Prooroci

după Mine vine Ilie, şi nu este trup, ci este duh.

Acum biserica este făcută de mâna cezarului. Înăuntru este aur şi argint, aramă, mătase. Zidirea ei este din lemn şi este spoită. Ilie, văzând lucrarea cezarului, s-a dus la Dumnezeu şi a plâns şi a spus: „Doamne, Tu vezi ce e pe pământul Tău?“. Sfântul Ilie vă va trece examenul, vă va spăla cu apă sărată din ochii voştri, vă va ustura, dar Eu vă dau îndelungă răbdare, şi să nu vă duceţi la sânul mamei ca ea să vă scape, ci aşteptaţi examenul cu avânt.

Dar şi poporul Israel aşa zicea, că Moise a murit, dar n-a murit. Unde a murit Moise? că nu este scris pe nicăieri, nici pe piatră nu vei găsi scris. Moise nu a murit, ci este în viaţă şi plânge de stricăciunea poporului de acum.

Eu l-am chemat pe Moise la Mine, şi pe el l-am învăţat ce să facă. Nu am chemat lumea toată. Şi dacă nu au ascultat, toţi aceia sunt astăzi în iad. Am vorbit cu David, l-am chemat de la oile tatălui său, Iesei, şi l-am pus la oile duhovniceşti. Şi zicea David: „De ce nu m-ai lăsat, Doamne, să pasc oile tatălui meu, şi m-ai pus să pasc oile lui faraon?“.

Dumnezeu, de când a făcut pământul şi omul, a făcut şi prooroc. Copilaşii Mei, Dumnezeu a vorbit cu oamenii pe pământ prin Duhul Sfânt. Veniţi-vă în fire, că şi împăratul, şi argatul are nevoie de călăuză, şi dacă se trimite călăuza la tine, nu întoarce spatele la Mine, şi umileşte-te. Da, tată, moşii şi strămoşii voştri au avut nevoie de prooroci, dar voi sunteţi mai răi, că nu-i primiţi pe prooroci. Împăraţii când mergeau la război cereau de sus prooroci ca să le spună cum să facă, dar voi sunteţi răi, aşteptaţi să vin Eu în trup, că nu vreţi să-i vedeţi pe prooroci. Luaţi bine seama la cine a ajuns la capătul lucrului şi la cine n-a ajuns.

... Aşteptaţi pe Ilie în trup? A fost în trup, şi astăzi e în duh şi îl veţi vedea la judecată.

... Vine vremea să te foloseşti de credinţă şi de fapte cum s-a folosit Ilie în pustie, să-L arăţi la lume pe Dumnezeul Cel adevărat.

... În vremea lui Moise am trimis pe mulţi în Canaan să cerceteze, şi s-au întors minţind şi au stricat şi mintea celorlalţi şi au zis că nu e fericire. Nu fiţi ca aceia care n-au mai avut pe Moise şi şi-au făcut dumnezei şi s-au închinat lor. Primiţi pe cei trimişi la voi. Nu-i mâhniţi, nu-i întristaţi.

Se vorbeşte în lume despre Mine? Nu se vorbeşte. Se vorbeşte în lume despre post şi rugăciune? Nu se vorbeşte. Copilaşii Mei, cine a fost trimis de sus, aceluia i s-a dat să vorbească. O, poporul Meu, nimeni n-a ieşit dintr-un om să spună despre post şi despre rugăciune. Nimeni n-a ieşit din pământ să grăiască despre viaţa duhovnicească, decât numai acela ce a fost trimis, decât numai de sus. Au vorbit profeţii Mei, şi după aceea au fost ucişi. N-au fost cinstiţi de lume pentru această faptă, că le-au descoperit fărădelegile. Poporul Meu, de acum înainte nu va mai fi trimis nici un profet şi nici un prooroc ca să mai profeţească sau să mai proorocească, şi ţineţi minte, scrieţi în carte, cu pană, că este greu. Are să vină ierni grele, că ai să doreşti cum doreşti apa de izvor, aşa are să dorească cineva lucrarea Mea.

că lumea, şi chiar preoţii, zic că proorocii nu au mai fost şi nu mai sunt de la Ioan, dar uitaţi-vă că de la facerea pământului şi până la încheierea veacului acesta, Dumnezeu nu va înceta învăţătura Sa,

... Tată, tată, sunteţi în gură de şarpe, cum a fost Daniel în groapa cu lei. Dacă nu aţi fi făcut rugăciuni şi postul pe care l-am dat, de mult eraţi ucişi. Aşa cum Daniel în groapa cu lei se ruga, aşa şi acum, puterea lui Dumnezeu este peste voi. Dau cu praştia, tată, în voi, şi se lovesc ei şi pică jos şi mor.

