sfinţilor apostoli şi al sfintei Mării. Într-un cuvânt, înfrânaţi-vă.

Am nevoie de tineri neprihăniţi, iar voi, bărbaţilor, lăsaţi poftele, că nu se poate ajunge sus cu toate ale lumii, trupeşti şi lumeşti. Voi, propovăduitorilor, ţineţi curăţenie; trăiţi, dacă se poate, în curăţenie. O, suflete, de ce te-ai întristat? Eu nu te-am obligat, dar cine poate, bine face. Nu te întrista. Omul este liber să facă ce vrea, dar cine vrea să împlinească curăţenia, acela va vedea locul ce şi l-a pregătit. La cei cârtitori, iată ce vă spun: de sâmbătă seara până luni dimineaţa nu vă atingeţi de păcătuire. E păcat mare să-Mi spurcaţi ziua de bucurie şi de sărbătoare. Cumpăraţi-vă hăinuţă. O, că nu vreţi să fiţi sfinţi!

... Nu poate lua trupul hăinuţa sufletului, şi nici sufletul, hăinuţa trupului. Care din ele e mai scumpă? Haina trupului, sau haina sufletului? Cine a dat haina trupului? Este dată de naş. Şi cine a dat haina sufletului? Este dată de Duh. Nu poate lua trupul haina sufletului, şi nici sufletul, haina trupului. Sfinţiţi-vă acum când sunteţi în trupuri, căci Tatăl are nevoie de voi pentru cer. Numai să vreţi, şi cerul este al vostru.

Fiilor, a sosit timpul legământului nou, căci cineva din creştini spune că Dumnezeu a venit să căsătorească. Eu am venit cu neprihănirea şi n-am găsit fecior şi fecioară în toată ţara să nu dorească de căsătorie trupească, dar Eu am venit din legea lui Dumnezeu.

... Omule care ai femeie, trăieşte cu ea ca şi când n-ai avea femeie. Şi zic femeii: femeie, trăieşte cu bărbatul tău ca şi când n-ai avea bărbat.

O, fiica Mea, o, fecioară, nu te încânta de un mire pământesc, nu te încânta de portul pământesc, nu te încânta de vremea de acum. Prin curăţie îţi faci rochiţă de mireasă. Spune-Mi şi Mie, poporul Meu, când se termină viaţa ta cea rea?

... Uniţi-vă ca îngerii, iubiţi-vă ca sfinţii, hrăniţi-vă ca pustnicii.

... Copilaşii Mei, pentru voi am venit din cerul sfânt, ca să vă pregătesc să fiţi sfinţi şi să fiţi învăţaţi. Spălaţi-vă şi duhul, şi trupul, căci cu duhul şi cu trupul unii dintre voi veţi veni la Noi. Această lucrare este foarte mare pentru cine ascultă de Mine. Bogăţia aceasta nu o are nici cel mai isteţ împărat. Pune mâna şi ia împărăţia Mea, ca această lucrare să fie pe veşnicie, tată. Nu izgoniţi şi nu alungaţi lucrarea lui Dumnezeu de la voi.

Eu aş vrea să fii curat, să fii sfânt, să fii înger, ca la ziua de apoi să închei veacul cu voi.

... Fiţi atenţi, cuvântul acesta e început de judecată. Bărbatul să-şi iubească femeia, dar cu iubire duhovnicească, şi femeia să-şi iubească bărbatul, dar fără întinare. Femeia să-şi cinstească bărbatul, şi bărbatul să-şi cinstească femeia cu cinste sfântă.

Oprit de a se mai face păcat! La multe lucruri pe pământ se scrie oprit, dar la păcat nu scrie. Eu scriu poporului Meu: oprit de a mai face păcat! Nu treceţi, că vă costă. Nu zice Domnul că te amendează, că plăteşti şi scapi. Fiilor, n-aţi suferit nimic pentru că aţi greşit, dar să ştiţi că veţi fi pedepsiţi, pentru că Dumnezeu a zis: opriţi-vă!

... Şi Eu am avut lângă Mine femei, dar am avut în duh. Am avut şi le am, dar le am cu duhul. Dar tu le ai cu trupul şi le ai cu pofta. O tată, aş vrea ca femeia ta să nu-ţi fie femeie, ci să-ţi fie soră neîntinată şi să-ţi fie soră binecuvântată.

... Dacă aş zice aşa: „Iubeşte femeia ta“, nu ai şti acest cuvânt cum s-a grăit. Nu pentru lucrul pe care-l cunoaşteţi voi v-am dat Eu femeie. Să ştii că după vreme, M-am ostenit zadarnic. De ce nu spuneţi aşa, ca Pavel şi ca Petru? Nu vă mai ispitiţi cu păcatele. Păcatul pe care-l simţiţi voi plăcere, are să vă fie grea durere.

... Fiţi cuminţi, că vine prăpădul. Învăţaţi-vă să aveţi inima sălaş curat. Vine la tine Dumnezeu cu tot cerul Său să stea în inima ta ca să te scape de foc, că vei sta în mijlocul focului şi nu vei arde; vei sta în mijlocul războiului şi nu vei dispărea. Pentru unii dintre voi vorbim Noi. Vei sta în loc întunecos şi lumină vei da, şi va lumina făptura, că Dumnezeu din inima ta va lumina.

... Copilaşii Mei, nu credeţi cu adevărat că sunteţi înfiaţi pentru cerul sfânt şi că sunteţi sfinţiţi? Aşa să le vorbiţi la lume: că nu sunteţi sfinţi, ci sfinţiţi. Şi nu vă mândriţi, şi lepădaţi răul de la voi şi îmbrăcaţi-vă în viaţă sfântă, îmbrăcaţi-vă în sfinţenie. Să nu fie numele pe care vi l-a pus lumea, de „sfinţi“, spre batjocură, ci să fie adevărat.

... Sfinţiţi-vă prin viaţă curată, căci Domnul trimite multă sfinţenie, şi de la mulţi Se întoarce, că nu-i găseşte duhovniceşti.

... Am căsătorit ca să nu ziceţi că am scos ceva din lege, şi n-am ţinut tineri necăsătoriţi. Ferice de cine a stat până la ziua păstrată şi şi-a păstrat fecioria. Vai de acela ce nu şi-a păstrat fecioria!

... Cine are urechi de auzit, să audă, şi cine are inimă pentru Domnul, să înţeleagă. Domnul a oprit căsătoria pentru că nu mai e timp de întinare şi de pofte trupeşti, dar luaţi bine seama, că sunt între voi lupi îmbrăcaţi în piei de oi.

... Cine nu leapădă păcatul cel greu, întinarea, acela nu-L iubeşte pe Domnul, şi nici Domnul, întinat nu-l primeşte, oricât ar fi el de iubitor de Dumnezeu, că Domnul socoteşte că nu voieşte fericirea dacă nu leapădă pata cea neagră. Asta e pata neagră, care nu se spală, nu se şterge oricât ai freca. Nu se şterge după mormânt. Numai dacă o lepezi acum, până în mormânt; acum când cere Domnul.

... E momentul să trăieşti cu soţia ta ca şi cu o soră, că e sfârşitul şi nu mai ai loc dacă nu faci aşa.

În ordinea lucrării de fameni, sunt fameni născuţi aşa din pântecele mamei lor, şi sunt alţi fameni făcuţi de oameni să fie fameni, dar sunt fameni, măi copii, care din dragoste de sfinţenie de fire şi de trup s-au făcut pe ei înşişi fameni, pentru ca să aibă în ei tronul împărăţiei cerurilor. Aceştia din urmă sunt adevăraţii monahi, după vorba care se tâlcuieşte în biserica de azi, cu viaţă de famen. Acest fel de oameni, şi dintre bărbaţi şi dintre femei, sunt şi vor fi mulţi laolaltă, şi sunt mulţi laolaltă bărbaţi şi femei, aşa cum a fost întru început dintru unul. Că monahul de azi care pleacă dintre oameni ca să ducă viaţă de famen, acela este în luptă cu firea, de vreme ce se piteşte şi pleacă din calea ispitei trupeşti, şi acela nu s-a făcut mai întâi famen, şi este pe cale de a se lupta să fie găsit famen. Dar cel care se face pe el însuşi famen pentru ca să fie locaş al împărăţiei cereşti cea dintru început, această taină este altceva, măi copii ai poporului Meu, căci această lucrare este calea şi viaţa în care trebuie să te aşez Eu pe tine, tată, ca să fii tu popor cu trupuri cereşti, ca la început când era bărbat şi femeie dintr-unul. Eu aş voi să poţi purta de acum taina aceasta pe care am să ţi-o spun de mult, pe care ţi-am spus-o demult, dar n-ai putut-o purta întru tot înţelesul ei cel tainic şi adânc înfipt în veacurile cerurilor, căci rădăcina acestei taine îşi are firul ei întru început când omul era în Eden şi când din bărbat a luat Domnul pe femeie, şi a făcut Domnul bărbat şi femeie într-un singur trup, de vreme ce dintr-un trup a făcut două trupuri. Mâna lui Dumnezeu a făcut două trupuri dintr-un singur trup, bărbat şi femeie numindu-se acest trup.

Mireasă este numai cea care are mire, iar mire pe pământ nu este nicăieri, fiilor. Mire este numai Unul, căci Tatăl Împăratul are numai un singur Fiu, Care este Unul născut. Mireasă este cea care are mire. Mireasă este Verginica, fiilor. Ea a fost îmbrăcată mireasă din porunca Mea, dar ea a rămas îmbrăcată cu podoaba aceasta, ea a rămas fecioară, cu port sfânt pe pământ. Mireasă a fost cea de la nunta din Cana Galileii, care a rămas îmbrăcată în fecioară pe vecii, fiilor. Mireasă a fost ginerele de la Cana Galileii, că a rămas îmbrăcat în feciorie pe vecii şi care a mers după Miel, după Mire, oriunde a voit Mirele. Mireasă îmbrăcată în alb au fost toţi apostolii Mei, care au rămas în haina curăţeniei cu care i-a îmbrăcat Mirele Care i-a peţit pe ei. Mireasă eşti tu, Israele care ai venit să fii sub haina cea albă de mireasă, şi care ai rămas în ea înaintea Mea. Mireasă va fi tot cel ce se naşte din cuvânt şi va rămâne cuprins în voalul cuvântului, în albul cuvântului care s-a făcut izvor de haină albă pentru Israel.

O, popor al cuvântului Duhului Sfânt, Care vine peste pământ în vremea aceasta, o, Israele român, te-am făcut neam sfânt în mijlocul neamului omenesc, că fără om sfânt şi fără popor sfânt nu se putea să-Mi croiesc peste pământ vestea acestei vremi de nou Ierusalim coborât din cer în mijlocul neamului omenesc. Cuvântul Meu a coborât din cer şi s-a făcut trup în vremea aceasta. Cuvântul Meu te-a născut din cer şi te-a făcut popor de fii ai cuvântului Meu, şi eşti trupul cuvântului Meu cel împlinit, poporule Ierusalime, popor ales din neamul român ca să fii de mântuire neamului omenesc. Tu eşti poporul Duhului Sfânt din vremea aceasta, şi de deasupra ta Eu cuvintez pentru tot neamul omenesc, ca să se scoale spre viaţă veşnică sau spre osândă veşnică. Trec prin mijlocul tău cu cuvântul Meu, poporul Meu, şi Mă duc spre neamuri, că tu eşti cale a Mea de la cer la pământ. Trec cu Duhul Sfânt, grăiesc cuvânt de Duh Sfânt peste neamul omenesc, căci Duhul Sfânt este Dumnezeu.

Numai viaţa duhovnicească îmbogăţeşte pe om şi pe Dumnezeu, căci ea îi dă omului sfinţenia şi paza ei, şi omul se dă Mie cu cele din zi şi cu cele din noapte ale lucrării lui duhovniceşti. Acela îndulceşte cerul în el, căci cerul se îndulceşte în cel duhovnicesc şi se face lumină peste pământ din om. Lucrarea duhovnicească este cea mai dulce trăire a omului, cea mai mângâioasă viaţă, căci mintea omului este cu cele sfinte, cu cele mari şi dulci pentru suflet, iar sufletul poate, căci el este viaţa cea din trup. Amin.

Lecţia vieţii veşnice este Duhul Sfânt stând în mintea omului care s-a dat Mie. Când Duhul Sfânt stă din lucru în mintea omului, când El Îşi vede locul din om ameninţat, atunci îngerul omului plânge, căci mintea omului se face duh rău, care-L goneşte pe Dumnezeu din om. Mintea omului îl cade pe om ori prin desfrânare, ori prin semeţia care poartă în ea părerea de sine a omului.

Tatăl Meu şi mama Mea au lucrat peste tine, poporul Meu. M-au rugat pentru tine, fiule, iar Eu te rog pe tine să ai dragoste şi s-o înveţi pe dinafară, căci cine n-o are pe ea, este slut, este urât. Eu însă te-am numit pe tine copil frumos, iar azi te învăţ că frumosul cel din afară este cel dinăuntrul tău, este fiinţa ta cea dinăuntru. Te-am învăţat prin cei din grădină să Mă iubeşti înăuntrul Meu, precum Eu te iubesc înăuntrul tău când te iubesc. Te-am învăţat să-l iubeşti pe omul cel dinăuntru când vă iubiţi unii pe alţii, căci aşa iubesc fiii cerului. Iubirea care nu vatămă, aşa te învăţ Eu să fie iubirea ta, Ierusalime. Mama Mea s-a născut pe pământ numai pentru Mine. Tot aşa să fii şi tu, poporul Meu, şi să-Mi ştii durerea şi bucuria precum le-a ştiut mama Mea în Mine şi precum le-am ştiut Eu în ea. Să nu te uiţi la omul cel din afară, că tu eşti fiul cerului pe pământ. Frumuseţea copilului sfânt este înăuntru, iar când ea iese în afară, ea sfinţeşte şi nu vatămă, precum am sfinţit-o Eu pe Maria Magdalena prin omul Meu cel dinăuntru, căci Eu o iubeam pe ea înăuntrul ei, iar iubirea Mea este sfântă, şi ea nu moare niciodată.

Te-am învăţat şi mereu te îndemn să stai în duh de biserică, în duh curat, care dă duh cu multul. Te îndemn mereu să stai în ascultare şi să nu te temi când Eu îţi grăiesc. O, nu te teme, ci ascultă, poporul Meu. Amin. Să asculţi ce te învăţ Eu, şi să ai grijă mereu să fii copil frumos, copil uşor, gata de zbor, copil plăcut să fii. Faţa ta să fie blândă, ca şi inima ta. Smerenia ta să fie dulce, ca şi fapta ei. Cuvântul tău să treacă prin Mine când îl rosteşti, şi apoi prin fratele tău. Aceasta este ruga Mea înaintea ta, poporul Meu. Şi cuvântul de iubire, şi cel de zidire, şi cel de mustrare, şi cel de mângâiere pe care-l dai, să treacă prin Mine când îl rosteşti, ca să te poţi purta cu fratele tău ca şi cu Mine, poporul Meu. Aceasta este ruga Mea înaintea ta. Să fie spre folosul Meu toate ale tale, iar omul tău cel dinăuntru să semene cu Mine, fiule, şi nu uita să Mă asculţi. Amin. Cel ce Mă ascultă nu se teme. O, nu te teme tu când Domnul îţi grăieşte. Cuvântul Meu te învaţă, nu te judecă, nu te pedepseşte, ci te creşte şi te vrea, că tu eşti poporul Meu cel ales, din zilele acestea, şi lumea îţi spune mândru, dar nu tu, ci Eu te-am ales, şi Eu spun aceasta, nu spui tu. Amin.

O, lumea se teme de tine, poporul Meu. Cel ce păcătuieşte împotriva Mea se teme de tine, că tu eşti cel ales de Mine din lume pentru judecata făpturii şi ca să vadă tot omul că nu vrea să fie cu Mine. Tu eşti mic, dar eşti puternic, şi lumea se teme de tine. Eu însă te-am făcut lumină pentru lume, şi îi voi îmbia pe toţi spre frumuseţea ta, poporul Meu. Frumuseţea copilului sfânt va fi lumina lumii curând, curând. învaţă această virtute, Ierusalime, şi mereu s-o înveţi, şi mereu să stai în ea, că iar îţi spun: frumuseţea copilului sfânt va fi în curând lumina lumii, şi mulţi vor veni de la întuneric la lumină şi vor dori frumuseţea ta şi vor lua din ea şi vor asculta de cuvântul venirii Mele, care-i îmbracă în slava lui pe cei ce Mă aşteaptă cu nădejde, crezând în dragostea ce va să fie pentru fiii veciei. Amin.

Te binecuvintez cu duhul sfinţeniei şi al curăţeniei de duh şi de suflet şi de trup, şi aceasta să-ţi fie lucrarea, iar cei din mijlocul tău călăuză a Mea peste tine, să lucreze cu Mine peste tine şi să te aşeze în această binecuvântare. Amin. Eu sunt Cel sfânt, şi Mă dau celor sfinţi în cer şi pe pământ, şi voi veni curând din nou cuvânt peste tine şi îţi voi vorbi despre taina aceasta, taina sfinţilor Mei. Amin.

Duhul sfinţeniei şi al curăţeniei de duh şi de suflet şi de trup va fi să-l înveţe toţi cei ce vor iubi viaţa cea de veci aşa cum au iubit-o sfinţii cu care Eu azi cobor la tine în slava cuvântului Meu cel de peste tine, Ierusalime. Acest duh să-l ai mereu proaspăt înaintea Mea, nu înaintea ta, nu înaintea omului, că nu tu şi nici omul, ci Eu te voi slăvi cu slava Mea, ca să Mă bucur Eu pentru viaţa ta. învaţă-te să ştii bine să stai înaintea Mea cu duhul tău, ca să pun Eu şi nu tu, să pun Eu în duhul tău duh dătător de viaţă prin şcoala Mea de peste tine, şi la care te voiesc neadormit şi iubitor şi silitor la învăţat, ca să te pot pregăti pentru tot ce voi avea Eu de lucrat prin tine, poporul Meu, că vreau să-Mi măresc numărul celor ce vor învăţa să lucreze ca Mine şi în numele Meu cu trimitere, că iată, Mă uit pe pământ şi mulţi dau să vorbească peste alţii în numele acestei lucrări. Numai că Eu, Domnul, am porţile Mele prin care Israel iese şi intră la Mine, şi prin care trimisul Meu se duce şi vine, şi prin care omul aude de la Mine ca să vină sau ca să nu vină, după cum Eu voiesc, după cum Eu îl văd pe om. Amin.