Nu mai e timpul să ridici sabia. Sabia ta e rugăciunea, şi glonţul tău e postul, şi toiagul tău e crucea, tată. Moise, cu toiagul a despărţit Marea Roşie pe jumătate şi a trecut poporul. Acum, toiagul s-a prefăcut în cruce sfântă, şi dacă ai credinţă, eşti mult mai presus decât Moise cu toiagul.

Înainte de Domnul Iisus Hristos vin profeţii Enoh, Ilie şi Ioan şi vor pregăti masa Mea. Nu masă de mâncare, ci masă de judecată.

De aceea a biruit David, că el cânta psalmi.

Vor veni îngerii şi vor suna din trâmbiţă şi va veni proorocul Ilie şi va face ordine pe pământ.

În vremea de azi nu vă iubeşte nici lumea, nici împăratul, nici părinţii, nici rudele, şi este ca în vremea lui Ilie, ca în vremea lui Moise, toţi vă urăsc, şi de aceea veţi fi răpiţi, iar lumea va fi nimicită.

Înainte de naşterea Mea erai păgân, că nu aveai legea, şi a venit Domnul Iisus ca să lumineze şi să întărească legea strămoşească, dar sunt persoane care nu vor să vină la legea nouă, nu vor, tată, şi trăiesc ca altădată. Că şi Moise dacă trăia şi mai proorocea, venea şi se primenea întru lucrarea Mea. Crezi? Şi atunci tot aşa, pe Moise nu-l credea, şi tot acolo şedea, întru vechimea sa.

... Aceste timpuri şi obiecte de azi, tot ce se află e profeţia proorocilor.

... Eu sunt, Care am proorocit şi în trecut, Care am proorocit şi prin Moise. Eu sunt, Care am proorocit şi prin cântatul cocoşului la lepădarea apostolului. Şi atunci, şi acum Eu sunt, Care nu vă voiesc moartea.

Tată, tată, umiliţi-vă, uniţi-vă, sfinţiţi-vă, iubiţi-vă şi nu mai staţi nepăsători, căci Domnul Şi-a pregătit luntrea lui Ilie, a lui Enoh, a lui Noe, a lui Ioan şi a tuturor de pe pământ care au fost ridicaţi la cerul sfânt. Nu ştiţi cu ce veţi merge, cu trupul sau cu duhul. Dar vă zic: pregătiţi-vă cu toate.

... Copilaşii Mei, învăţaţi pilda lui Moise, că era gângav şi l-am făcut să vorbească aşa cum trebuia să vorbească şi cât trebuia să vorbească. Atât i-a fost măsura la vocea sa. L-am trimis, i-am dat curaj şi s-a dus la faraon ca să-i spună poruncile Mele. Cu Moise am făcut lucrare foarte mare, mare de tot. E scrisă, şi la judecată se citeşte.

... Dacă v-aţi îmbolnăvit, ziceţi că aţi postit, că nu aţi mâncat. Tată, să ştiţi că de post nimeni nu se îmbolnăveşte, că moşii şi strămoşii voştri aveau putere mare prin post. Unde este Daniel, care trei zile şi trei nopţi nu a mâncat şi nu a băut? că s-a făcut prieten cu Daniel şi împăratul, că l-a pus pe el la masă şi l-a întrebat cum a făcut el de s-a împrietenit cu leii.

... Precum s-a împlinit proorocia lui Ioil, a lui Avacum, a lui Ilie, se împlinesc toate profeţiile din carte. Şi iată că Domnul Iisus a coborât în Duh şi profeţeşte şi ce a mai rămas.

Dar cum l-am hrănit pe Ilie în pustie şi cum l-am hrănit pe Daniel în groapa cu lei, aşa vei primi şi tu de la Dumnezeu, numai dragoste şi voinţă de Dumnezeu să ai.

... Decât ar mânca omul carne de pe piaţă ca să se spurce, mai bine ar mânca pâine cu ceapă. Pe sfântul Ilie îl hrăneam cu hrană din cer, că îi trimiteam corbii şi îl hrăneam cu pâine şi cu carne, dar era din cer. Atunci se tăiau junci, miei pentru jertfele lui Dumnezeu. Acum nu mai aduce nimeni nici o jertfă şi nici viaţă plăcută lui Dumnezeu nu se mai aduce, şi de aceea nu mai e primită nici o jertfă.

Vine sfântul Ilie să facă o vizită pe pământul acesta şi ia cu el o părticică din ce-o şti el că trebuie pentru usturimea şi umilinţa fugiţilor de Dumnezeu.

... Nu vă mai puteam pregăti, că vă cuprinsese frica. Vă puseseră cursă. Şi iată ce a făcut Dumnezeu! Acum vedeţi, şi vedeţi că este Dumnezeu cu voi. N-a voit Dumnezeu să-l prindă vrăjmaşul pe cel nevinovat, pe cel ce-L iubeşte pe Dumnezeu, şi au fost prinşi cei fără Dumnezeu.

Nu s-au limpezit bine burniţa şi valurile vrăjmăşiei, dar spulber şi limpezesc. Vă dau drumul să aveţi dreptul la cuvânt. V-am spus că l-am luat de ajutor pe proorocul Ilie, care l-a adus pe Israelul de pe timpul lui Ahab la Mine. L-am adus şi aici în ajutor.

Şi iată, vine vremea Scripturii care spune că «Toţi vor fi plini atunci de cunoştinţa Duhului Sfânt, şi nu se va mai întreba frate pe frate ce a spus sau ce a răspuns Dumnezeu, căci tot trupul va fi plin de cunoştinţa Duhului Sfânt, şi toate cele ascunse se vor învedera atunci». Vine vremea bucuriei proorocilor din cer. Vine vremea bucuriei lui Ioil proorocul, peste care a suflat cuvântul Duhului Sfânt şi a grăit despre vremea aceasta care vine, căci el a spus: «Turna-va Dumnezeu Duhul Său peste fii şi fiice, peste bătrâni şi tineri, ba şi peste robi şi roabe va turna din Duhul Său».

Iată-l pe Ioan! Deschideţi ochii! Iată-l pe Ioan, care a venit să Mă vadă între ai Mei la această scăldătoare proorocită de toţi proorocii şi drepţii! Iată-l pe cel ce Eu l-am botezat pe el încă din pântecele maicii sale; Eu, Cel ce eram sălăşluit prin Duhul Sfânt în sălaşul cel care a fost numit Maica Fiului lui Dumnezeu, Fecioara cea proorocită de prooroci. Eu l-am botezat pe el cu botezul Duhului Sfânt atunci când cele două sălaşuri ale trupurilor Noastre s-au întâlnit şi s-au plecat unul altuia aceste două sălaşuri, s-au plecat una alteia aceste două fiice binecuvântate şi şi-au rostit urare cerească, proorocie cerească, de la Duhul Sfânt, iar când această urare ieşită prin gurile acestor două sălaşuri, când această urare a fost rostită, atunci a săltat pruncul Ioan în pântecele Elisabetei şi a primit botezul Duhului Sfânt de la Fiul lui Dumnezeu, Cel sălăşluit în pântecele Fecioarei care a luat în pântece de la Duhul Sfânt pe Fiul Cel proorocit de prooroci.

bătrânul Simeon a mâniat pe Dumnezeu dacă n-a crezut proorocia în care scria Duhul Sfânt despre Fecioara care va naşte pe Emanuel şi care va rămâne fecioară, şi a dat să şteargă această profeţie, dar îngerul Meu o adăuga iar în carte, şi el se-nvârtoşa şi iar ştergea din fila cărţii aceste cuvinte, şi cuvintele iar se aşterneau la locul lor în carte, şi atunci M-am mâniat şi am rostit peste el prin înger: «Nu vei muri până nu se va naşte Fecioara aceasta, ca s-o vezi apoi, şi să vezi şi pe Domnul, Care va ieşi prin ea». Şi bătrânul Simeon a mai trăit încă de patru ori mai mult viaţa unui om şi nu mai murea. Dar a venit după trei sute de ani vremea Fecioarei care s-a născut şi a crescut şi a născut pe Domnul Iisus Hristos, şi Simeon a văzut împlinirea proorociei pe care el nu putea s-o creadă, şi apoi, îngreuiat de vreme, a fost iertat de Dumnezeu.

Această carte lucrată de Dumnezeu vreme de patruzeci de ani, este adevărată această carte, şi voi staţi la îndoială pentru ea. Eu spun aceasta peste cei neascultători: adevărată şi dumnezeiască este această carte scrisă de Duhul Sfânt în vremea voastră.

A fost cartea cea dintâi, pe care Eu am dictat-o lui Moise, alesul Meu; fir cu fir i-am dictat-o, toată facerea lumii şi tainele ei, toată truda Mea cu Israel cel de atunci şi proorociile cele de atunci, căci Moise a fost mare prooroc. Şi au fost toţi proorocii aşezaţi în cartea aceea, căci s-a vorbit din cer şi s-a aşezat pe pământ tot cuvântul rostit de cer. Şi toată cartea cea dintâi a vorbit de venirea întrupată a Fiului lui Dumnezeu din Fecioară, de începutul împărăţiei lui Dumnezeu peste oameni şi în oameni.