Iar Eu te învăţ, Ierusalime, şi aceasta este masa sfinţilor Mei, şi îţi rostesc taina fericirii sfinţilor, că nu este fericire decât în omul sfânt, care ştie ce este dragostea şi dorul de Dumnezeu, că fără dragostea Mea în el şi din el omul este urât înaintea Mea.

Te-am învăţat cândva să te măsori cu sfinţii, poporul Meu. Şi cum vine aceasta? Pe vremea lui Verginica vorbeam şi le spuneam la cei de atunci care auzeau glasul Meu: «Citiţi vieţile sfinţilor». Aşa le spuneam, şi îi doream sfinţi, dar e dureros pentru Mine şi pentru sfinţi să citească şi să vorbească omul despre sfinţi fără să se măsoare cu ei apoi, fără să le urmeze dorul lor de Dumnezeu şi lucrarea puterii credinţei lor.

Sunt cu sfinţii la masă cu tine, Ierusalime, şi am pus pe cei ce te învaţă să te înveţe să stai mereu treaz pentru sfinţi şi pentru îngeri între frate şi frate, între tine şi Mine, poporul Meu, căci sfinţii aşteaptă de la tine hrană şi masă cerească cu tine pe pământ. Uită-te la păsările cerului cum vin ele pe pământ după apă şi după seminţe, căci Dumnezeu a făcut cerul pentru pământ, şi pământul pentru cer, dar cine mai vrea să ştie taina lucrării facerii?

Străbat văzduhul cu sfinţii şi suntem pe aripi de îngeri slujitori ai venirii Mele cu sfinţii şi îţi spun să te uiţi la păsările cerului cum se aşează ele pe pământ pentru apă şi pentru seminţe. Aşa vin Eu cu sfinţii la masa ta după hrană şi după apă şi după cuvânt de cer nou şi de pământ nou, că Eu în această taină te-am cuprins, şi voiesc să lucrez din mijlocul tău facerea omului sfânt, care Mă mărturiseşte pe Mine înaintea oamenilor, după voia Mea, după învăţătura Mea. Iar voi, copii ai Ierusalimului, trebuie să lucraţi cereşte pe pământ şi să vă asemănaţi unul cu altul în duh, în cuvânt şi în faptă, că vreau să aşez peste pământ şi peste om, prin Evanghelia Mea cu voi, credinţa botezului cu Duhul Sfânt, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt, şi pocăinţa spre iertarea păcatelor, şi apoi grăirea cea de cer nou şi de pământ nou pentru mărturisirea Mea şi a venirii Mele cu sfinţii, că e vremea Scripturii venirii Fiului Omului şi a sfinţilor Săi. Amin.

O, Mă tare doare de la fiii veacului acesta, de la fiii lumii, şi am spus în şoaptă spre cei ce aud glasul Meu de peste pământ că dragostea este fără de păcat şi că ea nu păcătuieşte, dar lumea Mă chinuie şi Îmi pune sub păcatul ei cuvântul prin care Eu am făcut lumea la început şi la sfârşit. O, dragostea nu păcătuieşte, iar când păcătuieşte, ea nu este dragoste, ci este păcat. Voi însă Îmi sunteţi fii, căci sunteţi micuţi, iar cei micuţi stau curaţi în faţa Domnului, ca floarea care împarte miros sfânt în jur, căci Eu v-am învăţat pe voi să trăiţi cereşte şi nu pământeşte pe pământ, fiindcă Eu vreau să înnoiesc pământul şi lumea, şi Îmi trebuie sămânţă pentru această împlinire.

Poporul Meu, te îndemn şi te învăţ să fii statornic ca Domnul Dumnezeul tău în iubire pentru El, în faptă şi în milă, în dreptate şi în umilinţă, în rugăciune şi în iertare, în post şi în veghe, poporul Meu. Amin.

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh îmi aşez cuvântul înaintea ta ca să-l faci faptă, fiule, şi să fii tu sfânt mare, că Moise a fost mare înaintea Mea şi am vorbit cu el patruzeci de ani şi mai bine, iar acum el petrece şi merge cu Mine ca şi toţi sfinţii mari şi mici, dar cei ce au grăit mult cu Mine pe pământ în trup, sunt sfinţi mari, poporul Meu. Sfinţii cei mari au fost întâi sfinţi cu inima, şi apoi cu trupul, şi apoi au născut sfinţi. Sfinţii cei mici au fost mai întâi sfinţi cu trupul, şi apoi cu inima, şi apoi au rămas sfinţi. Iar Eu, Domnul, Mă port cu sfinţii Mei între cer şi pământ, între cele ce nu se văd şi cele ce se văd, şi fără sfinţi nu stau, că Eu l-am făcut pe om ca să fie sfânt ca şi Mine şi aşa să rămână, iar sfinţii aşa au rămas după ce i-am făcut sfinţi, şi îi am şi Mă încălzesc cu ei, şi ei îmi supun inima la rugăciunea lor pentru voi, copii ai Ierusalimului nou. Amin.

O, copii străjeri în calea Mea şi pe care v-am numit cu numele Meu! V-am spus că voi vă numiţi Cuvântul lui Dumnezeu, şi altfel de lucrare voi să nu lucraţi pe pământ. Cuvântul lui Dumnezeu să fie lucrarea voastră, şi să staţi în gândul fiilor cei mici şi iubitori şi harnici în dăruire şi în umilinţă şi să nu-i lăsaţi să gândească singuri. Aşezaţi-Mă pe Mine în gândul lor şi lângă ei mereu, ca să aibă ei viaţă şi cuvânt cu sfială, cu frumuseţe, cu trăire înaintea Mea. Învăţaţi-i să vieţuiască unii cu alţii ca şi cum ar fi fiecare din ei în pustie ca Maria Egipteanca, cea care mereu stătea cu gândul în Mine şi nu mai greşea, şi învăţaţi-i ca toţi laolaltă să fie ca îngerii din ceruri, ca unii fără de trup, căci toate durerile şi lipsa lor de Mine, de la trup vine, căci trupul este mare stăpân peste libertatea duhului lui. Staţi în gândul lor şi ajutaţi-i mereu să Mă aibă în ei şi lângă ei şi în fraţii lor, fiilor, iar fraţii lor şi tot ce au ei mai sfânt sunt cei ce fac voia Mea şi viaţa Mea cea plină de Duh Sfânt în ei, şi din ei în lături apoi.

Întoarce-te, poporul Meu, spre începutul cuvântului Meu şi apoi vino înapoi pe firul lui până la tine şi plângi cu Mine, fiule, ca să nu plâng singur, că e păcat să n-am soţ în suspin, e păcat după atâta suspin, poporul Meu. Şi te rog, când va fi pe masă cartea şi o vei putea desface, fă-ţi timp şi treci prin acest timp, căci de tine am spus că nu te-am ales pentru trup, ci pentru duh, poporul Meu. Ai grijă ce ţi-am spus la masa Mea cu tine, că am spus că nu va mai fi mângâiere pe pământ decât în cuvântul Meu cel plin de har şi de suspin. Ai grijă să nu stai fără să Mă mângâi pe Mine şi pe tine din harul acestui cuvânt. Te-am povăţuit, poporul Meu, să treci din trup în duh, iar tu aşa să împlineşti, şi să te laşi în Duhul Meu ca să fii ca Dumnezeu.

O, te rog, poporul Meu, să nu trăieşti ca pe pământ, şi să trăieşti ca în rai pe pământ, şi să asculţi de legea raiului şi numai de la Mine să mănânci şi nu de la alt duh, poporul Meu.

Tu, poporul Meu, să petreci cu cel ce Mă voieşte pe Mine, că altfel Eu nu te am al Meu. Tu trebuie să fii călăuzit de Dumnezeu, şi voi sfârşi cu trudă cartea Mea cea de cincizeci de ani din cer, şi vei vedea în ea toată învăţătura Mea din mijlocul tău şi te voi întreba de ea, poporul Meu. Ea este praznicul Duhului Sfânt, ea este lacrima Mea după tine şi după om, pentru tine şi pentru om. Iar tu să stai umilit înaintea celor ce dau să vadă fiinţa Mea din tine, şi să fii cuminte ca Dumnezeu şi nu ca omul, şi să nu ispiteşti pe Dumnezeu pentru om, căci tu eşti fiu al lucrărilor cereşti şi nu omeneşti pe pământ.

Te învăţ să fii sărbătoare a Duhului Sfânt. Te învăţ să ai lacrimă şi nu bucurii, căci Duhul Sfânt e tot într-un suspin, poporul Meu. Cel ce are bucurii nu poate avea pe Duhul Sfânt, Care este Dumnezeu, de viaţă făcător.

O, să nu fugi de Duhul Sfânt, să nu fugi de lacrima Lui, poporul Meu, căci cei ce sunt umbriţi de Duhul Sfânt sunt ca Dumnezeu şi nu mai sunt ca omul, ci sunt supuşi Domnului, spre slava Duhului Sfânt. Amin.

Te învăluiesc în Vântul Cel de viaţă făcător, iar şoapta Lui să te doară de la durerea Lui, şi să te laşi mereu născut din durerile Duhului Sfânt, Care iarăşi naşte lumea prin dureri de facere.

O, poporul Meu, Duhul Sfânt Mângâietorul să fie semnul Meu de peste tine, ca să-Mi uşurezi lacrima Mea cea de la om. Semn mare să fii între fiii oamenilor care nu-L iubesc pe Dumnezeu cu trăirea lor, cu jertfa lor cea sfântă, căci viaţa sfântă este mai mare decât orice jertfă, şi nu este jertfă care să se poată măsura cu viaţa Mea cea sfântă din om, viaţa care iubeşte pe Dumnezeu, iubind din om.

omul sfânt nu trebuie să aibă voia sa pe pământ. Te-a strâns Domnul din loc în loc în chiticele ca să te înveţe viaţa şi ca să ţi-o probeze şi să ţi-o privească mereu înăuntru şi în afara ta, şi te-a învăţat de curând să nu iubeşti să stai ca în casă la tine în curţile binecuvântării Sale pentru cei iubitori şi ascultători de Dumnezeu. E păcat să stai în voile tale în curţile Domnului, poporul meu. Tu ai mereu de învăţat, căci cuvântul cel din cer se lasă mereu peste tine cu viaţa lui, căci este dătător de viaţă. Tu, fiule, nu eşti dator fratelui tău, ci eşti Domnului dator, şi aceasta înseamnă şi mai mult, înseamnă tot, că tu nu trebuie să trăieşti înăuntru şi în afara ta ca şi omul de pe pământ. Tu ai fost chemat la lucrarea vieţii, la lucrarea sfinţilor, iar sfinţii n-au stat pe pământ fără lucrarea vieţii mereu peste ei. Ei au trăit pe pământ iubind în Domnul, nu în ei, dar tu poţi singur pricepe cum vine aceasta ca să stai în Domnul şi nu în tine? Iată, sfinţii mă ştiu pe mine trâmbiţă a Domnului, şi trec şi ei spre tine, ca să-ţi spună ei cum trebuie să trăiască sfinţii pe pământ. Amin.

O, sfinţilor le este dor de viaţă în oameni. Aşa a spus Domnul despre noi. Ne este dor să iubească oamenii viaţa aşa cum am iubit-o noi pe pământ şi în cer, căci tot pe pământ se iubeşte în cer, iar altfel nimeni nu intră în această ţară dacă pe pământ nu au dobândit-o pe ea. Nestricăciunea trupului trebuie lucrată de cel credincios, şi trebuie prin iubire lucrată, şi ea nu se capătă în dar. Ea se lucrează şi se aduce în dar Domnului, spre desăvârşirea Sa în om, aşa cum şi noi am lucrat Domnului viaţă în noi, şi de aceea suntem acum fiii vieţii, şi de aceea grăim peste pământ prin venirea Domnului la cei ce cred venirii Lui de acum.

Viaţa se încearcă dacă este în om, şi prin umilinţă se încearcă ea, căci cel sfânt trebuie să semene cu Domnul, Cel încercat prin multă umilinţă, prin multă suferinţă pe pământ, căci S-a lăsat în toate încercat şi ispitit, în afară de păcat. Iată-L! A fost fără de păcat, şi a fost Cel mai umilit, Cel mai blând, Cel mai smerit, şi apoi a rămas pentru pildă peste omul care se naşte din păcat, şi care poate apoi dacă voieşte, dacă iubeşte viaţa, să se nască din Cel fără de păcat, din Domnul, ca să fie făptură nouă, aşa cum este scris în Scripturile care au viaţă în ele.

Viaţa se încearcă dacă este în om, prin iubirea sau prin neiubirea de fraţi. Cine voieşte să fie frate, acela trebuie să fie iubitor de fraţi, căci altfel nu are fraţi unul ca acela, iar taina şi lucrarea frăţiei este mare, şi este din Dumnezeu dacă este, şi altfel ea nu este, căci cea din Dumnezeu este cea măsurată şi nu cea din om lucrată. Domnul a făcut mai întâi lumea cea nevăzută, dar pentru că omul este fără de pricepere din cer, nu înţelege cine îi măsoară lui viaţa pe pământ. El nu şi-o poate măsura, dar nici aceasta nu ştie omul, şi ar trebui să ştie şi mai mult decât aceasta măcar cel ce voieşte viaţa. Omul nu este niciodată singur, şi nimic nu vine peste el decât din măsura socotită bine de lumea cea nevăzută atât cât omul nu pricepe şi nu vede. Iată, nimic nu poate fi peste om decât după măsura lui, chiar şi când el judecă pe fratele său, căci dacă el aceasta merită, aceasta vine peste el, iar judecata făcută de om aduce aceeaşi lucrare asupra omului. Noi, sfinţii cerului, am învăţat puterea vieţii şi ne-am deprins pe pământ să biruim slăbiciunile ei şi judecata ei, şi am făcut aceasta prin iubire, nu numai prin credinţă, căci dacă Avraam credea şi nu iubea cu puterea iubirii cea din Dumnezeu, el n-ar fi putut cunoaşte pe Domnul când a venit la el în chipul Treimii cereşti, Care Se numeşte Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.

Noi, Verginico, am spus poporului tău ce este puterea vieţii. Ea este iubirea cea pentru credinţă, şi suntem plini de pace că în ziua aceasta de sfinţi, noi am grăit peste pământ. Amin.

Dintre cei sfinţi, doresc şi eu viaţă sfântă în poporul meu, iar cel ce stă la învăţat viaţa, acela trebuie mereu învăţat, ca să nu uite şi ca să-i fie ţinută trează viaţa şi puterea ei. Amin.

O, poporul meu şi al Domnului meu! Între frate şi frate trebuie să fie Domnul mereu viu, mereu mărturisit, şi numai aşa sunt fraţii fraţi, căci unde nu e şi Domnul nu este nici omul, iar în poporul Domnului sunt şi vor fi numai cei ce iubesc pe Domnul în chip văzut şi mărturisit, ca şi cum Domnul este în trup între cei ce iubesc să trăiască aşa, căci unde este El cu putere, acolo este duhul frăţiei, de la care se naşte duhul iubirii de Dumnezeu între oameni.

O, omule care te cauţi numai pe tine în tine şi în aproapele tău, iar pe Domnul nu-L asculţi! Tu nu-L vezi pe Domnul, dar Domnul te vede tot ce eşti şi ce faci. Tu nu-L auzi pe El, dar El te aude tot ce spui şi ce vrei şi ce eşti, şi vine vremea să vezi că este aşa. Te învăţ, dintre sfinţi să cauţi cu sfinţii, nu cu tine, nu cu cel cu care te asemeni tu, şi nu în tine să cauţi. Caută pe cel ce ştie să te înveţe viaţa, căci îngâmfarea face din om ţărână şi orbire, şi apoi suferinţă în cer şi bucurie diavolilor care stau prin om stăpâni pe pământ, dar pământul este al Domnului. Amin.

Te îndemn, poporul Meu, să nu iei în deşert numele Meu şi cuvântul Meu, ci să-l împlineşti, că fără împlinirea lui peste tine tu nu ai putea fi ocrotit, fiindcă fiecare este ocrotit de viaţa lui cea sfântă dacă o are, dacă o împlineşte în el înaintea Mea. Voiesc să-Mi fii popor păpuşă, dar taina aceasta şi adâncimea ei, tu trebuie s-o pricepi şi s-o crezi apoi, căci dacă omul nu ştie ce trebuie să fie el înaintea Mea, nu-şi poate lucra fiinţa pentru Mine, nu se poate da Mie ca să-l fac pe el voia Mea şi să rămână el înaintea Mea pentru lucrul Meu cu el. E mare minune să am Eu sfinţi pe pământ şi să Mă sprijin cu ei şi să le fie lor milă de Mine şi de durerea Mea cea de la om. Viaţa cea cu bucurii pe pământ este viaţă fără de rod, dar viaţa cea cu lucrul Meu în om este viaţă sfântă în care nu încape semeţie omenească, ci încape lucrul Meu cel pentru răscumpărarea omului de sub viaţa lui cea fără de ascultare de Dumnezeu. Viaţa sfântă nu se poate numi aşa decât dacă poartă în ea rodul milei de Dumnezeu, duh iubitor de oameni ca să-i tragă pe oameni la Tatăl, căci când Eu am plecat la cer după ce am înviat, am zis că lucrarea Mea este să-i trag pe toţi la Tatăl, iar omul cel cu viaţă sfântă trebuie să poarte în el lucrarea Mea, şi numai atunci se numeşte întreagă şi sfântă lucrarea lui şi viaţa lui înaintea Mea, voia lui în voia Mea şi voia Mea în voia lui, ca păpuşa care este purtată de mână de duhul stăpânului care o face pe ea.

Omul înţelepciunii pământeşti îşi face mereu păpuşi, mereu făcături care ascultă apoi de el, iar duhul lui satana se bucură împotriva Mea şi stă tare ca un biruitor peste Mine prin omul cel fără de Dumnezeu pe pământ, şi care îşi are de stăpân peste el mintea lui. Eu însă Mă bucur de omul cel cu viaţă sfântă şi care se face sălaş al Meu cu mintea lui, cu voia lui, aşa cum a fost proorocul Ilie în mijlocul lui Israel, poporul care lua numele Meu în deşert închinându-se minţii şi voii lui şi uitând de calea vieţii, şi iată, e mare lucrare să fie a Domnului calea vieţii omului, viaţa şi inima lui, şi suspină sfinţii Mei din pricina omului care nu poate să se facă după adevăr fiu al lui Dumnezeu pe pământ.

– O, mamă născătoare a Mea şi pururea fecioară cu trupul! Eu plâng ca tine, şi în tine plâng cu tine după înfeciorirea sufletului şi a inimii omului, mamă. Pilda cu fecioarele cele înţelepte şi cele nebune arată omului că fecioria trupului nu-l ajută pe om să dobândească împărăţia cerurilor şi intrarea la masa cea veşnică a nunţii Mele, a venirii Mele cu veşnicia, mamă. Iată, trupul nu foloseşte la nimic, mama Mea, căci duhul este cel ce dă viaţă şi mântuire, şi el este cel fecioresc, omul cel fecioresc care-L poartă pe Dumnezeu în el, nestricând Duhul lui Dumnezeu înăuntrul lui, căci Duhul lui Dumnezeu este Cel ce-l înfecioreşte pe om înăuntrul lui şi apoi în afara lui, în afara trupului omului cel văzut de oameni. Omul cel duhovnicesc este cel ce lucrează ca Dumnezeu şi nu ca omul care lucrează în numele Duhului lui Dumnezeu, căci Duhul lui Dumnezeu în om nu stă în cuvânt, ci stă în putere, stă prin faptele duhului, care lucrează prin împlinirea lor semnele lui Dumnezeu pe pământ, precum este scris. Amin.

Duhul proorociei să nu-l dispreţuiţi, fiilor. învăţaţi să-L primiţi pe Dumnezeu Stăpân peste voi în toată clipa şi mişcarea voastră, şi veţi fi cei mici, cei smeriţi ca Dumnezeu, cei născuţi din Dumnezeu, cei învăţaţi de Dumnezeu. învăţaţi taina înfecioririi, căci mama Mea Fecioara M-a purtat în ea, şi a avut trupul fecioresc. Amin. Cel ce Mă poartă în el ca mama Mea Fecioara, acela este cel înfeciorit de trupul şi de cuvântul lui Dumnezeu, Care intră şi iese apoi şi Se slăveşte cu lucrarea Lui, făcându-l pe om slava lui Dumnezeu, slavă care nu tânjeşte după slavă, ci după Dumnezeu, şi aşa fii voiesc Eu să nasc pe pământ din cuvântul facerii Mele prin duhul proorociei, care cârmuieşte de la Mine, şi aşa împărăţie voiesc Eu să aşez înaintea Mea când vin, ca să vin apoi, poporul Meu, să vin şi să fiu asemenea cu fiii care sunt asemenea Mie, şi atunci ei Mă vor vedea aşa cum sunt, după cum este scris. Amin.

O, poporul Meu, o, tată, învăţătura peste cei ce Mă cred prin credinţa lor în Dumnezeu nu poţi s-o pui peste ei cu cartea Mea în mână şi din carte, şi poţi s-o pui aşa cum am pus-o Eu, Care din viaţa Mea îmi învăţam ucenicii, nu din cartea cea de pe masa legii. Tu însă ai pe masa ta de la Mine dată cartea iubirii, nu cartea legii cea pentru păcat. Tu ai cartea venirii Mele la tine cu învăţătura cea pentru viaţă veşnică şi fără de păcat în fiinţa şi în fapta ta şi în iubirea ta cea pentru Dumnezeu şi pentru om, şi ai dată de la Mine pacea Mea aşa cum o am Eu în Mine, tată. O, fiule, nu înţeleg nimic din Dumnezeu cei ce se fac învăţători peste oameni în numele Meu, zic ei. O, tată, omul nu trebuie supus, ci trebuie iubit, adică trebuie învăţat, căci voi nu sunteţi prin supunere unii sub alţii fără Mine, ci sunteţi prin chipul Meu din voi dacă sunteţi.

O, poporul Meu de peste tot, te strig, tată, la viaţă cu iubire în ea, căci iubirea îl vindecă pe om de păcat şi se poartă ca o mamă cu fiii ei şi-i povăţuieşte pe ei. O, nu mai sunt duhovnici pe pământ, nu mai sunt! N-au oamenii cum să mai vină la Dumnezeu, căci omul de rând ştie că Dumnezeu este acolo unde oamenii Mi-au luat căsuţa şi hăinuţa şi unde cei ce stăpânesc peste ei cumpără şi vând sufletele oamenilor şi tainele lui Dumnezeu, dar Domnul e în inima omului, numai să fie trezit omul spre această comoară din el şi spre împodobirea ei apoi, şi iată, nu au oamenii învăţător pentru această înţelepciune peste ei. Cei ce învaţă pe om nu Mă au pe Mine de iubire a lor, nu Mă împart pe Mine cu învăţătura Mea, ci o împart pe a lor, spre folosul lor, nu spre folosul omului, căci iubirea îl vindecă pe om de păcat şi de sine atunci când ea lucrează peste om, şi ca o mamă se poartă cu fiii ei şi îi îngrijeşte îndelung până ce iubirea ia faţă în ei, numindu-se ea împărăţia Mea înăuntrul omului credincios şi iubitor.

vai celor ce n-au voit şi nu vor să domnesc Eu peste ei, şi scris este despre ei: «Cei ce n-au voit să domnesc peste ei vor fi luaţi şi puşi în foc». Iată, lumea este focul acesta, iar un creştin nu mai poate fi sfânt în mijlocul lumii, cu lumea de mână, căci statul cu lumea îl murdăreşte pe el, îi murdăreşte haina şi casa şi mersul şi mintea şi dorirea şi rugăciunea şi privirea şi simţirea şi toate cele ce nu pot cu Dumnezeu când sunt în lume. Am spus poporului Meu să nu aducă lumea în casa lui, în ograda lui, că lumea are trupul întinat şi îl spurcă pe creştin şi pe toate ale lui. L-am învăţat pe cel ce crede în Mine să-şi facă pârtie cu apă sfinţită când trece prin lume, dar nicidecum să aducă lumea în locuinţa lui cea păzită de îngeri pentru el. Vai de cel ce cade în nepăsare de suflet! O, nu vrea cel neascultător, nu vrea să asculte! Iată, aşa se dovedeşte neghina atunci când vine vremea.

Te învăţ, poporul Meu, să nu dai pe nimic iubirea cea pentru sfinţenie, tată, şi paza Mea din partea ta, căci tu eşti sprijinul Meu pe pământ şi-Mi trebuie casă sfântă ca să pot veni, ca să pot fi în lume şi să fiu lumină a lumii din mijlocul tău. Nimic să nu iubeşti ca şi sfinţenia; ea te scapă de moarte, iar iubirea dintre fraţi să fie mare, căci sfinţenia se hrăneşte cu iubirea Mea cea dintre fraţi, iubirea care vindecă omul de păcat, şi pe care lumea n-o cunoaşte, tată.

Hristos a înviat, poporul Meu de pe pământ, şi te vreau sfânt prin lepădare de sine, nu numai sfinţit, tată. Cei sfinţi au avut şi au puterea Mea în ei, iar cei sfinţiţi sunt cei purtaţi de cei cu puterea Mea în ei, de cei sfinţi ai Mei prin lepădare de sine, tată. Popor de sfinţi voiesc să am, ceată de sfinţi voiesc să am în poporul Meu, între cei ce se ridică să creadă în venirea Mea cea de acum cu judecata multora şi cu izbăvirea multora. Cei ce se leapădă de sine sunt cei ce iubesc mult şi cei ce li se iartă mult, iar iubirea este cea mărturisitoare înaintea celor necredincioşi de pe pământ, şi este a celor sfinţi.

Păstrează-te în sfinţenie, poporul Meu, iar sfinţenia are sfială, are frumuseţe mare în om, purtare aleasă în om, tată. Ea veghează mereu, mereu pentru ea în om, căci ea iubeşte pentru Dumnezeu în om, ea, şi nu omul, căci omul este neputincios.

O, poporul Meu, omul nu trebuie să creadă că poate, căci voinţa pentru toate stă la Dumnezeu şi nu la om, iar omul trebuie să nu păcătuiască dacă voieşte să vrea Dumnezeu pentru el. Nimeni, nimeni şi nimic nu-i poate face rău omului decât păcatul lui, păcatul din el, pentru care nimeni şi nimic nu are vină în afară de el întru totul. O, n-ar mai fi duh de judecată între om şi om dacă omul ar vrea să creadă desăvârşit ceea ce Eu am spus acum despre vina omului cea de ieri şi cea de azi şi cea de mâine, şi atunci ar avea omul umilinţă şi nu judecată în el. Vai celui ce nu are cine să-i îndrepte viaţa şi vina şi să-l împace cu Dumnezeu, căci omul singur nu poate face aceasta, de vreme ce este vinovat de păcat, ci îi trebuie mijlocitor pentru vina lui, pentru viaţa lui, pentru patima lui, şi iată, numai umilinţă în toată clipa îi trebuie lui pentru vindecarea lui de păcat, şi apoi îi trebuie iubire pentru Dumnezeu, iubire mare, căci femeii păcătoase i s-au iertat păcatele numai pentru că a iubit pe Dumnezeu cu putere, cu putere multă, tată. O, iată ce face iubirea pentru Dumnezeu în om! Cel ce iubeşte mult această lucrare de cuvânt, lucrarea Mea de venire iarăşi cu salvarea din păcat a omului, i se iartă lui păcatele numai pentru atât, numai să văd Eu la el toate câte erau în inima femeii păcătoase, care a venit după Mine cu lacrimi de pocăinţă şi cu iubire fără margini pentru fiinţa Mea, pentru lucrarea Mea peste om, şi fericit este la Mine cel care Mă cunoaşte şi Mă urmează apoi cu multă iubire, după ce M-a aflat în acest izvor, cu care Eu vin acum pe pământ. Amin.

Naşterea cea de sus, aceasta este dorirea Mea peste om, dorire care Mă arde în piept, poporul Meu. Sfinţirea ta este cărarea Mea spre tine, iar tu să fii ca Mine, blând şi smerit cu inima, şi să stai cu credincioşie înaintea Mea pentru lucrul tău cu Mine, că am nevoie mai mult decât oricând de fii cu credincioşie, iubitori şi plini de dor de cer în ei, căci cerul este scaunul Meu de domnie, poporul Meu, şi de pe el împărăţesc peste tot şi peste toate dacă-l am în om. Amin.

O, ai grijă să-L mărturiseşti pe Dumnezeu Cel dinăuntrul tău trăitor şi lucrător când tu îţi faci semnul sfintei cruci pe trupul tău, fiule al cuvântului Meu. O, ai grijă, tată, să fii creştin adevărat, ca să nu faci spre osânda ta semnul crucii pe trupul tău, ca să nu-L foloseşti spre osânda ta pe Dumnezeu. O, ai grijă de învăţătura Mea de peste tine, citeşte-o mereu, poporul Meu, citeşte-o şi împlineşte-o, tată, căci dacă n-o citeşti, o calci, tată. O, ai grijă de Dumnezeu în duhul, în sufletul şi în trupul tău. Nu fi popor fără cruce, nu fi popor fără Dumnezeu. Ai grijă, fiule, căci crucea înseamnă ascultare şi nu altceva înseamnă ea, ci înseamnă ascultare şi sfinţenie, iar voia Mea este sfinţirea ta. Sfinţeşte-te, fiule, sfinţeşte-te, poporul Meu, căci prin sfinţenie vei fi tu fiu al ascultării, fiu al iubirii, căci iubirea înseamnă ascultare, poporul Meu. Amin, amin, amin.

– A Ta este toată mărirea, Bunule Păstor, iar a noastră este mărturisirea, căci noi suntem mlădiţele Tale, precum am fost şi pe pământ, căci Te-am mărturisit pentru că Te-am iubit cu suflet feciorelnic, în care n-au mai intrat alţi dumnezei dacă Te-am iubit. O, mare este taina sufletului feciorelnic, care-l face pe cel credincios să Te mărturisească tuturor pe pământ! Numai sufletul care poartă în el alţi dumnezei, numai aceluia i se leagă limba ca să nu Te mărturisească numai şi numai pe Tine facere a sufletului său. Cel ce Te are pe Tine facere a sufletului său nu mai judecă făptura, căci Te are pe Tine iubire a sufletului său, fiindcă Tu eşti Dumnezeu, nu omul este.

iată, poporul Meu, sufletul feciorelnic este mai mare decât trupul cel feciorelnic. Cel ce este feciorelnic cu sufletul nu se duce după alţi dumnezei, nu se duce, tată, ci îl iubeşte pe Domnul cu inima în care el petrece şi cu cugetul în care se desfată în Domnul, şi nu are alt dumnezeu afară de Mine, şi se aseamănă cu Avraam şi cu David, al cărui nume Eu, Domnul, îl port pe pământ, Eu, şi cei ce sunt ai Mei. Amin.

O, e mare taină sufletul feciorelnic, poporul Meu, şi va fi să-ţi grăiesc ţie despre această taină, tată, iar tu să te gândeşti bine la ea şi să te aşezi în ea, tată, căci nu va rămâne piatră pe piatră din tot ceea ce şi-a făurit omul pe pământ, ci va rămâne omul faţă în faţă cu Dumnezeu, şi fericit va fi cel ce învaţă bine să spună mai dinainte: «Domnul a dat, Domnul a luat, binecuvântat să fie numele Lui», căci nu va rămâne înaintea Mea decât numai omul şi trupul lui, sufletul şi sălaşul lui, care vor da răspuns la Dumnezeu pentru viaţă, şi de aceea am spus Eu că mai fericită este o stârpitură, care n-a gustat lumina vieţii pe pământ, decât cel ce a ştiut că este Dumnezeu în acest cuvânt şi nu şi-a păstrat feciorelnic sufletul său, cel zidit de Dumnezeu în el.

O, poporul Meu cel învăţat de Dumnezeu, o, fiilor, mergeţi, tată, lin spre cer. Nu cumva să vă puneţi piedică unii altora pe calea salvării sufletelor voastre şi a trupurilor voastre, tată. Uitaţi-vă pe şosea cum merg maşinile. Cât de atenţi trebuie să fie cei ce le conduc pe ele ca să nu facă greşeli pe cale şi moarte pe cale şi pedeapsă pentru cei ce nu merg cu atenţia întreagă în toată clipa pentru viaţa fiecăruia de pe cale! Luaţi pildă mare din aceasta ce vă spun şi mergeţi lin spre cer şi nu vă puneţi piedică unii altora pe cale, tată. învăţaţi să nu fiţi împiedicaţi, şi învăţaţi să nu puneţi piedică, şi învăţaţi să mergeţi lin pe cale, ca nu cumva greşind pe cale să vi se ia dreptul de a vieţui printre vieţi, căci viaţa este scumpă, tată. Eu, Domnul, sunt iubirea cea nebănuită de om şi sunt cu omul pe cale şi tainic îl cârmuiesc pe el, dar la voi nu sunt tainic, ci vă grăiesc învăţându-vă prin duhul proorociei, tată, prin cartea care vă învaţă pe voi cum să mergeţi pe cale necălcând peste cele cerute de carte, tată, fiindcă am spus că nu Eu voi judeca pe om, ci cuvântul cărţii gurii Mele, tată, iar îngerii se uită în carte când îi fac omului întrebare pentru greşale, şi cartea cea scrisă, şi nu îngerii îl judecă pe cel ce calcă cele scrise în carte, aşa cum vedeţi voi şi pe pământ când mergeţi pe cale cu maşina şi sunteţi adesea întrebaţi cum mergeţi. O, mergeţi lin, tată, ca să nu fiţi opriţi din mers, iar dacă sunteţi opriţi pentru întrebare, să nu fiţi găsiţi cu greşale, fiilor, ci să fiţi găsiţi atenţi şi să vi se ureze de bine pe cale.

O, ce puţini oameni au mers bine pe cale pe vremea când Eu, Domnul, am trimis spre lămurire potopul pe pământ! Când a fost să intre omul în barca salvării omului, au intrat în ea puţini oameni, puţini de tot, dar au intrat multe păsări, multe animale, fiilor. Iată ce puţini oameni iubesc pe Dumnezeu, Care este viaţa omului! Sufletul feciorelnic însă îl iubeşte pe Dumnezeu, iar în vremea cercetării lui îl ascultă pe Domnul, Care iese înaintea omului şi-i spune primejdiile de pe cale şi îl învaţă pe el salvarea lui, aşa cum pe Noe l-a învăţat.

O, poporul Meu, în corabia lui Noe au intrat animale şi păsări cu multul, dar oameni au intrat puţini de tot, tată. Sufletul cel feciorelnic al animalelor şi al păsărilor iubeşte mult pe Dumnezeu şi are grăire cu El şi are vestire de la El şi are fire de la Dumnezeu. O, dacă ar fi omul ca păsările cerului, aşa cum Eu i-am spus să fie, nu şi-ar mai pierde omul sufletul pentru cele făcute de el, căci omul are de la Dumnezeu dacă are mulţumire în suflet. El însă se leapădă de Mine pentru lăcomie, aşa cum a făcut Adam, şi se leapădă prin păcat şi pentru păcat, şi greu se mai întoarce apoi.