Şi a fost apoi cartea cea de a doua, pe care am dictat-o Eu, Domnul, apostolilor Mei, lăsând prin ea cuvântul Meu peste pământ. Dar cartea aceasta a doua e mare, fiilor, mare de tot, dar n-a putut fi cuprinsă de pământ, căci a fost puţin pământ nou şi ceresc, născut de la cuvântul Meu, că lumea era dată la idoli şi nu ştia de Dumnezeu, dar apostolii Mei s-au apucat apoi şi au lucrat pe viu cu Mine peste lume, şi s-a răspândit împărăţia Mea din loc în loc atunci, şi au recunoscut mulţimi de oameni pe Dumnezeu, Creatorul şi Stăpânul a toate. Şi acum, învăţătura împărăţiei Mele este cunoscută de tot pământul, dar Domnul, Creatorul, plânge cu cerul, că nimeni nu mai are trăire cerească, şi toată lumea are păcat dacă a ştiut ce vrea Domnul de la ea. Tot pământul în lung şi în lat ştie de Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel întrupat în Fecioară prin cuvântul Duhului Sfânt, şi M-am zbuciumat cu Tatăl Meu şi cu cerul tot, ca să fac izbăvire peste lumea care are numai idoli, peste tot omul care a făcut din el idol, din el, şi din tot ce-i place lui. Şi te-am ales pe tine, popor care erai scris ca să fii pentru Mine şi pentru învierea ta şi a lumii, şi am aşezat în mijlocul tău un vas curat, ca să te uiţi în el şi să te speli din el, căci în el a fost apa cea vie, a fost cuvântul Meu întru izvor ceresc. Şi iată, aşa am lucrat cartea cea de a treia, pe care v-am dictat-o vouă şi pe care n-am sfârşit-o de dictat, căci acest izvor curge din tronul Treimii cereşti şi va să inunde pământul cu viaţă şi cu împărăţie de cer şi de nestricăciune pe pământ.

Mare durere mai are un slujitor al lui Dumnezeu, un profet al lui Dumnezeu între oameni, că oamenii sunt deprinşi să-L uite pe Domnul prin îndeletniciri pământeşti şi trupeşti, dar un slujitor al cerului are durere mare pentru rătăcirea oamenilor de la căile cerului. Ilie lucra cu mare putere şi cu mare milă. Ilie n-a fost crud dacă a pedepsit pe omul mincinos; El a fost plin de durere din pricina minciunii şi a luptat să stârpească minciuna şi trupul ei. Dar azi, măi fiilor, nimeni nu se mai ridică împotriva minciunii, împotriva ştiinţei mincinoase, care vine de la om, de la omul cel ce se dă drept Dumnezeu, de la omul ştiinţei acestui veac. Ilie a supus pe oameni prin puterea jertfei lui şi a rugăciunii lui şi a nestrămutatei lui credinţe în puterea lui Dumnezeu, cea pusă de Dumnezeu peste el. Când el a aruncat mantia lui peste Elisei ca să-l aşeze prooroc mai departe, Elisei s-a supus, şi a lăsat plugul în brazdă şi s-a dus ca ucenic al lui Ilie. Ba a mai şi dat foc plugului şi boilor şi s-a dus slujitor pentru Dumnezeu, căci Ilie, ce făcuse, făcut a rămas, şi a rămas Elisei lucrător cu puterea lui Ilie, care era puterea lui Dumnezeu peste cel credincios. Aşa râvnă cer Eu de la tine, măi Israele de azi, că azi Ilie te întoarce pe tine cu faţa spre început şi întoarce începutul cu faţa spre tine, că el nu vine să te lovească pe tine. El cu Baal are ce are, el cu idolul tău are ce are, nu cu tine, tată. Dar dacă tu ai trupul idol, ieşi de sub această minciună şi fii atent, că Ilie, robul Meu, are milă de tine, copilule al Meu de la sfârşitul vremii veacului omului; are milă să te întoarcă la legea lui Dumnezeu, în care nu mai încape moarte, tată. Să nu te mai găsească idol, şi să te găsească creştin slujitor lui Dumnezeu, că toate celelalte câte-ţi trebuie ţie, are grijă Tatăl să ţi le adauge.

Proorocul Ilie petrecea zi şi noapte întru lucrarea râvnei după Dumnezeu. Atât de mult M-a iubit el pe Mine, măi fiilor, de M-a făcut să nu-i pot respinge nimic din cele ce el cerea de la Mine întru râvna sa dumnezeiască.

vine ziua să vadă lumea că tu ai calea Mea sub paşii tăi. Nu tu trebuie s-o vezi. Cel necredincios trebuie s-o vadă. Proorocul Elisei n-a văzut cu ochii oastea cerească, pregătită în luptă pentru el şi pentru scăparea lui, dar a văzut ucenicul său, Ghehazi, a văzut carele şi oastea cerească, a văzut la cererea lui Elisei către Domnul, şi a crezut ucenicul în cuvântul credinţei lui Elisei.

Zaharia, care era mare slujitor al templului, mare împlinitor al legilor Domnului şi credincios în cele proorocite în prooroci, a crezut şi a cerut împlinirea acestei Scripturi şi a lucrat ca un credincios, ca să dea loc împlinirii Domnului pe pământ, după cum făgăduiau Scripturile, şi a lucrat tainic şi cu curaj de mare credinţă acest slujitor al credinţei, şi prin el am împlinit toată pregătirea coborârii Fiului lui Dumnezeu între oameni.

Acela era Ioan, rudenia Mea, care M-a vestit lumii, care M-a şi arătat lumii botezându-Mă pentru oameni, căci am venit în chip smerit, ca un om pentru oameni, aşa cum a fost trimis Moise către Israel cel ce păcătuise. Moise răsărise din poporul Israel ca izbăvitor pentru Israel, şi el a fost pilda Mea, a Celui ce avea să vină din Tatăl pentru Israel, din cer pe pământ, măi fiilor. Ioan proorocul, fiul lui Zaharia şi al Elisabetei, rudenia mamei Fecioare, el s-a născut între oameni cu şase luni înaintea Mea şi a suferit din pruncie prigoană de la oameni, ca şi Mine a suferit Ioan, cel ce M-a arătat oamenilor prin botez, prin botez ceresc. În ziua botezului Meu a vorbit Tatăl Meu în cer şi s-a auzit glasul Lui pe pământ, S-a auzit Tatăl Meu la Iordan. Ioan M-a arătat, şi Tatăl a grăit din cer şi M-a mărturisit că sunt din cer, din Tatăl venit în Fecioară, născut Om din Fecioară, după cum grăiseră proorocii Tatălui Meu.

Era Ilie singurul prooroc al lui Dumnezeu. Erau mulţi prooroci în jurul lui, erau patru sute şi peste patru sute şi încă patru sute, şi el era singur prooroc înaintea Mea şi în numele Meu în Israel, şi a biruit împăraţi şi prooroci, şi mare a fost lucrarea Mea în el, dar mare a fost puterea rugăciunii lui. Nu viţelul care a fost pus peste altarul lui, ci rugăciunea lui a fost arderea de tot înaintea Mea. Viţel a avut şi altarul proorocilor mincinoşi, dar Eu nu voiesc arderile de tot, ci voiesc duh de credinţă, duh de rugăciune, duh de lucrare a omului cu Mine, Domnul Cel adevărat dintre dumnezei. De aceea am spus lui Israel: «Să nu ai, Israele, alţi dumnezei afară de Mine».

proorocul Ilie merge pe pământ şi dărâmă mereu altarele lui Baal, şi Baal cu fiii lui ridică alte altare, şi fumul de pe altarele lor înăbuşe pe cei din cer şi pe cei de pe pământ care sunt din cer, şi nimeni nu se mai uită în oglindă ca să se vadă cât este de urât înaintea Mea.

Eu când am grăit lui Daniel care se rugase Mie să-Mi amintesc de făgăduinţele Mele şi care mărturisea către Mine greşalele lui Israel cerând milostivire şi iertare, Daniel avea vlaga slăbită în el şi zicea: «O, Stăpânul meu, mă înspăimânt şi îmi piere puterea, că Tu eşti mare, şi eu sunt aşa de mic, şi nu am putere în grai.», dar Eu i-am zis: «Nu te teme, om plăcut lui Dumnezeu, nu te teme! Pace ţie! şi te întăreşte, şi te îmbărbătează, că îţi voi descoperi ţie cele scrise în Cartea Adevărului».