Pace ţie, poporul Meu! îndumnezeirea ta este tot ceea ce-ţi doresc Eu ţie. Nu uita că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău! Nu uita aceasta! Cel ce uită pe Dumnezeu, acela se face slujitor la idoli. Pune-ţi veghea la probă, tată, căci Eu am zis tuturor: «Privegheaţi!». O, priveghează, poporul Meu! Din zori şi până-n zori priveghează, tată, şi Eu voi fi Izbăvitorul tău în vreme grea, după cum vezi că sunt, şi va rămâne pe pământ numai cel ce-L iubeşte pe Dumnezeu lucrând iubirea Lui şi faţa Lui în el, numai acela, poporul Meu. Amin, amin, amin.

Iar acum grăim şi noi, Doamne. Iubirea noastră cea arzătoare, iubirea mironosiţelor Tale pune-o, Doamne bun, în toate fiicele care s-au făcut după adevăr, şi încă se fac lângă ele fiice şi mirese ale iubirii de Dumnezeu! Le îndemnăm iar şi iar pe ele să fie purtătoare de sfinţenie cu duhul, cu trupul şi cu sufletul, şi în acestea ale lor să ardă iubirea Ta. Noi, ucenicii şi uceniţele Tale, nu ne mai iubeam unii pe alţii decât ca Tine, decât pe Tine şi numai pe Tine, iar unii pe alţii ne întăream în iubirea de Tine, uitându-ne unii la alţii pentru flacăra din noi cea pentru Tine, cea mărturisitoare, şi care lumina de aproape şi de departe, Doamne. Am dat de la noi viaţa cea fără de Tine şi am ars pentru Tine apoi şi ne-am făcut torţe aprinse în lume şi Te-am mărturisit, iar Scripturile Tale de atunci ne mărturisesc cu Tine. Le îndemnăm pe fiicele poporului Tău, şi pe toţi îi îndemnăm să se poarte cu priviri smerite, cu simţiri cereşti înăuntrul lor, şi cu dorul după Tine să trăiască pe pământ şi să Te împartă de-a pururi prin viaţa lor trăită întru Tine, şi nimic spurcat, nimic întinat să nu caute să aibă în inimi şi în simţiri, şi purtători de sfinţenie mare să fie fiii şi fiicele Tale din zilele acestea, că vremea este cu întuneric şi este ascunsă şi gata să se arate cu întunericul ei, dar sfinţii o vor birui pe ea, având în faţă la război pe Mielul Tatălui, pe Tine, Doamne, căci Tu vei fi Biruitorul, fiindcă aşa este scris. Amin.

Voi, toţi cei care vă apropiaţi de izvor ca să învăţaţi viaţa ce va să fie, naşteţi-vă de sus, ca să nu mai fiţi de jos, şi apoi faceţi-vă vase ale sfinţeniei, învăţând aceasta din Scripturi şi din cuvântul cel nou al lui Hristos Cel înviat! Nimic spurcat, nimic întinat în gând şi în faptă, nimic trupesc să nu mai rămână în voi, ci numai iubirea Lui şi focul ei, care mistuie în voi orice urmă de păcat, pentru ca apoi să fiţi făptură nouă, şi aceasta este taina pentru care Domnul a venit atunci şi acum pe pământ, şi omul va fi să fie casa lui Dumnezeu, aşa precum Domnul l-a făcut să fie. Amin.

Privire sfântă, purtare sfântă, hăinuţă sfântă, iubire cu cuvioşenie şi multă lucrare de Duh Sfânt să se nască din voi, fii şi fiice ale neamului cel nou, care aşează pe pământ popor de sfinţi, popor al lui Hristos. învăţaţi, o, învăţaţi să-L măriţi pe Domnul Cel mărit, şi aşa să-L bucuraţi, şi aşa să vă bucuraţi întru a Sa venire la voi, şi nu va fi pe pământ neam care să vă supună, căci Hristos este mare, şi are cu El întru venirea Sa cetatea cea de sus a sfinţilor, oştire fără de număr, şi biruieşte Domnul. Amin.

Hristos a înviat! Aşa salută, Doamne, ucenicii şi uceniţele Tale pe cei pentru care Domnul lor a murit şi a înviat. Amin, amin, amin.

Amin, amin zicem vouă, fii ai bisericii Domnului, născută prin cuvânt şi având nume mare: Noul Ierusalim! Amin, amin zicem vouă: iubiţi pe Domnul din toată inima şi cugetul şi sufletul, şi din această iubire să aveţi lucrarea cea unii peste alţii, ca nu cumva să cădeţi din Dumnezeu şi să pierdeţi apoi taina iubirii şi lucrarea ei, căci iubirea este cea care nu cere răsplată, şi nu altfel este ea, iar dacă este altfel, nu este ea, ci este vrăjmaşul ei. Voi însă feriţi-vă de orice fel de desfrânare, de orice plăcere a inimii, care nu duce spre slava Domnului şi spre unirea cu El. Temeţi-vă de iubirea de sine, care nu-l lasă pe om să vină la Domnul şi care nu-l lasă să stea cu El şi după El şi pentru El! Temeţi-vă de neveghe peste voi! Staţi sub veghe, fiilor, căci pe cei fără de veghe peste ei îi ia iarăşi diavolul cu cârligul şi îi trage afară şi iarăşi îi aşează pe ei să facă pe cele ale firii lor cea de dinainte. Temeţi-vă de vorbiri nevegheate şi neîmpărtăşite apoi, prin care aţi văzut cum au căzut din Domnul cei ce au lucrat aşa, îngreuindu-li-se apoi conştiinţa. O, temeţi-vă de simţăminte străine de Duhul Sfânt, căci păcatul începe cu mititelul lui, şi îl duce pic cu pic la lâncezeală de suflet pe om, şi la deznădejde îl duce apoi, şi la nepăsare îl duce pe cel ce găzduieşte în el altceva decât pe Duhul Sfânt de împlinire şi de lucrare a sa! O, temeţi-vă şi feriţi-vă de gânduri păcătoase, de priviri nesfioase şi care nu poartă în ele sfinţenia, de mişcări necuvioase, de simţiri trupeşti, de nedragoste de Dumnezeu, fiilor! Pe cât vă stă în putinţă căutaţi să fiţi aşa cum am fost noi, plini de Evanghelia Duhului Sfânt între noi şi peste oameni, căci lucrarea cea lucrătoare a Evangheliei vă ţine în sfinţenie şi în Duhul Sfânt, aşa cum pe noi ne-a ţinut cât am lucrat pe pământ.

O, cel ce se iubeşte pe sine nu poate să împlinească cuvântul Meu dacă-l ia pe el de la tine, poporul Meu de azi din români. Omul este prea legat de trup şi de rodul trupului său şi nu se poate lăsa de plăceri, şi se încântă cu ele ca să nu Mă iubească pe Mine, dar Eu caut pe cât pot şi veghez pe cât pot ca să am un popor mare, şi în el fii cu sufletul sfânt, precum Eu l-am pus în om, şi caut să fie curat cu inima, curat cu mintea şi cu dorirea, şi caut să-l fac să caute după Mine cu dor cel ce vine să fie în turma Mea de nou Ierusalim, iar dacă vine altfel, nu stă, nu-l ţine în Mine duhul său pe unul ca acela, şi apoi el se dă pe faţă că s-a iubit pe sine lângă Mine, şi se întoarce apoi întru ale sale cu lărgime, căci pildă mare am rostit Eu acum două mii de ani când am spus că împărăţia cerurilor se aseamănă cu un pescar care-şi aruncă năvodul în mare şi se prind în el peşti mari şi mici; pe cei mici îi aruncă înapoi în mare, iar pe cei mari şi-i opreşte pentru sine şi îşi face în ei împărăţie, şi Eu sunt Cel ce fac această lucrare, Eu sunt Pescarul, căci Tatăl de aceea M-a trimis acum după om pe pământ, învăluit în cuvânt, şi tot aşa au lucrat şi tot aşa lucrează şi ucenicii Mei, căci au lucrul lor din Mine. Amin.

O, priveghează, priveghează pentru lucrarea Mea cu tine, poporul Meu, căci tu eşti mic, dar Eu sunt mare cu tine pe pământ. Ascultă tu acum glasul trâmbiţei Mele peste tine şi nu slăbi în veghe, tată, ci cântă, cântă cântarea cea de biruinţă, căci cerul stă să te asculte şi să se bucure de Mine şi de tine, şi să-şi adune mângâiere cerul, poporul Meu. Amin.

– Sun, Doamne, din trâmbiţă şi grăiesc poporului să asculte de grăirea Ta cu el, spre bucuria Ta şi a mea şi a sfinţilor Tăi, iar eu în ziua mea de serbare între sfinţi îmi îndemn poporul să se îmbrace în mare sfinţenie din zi în zi mai mult, căci Tu ai de biruit cu sfinţii pe pământ pentru sfinţii din cer, care aşteaptă cu dor şi cu durere răscumpărarea sângelui lor, dat pentru credinţa în Tine a omului de pe pământ şi pentru dragostea lor de Tine, Doamne.

O, popor de la izvor, trezeşte tu veghea şi credinţa în toţi cei care au fost la masa cuvântului lui Dumnezeu în vremea acestei lucrări; trezeşte-i şi pe cei ce au plecat de pe pământ, şi pe cei ce mai sunt şi spune-le să se aşeze în veghe şi în sfinţenie, ca să fie biruinţă bună şi pentru ei, căci fiecare îşi pregăteşte hăinuţa sa pentru masa cea de nuntă a Mirelui Hristos, Mirele neamului român, Care Îşi are întinsă masa nunţii acum pe vatra acestui neam ca să vină la ea meseni credincioşi şi sfinţi şi care să biruiască pentru Mielul Tatălui şi cu El, spre mântuirea lor cea de la El.

Minune a Sa te are Domnul pe pământ între oameni acum, poporule iubit, şi altceva nu mai are Domnul pe pământ acum, ci are satana împărăţie mare în om şi peste tot pe pământ, dar împărăţia lui Dumnezeu este cu putere şi este cu cei credincioşi şi nu poate nimeni s-o biruiască pe ea, căci ea este cea nevăzută, şi de aceea este. Fiţi împărăţia lui Dumnezeu fiecare din voi, că numai ea va mai rămâne pe pământ, numai Dumnezeu, iar tot ce nu e pe pământ locaş al Său, toate vor arde câte nu sunt cu El.

O, poporul Meu, cuvântul Meu este lumina Mea, lumina cea din Mine. Când tu te faci cuvântul tău, atunci şi tu eşti lumina cea din tine, omul tău cel dinăuntru, care iese ca să fie văzut cu cele din el. Cel ce lucrează aşa este cel ce se vede, iar cel ce nu lucrează aşa nu voieşte să fie văzut.

Să înţeleagă toţi taina cerului cu omul şi să înveţe omul să fie şi să se dea cerului pe pământ, că mare este taina sfinţilor în însuşi trupul lor şi în afara trupului lor, şi ei sunt puterea cea văzută a Domnului în ei din pricina luminii lor, şi fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu şi nu se vor teme de cele din ei înaintea Sa, ci vor fi cei fericiţi, cei fericiţi, poporul Meu. Amin, amin, amin.

O, poporul Meu, am martori din cer, lucrez cu sobor de sfinţi peste tine şi te îndemn la sfinţenie. Ea este ceea ce poate sta în lumină, căci este din cer în om, şi poate ţine trupul în întregimea lui când ea are viaţă în trupul omului, iar viaţa mărturiseşte lucrarea ei. O, fiilor, schimbaţi-vă viaţa după viaţa Mea, după lumină, tată, şi schimbaţi-vă cuvântul şi fapta! Iubiţi bucuriile sfinte, şi nu numiţi altceva bucurii pentru voi. O, nu vă înşelaţi pentru clipe goale! Căutaţi îngeri în toate clipele voastre, îngeri de-ai Mei, tată, nu de-ai lui satana! Şi în vorbiri şi în tăceri şi în multe câte folosiţi între voi şi voi fără de dragostea Mea în ele, pe toate le lăsaţi în judecata lui satana. Fiţi unii altora îngeri păzitori pentru cele din cer în voi şi între voi, şi nu fiţi îngeri de-ai lui satana, căci dacă nu sunteţi cereşti unii pentru alţii, pentru care stăpân mărturisiţi voi pe cele trăite între voi şi voi? Luaţi-le pe ale Mele în voi, şi între voi şi voi, că iată, ale voastre vă sfâşie veşmântul pe care trebuie să-l aveţi la masa Mea de nuntă cu voi.

O, popor fericit de cei din cer, o, fiuţ mititel, să preţuieşti pe Domnul, Care Şi-a făcut casă la tine pe pământ, şi să fie Domnul desfătarea ta, căci El te mângâie pe pământ cu cele din cer ca să te aibă El apoi mângâiere Lui în durerile Lui de la om. Taina fecioriei inimii s-o laşi mare în tine, şi numai Fiul meu Cel curat şi sfânt să stea în inima ta, numai El, căci El te-a ales mireasă a Sa pe pământ în mijlocul acestui neam, neamul român, de al cărui nume plin este cerul acum, la sfârşit de timp, când Domnul Îşi are sălaş pe vatra aceasta. Nu uita că tu eşti rodul credinţei celor credincioşi venirii Domnului pe pământ cuvânt acum, la sfârşit de timp. Nu uita să ai recunoştinţă pentru cinstea ta cea de la Dumnezeu dăruită ţie prin alegerea ta popor al Său. Nu uita numai Lui să-I slujeşti, numai Lui să te dăruieşti zi şi noapte, numai Lui să-I încredinţezi paşii tăi cei duhovniceşti şi cei trupeşti, numai Lui, fiule mic, iar diavolului nimic să nu-i laşi, aşa cum eu nimic nu i-am lăsat, şi numai pentru Domnul am fost pe pământ, numai Lui m-am dat, şi apoi m-am dat casă a venirii Lui cu trupul între oameni şi S-a născut din mine Domnul pe pământ, Dumnezeu din Dumnezeu fiind El la naşterea Lui între oameni, cale de naştere făcându-Se Lui trupul meu cel fecioresc. Ia, fiule, sămânţa Duhului Sfânt în inima ta şi creşte-L pe Domnul în ea şi naşte-L pe El în mulţi apoi, că asta ţi-a fost alegerea pe care Domnul ţi-a hărăzit-o ţie pe pământ.

O, fiilor, grăiţi cu Mine în rugăciune ca să vă dau iubire şi putere pentru post şi pentru rugăciune lângă post, ca să nimicim lucrarea diavolului de pe pământ şi din om, tată. Puterea postului este iubire şi milă şi duioşie pentru cei fără putere de iubire, fiilor, numai să iubiţi cu desăvârşire sfinţenia, firea lui Dumnezeu în voi, măi fiilor, lucrare care să nu-şi aibă oprire, tată, şi Eu vă voi mângâia pe voi, căci sunt Păstorul Cel bun, Care-şi cunoaşte oile Sale. Amin.

Le spun fiilor şi fiicelor poporului Tău să-şi întărească duhul curăţeniei de minte şi de inimă şi de trup şi duhul fecioriei să-l pună ei la temelia bisericii de nou Ierusalim, şi aceasta în mare ascultare şi vedere şi nu altfel, căci sunt mulţi care dau să facă ale legii, dar nu sunt nimic dacă nu au peste ei din partea Ta povăţuitor şi înaintemergător pentru ei înaintea Ta.

O, fii ai cuvântului Meu cel de azi, căutaţi cu rugăciune sfântă spre Dumnezeu şi căutaţi să semănaţi cu îngerii, fiilor! Viaţă îngerească să se suie la Mine din voi şi din mijlocul vostru mereu, tată, ca să locuiască îngerii Mei cu voi, măi fiilor.

O, popor al cuvântului Meu în mijlocul neamului român, fă-ţi viaţa, tată, cât mai sfântă, ca să vadă şi ca să creadă neamul român că Eu, Domnul, am în mijlocul lui pildă de viaţă, iubire de Dumnezeu în mijlocul tău, tată. Te-am învăţat în ziua aceasta şi ţi-am întărit veghea, Eu şi fiica cea sfântă, Maria Egipteanca din ceata cuvioşilor din cer. Ia, tată, şi pune peste tine podoabă de sfinţenie! Ia, poporul Meu, ia mereu, ia ca să ai şi ca să dai! Ia şi te creşte frate pe frate cu cele ce sunt ale sfinţeniei, iar cele ce dau să te strice spre păcat să le cunoşti şi să le tai din rădăcină mereu, căci tu eşti învăţat de Dumnezeu şi de veghetorii Mei de peste tine şi te priveşte Domnul mereu, şi te privesc sfinţii şi îngerii, tată.

O, pace ţie şi sfinţenie multă să am Eu, Domnul, în mijlocul tău, poporul Meu! Lasă-te învăţat, lasă-te povăţuit la orice pas, lasă-te ţinut de mânuţă cu orice pas, căci Eu te-am ales ca să te învăţ mereu, mereu, tată, şi te-am ales să am în mijlocul tău duhul învăţăturii, pe Domnul Învăţătorul, Domnul Iisus Hristos Mântuitorul în mijlocul tău, poporul Meu, popor născut din cuvântul lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.

numai cei săraci cu duhul sunt cei fericiţi pentru Domnul, căci Domnului Îi trebuie în om fericire, nu omului, fiilor, iar cine nu caută aşa cum îi spun eu acum să vadă şi să înţeleagă, acela n-a trecut prin moarte şi n-a murit încă şi nu are în el învierea Domnului. Voi trebuie să fiţi sfinţii Domnului cei de la sfârşit de timp, plini de har din Domnul şi nu din voi zidit acest har şi nu închipuit de voi, căci Domnul nu lucrează cu închipuiri, ci cu duhul adevărului, pentru care voi trebuie să luptaţi.

Sfinţeşte-te mult, popor al Fiului meu, şi sfinţeşte-ţi mintea şi credinţa! Sfinţeşte-le mereu pe acestea şi stropeşte-le mult cu harul cel de sus coborât peste tine prin cuvânt, şi tot trupul tău va fi sfânt şi de trebuinţă Domnului, precum eu I-am fost Lui. Amin.