Când a trebuit să ridic din nou Ierusalimul, care se stricase pentru păcatele lui, am auzit de pe pământ strigare ca să vin să-l izbăvesc pe Israel cel apăsat de plata fărădelegilor lui. Am auzit pe Daniel, care Mi-a amintit de făgăduinţele Mele pentru Israel, mărturisind înaintea Mea păcatele poporului său şi umilindu-se pentru Israel, şi Eu am coborât la el şi i-am vestit: «Şaptezeci de săptămâni de ani sunt hotărâte pentru Ierusalim până ce fărădelegea va întrece marginile ei, până ce va veni Sfântul Sfinţilor ca să pătimească pentru om, şi va dărâma cetatea, şi până la capăt va fi greu. Dar la capăt voi veni şi voi încheia un legământ cu mulţi într-o săptămână, şi mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula, şi cei înţelepţi vor lumina». Şi Daniel se ruga, zicând: «Stăpâne, când?». Dar Eu i-am spus: «Daniele, sunt pecetluite toate cuvintele acestea până la sfârşit, iar la sfârşit mulţi vor fi curăţiţi, albiţi şi lămuriţi, şi nici unul din cei fără de lege nu va pricepe cuvintele Mele, ci numai cei înţelepţi vor înţelege, căci cei înţelepţi se dau deoparte din calea fărădelegii şi stau cu Duhul Cel Sfânt, Povăţuitorul oamenilor înţelepţi. Iar tu, Daniele, te vei scula, şi vei primi moştenirea ta, în vremea cea de apoi. Amin».

Scris este: «Omul nu poate să vadă faţa lui Dumnezeu şi să rămână viu». Omul trebuie să moară în el după ce vede şi înţelege faţa lui Dumnezeu, iar după aceea trebuie să ia Domnul viaţă în el precum a luat în Moise, fiilor, căci lui i-am spus când Mi-a cerut să Mă vadă că nu va rămâne viu dacă Mă va vedea. Şi aşa a fost, că după ce M-a văzut şi M-a auzit, el a murit, şi Eu am înviat în el şi am strălucit Eu în el, iar când s-a coborât de la Mine spre Israel, nimeni nu mai putea să-i privească faţa, şi a trebuit să-şi pună Moise văl, ca să nu se teamă fiii lui Israel de lumina feţei Mele în omul Meu cel nou.

Am adus pe pământ prin mijlocirea îngerilor, am adus legile Mele ca să creadă oamenii că sunt ale Mele şi că sunt din cer de la Dumnezeu, iar Moise era om cu duh tare, cu duh sănătos şi tare de înger, era bun şi blând cereşte, nu omeneşte. Legea Mea este dreptate, dar omul bun şi blând omeneşte, nu poate s-o împlinească cu dreptate cerească, fiindcă pentru împlinirea legii trebuie duh sănătos, duh tare, om tare de înger, iar oamenii sunt buni şi blânzi omeneşte, nu cereşte, şi de aceea toţi oamenii păcătuiesc asupra legilor Domnului, legi coborâte din cer prin slujirea îngerilor.

Când iubeşti pe Dumnezeu şi legile Lui, eşti un om atent la legile Domnului şi faci din ele viaţa ta,

Zaharia, arhiereu la templul Domnului, a împlinit lucrarea făgăduinţelor lui Dumnezeu şi a luat pe copila cea făgăduită Domnului de către părinţii ei, şi a dus-o înaintea Domnului pentru ca să fie ea Fecioara din care Se va naşte Cel promis prin prooroci, Dumnezeu Cuvântul. Arhiereul Zaharia era proorocul Domnului, care păstra în inima lui cea credincioasă taina plinirii vremurilor, pe Hristosul Domnului, Cel Care avea să Se nască din Fecioară şi să fie de mântuire pentru lumea cea stricată prin păcat.

Ioan era glasul care vestea venirea adevărului între oameni, dar adevărul este primit numai de cei ce se pocăiesc de relele lor şi se spală de petele minciunii lor, şi de aceea striga el printre oameni: «Pocăiţi-vă, că se apropie împărăţia cerurilor spre voi!», iar împărăţia cerurilor este adevărul cel ceresc între oameni şi cu oamenii. Dar oamenii nu s-au îndurat să se despartă de cele mincinoase şi fără duh de viaţă în ele, şi l-au numit pe Ioan tulburare între oameni, şi l-au stârpit, dar el strigă şi nu tace, că este viu, şi vine cu Mine pe pământ, precum toţi sfinţii vin; vine şi strigă ca şi atunci.