O, e mult păcatul pe pământ, şi e amestecare mare pentru păcat. O, numai în lume să nu fie omul. Neştiinţa cea pentru păcat îl pedepseşte pe om prea greu pentru păcat şi îl ascunde sub păcat. Nu vă supăraţi, fiilor, că vă spun lucrul păcatului de pe pământ. O, nu este stăpân care să aibă slujnică şi să nu o supună pe ea sub plăcerea simţurilor lui. Nu este stăpână care să aibă slujitor sub ea şi să nu-l tragă pe el la plăcerea trupului ei cel pentru păcat. Nu este nici un om mare pe pământ care să nu tragă sub păcatul trupului lui pe cei de sub el, în fel şi chip lucrând păcat între ei, şi iată de ce l-am povăţuit Eu atât de mult pe poporul cuvântului Meu să iasă dintre fiii şi stăpânii lumii, căci vreau să-l am curat, dar e de luptat mult şi de vegheat mult şi mereu şi de îndreptat mult peste cele ce se strică şi nu stau sub veghe pentru îndreptarea lor, fiindcă diavolul e supărat foc când vede că dau să-Mi fac un popor sfânt şi că el pierde suflete şi trupuri din pricina învăţăturii Mele mereu şi a veghii mereu din partea Mea peste un popor povăţuit, care trebuie să-şi înţeleagă menirea şi să se lupte pentru viaţă fără de păcat, şi trebuie grjiă mare ca să nu cadă în ispită acest popor şi să nu se facă unii altora ispită fiii şi fiicele acestui popor, căci în lume cade omul spre păcat şi spre slăbiciunea pentru păcat numai dintr-o privire aruncată spre el cu dinadinsul, cade printr-o vorbă ademenitoare, cade printr-o mişcare necuviincioasă şi se lasă spre păcat apoi, iar Eu, Domnul, am zis prin prooroci şi iarăşi zic acum: Ieşiţi din lume, poporul Meu, ieşiţi voi din ea ca să nu gustaţi din vinul ei, din îmbătarea ei spre păcat, căci fără de veste Judecătorul va veni şi faptele fiecăruia se vor descoperi, că e noapte mereu şi e păcat mereu pe pământ, iar păcatul este noapte şi noaptea se lucrează el şi nu simte omul despărţirea de Dumnezeu în vremea păcătuirii lui, căci are putere păcatul să-l robească pe om şi e veche răceala aceasta de Dumnezeu, în care-l aduce pe om păcatul, căci Adam s-a răcit de Dumnezeu când s-a unit cu căldura cea de la păcat, şi a văzut târziu apoi această durere, căci i s-a întors împotrivă căldura pentru păcat când şi-a plătit amar plăcerea spre păcat.

Iată, nu e greu să intre omul în acest popor, ci e greu să aibă el statornicie pentru sfinţenie şi pentru Domnul, Care este Cel sfânt şi este Sfântul sfinţilor.

O, fiţi plini de rană după Domnul, şi veţi fi fericiţi să fiţi aşa, şi veţi scăpa de toate slăbiciunile voastre spre păcat, căci veţi iubi mult şi veţi căuta după Domnul şi veţi înţelege adânc viaţa şi vă veţi scula din faptele voastre moarte şi veţi lucra minuni, căci veţi iubi pe cei drepţi şi pe cei păcătoşi, pentru mântuirea lor îi veţi iubi. O, când iubeşti de la Dumnezeu o fiinţă, nu mai dai prilej păcatului între tine şi fiinţa dragă ţie, căci cu păcatul i-ai face rău şi nu s-ar mai chema că o iubeşti.

O, fii ai cuvântului Meu, folosiți, fiilor, măsura înțelepciunii lucrurilor, și cu ea să cârmuiți plăcerea Mea în voi, și a voastră în Mine, căci sfințenia este tot ceea ce trebuie să învețe și să știe și să lucreze cel credincios, iar Eu, Domnul, Îmi am locaș plăcut în el, și acela este cel ce Mă iubește și-Mi dă totul, tot dreptul, iar Eu sunt Domnul Dumnezeul lui și Mă slăvesc în el și prin el, iar altfel poate posti și tot posti omul, dar dacă nu pot Eu să locuiesc în el, cui dă el jertfa sa, și unde vrea să ajungă prin ea?

O, fiți destoinici în iubire, voi, fii ai Fiului lui Dumnezeu! Hristos a înviat pentru noi și pentru voi, iubiții noștri! O, țineți îngerii aproape de voi în toată clipa, frați iubiți, și va fi aceasta prin lucrarea sfințeniei. Ea trebuie lucrată mereu și mărturisită mereu ca să se audă și ca să se vadă, și ca să țineți diavolii departe de voi, că e primejdie mare să stea îngerii departe și să nu păzească pe creștin. Când îngerii s-au depărtat de Domnul pentru vremea patimilor și a răstignirii Lui, despre care era scris că vor veni acestea, a venit primejdia, a venit vrăjmașul și L-a dat suferinței pe Domnul, ca pe un greșit L-a dat, și putea Domnul să cheme suite de îngeri să-L păzească de vrăjmași, dar a fost așa ca să pătimească El pentru noi, și S-a lăsat El suferinței și crucii S-a lăsat.

Așadar, fiți destoinici și în veghe și frângeți-vă voia pentru voia Domnului cu voi, căci când creștinul își alege voia sa s-o facă, face aceasta cu greșeală. Atunci îi depărtează pe îngeri și apropie de el păcatul, care se apropie, și primejdia adusă de păcat.

Aveți marea datorie să fiți sfinți în toată clipa, și mereu să vă sfințiți pentru Domnul. Și cum aceasta? O, fiilor, îndeletniciți-vă mintea, și inima, cu cele ce vă sfințesc, cu cuvântul și cu fapta, și nimic care întinează și care desparte de Domnul să nu săvârșiți. Această putere vă dăruim și vă hărăzim în ziua noastră cu Domnul și cu voi în serbare, iar voi fiți primitori de daruri cerești și fiți ai lucrului cel sfânt pe pământ, o, frați iubiți.

Îndemn la sfințenie împărțim peste cei adunați la izvorul Tău de cuvânt, cu noi lângă Tine, Doamne înviat. O, e zi de mare iubire între Tine și noi și n-are hotar duhul mângâierii. O, slavă Ție pentru că suntem cu Tine în slavă! Credința în Tine este cea mai mare minune pe care poate s-o facă cei credincioși Ție, dar fără de iubire nu are farmec ea, nu are fapte ea. Așadar, iubirea cea pentru Tine hrănește credința celor ce Te iubesc și Te doresc, și nedespărțire de Tine aduc acestea, împreună lucrând în cei ce iubirea lor Ți-o dau, o, Doamne înviat. Amin.

Voi, cei ce voiți să vă sfințiți mintea și inima și viața, fugiți din preajma ispitei, stați departe de femeia cea fără Dumnezeu mare īn ea, căci femeia fără Dumnezeu īn ea are putere să omoare, are de la satana această putere de moarte peste om. O, tot pămāntul e plin de femei cu duh ușuratic, iar cele cu Dumnezeu īn ele nu stau, ci merg cu Domnul pe cale și nu opresc pe nimeni pentru ele pe cale, ci merg și atrag spre Domnul pe mulți, și aceasta prin dragostea lor dată Domnului toată, toată, căci sunt născute din Dumnezeu, și nu din bărbat luate așa cum a fost făcută femeia, și cānd eu, Adam, n-am găsit ajutor pentru mine dintre toate cele zidite de Dumnezeu, și am găsit apoi cădere pentru semeția mea.

Femeia care vrea să arate bine, care se bucură să aibă haine noi și tot felul de lucruri care atrag spre ea privirile din jur, aceea nu este cu inima curată pentru Dumnezeu, chiar dacă este ea și creștină cu ceva împliniri sau nevoințe trupești, căci inima este locașul în care trebuie să stea Dumnezeu, iar dacă inima femeii așează în ea pe un om, acolo nu mai este loc pentru Dumnezeu, ci e neliniștea și neastâmpărul, după ce femeia se aprinde cu inima pentru cineva de pe pământ, iar aceasta este simțire diavolească.

O, Tu ai arătat, Doamne, în cuvântul cel din vremea aceasta că dragostea dintre trupul femeii și trupul bărbatului este desfrânare, este cea mai neagră moarte a sufletului și cea mai grea rană pentru suflet, este ceea ce nu poate Dumnezeu îndura, și pentru care rabdă prin dureri, rabdă îndelung față în față cu această priveliște crudă pentru ochiul Său a plăcerilor trupești, clocotitoare în oameni. Iar eu de lângă Tine întăresc acum îndemnul spre sfințenie cu totul pentru toți cei care Te aleg pentru ei, sau pe care Tu îi alegi pentru Tine, și îi îndemn să nu facă încercări pentru puterea lor cea bună, ci să stea departe de orice prilej care i-ar putea slăbi cu firea, căci firea este dușmanul cel mai înverșunat al puterii sfinte din om, o, Doamne.

Îndemn toată partea femeiască să aibă grijă să nu moară cei din jur prin femeie, ci fiecare să aibă pază tare pentru mersul cel creștinesc al celor ce se aleg pentru Tine, Doamne, fie parte femeiască, fie bărbătească, fiindcă diavolul se folosește din plin și cu rod pentru el de toate clipele cele fără de veghe sfântă pentru cei ce vor cu Dumnezeu cu viața lor.

O, pace vouă, fiilor! Stați și luați bine aminte și grăiți între voi cu duhul sfințeniei și pentru el ziditori între voi. Dați de la voi orice gând călător care v-ar atrage duhul spre ceea ce nu iubește Domnul și nu așteaptă de la voi. O, fiți sfinți! Împărăția cerurilor este a sfinților, a celor ce se sfințesc pentru Dumnezeu. Așadar spuneți unul altuia despre sfințenie și despre lucrarea ei și despre paza cea pentru ea. Ea este pământul cel bun, în care sămânța cuvântului Meu răsare și rodește înmiit. Eu, Domnul, sunt cu voi. Eu sunt cu cei ce Mă iubesc urmând sfințenia și statul Meu în ei și cu ei.

Eu sunt cu voi. O, aveți grijă și voi, mereu, mereu aveți grijă să fiți cu Mine, mereu cu Mine, mereu, mereu, fiilor, mereu cu Dumnezeu. Împărăția Mea este fără de sfârșit. Așa să fiți și voi, fără de sfârșit să fiți, fără de păcat, ca Mine să fiți și voi, o, fiilor. Amin, amin, amin.

Aș vrea să Mă sprijin cu voi, și să fiți voi dorul Meu cel īmplinit, să fiți ca pruncii, ca să aveți īn voi īmpărăția Mea, fiilor, și să strălucească ea īnaintea oamenilor, și să le atragem atenția de la cele cu care ei se īndeletnicesc de pe piața cea mare a Sodomei ca să nu mai scape nici un trup de păcat.

Fiilor, fiilor, iubiți să fiți prunci, iubiți petrecerea cu cei din cer, cu sfinții cerului. O, iată ce minune este aici acum cu voi: Eu, Domnul, grăind īn mijlocul vostru și căutānd cu īmpărăția Mea īn voi. Fie să ardeți de dor după așa clipe cerești pe pămānt cu voi, ca nu cumva să le pierdeți puterea și iubirea cu care vi se dăruiesc vouă de sus, și care aduc cerul pe pămānt la voi, ca să vă am ai Mei īntr-o lume de oameni care slujesc păcatului, hrănit īn ei de duhul lui satana, căci el acum dă să īnghită pe cei ce au ales pe Domnul și să-Mi frāngă rodul, după care atāta am plāns și am așteptat.

O, fiilor, Eu sunt Învățătorul Cel de sus și vin și îi învăț pe cei ce se despart de păcat. Fiilor, fiilor, căutați să nu fiți batjocoriți de diavolul, măi fiilor care luați de la Mine cuvânt și povață. Diavolul este cel ce pune mereu și de toate în mintea și în dorirea omului și îl îndeamnă pe om la toate și la multe, și așa îl batjocorește, căci trebuie să meargă omul și să caute prin lume, printre fiii lumii să caute ceea ce îi trebuie lui, iar lumea îl botează cu ale ei mereu, și diavolul se bucură de slăbiciunile omului care iese la câmp deschis și dorește mai mult decât îi trebuie pentru viața lui, care are nevoie de sărăcie de cele de pe pământ, și de ascultare de cele din cer peste pașii vieții și ai inimii lui, numai că omul se lasă batjocorit de diavolul, iar Eu voiesc să-i cruț pe cei ce sunt credincioși lui Dumnezeu cu inima lor, o, și de aceea vin pe pământ și aduc hrană și povață și vreme de pocăință, așa cum am adus această vreme în fața celei ce păcătuia din belșug în vremea ei și s-o ajut, și s-a oprit ea atunci de la păcat și și-a salvat sufletul din mâna diavolului batjocoritor asupra omului, că slab mai este omul, măi fiilor, e slab de tot, săracul.

O, fiilor, fiilor, aveți grijă de sfințenia inimii din voi, aveți grijă mai mult decât de ce veți mânca sau cu ce vă veți îmbrăca și cu ce vă veți ocupa pentru ceea ce simte inima să vrea, și spun vouă așa ca să pot sta Eu în voi, și să nu mai stați tot voi dacă M-ați aflat, dacă v-am aflat, și ca să pot fi Eu viața voastră, fiilor, iar voi să fiți viața Mea pe pământ între oameni. O, nimic să nu vă încânte pe pământ, nimic și nimeni să nu vă atragă inima din voi. Umilința inimii, dacă aceasta îți lipsește, tu poți părăsi de tot pe Dumnezeu într-o clipă, fiule.

iată mireasa Mea, mucenița Mea, dă ea să vă aducă în dar duhul înțelepciunii ei, darul sufletului ei, căci Eu am fost în ea acest dar.

O, fii ai Cuvântului Iisus, nu m-a durut disprețul și ura celor ce mi-au chinuit trupul, că mă durea rana iubirii de Domnul, că tot o rană e iubirea de El în cel ce Îl iubește cu prețul vieții. Iar dacă rana aceasta nu este în cel ce iubește, o, e tot o iubire trecătoare cea care nu doare cu rană pentru Domnul în voi. O, cine și ce l-ar putea despărți de Domnul pe cel care Îl iubește cu rană după El? Necazurile sau lipsurile sau bogățiile, ori nemulțumirile sau păcatele? O, nu! Toate la un loc nu au putere, și nici mai multe de atât, căci iubirea e mai tare ca moartea, precum este scris, și moartea este biruită de iubire și de înviere.

Iar voi căutați-vă bine în cap, așa cum spune vorba despre păduchii de pe cap, o, căutați-vă capul și curățiți-l bine și țineți-l pe umeri ca să vă poată ajuta spre înțelepciunea iubirii și nu spre necredință sau spre cârtire pe cale, căci calea este sfântă, și tot sfinți trebuie să aibă pe ea Domnul, căci sfinții ajung la inima Domnului și Îl coboară la ei pe El și este cu ei Domnul pe pământ, și sunt ei pe pământ iubirea care zidește, așa cum am fost eu, de am zidit pe Dumnezeu în oameni și i-am dat rod Domnului pe ei.

O, pace vouă! Așa să vă culcați și așa să vă sculați, plini de pace între voi și Domnul, între voi și voi, iar judecata lucrurilor e partea Domnului, precum partea voastră este iubirea de Dumnezeu și de frați, prin bucurii, ispite sau dureri.

O, fiilor, omul își ia femeie pentru păcat, căci omul iubește păcatul, și de aceea își ia femeie, iar în Scripturi este scris că din pricina desfrânării să-și aibă omul femeia sa, dar tot în Scripturi este scris că este bine ca bărbatul să nu se atingă de femeie, dar din pricina curviei să-și aibă el femeia sa, o, și fiecare din cei doi este rob celuilalt, se stăpânește unul pe altul pentru sine fiecare și au inelul ca semn de robie, și așa se bucură unul de altul bărbatul și femeia sa. O, așa a pățit Adam, și a rămas el cu femeia sa și s-au despărțit de Dumnezeu așa cum fac toți cei care își aleg de viață femeia și căsătoria, adică rob unul altuia cei doi.

O, fiilor, fiți fii ai lui Dumnezeu și păstrați-vă apoi alegerea aceasta, căci cel ce se unește cu Domnul este un trup cu Domnul, și nu este aceasta ca și cu omul care se alege pentru om, iar unirea Mea cu omul este prin biserică, adică Mă dau omului cu trupul și sângele Meu așa cum M-am dat pe cruce pentru el, pentru viața lui cu Dumnezeu, și nu cu vrăjmașul lui Dumnezeu.

O, fiilor, fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt, și așa le spun celor ce aleg pe Dumnezeu pentru asemănarea lor cu Dumnezeu. Eu prin așa fii Îmi țin peste pământ ocrotirea și peste cei păcătoși cu viața, dar care au credință în Unul Dumnezeu, chiar dacă sunt slabi pentru ei înșiși și pentru calea cu Dumnezeu cu viața lor.

O, e nevoie de ocrotire pe pământ, și trebuie să fie și sfinți în cetățile locuite de oameni, și pentru ei să pot să Mă apropii cu ocrotirea și să țin primejdia departe și să nu pierd peste tot locul Meu de lângă oameni, și ca să am unde să trag în petrecerea Mea pe pământ, în taină umblând și lucrând lucrul Meu.

O, nu uitați, fiilor, că unde este Dumnezeu cu omul este și ocrotirea Sa. Să Mă audă neamul oamenilor de peste tot cum pot ei să aibă ocrotirea Mea peste ei, și să caute ei spre Unul Dumnezeu de Dumnezeu al lor, căci dumnezeii lor nu sunt dumnezei și nu sunt nimic.

Ceata proorocilor serbează în ziua aceasta pe acest mare prooroc, care lângă Moise Mi-a însoțit pașii Mei pe pământ cât am stat, și apoi ei merg cu Mine peste tot între cer și pământ, și suntem cu trupul mergând și lucrând, o, și toți creștinii să învețe bine lucrarea răscumpărării trupurilor, și este de învățat despre această taină.

Iar acum coboară-ți glasul peste cetatea cuvântului Meu, tu, cel mare și viu cu trupul între prooroci, căci în ziua aceasta ești scris în calendar, și iată, avem datoria să grăim și să lucrăm.