O, cât de mult doresc să se suie iubire spre Mine, iubire ca a lui Ilie, proorocul Meu. Iubirea lui cea fără de moarte a fost puterea lui întru Mine, şi nimeni n-a putut să i-o strivească. Aşa a lucrat şi Ioan, botezătorul Meu, căci îngerul Meu a zis lui Zaharia: «El va merge înaintea Domnului, cu duhul şi cu puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor către copii, şi pe cei neascultători, la înţelepciunea drepţilor, ca să pună înaintea Domnului un popor desăvârşit». De aceea am spus Eu mulţimilor care mergeau după Mine: «Dacă voiţi să pricepeţi, el este Ilie, care va să vină». Aici trebuie pricepere cerească, fiindcă oamenii răstălmăcesc Scripturile spre a lor pierzare, dar Eu vin să le spun oamenilor că duhul este duh, şi sufletul este suflet, şi fiecare om îşi are sufletul său. Amin. Ioan a pregătit calea Mea, căci el este acela despre care stă scris: «Iată, Eu trimit pe îngerul Meu şi va găti calea înaintea feţei Mele».

Fiilor, fiilor, grăiesc vouă ca să audă tot omul. Duhul şi puterea lui Ilie au fost iubirea şi credinţa lui în Dumnezeu, şi lucrarea lui cea pentru Dumnezeu, şi aşa a fost şi Ioan, despre care îngerul a zis lui Zaharia că el va merge înaintea Domnului, cu duhul şi cu puterea lui Ilie. Dar Ioan este Ioan, şi Ilie este Ilie, şi amândoi au lucrat aceeaşi lucrare, şi amândoi au întors pe mulţi din Israel la căile dreptăţii, făcându-I Domnului cale peste pământ.

Duhul sfinţilor e Duhul lui Dumnezeu, Care Se odihneşte în sfinţi. Duhul şi puterea lui Ilie au fost iubire fără de moarte şi faptă cu putere. Eu vin cuvânt pe pământ şi Mă scriu cu serbare de sfinţi în cartea Mea de azi. Iată, Eu trimit pe Ilie proorocul, până să vină ziua Mea cea mare şi înfricoşată. El va îndupleca inima părinţilor către fii, şi a fiilor către părinţi, ca să nu vin cu prăpăd peste pământ. Amin.

– Eu sunt duhul şi puterea Domnului, Care a locuit în mine prin iubirea mea de Dumnezeu. Eu sunt servul Tău, Doamne, şi lucrez înaintea Ta, că Tu aşa ai plănuit pentru ziua Ta cea de azi, şi ai spus: «Eu trimit pe Ilie proorocul, până să vină ziua Mea cea mare». Eu sunt cel ce lucrez pentru Tine iubire în mulţi, ca să-i aşez înaintea Ta popor desăvârşit, aşa cum am fost eu şi ucenicii mei. Amin.

Eu, Doamne iubit, voiesc să le spun oamenilor aşa cum le-ai spus şi Tu: duhul este duh, şi sufletul este suflet, căci oamenii şi-au pierdut înţelepciunea minţii şi s-au rătăcit în credinţe mincinoase, şi inimile lor aiurează, Doamne. Tu eşti Cel întrupat de la Duhul Sfânt în Fecioară, că eşti Dumnezeu, şi eşti sufletul fiecărui om, că Te-ai născut din Tatăl mai înainte de toţi vecii, iar Tatăl prin Tine le-a făcut pe toate. Tu eşti Cel ce ai dat suflet şi duh trupului omului cel întâi zidit din pământ, şi omul este din trup, din suflet şi din duh, precum Pavel, apostolul Tău, îi îndeamnă pe oameni şi le spune: «Trupul şi sufletul şi duhul vostru păzească-se în întregime întru venirea Domnului vostru». Amin. Oamenii sunt rătăciţi de la adevăr, Doamne. Oamenii au schimbat rostul Evangheliei Tale, şi inima din ei aiurează. Iată, eu vin să întorc inima lor spre Tine, ca să audă glasul Tău şi să învieze din moarte şi din rătăcire.

O, fii ai oamenilor, nu e bună mintea omenească. E bună mintea lui Dumnezeu în voi. Nu faceţi din mădularul minţii voastre mădular rătăcitor de suflet. Nu se poate să intre sufletul unui om în alt trup de om. O, cine v-a deprins pe voi cu aşa gândire, o, fii ai oamenilor? Ioan Botezătorul a lucrat pregătirea cărării Domnului, aşa cum fac eu azi, şi a lucrat cu duhul şi cu puterea lui Dumnezeu, cu credinţa şi cu fapta, care lucrau în mine în vremea trupului meu, dar sufletul meu e al trupului meu, iar sufletul lui Ioan e al trupului lui Ioan, amin, şi amândoi am avut lucrare de pregătire a cărării Domnului, lucrare de întoarcere a oamenilor către Dumnezeu. Eu sunt cel ce mă vărs cu duhul iubirii mele de Dumnezeu şi cu puterea faptelor credinţei mele în cei plăcuţi lui Dumnezeu, ca să lucrez din ei popor desăvârşit înaintea Domnului. Aşa trebuie înţeleasă Scriptura aceasta. Eu sunt viu prin iubirea mea de Dumnezeu. Iubire fără de moarte am eu pentru Domnul, şi ea mă ţine viu cu trupul, iar trupul meu este în cele ce nu se văd. Unde sunt cele ce nu se văd? Ele sunt lângă oameni şi nu se văd, şi lucrează, nevăzute, pentru oameni.