— O, slavă nemărginitei Tale iubiri, Iubitorule de oameni, Doamne, și ard și acum de râvnă, de dorul iubirii de Dumnezeu în oameni, că eu pe mine nu m-am iubit, ci numai pe Tine tot timpul, și ard și acum numai pentru Tine, iar pe oameni sunt supărat, sunt trist, că trăiesc ei fără căutare după Dumnezeu, o, și voiesc să se întoarcă la Tine oamenii, și iată ce mare cuvânt ai așezat în carte pentru întărirea pe calea Ta a celor ce Te-au cunoscut în acest cuvânt, iar cuvântul Tău merge peste mări și țări ca să se întoarcă oamenii la Dumnezeu, la dragoste sfântă, la sfințenie, o, Doamne.

Nu este viață mai fericită ca și aceea a omului sfânt, și acesta este îndemnul meu: întoarcerea la sfințenie, la dragostea dintâi, iar dragostea Tu ești. Tu ești Cel sfânt, și asemenea Ție să fie și cei ce Te iubesc. Iar eu Te-am iubit așa, o, Doamne, și de aceea Tu m-ai iubit și m-ai luat cu trupul lângă Tine și până să Te naști pe pământ, și după aceea m-ai ținut lângă Tine, iar taina inimii mele și a vieții mele nu este știută îndeajuns, Doamne, pe pământ, o, și mă bucur de sfânta Ta învățătură peste cei ce se apropie să petreacă cu Tine viața lor pământească, și să le dai apoi și lor răscumpărarea trupurilor, după ce ei își lucrează mântuirea cea de la Tine cu viața lor aici, pe pământ.

O, atât de mult ai grăit, și atât de îndurerat ești, Doamne! Iată, nu știu creștinii să-Ți urmeze, iar Tu le-ai arătat că nu știu și că îi aștepți să învețe să meargă. Acum mersul trebuie să le fie sfânt, nu ca până acum, și măcar să înțeleagă ei că trebuie păstrată fața și lucrarea cetății cuvântului Tău și păzită de cei ce nu împlinesc întru totul povața Ta pentru cei ce sunt de partea Ta pe calea acestui cuvânt.

Ești îndurerat, Doamne. Să știe aceasta cei ce-Ți aduc durere! Lucrăm să-i întoarcem cu fața, Doamne, atât cât și ei vor da să lucreze aceasta. Și acum eu Te alin, împărțind durerea ca să nu stai singur sub ea.

O, întoarceți-vă la Domnul, voi cei ce ați aflat calea cuvântului Său și nu lucrați încă întregirea împlinirii cerute de El vouă! Viața cu Domnul este duhovnicească, nu pământească este ea și nu-i trebuie multe și mult, căci este de ajuns Domnul. O, întoarceți-vă, întoarceți-vă cu fața spre Domnul și numai spre El!

— Iată glasul celui ce strigă ca să-l întoarcă pe om la Dumnezeu!

Voi, cei care ați aflat harul acestui cuvânt și venirea Mea cu el spre voi, deschideți cartea, fiilor, și învățați-o de nota zece, ca să fiți cei împliniți ai Mei! Încântarea cu cele pământești vă duce spre pierderea credinței primite în dar, o, că nu vă trebuie credință pentru cele pământești, ci pentru cele duhovnicești, care vă păstrează ai Mei, săraci de cele de pe pământ, și bogați de cele din cer cu voi.

Am lucrat un popor ca să-l am al Meu și ca să facă el voia Mea, numai voia Mea. Nu puteam să-l mai las pe mâna preoților care au femei la pat și împart slujirea cea pentru Dumnezeu cu slujirea cea pentru femeie. O, nu puteam, nu mai puteam așa să pot înainta, căci Eu așteptam să împlinesc Scripturile sfinte, nu să Mă tot aplec cu lumea la un loc, cu amestecarea care face rău de tot, căci pătează tot ce este sfânt și curat pentru Dumnezeu.

O, nu puteam să nu pun deoparte pe Fecioara care avea să Mă nască pe pământ în loc curat de lume, în loc smerit, nu în mijlocul lumii păcătoase. O, nu puteam să ies la capăt cu lucrul și cu harul cuvântului Meu pentru pregătirea unui popor aparte, și care să umble cu Mine, nu cu lumea de pe pământ, nu cu amestecarea care strică legile raiului. Spuneam cu jale creștinilor de la începutul Meu cu Verginica, le spuneam să fie cuminți, să învețe să fie cuminți și sfinți din zi în zi mai mult și Mă uitam tot timpul la ei și le spuneam cu mare dor: «O, creștine tată, aș dori de la tine ascultare, aș dori să nu mai stai singur în casă cu femeia ta, să nu mai dai copiii afară la joacă și ca să stai cu femeia ta singur în casă».

O, mare și lungă Mi-a fost așteptarea pentru cel slab cu firea, cu iubirea, cu credința, cu împlinirea cea pentru sfințenie! Nu-i place omului să nască fii și atât, și să nu mai trăiască restul vremii întru desfrânare. Nu pentru desfrânarea trupului a fost căsătoria, o, nu, dar iată ce a făcut omul, cât s-a smuls din Dumnezeu și cât de mult s-a unit cu femeia ca și Adam în rai, și apoi pe pământ pe mai departe cu vremea vieții lor cei căzuți din rai.

O, are Domnul nevoie de creștini sfinți, de copii sfinți, și care să nu caute spre poftele trupului, că nu pentru ele l-a făcut Dumnezeu pe om, ci pentru odihna lui Dumnezeu mereu în om și cu omul, și de aceea să nu stea fără Domnul vreo clipă omul. Voiesc să fiu Eu bucuria omului, toată bucuria lui, toată iubirea lui. Știe el, oare, că Eu trebuie să fiu bucuria lui, căutarea lui, și nimic altceva să nu numească omul bucurie pentru el?

O, cum să-ți poți păstra cu tărie credința ta cea pentru Dumnezeu, măi creștine măi, dacă tu nu-L ai ca bucurie nesfârșită pe Domnul? Se clatină credința ta când dai de alte bucurii, de alte doruri, de alte lucrări și îndeletniciri, iar viața comodă a zilelor tale duce la păcat, la lene pentru trup și pentru suflet, iar trupul și sufletul trebuie să aibă viață și lucru în fiecare zi ca să nu moară, ca să nu piară veghea pentru viața lor.

O, învățați și iar învățați cum să vă feriți de păcat, cum să-i feriți de păcatul din voi pe cei din jurul vostru ferindu-vă voi de păcat. O, învățați aceasta, dar nu tot din voi sau de la voi, ci de la Mine, fiilor, că sunteți ai nimănui dacă luați tot din voi învățătură, căci Eu sunt Învățătorul, fiilor. Dați cale spre Mine îngerilor voștri păzitori, că iată durere în cer și pe pământ, că plâng și plâng îngerii păzitori ai oamenilor, plâng că n-au cale să vină în fața lui Dumnezeu ca să se bucure de fața Lui, căci oamenii fac faptele despărțirii de Dumnezeu și sunt duse de îngerii răi spre cartea lui satana, căci aceștia sunt alimentați cu bucurii de cei care fac dureri lui Dumnezeu.

O, toate, toate suferă de la om, și apa, și pământul și iarba de pe el, și soarele și luna și clipa, căci apa spală necurăția omului, iarba stă sub păcatul săvârșit de om pe pământ; soarele, luna, clipa, sunt martori care văd omul păcătuind fără milă acestor faceri ale lui Dumnezeu, nu ale omului, iar omul le întinează cu toată necurăția din el, cu umbletul lui cel spre păcat, cu lucrul mâinilor lui pentru păcat, și pentru care Eu, Domnul, am stat cu mâinile bătute în cuie pe cruce de către omul lui satana, și cu picioarele la fel, pe cruce bătute, căci omul nu-și cumințește trupul, ci, din contra, și-l stârnește spre păcat și spre nesănătate, cu mult mai mult decât orice animal, o, cu mult mai mult, căci tot timpul face omul păcatul cel despărțitor de Dumnezeu și iubit de satana, și iată, perdeaua de despărțitură dintre om și Dumnezeu este păcatul, prin care omul disprețuiește toată facerea lui Dumnezeu pentru păcatul săvârșit de el sub ochii lui Dumnezeu, Făcătorul cerului și al pământului și al omului.

O, e mare și slăvită plata ucenicilor Mei, a celor de un lucru cu Mine și nu în alt fel lucru. Le-am spus ucenicilor când ei Mi-au spus: «Noi am lăsat totul și Ți-am urmat, Doamne», și le-am spus lor: «Pentru că M-ați urmat, la nașterea din nou a lumii, voi veni pe scaunul de judecată a faptelor, iar voi veți sta lângă Mine, pe scaune, și veți judeca de lângă Mine pe poporul Israel, din care suntem după trup».

O, așa este plata unui ucenic, și iată ce înseamnă ucenic: cel ce este lângă Dumnezeu, nu cu ai săi, nu lângă ai săi, dacă ai săi nu sunt de partea Mea și sunt în lume, o, că mulți au tot venit spre acest izvor de cuvânt, și au venit, au crezut, au împlinit și ei câte ceva sau mai mult de atât, și apoi s-au crezut ei fii ai acestui popor, dar ei nu erau pregătiți pentru mers cu această lucrare de cuvânt, și apoi pic cu pic s-au făcut îndărătnici, trufași, cârtitori, nemulțumiți, judecători, pretențioși, și așa cum erau nu-și dădeau seama că lovesc în obrazul Meu cu nestatura lor, iar Eu, Domnul, pe acest fel de creștini nu-i numesc fii ai poporului Meu, n-am cum să-i numesc cu Mine pe cale câtă vreme ei nu știu bine ce înseamnă Dumnezeu cu omul pe pământ și ce îndatoriri are omul, și apoi ce îndatoriri are și Dumnezeu față de el, căci Eu nu-s dator nimănui, chiar dacă sunt plin de îndurare, dar iată, în numele frăției, vezi Doamne, ei s-ar vrea purtați în spate ca niște meritoși. Iar Eu le spun unora ca aceștia așa: O, pocăiți-vă de toată depărtarea voastră de Mine prin păcat, și nu vă mai dați acestei morți. Vegheați cu slujire pentru Dumnezeu ca să aveți minte bună în voi, căci fără lucrarea minții întru Hristos vă trage spre el păcatul, vine să vă doboare iar și iar, o, fiilor fără de lucru sfânt pentru Domnul, și-Mi faceți răni grele pe obraz și nu mai am cum să-l rușinez pe satana, care vă pătează când vă găsește fără de lucru sfânt, fără de Hristos în voi.

Aceasta am avut de adus de știre celor ce dau să vină cumva după Mine fără să-i ajute mintea pentru taina lucrării de ucenic, și care duce crucea Mea și nu se lasă greu pe ea cu ale lui poveri culese din păcat, și pentru care îi trebuie umilință, nu drepturi, o, nu, căci Eu am stat bătut în cuie pe cruce pentru păcatul fiecărui om, și care n-a dat și nu dă să se oprească cu păcatul.

Sunt Păstor cu milă și păstoresc cu milă. Acest așezământ, această cetate cu nume mare și sfânt, și peste care Eu, Domnul, Îmi rostesc cuvântul facerii omului nou, acest vârf de pământ este muntele Domnului, căci aici grăiește Dumnezeu peste cei de pe pământ, iar cel ce se apropie să audă trebuie să rămână sfânt apoi, ca Moise coborât de pe Horeb, după ce a stat de vorbă cu Domnul, din pară de foc rostindu-Și Dumnezeu cuvântul.

Duhul Sfânt Mângâietorul vine din cer peste pământ și păstorește pe cel ce Îl iubește pe Domnul, nu și pe cel ce nu iubește pe Domnul și ca Domnul, căci cum ar iubi pe Domnul cel ce nu este păstorit de un păstor sfânt?

O, Verginico, păcatul Ne-a stat mereu în cale, Ne-a lovit mereu cu suferință și sufeream în tine și n-aveam câștig și n-avea cine să Ne ajute puterea, care atât de mult Ne trebuia, iar acum Ne amintim îndurerați de nedragostea de la cei hrăniți cu glasul cuvântului Meu, cu care le voiam învierea din păcat a celor strigați să vină spre voia lui Dumnezeu cu ei și în ei, o, și n-am avut decât oftat și jale pe cale.

O, cât de mult Mi-am scris cu tine pe pământ cuvântul, Verginica Mea! Cuvântul nescris a fost și el mult, iar cel scris mărturisește venirea Mea în cuvânt pe pământ, și n-a mai fost până acum o așa lucrare a lui Dumnezeu între oameni, că Eu plâng cu Tatăl după mântuirea omului căzut din rai prin păcat și prin nesupunere, dar cu Noi nu plânge nimeni, căci cine nu-și vede lacrima cea veșnică de la păcatul lui, acela nu plânge, dar Noi plângem, scumpa Noastră, și ți-am dat și ție să vezi muncile celor care păcătuiesc în toată vremea vieții lor, că am voit să ai în tine milă de omul pierdut prin păcat, și de Dumnezeu, Care plânge de la om, și să te așezi apoi lângă Dumnezeu să-L ajuți să stea pe pământ cuvânt ca să strige prin el și să facă cunoscut păcatul omului, să se despartă omul de păcat și să vegheze apoi stând cu Domnul în lucrare sfântă, o, și n-a dat omul să înțeleagă ce mare fericire îi pregătește sfințenia dacă o ia în el și peste el împotriva pedepsitorului păcat, pe care tot omul îl iubește și îl caută și îl lucrează peste viața lui scurtă pe pământ, și pe care nu și-o pune la lucru pentru câștigarea fericirii veșnice, o, și e tare străin de Dumnezeu omul, măi Verginico, și stă Domnul în durere mare când vede omenirea păcătuind fără de hotar și fără de timp. Tot omul crede că este Dumnezeu și că este sfânt Domnul, dar nu-I dă omul drept Domnului peste viața sa, peste pașii săi, și nu-I dă omul iubire Domnului, și el știe că păcatul lui M-a suit pe cruce când am venit de la Tatăl să Mă cunoască și să Mă urmeze spre Tatăl, de unde el s-a prăbușit prin păcat, o, și din pricina iubirii pentru păcat n-a voit omul cu Dumnezeu, o, n-a voit, și de două mii de ani Mă părăsește omul prin păcat, și se ascunde cu păcatul și pentru păcat, tot omul se ascunde, și am plâns în tine pe pământ, Verginica Mea, așa cum plâng acum prin cuvânt, și nu s-a putut să-i fie creștinului milă de suferința cea de la el asupra lui Dumnezeu, și nimeni nu M-a miluit ca să Mă primească și să-Mi facă loc în viața lui creștinul, căci i-a plăcut păcatul, iar Eu nu pot cu păcatul omului, căci sunt Cel sfânt, și sunt Cel disprețuit de om, Verginica Mea.

— O, Sfinte Doamne și Bunule Păstor al vieții mele, o, ce lung, ce mult este suspinul Tău, Doamne! Ce milă mi-a fost de Tine după ce m-ai crescut pentru Tine! Mi-ai făcut cunoscut chinul Tău cel de la fiecare om, începând cu omul care Te-a pedepsit în rai cu ascunderea de Tine prin păcat, Doamne!

O, ești atât de disprețuit de om, și n-am avut putere să Te alin, să Te ajut în durerea Ta cea lungă și multă, căci creștinii care au aflat strigătul Tău prin gura mea nu s-au îndurat să se dea de partea Ta și a durerii Tale, căci au iubit păcatul, Doamne, iar lupta Ta să-i scapi de această urâțenie și să-i faci frumoșii Tăi ca și pe Tine, o, n-a priceput nici unul lupta Ta miloasă, glasul Tău blând ca să-i faci sfinți și liberi de păcatul cel ucigaș de Dumnezeu și de om.

Satana îi învață pe toți să păcătuiască, să se ascundă pentru păcat, să calce peste jertfa Ta cea de pe cruce, și iată-l pe satana cu omenirea sub picioare, iar pe Tine biruit, disprețuit de tot omul, mereu căutând locaș milos pentru Tine cu omul, și nu găsești om sfânt, o, nu găsești, Doamne, nu găsești odihnă pentru Tine cu omul, și mila mea de Tine m-a umplut de suferință grea și am stat sub puterea Ta ca să-Ți fiu trâmbiță cu care să strigi după cei pierduți spre satana și să-i aduci iarăși la Tatăl. Și sunt cu Tine acum în cer și tot durută sunt ca și pe pământ, căci pe pământ Te-a durut în mine și m-a durut în Tine, iar acum mă doare în cer, mă doare durerea Ta, și pe pământ domnește moartea, domnește păcatul și omul păcatului, o, și ai încă lucrarea de strigare peste pământ și grea Îți este calea și tot mai grea, Doamne, că n-ai ajutor, n-ai odihnă, și nu este dragoste de Dumnezeu pe pământ, o, și e rece în cer, e nedragoste de Dumnezeu pe pământ și stai față în față cu nedragostea neamului omenesc și cu păcatul atât de iubit și de căutat de tot omul, și-mi e tare dor să Te ajut, și la toți cei din cer le este dor, dar omul rămâne de partea păcatului, și vine plata cea pentru păcat și crește durerea între pământ și cer, iar Tu ai încă potecuță să grăiești și să dai de veste oamenilor că vine pedeapsa cea pentru păcat.

O, Doamne, Te pedepsește tot omul cu păcatul lui și vine pedeapsa cea pentru pedeapsă, și toate cele lucrate de oameni își au un răspuns, și hai să-i strigăm pe oameni încă și hai să căutăm cumva să avem ceva inimi pregătite pentru noi, o, Doamne!

O, popor hrănit de Domnul cu cuvântul Său de povață pentru sfințenie în om, o, fiilor, dați-vă de partea sfințeniei câți sunteți credincioșii acestui cuvânt, pe care-l căutați pentru voi, dar dacă nu-l împliniți pentru sfințenie, pentru ascultarea cea care vă așează în rai, voi zadarnic aveți de la Domnul cuvânt peste voi.

Am purtat lucrarea de trâmbițare a Domnului și am lăsat lucru de mers pe mai departe, iar eu m-am dus sus la Domnul ca să lupt din cer pentru biruința lui Hristos. Dar voi, câți auziți pe Domnul cuvântându-vă și hrănindu-vă din cer, dacă nu lucrați zi și noapte sfințenia prin care să vă asemănați cu Domnul, cu Cel sfânt, o, nu veți putea cu El pe cale, căci diavolul e dezlănțuit cu mare mânie asupra celor ce cred glasului Domnului, care curge ca râul peste pământ.

Voi, cei care credeți cuvântului Domnului, o, intrați sub veghe, fiilor, căci lupta din partea lui satana e cu mânie mare asupra Mielului lui Dumnezeu, și a celor ce stau de partea Lui pentru biruirea duhului rău. Păcatul pândește să vă supună, și de aceea stați sub veghe, căci cine nu stă sub veghe este cel care dă să se ascundă, o, și vede diavolul și dă târcoale zi și noapte ca să-l învețe ascunderea pe omul credincios, o, și are de câștigat prin ascundere, căci ascunderea este diavol.

Vine biruința Domnului și vine pedeapsa pentru păcat, fiilor. Luptați-vă pentru Domnul prin sfințenie, și aceasta trebuie mult hrănită, mult vegheată apoi. Strigați la sfinți, trageți-vă lângă îngeri, nu lepădați glasul Domnului, vegheați pentru biruință. Așa strig eu din cer spre cei care cred grăirea Domnului și căutarea Lui după cei ce se sfințesc pentru El, pentru biruința cea de partea cerului sfânt.

O, cum să mai trâmbițez, Doamne, cum să mai fac să Te ajut în luptă? E capătul luptei pentru biruință, iar cei de pe pământ nu văd, nu știu, bieții de ei. Chiar și cei ce știu cuvântul și strigătul cel pentru ascultarea de Tine, chiar și aceia mulți sunt departe de toată ascultarea cea plină de veghe.

Cetatea cuvântului Tău, Doamne, veghează tu ca să nu se bucure satana, și numai Tu să Te bucuri în mijlocul ei, numai Tu, numai Duhul Sfânt să poată peste ea, iar Tu să-i povățuiești mereu și să le spui voia Ta, să le dai putere să Te asculte, Doamne, ca să avem nădejde de biruință prin cei ce ascultă să iubească sfințenia și să o lucreze pe ea, că iată, au căzut dintre ei, și diavolul e ucigaș mare, dar Tu stai la veghe și împarte povețe peste ei ca să poată prin Tine și să-Ți împartă peste pământ cuvântul, că Tu va fi să strigi, Doamne, până ce satana va fi biruit. Amin.

— O, Verginica Mea, lucrarea cuvântului Meu a fost lovită tot timpul dinăuntru, și nu din afara mersului Meu, și mergem greu și tot mai greu, dar Eu, Domnul, am grijă să pot să merg. Lucrez cu mare durere, și este durere în cer, și iată, așez la lucru poporul cuvântului Meu în cetate și vom lucra carte de mărturie a mersului Meu cu tine pe pământ pentru ca să-Mi aleg dintre oameni un popor iubitor de sfințenie, ca să biruiesc prin el pe satana și păcatul lui împrăștiat peste pământ.

iată, trebuie răstignire după asemănarea cu Păstorul Care Și-a pus trupul țintuit pe cruce ca semn al sfințeniei duhului și trupului, o, și așa au de lucrat fiii lui Dumnezeu pentru ca să fie ei sfinți ca Păstorul lor, și trebuie să-și țină mâinile și picioarele în cuie ca să nu mai săvârșească păcat, căci cei fără crucea purtată fac mereu păcat.

Iată, trebuie răstignire, căci Eu am spus: «Cel ce voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze», iar purtarea crucii înseamnă răstignire, ca să nu mai facă omul păcat cu trupul său. Un răstignit are țintuite pe cruce mâinile și picioarele și este după chipul și asemănarea Domnului său, a Păstorului său, și aceasta înseamnă om care nu se mai lasă spre păcat, și este pe veci cu Domnul un așa om.

O, ce frumoși sunt cei ce Mă aleg ca pildă peste viața lor, ce frumoși! Aceștia au priceput îndeajuns cuvântul spus de Mine pentru cei ce voiesc să Mă urmeze cu cruce, și nu fără cruce. O, ce puțini sunt cei ce își aleg să fie frumoși ca Dumnezeu, frumoși prin cruce, și ce mare ar fi să fie această turmă a lui Hristos, acești frumoși ai cerului pe pământ! De aproape șaptezeci de ani stau cuvânt peste pământ ca să-Mi zidesc o mânuță de popor frumos ca Dumnezeu, o, și greu Mi-a fost mersul cu acest cuvânt, și mult de tot M-am umilit ca să ridic Tatălui un rod frumos. Omul însă e învățat ca pe pământ și de aceea îi este greu să priceapă ce înseamnă Dumnezeu și ce să facă omul apoi înaintea lui Dumnezeu.

Iată, omul face mereu păcat, și face aceasta pentru că nu știe ce înseamnă Dumnezeu și ce înseamnă omul. A înțeles aceasta mama Mea Fecioara și a stat cu viața ei numai în Dumnezeu, numai cu Domnul în inimioara ei curată, și apoi ea Mi-a fost Mie mamă și a mers la templu la patruzeci de zile de la nașterea Mea ca să aducă jertfă de curățire după datină, dar ea era curată ca cerul, și tot așa a și rămas, numai că Domnul Se apleacă rânduielilor așezate pe pământ ca să se înțeleagă desăvârșit că Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Om și a crescut, și apoi S-a răstignit pentru om ca să-l aducă pe om la pocăință și la iertarea păcatelor, căci Eu am înviat după răstignire ca să desăvârșesc toată calea spre Dumnezeu a omului și să fie omul liber prin Mine, prin tot ce am făcut Eu pentru viața lui, și de aceea Eu sunt Păstor, și are omul ce să învețe, pentru că i-am arătat Eu prin însăși viața și calea Mea pe pământ.

Iată, fiilor, ce înseamnă înălțarea! Ea înseamnă rod rămas și împărăția sa apoi întru el, dar lucrarea Mea de pe pământ și până în cer lucrată, n-o înțelege omul, și nici măcar omul creștin. Omul păcătuiește mereu. S-a învățat să păcătuiască omul. El știe despre taina cea din cer pentru om, dar prea puțin dă el să știe, căci omul iubește păcatul și gustul păcatului și se desparte de Dumnezeu pentru păcat. O, ce să-i fac? El zice că nu poate altfel, și are dreptate dacă el este om și atât, dacă el nu este fiul lui Dumnezeu prin iubire.

Nu poți fi fiu al lui Dumnezeu decât prin iubire, omule, căci iubirea îl vindecă de păcat pe om. Nu este cine să-ți spună ție aceasta, dar îți spun Eu, Domnul. Iubirea nu-ți mai lasă vreme să păcătuiești, nu te lasă să mori, decât dacă te desparți de ea pentru ca să faci păcat, pentru ca să-ți faci gustul. Eu însă Îmi așez înaintea Mea un popor și îl învăț să facă voia Mea ca și cei din cer, căci altfel intră omul iar și iar sub păcat, după ce știe că păcatul este moartea lui ori de câte ori se dă de partea păcatului și moare prin păcat.

Cel ce vine după Mine este cel ce nu se mai întoarce spre păcat apoi, iar Eu am suferință grea pentru omul care nu știe să se păstreze în Dumnezeu după ce el se împreunează cu Domnul prin trupul și sângele Domnului, și prin el să aibă omul viață, și pe veci s-o aibă apoi.

Și dacă am grăit despre taina înălțării Mele la sfârșitul lucrului Meu pe pământ acum două mii de ani, iată, fiilor, Ne așezăm cu voi în sfat pentru lucrul întâmpinării marii sărbători de Rusalii și a trâmbiței Mele Verginica, sărbătorită acum aparte în cer și pe pământ în mijlocul poporului cu care să zic că am mai rămas, căci și din ei sunt opriți pe cale la câte o vamă, pe care nu dau s-o treacă, așa cum sufletele nu pot trece de vămi când nu au cu ce despăgubi păcatele făcute pe pământ. Eu însă merg mai departe cu pregătirea poporului rămas și îl îmbărbătez pe calea pe care l-am așezat să împlinească voia Mea toată, cuvântul Meu de peste el, și iată, facem sfat și lucrăm după el, Noi din cer, și voi de pe pământ, și așezăm înaintea Tatălui rodul lucrat prin sfat, fiilor.

O, fiilor, vom ridica spre Tatăl rugăciune de înviere și de dezlegare de păcate pentru cei adormiți, căci vin la voi peste o săptămână și vor rămâne ei cu Noi până la serbare, o, și multă mângâiere vor lua și multă știre a tainelor lui Dumnezeu pentru cei mântuiți, o, și vom lucra bucurii pentru cei fără bucurii, pentru ei, fiilor, și numai bucurii voiesc să lucrez prin voi între pământ și cer, și de aceea voi să lucrați cu credință și cu iubire, fiilor, și fiecare să simtă lucrul celuilalt, căci voi stați întru ale Domnului pe pământ, și trebuie să fiți ca și cei din cer, ascultători și supuși, frângându-vă voia pentru voia Mea în voi și cu voi, și toate prin credință și purtare aleasă în toată vremea, și lucrul cu dragoste lucrat, ca să vă fie ușoară truda din pricina dragostei cu care lucrați, căci dragostea poate, o, fiilor, nu voi puteți, iar voi știți aceasta, numai că Eu vă amintesc mereu ca un Păstor Care vă ajută să puteți voi.

Vom lucra în ziua strângerii la serbare rugăciuni de dezlegare de sarcini pentru cei plecați de pe pământ după ce au făcut rău și mult rău mersului Meu cu trâmbița Mea și cu voi, și îi vom împăca cu Tatăl, o, fiilor, că dacă nu lucrăm așa, ei rămân sub pedeapsă, o, și e grea această pedeapsă a celor ce au lovit în mersul lui Dumnezeu prin acest cuvânt.

Fiilor, fiilor, fiți duhovnicești în vorbire, și apoi în lucrare și în armonia dintre voi și stați cu cârmă peste voi, o, fiilor. Fiți sfioși când grăiți unii cu alții. Nu vorbiți de la voi înșivă când vorbiți frățește, că fără sfiala cea sfântă în lucrul purtării dintre frați sunteți urâți, fiilor, nu aveți măreție sfântă, iar voi trebuie să aveți măreția cea pentru poporul cuvântului lui Dumnezeu, nu uitați aceasta. O, nu uitați învățătura cuvântului. Nu fiți pământești. Nu uitați ce vă spun și cum vă cer să fiți, căci cei din cer trebuie să vadă la voi mângâiere pentru ei când vă privesc pe voi, că toată suflarea cerească este cu privirea spre voi.

Voi, fii și fiice care voiți cu dinadinsul să fiți ai poporului cel de la sfârșit de timp, iată ce vă îndemn: Citiți cuvântul cu care vine Domnul la voi, citiți-l mai mult, mai mereu, mai mult decât orice altă citire despre Dumnezeu, că stă Dumnezeu în cuvânt de vorbă cu voi, iar dacă nu-l citiți cu dor și drag, îl uitați și greșiți apoi față de cuvântul lui Dumnezeu așa cum a greșit Adam și a pierdut raiul, căci el a uitat ce l-a învățat Dumnezeu să păzească în rai. Citiți de la Domnul ce vă aduce El, citiți mereu, și veți vedea cât ați greșit și veți vedea când greșiți ceea ce v-a spus mai dinainte să împliniți, iar voi necitind cuvântul, îl călcați, fiilor, nu-l primiți și nu-l împliniți când vine. O, dacă omul a uitat ce i-a spus Dumnezeu la început să mănânce, iată, a mâncat carne apoi, a mâncat șapte veacuri carne, o, și nu trebuia să mănânce decât ceea ce i-a spus Domnul să aibă de hrană.

Am avut, fiilor, cu aproape o lună în urmă, am avut masă de cuvânt cu popor pregătit dar și nepregătit pentru masă cu meseni în haină de nuntă, o, și le-am împărțit cartea Mea cu Verginica și voiesc să-i trezesc pe mulți spre duhul duioșiei, duh care moaie inimi tari și întărește inimi slabe, că dor Îmi este să am masă sfântă cu cei de pe pământ, și e mare taină masa Mea cu poporul Meu mireasă, popor cu pregătire aparte, și cu care așez masă aparte, masă cu sfinții cerului la masă, căci Eu cu sfinții Mă port și vin și Mă așez cu voi la masă, o, dar ce veșmânt trebuie să ai ca să stai cu Domnul la masă?

Am pus la temelia cetății cuvântului Meu viața și pregătirea mereu a poporului care trage cu Mine și cu sfinții la masă, o, și nu este după meritul omului, ci după dragostea lui Dumnezeu trebuie înțeleasă grăirea cea dulce a Domnului cu poporul cel din urmă, că meritul Îl are Domnul să aibă un popor încăldurit la sânul iubirii Sale, așa cum le-am spus Eu ucenicilor Mei acum două mii de ani: «Iubiți-vă unul pe altul așa cum v-am iubit Eu!».

Se aud până la Noi sus nedumeriri întrebătoare: De ce așa dulce le vorbește Domnul? O, fiilor, e frumos cu Dumnezeu. Să te lași furat de o iubire nouă ca de o beție cu gust bun, așa este Hristos locuitor în om, sfințenie și iubire de sus pe pământ între om și Dumnezeu, și apoi plata, căci sufletul este veșnic ca și Dumnezeu și își ia plata pentru cele lucrate pe pământ, ori plata sfințeniei, ori plata păcatului,

O, fiilor, o, fiilor, trăiți-vă viața de pe pământ pentru Dumnezeu, nu pentru voi, căci viața omului, voia omului, nu știe altceva mai bun decât să-l tragă la păcat pe om, la tot felul de păcat, iar teama pentru plata păcatului nu mai este, și dă să stea liniștit omul, cum că pe el nu-l va ajunge suferința cea pregătită să vină pentru păcat, și care vine, vine fără greș, căci fiii lui Dumnezeu care nu se păstrează întru sfințenie au de dat un greu răspuns pentru Hristos, cu Care ei se hrănesc ca fii, dar iată, nerecunoștința e mare, e prea mare, și-și atrage răspuns greu pentru ce-și lucrează omul, ori sfințenie, ori osândă pentru nesfințenie, precum este scris, că iată, creștinul pe pământ nu mai luptă împotriva trupului, și nici măcar cei care se doresc la masa cuvântului Meu nu se aleg de partea sfințeniei întru totul pentru viața lor cu Domnul pe pământ.

Voi, cei care voiți să fiți după adevăr fii ai lui Dumnezeu, căutați înțelepciunea vieții pentru această purtare de fii ai lui Dumnezeu. Nu vă luați unul după altul pentru făptuiri rele și greșite foarte, și plângeți cu jale când vedeți semeni care-și lucrează osândă prin greșeli, că iată, s-au luat unii după alții pentru greșeală cei care n-au rămas pe stâncă și s-au clătinat, și au crezut prin aceasta că-și fac singuri dreptate, bieții de ei.

O, ce minte păcătoasă este mintea care se ia după mintea păcătoasă, și nu după Hristos, Sfântul Tatălui, Care va da fiecăruia după faptă! Dar mai întâi Domnul va cerceta fapta fiecăruia în parte și va fi sau nu va fi milostiv și iertător, căci când te iei după cel păcătos nu e vinovat păcătosul, ci tu, care te-ai îndreptățit împotriva ta însuți, o, păcătosule iubitor de păcat.

Te-am învățat, poporul Meu, să fii cuminte și să asculți de Dumnezeu, căci cursele întinse spre tine sunt gata să te doboare de partea lui satana. Ispite de moarte îți stau în cale, Sodomă și Gomoră te caută să te cadă de pe stâncă, să-ți încerce sfințenia, pe care Eu, Domnul, o cer fiilor lui Dumnezeu, dar tu ia de la Mine sfat sfințitor peste viața ta, că una este să-ți încerce sfințenia cele ieșite în cale ca să le dai de la tine pentru viață cu Hristos, și alta este să cauți tu să-ți murdărești ochii și mintea și sufletul apoi și locașul lui Dumnezeu din tine și să-L dai pe Domnul afară pentru diavolul care te tot așteaptă să-ți murdărească pașii spre cer, spre sfinți.

O, fiilor, voi trebuie să aveți însoțitori tot timpul pe sfinți și pe îngeri, și prin ajutorul lor să aveți pe Tatăl și pe Fiul și pe Duhul Sfânt de viață și de lucrare a voastră. Dar voi, cei care dați să vă abateți de la statul sub veghe sfântă, voi fără de veghe dați apoi să vă ascundeți așa cum s-a ascuns Adam în rai de Dumnezeu și vă ascundeți apoi unii de alții cu răul din voi pentru ca să vă faceți răul care vă caută să vă tragă din lucrarea de rai, o, fiilor nevegheați și nehotărâți pentru dulceața vieții veșnice, pe care dați s-o risipiți pic cu pic dacă asta ați alege să faceți.

Și acum spun: Să ia din cuvântul Meu fiecare după cum ascultă sau după cum greșește, după cum se păstrează sau după cum își pierde teama pentru neascultare și pentru stat în lume cu inima, cu mintea și cu fapta, și nu întru Hristos cu slujirea cea sfântă a vieții în toată vremea, și iarăși zic în toată vremea, căci vin bătăile pentru disprețul adus lui Hristos, Care v-a învățat viața și pașii ei spre cer, o, fiilor care nu dați să ascultați pentru veghe peste voi, și cu Domnul mereu pe cale spre cer.

Iată, fiilor ai cuvântului Meu de peste voi, iată de ce vi se cere vouă să vă purtați între oameni ca fii ai lui Dumnezeu du­pă port și după purtare, după credință și după via­ță, și aceasta pentru îngeri, fiilor, iar mama Mea v-a povățuit acum să aveți grijă mare și mereu pentru hăinuța voastră de creștin, care vă aduce vouă slava lui Dumnezeu și ferirea de ispite și neasemănarea cu fiii lumii, că numai portul călugăresc vă poate deosebi de creștinii amestecați în lume cu port creștinesc, și care pot fi și dintre cei de alte credințe față de credința ortodoxă. Haina călugărească înseamnă smerenie, e semnul smereniei voastre, e mai mult decât haina de creștin. Ea îmbracă în duhul cuvioșiei pe cei care o iubesc și o aleg, iar despre această taină voi fi deslușitor, vă voi ajuta pe voi să nu luați din mintea voastră îndemn cum să vă alegeți mersul vieții și portul și purtarea, că mersul vieții voastre e după cuvântul Meu dacă voi rămâneți întru iubirea Mea așa cum este rugămintea Mea pentru voi.

O, învățați și iar învățați taina hăinuței sfinte, fiilor, că pentru voi Eu vă învăț atâtea lucruri sfinte și voiesc să vă am și să vă lucrez veșnicia, fiilor. Am lângă Mine pe mama Mea Fecioara și Îmi spune ea să vă amintesc iar și iar să nu vă vadă pe voi fiii lumii că nu împliniți cuvântul cu care Eu stau atât de mult la cârma pașilor voștri cu Dumnezeu, căci dacă lumea se uită în cuvânt și te vede pe tine, creștine, că nu împlinești, Mă face lumea pe Mine înșelător, și nimeni nu mai face pași spre salvarea cea de la Dumnezeu.

E slabă de tot împlinirea cuvântului Meu cu care dau să-Mi ridic și să-Mi păstoresc un popor, pe care-l voiesc mai mare și tot mai mare, dar la Mine nu vin creștinii, o, nu vin mulți, că-și zic că e aspră viața celor ce se apropie să fie fii ai cuvântului Meu de azi. O, nu e aspră, ci e sfântă viața celor ce se dau Mie în zilele acestea, dar creștinului nu-i place sfințenia, ci voia liberă și odihna îi place, nu truda cea pentru mântuirea de după viața aceasta, nu viața cu Hristos.

O, ce frumoasă, ce frumoasă e viața cu Hristos! E frumoasă ca Hristos, e viață cerească pe pământ, e cale spre rai, dar cine se prinde să iubească așa viață? Puțini vin la Mine, puținei de tot. Ce să fac cu cei ce nu vin? Ce va fi să fac cu ei decât să le dăruiesc suferința prin care omul caută după Dumnezeu și cu Dumnezeu cu viața sa.

O, creștinilor, o, fiilor, faceți crucea dreaptă și însemnați-vă cu ea locașul sufletului vostru și faceți-o să se vadă dreaptă, căci altfel nu vă poate ea pecetlui trupul sufletului vostru și vă biruie diavolul când vă vede că nu aveți și viața dreaptă și răstignită față de lume.

Nu sunt cei drepți cei care-și caută și-și fac dreptate singuri. O, nu aceia sunt cei drepți, ci sunt drepți cei aplecați, și care pot spune mereu înaintea unui cuvânt de mustrare: „Acestea și mai mari decât acestea am făcut”. Și iarăși spun, fiule creștin, căci sub chipul celor de lângă tine vin și-ți dau povață sau dojană sau lucrare să lucrezi, și aceasta spune mult, numai să ai minte de la Dumnezeu, nu de la tine, căci ești deprins să-ți cauți singur dreptate și Îl alungi pe Domnul de lângă tine când dă să Se apropie să lucreze la facerea ta.

Iată ce lucrare au de împlinit cei din curțile Mele de azi, și iată cum îi învăț Eu, începând de la ei și până la voi, cei ce vă știți popor al cuvântului Meu: O, nu risipiți sfințenia prin care sunteți fiii lui Dumnezeu și ai venirii Lui acum cuvânt pe pământ! Nu adormiți această mare grijă și lucrare, cu care-Mi slujesc cei ce stau întru întâmpinarea Mea ziua și noaptea, căci singuri ați ales să fiți în poporul Meu și sunteți datori să ascultați pentru statul aproape de Mine, lângă izvorul Meu care curge de deasupra peste cetatea Mea de cuvânt.

Așadar, fiilor din cetatea Mea, să știe cei ce caută spre voi că nu e de stat cu voi de vorbă din partea lor, iar ei au de urmărit cuvântul Meu de peste voi și de crezut în el și de împlinit apoi de către cei ce dau să caute spre voi. Animalul sortit să stea lângă om caută stăpân ca să-l slujească, iar stăpânul să-l îngrijească pentru credincioșia lui, pentru iubirea lui cea pentru stăpân.

Cei ce vor să fie ai lui Hristos tot timpul, iar și iar îi învăț pe ei așa: Cântați, fiilor, cântați mult, adică tot timpul, cântați, ca să vă fie mintea frumoasă, curată, sfântă, lucrătoare, rugătoare spre Domnul sau slăvindu-L pe El, și veți scăpa de păcatele minții, de ispitele care lovesc prin minte în voi ca să alegeți singuri să-Mi fiți fii încercați! Faceți această ascultare ce v-o dau. Prețuiți și iubiți cântarea și multa cântare. Ea să vă însoțească mintea și lucrul minții și al mâinilor și umilința inimii, fiilor, și așa veți putea să nu risipiți sfințenia care vă ține lângă Tatăl și puterea pentru supunere cu ascultarea cea pentru sfințenie, fiilor, căci voi nu sunteți oarecare popor, și așa nu veți rătăci sau pierde pe Dumnezeu.

O, iată ce înseamnă Dumnezeu, și cei ce sunt ai lui Dumnezeu, înțelegând ei cine sunt Eu și cine sunt ei! Cu câteva zile mai înainte de moartea Mea prin cruce M-am dăruit ucenicilor Mei și le-am spus dându-le lor pâine și vin: «Acesta este trupul Meu și sângele Meu, luați pe Domnul și mâncați!» M-am dat lor cu totul ca să rămân cu ei, și ca să rămână în Mine ei, iar după învierea Mea le-am spus: «Eu Însumi sunt, pipăiți-Mă!»

O, iată ce înseamnă Dumnezeu, și cei ce sunt ai lui Dumnezeu! Din Dumnezeu ce eram din vecii, am trecut în pântecele Fecioarei Eu Însumi, și apoi am trecut în pâine și vin Eu Însumi, Eu întreg, și apoi trec în voi Eu Însumi întreg, cu toate mădularele Mele ca să fiți voi Eu Însumi, fiilor, și în toate Eu Însumi, Eu, Cel ce sunt de la început și până la sfârșit, până în veci mereu astăzi sunt. Amin.

Fiilor, fiilor, feriți-vă de aluatul fățărniciei și curățiți-vă unii pe alții de acest vrăjmaș viclean, care vă risipește sfințenia și Ființa Mea din voi. Nu vă risipiți în cele fără Dumnezeu. Adunați-vă în Tatăl, fiilor. Tatăl are iertarea cea pentru voi dacă veți urî întunericul și cele ascunse în voi, și fățărnicia, fiilor. O, aceasta este învățătura din ziua aceasta sfântă și veți putea ține departe de voi lucrarea cea fără Dumnezeu în ea, iar voi veți rămâne și veți lucra ca fii, fie că veți aduce rod, fie că veți fii voi înșivă rod, dacă nu căutați mai mult să vreți și să lucrați și să puteți, iar rodul este curat, fiilor, și de aceea vă ajută să puteți.

Acum, vă dăruiesc cuvântul care Mă ține cu voi și lângă voi și în voi: Pace vouă! Orice furtună nu strică nimic în fața acestui cuvânt de pace de la Mine peste voi.

Nu risipiți sfințenia, păstrați-o întreagă și veți putea cu pacea în toate, cu pace vouă, așa veți putea, mereu, mereu așa, o, fiilor! Amin, amin, amin.

Toți cei care doriți să vă faceți adevărați închinători lui Dumnezeu, iată învățătură pentru această minune sfântă: Despărțiți-vă, fiilor, cât mai desăvârșit de viața lumească, de ceea ce seamănă cu viața și cu îndeletnicirile fiilor lumii. O, nu luați de la ei ca să faceți și voi ce fac ei. Fie-vă teamă de așa despărțire de Dumnezeu. Fugiți, fugiți cu teamă de asemănarea cu lumea, de statul în lume, de obiceiurile fiilor lumii, căci omul are nevoie de Dumnezeu și de cele lăsate din cer peste el și cu el, și nicidecum nu are nevoie omul de cele scoase de fiii lumii pe pământ, că iată, diavolul vremii de azi a pus în fața și în mintea creștinilor duhul lumii și școala cea rătăcitoare de timp ceresc cu omul.

Of și iar of, fiilor, of, că Mi se frânge Duhul și inima Lui când Mă uit și văd creștinul Meu că seamănă cu lumea și cu fiii lumii, că ia de la aceștia, că nu mai pot altfel, iar Eu, Domnul, trimit pedepse și pagube, din pricina durerii care se suie la Mine prin îngerii răi cu cele ce fac creștinii care știu venirea Mea cuvânt pe pământ și hrana cea din cer și povețele pentru viața creștină și îngerească apoi.

O, creștine împărțit în două, o, fiule, cu cât vrei să nu te faci cunoscut al cui ești cu slujirea cu care te înveți de la fiii lumii, cu atât te vei pierde și mai mult, cu atât mai mult vei depărta de tine pe Domnul. Cu cât vei da să iei și să semeni cu lumea și cu fiii ei, cu atât te vei trage la stânga și te va cuprinde rătăcirea de Dumnezeu și de suflet, căci dragostea de Dumnezeu nu va mai fi lucrarea ta, nu vei mai trage cu cerul după adevăr, nu vei mai căuta lumina cea neînserată care să-ți poarte pașii vieții pe culmile biruinței care vine curând pe pământ peste cei vrednici de ea prin iubirea cea de sus, prin viața de rai pe pământ.

O, fii și fiice din Ierusalim, e Domnul cu Ierusalimul de sus peste voi, patria cea sfântă, cea pentru sfinți. Nu încetați să aveți în minte și în inimă sfințenia cea de sus, cea pentru sus, căci oamenii pe pământ lucrează văzut și nevăzut păcatul tot timpul, iar Domnul Și-a voit un popor sfânt zi și noapte să aibă înaintea Sa pentru venirea Sa cuvânt pe pământ. Așadar, iubiți raiul, fiți ca în rai, zidiți zi și noapte raiul pe pământ, că e de zidit mereu la acest așternut, și e mereu de împodobit pentru sfinți și îngeri, ca să fie cei din cer cu cei de pe pământ, și numai așa să fie în toate locurile pe unde are Domnul suflețele dăruite sfințeniei Domnului pe pământ.

O, Doamne, fă să se împlinească tot cuvântul meu de azi peste ei, și tot timpul. Așa mă aplec și așa Te rog. Și chiar dacă aș mai sta în cuvânt cu ei, le-aș da lor același îndemn: sfințenie, aplecare, smerenie, sărăcie de duh pentru plăcerea Domnului în ei, iar Tu le vei da lor mai mult și mereu, că multe sunt de lămurit și de întărit pentru împlinirea lor peste ei, și dinspre ei spre Tine, Doamne.

Așadar, ce au de lucrat cei ce-Mi urmează spre viață de rai? Ei trebuie să lucreze ceea ce omul nu a ascultat la început și a căzut din rai. Am așezat pic cu pic legea raiului pentru cei ce s-au ales Mie în zilele acestea și le-am spus lor să mănânce mâncare de rai, fructe, verdețuri, semințe, legume, și toate cele pentru hrană de rai. Le-am spus lor să asculte de Dumnezeu, și nu de ei înșiși. Le-am spus celor ce-Mi urmează: «Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt!». Sfințenia este legea raiului, și cu ea este cuvioșia, este smerenia, și toate prin lepădare de sine, cu mare atenție lucrate acestea toate, căci amestecarea celor omenești și pământești și firești îl cad pe om din rai ca și acum două mii de ani, o, că e greu, fiilor, e greu să înțeleagă întreg și să vrea apoi omul să fie pentru Dumnezeu cu viața lui pe pământ. Eu însă, iată, stau între voi și vă grăiesc și vă aduc din cer și Mă dau vouă trup și cuvânt și-Mi las între voi puterea cea pentru voi, pentru paza voastră, fiilor, căci dincolo de hotar e satana cu iadul lui cel murdar și negru între cei ce-i slujesc lui, iar Eu vă ascund în Mine, sunt împreună cu voi, vă port de mânuță, vă îndrept dacă vă aplecați spre greșeală, vă dau din cer, și tot adaug mereu la veșmântul vostru și vă țin în taina Mea și stau cu voi în Tatăl, căci Eu în Tatăl sunt, o, fiilor.

Nu este moarte mai adevărată ca și păcatul, ca și ieșirea omului de sub mâna lui Dumnezeu ca să fie el mai mare ca Dumnezeu, Făcătorul lumii și al omului, necinstea aceasta așa de mare adusă asupra lui Dumnezeu din partea omului zidit de mâna lui Dumnezeu, și adus la viață prin suflarea așezată de Domnul în trupul cel din pământ zidit, după chipul și asemănarea Mea.

O, fiilor, am primit necinste mare din partea creaturii Mele și s-a așezat vrăjmășie între om și Mine după ce el s-a voit mai mare între Mine și el, și s-a născut atunci păcatul pe pământ și s-a așezat între om și Mine, și veghează Dumnezeu de atunci și până azi cu toate suitele îngerești, cu toate puterile cerești cele fără de trup, ca nu cumva să se umble la tărâmul veșniciei din partea omului lacom de putere peste pământ și peste cer, așa cum și-a visat el la început mărirea lui cea peste Dumnezeu, o, dar a picat apoi omul, a picat din rai și am ascuns de el raiul și toată facerea cea nevăzută a lui Dumnezeu și am pus acoperământ peste ochiul omului și a rămas pentru vederea lui doar facerea cea văzută de om, de atunci și până azi, iar cele nevăzute ale facerii lui Dumnezeu au rămas în taină și așteaptă pe Făcătorul lor pentru lucrarea lor, iar omul a intrat sub păcat, sub despărțirea dintre el și Dumnezeu prin păcatul din el.

Iată taină nedeslușită de mintea omului care se îndeletnicește cu păcatul peste viața lui cea din trup, căci omul își supune sufletul sub stăpânirea păcatului, sub moarte, căci moarte nu este, ci numai păcatul este ceea ce îl desparte pe om de viață tot timpul, o, și tot timpul se supune omul păcatului cu care a rămas, după ce L-a pierdut pe Dumnezeu.

I-am ridicat omului mintea cea din Dumnezeu ca nu cumva să tremure sub frică în viața lui de pe pământ. El nu știe cu mintea lui că păcatul este moartea care l-a despărțit pe el de Dumnezeu, și iată, face omul păcat și simte plăcere să-l săvârșească și aleargă după păcat, bietul de el, căci mintea cea din cer a dat-o omul pe păcat. De șapte mii de ani ies în calea omului în fel și chip ca să nu-l las sub durerea cea de la păcat, o, și sunt plin de milă pentru cel pierdut din Dumnezeu de șapte mii de ani, de când pe om l-a biruit păcatul.

Fiilor, fiilor, păcatul săvârșit de om a înființat perdeaua de despărțitură între văzutele și nevăzutele facerii lui Dumnezeu, și nu mai vede omul tărâmul lui Dumnezeu și frumusețea cerească a veșniciei în care Domnul și toate puterile cerești își au sălașul.

O, fiilor, nu căutați, o, nu căutați îndreptățire să vă lucrați, că dragostea cea din fiii ei nu caută aceasta, nu se trufește cel ce are dragostea de lucrare, nu caută ale sale cel ce are dragostea, ci suferă pentru ceilalți cu răbdare sfântă. Disprețuirea de sine vă poate ajuta să puteți așa, și aceasta te coboară și îl ridică pe fratele tău dacă ai pentru el prețuire. O, să nu se mai fi auzit în veac dragoste ca aceea dintre voi, dragoste roditoare pentru cer, fiilor, și pentru care Eu, Domnul, atât de mult vă păstoresc și vă țin de mânuță păstorindu-vă de sus și de jos, iar voi să nu fiți nepăsători pentru povață, fiilor.

Iată cum să lucrați voi pentru greșalele cele asupra dragostei dintre frați: Nu se iartă greșeala din mers, ci numai prin umilință mărturisită, fiilor. În clipa de greșeală asupra dragostei, scoateți dintre voi pe cel ce tulbură dragostea și odihna ei între frați și puneți-l deoparte ca să-i fie rușine și să-și înțeleagă nevrednicia, și nu trebuie să mai lucreze, ci să stea deoparte, așa spune Scriptura, căci altfel se îngâmfă diavolul în el și nu-l lasă să se aplece și să se cumințească apoi.

Trebuie vegheat cel care tulbură dragostea și lucrarea ei, și de aceea voi să nu căutați cu dinadinsul să fiți și să stați singuri, decât după ce greșiți dragostei și să fiți puși deoparte ca să vă fie pedepsită greșeala și să vă fie vegheată apoi îndreptarea cea spre căință mărturisitoare, după ce căința se așează în inimă spre ridicare iarăși și spre îndreptarea dragostei.

Fiule, fiule, să nu te crezi prea aproape de veghetorul de peste tine, să nu-i calci peste cuvânt, să nu cauți cu îndrăzneală spre el ca să dorești și tu să fii mare, căci dragostea nu se trufește, o, fiule călăuzit și păstorit atât de mult prin cuvântul gurii Mele și prin veghetorii de peste tine. Să fii mic ca să fii mare, căci numai cel ce stă mic își lucrează mărire, nu cel îndrăzneț în cuvânt și în lucrarea sa, iar altfel nu poți intra la nunta Fiului lui Dumnezeu, unde numai cei ce stau mici au bucuria acestei minuni, din pricina curățeniei inimii lor.

Nu uitați pilda lupului și a câinelui, nu uitați, fiilor! Învățați din această pildă care vă vorbește de supunere și de nesupunere, de stat în ascultare și în știre peste tine, sau de umblat aiurea fără astâmpăr, și veți fi cei învățați de Dumnezeu dacă veți dovedi notă mare și strai de nuntă, fiilor.