Elisei, ucenicul meu, a cerut de la mine să-i dau duhul şi puterea mea, dar acestea sunt şi cu mine, şi nu s-au ştirbit întru nimic. Aşa este lucrul sfinţilor care ridică sfinţi dintre oameni, ucenici de sfinţi dintre fiii oamenilor, prin lucrarea duhului şi a puterii lui Dumnezeu în sfinţi.

Eu n-am avut în minte decât pe Dumnezeu şi durerea Lui. M-a durut durerea Lui în mine ca şi pe El, şi n-aveam pace în suflet până ce nu-L alinam pe Domnul îndureratul. Pedepseam pe omul care-L prigonea pe Dumnezeu, că mă durea durerea Domnului. Eu de mila Domnului pedepseam pe om, căci am fost bun cu Dumnezeu. Am lăsat duhul şi puterea din mine peste Elisei, ca să lucreze văzut cu acestea, iar când a despărţit apele Iordanului cu mantia mea, el a strigat la Dumnezeul lui Ilie, şi Dumnezeu a lucrat şi în el cu ale Sale, şi lângă ale Sale este şi numele celui credincios în cele ale lui Dumnezeu.

O, fii ai oamenilor, luaţi şi voi de la mine aşa cum a luat Elisei, ucenicul meu. Luaţi duhul şi puterea care au locuit de la Dumnezeu în mine prin iubirea mea de Dumnezeu. Iubirea omului pentru Dumnezeu Îi face casă lui Dumnezeu în om. Iubirea de Dumnezeu este boldul morţii, este viaţă fără de moarte. Eu le-am lucrat pe cele de trebuinţă trupului cu cuvântul, căci aşa a fost puterea credinţei mele. Eu aveam împărăţia cerurilor în mine, şi cu cuvântul ei îmi lucram pâinea mea. Când eram copilaş, Domnul mă hrănea cu temerea de El, iar când am crescut, Îl hrăneam eu pe Domnul cu iubirea mea pentru El. Iar acum tot aşa lucrez, că mi-e milă de Dumnezeu îndureratul.

Ucenicii lui Elisei mă căutau după ce m-am despărţit de Elisei, după ce carul de foc mi-a făcut trecerea în cele ce nu se văd. Dar eu sunt viu şi lucrez înduplecarea inimilor oamenilor spre Dumnezeu. Duhul şi puterea mea lucrează din grădina Domnului. Eu îi întăresc cu cele purtate de mine pe cei din grădiniţa cuvântului din România. Duhul şi puterea mea este Dumnezeu şi fapta Sa, care lucrau la credinţa mea. Eu sunt duhul şi puterea Domnului, Care a locuit în mine prin iubirea mea de Dumnezeu. Amin.

Doamne, Tu eşti Cel ce Te întrupezi în cei credincioşi cu trupul Tău prin biserică, pentru ca să fii purtat de sfinţi, cuvânt şi trup, duh şi trup mai presus de fire, că Tu eşti Dumnezeu. Amin, amin, amin.

– O, proorocul Meu, M-am lăsat cu iubirea ta de Dumnezeu, cu duhul şi cu puterea ta M-am lăsat în cei credincioşi, ca să pot striga la oameni. Cei credincioşi Mă primesc cuvânt cuvântat din cer. Eu vin cu norii slavei Mele până deasupra grădiniţei cuvântului Meu şi cuvintez întoarcerea oamenilor la Mine, întoarcerea părinţilor către fii, şi a fiilor către părinţi, căci sfinţii Mei stau faţă în faţă cuvânt peste oameni, fiindcă Eu vin cu sfinţii, că aşa este scris: «Iată, Eu trimit pe Ilie proorocul, până să vină ziua Mea cea mare şi înfricoşată». El va îndupleca inima sfinţilor către oameni, şi a oamenilor către sfinţii cei care M-au iubit pe pământ, că Eu vin, şi nu cumva, când vin, să lovesc pământul cu urgia Mea.

Ilie proorocul este mare întru venirea Mea. El are trupul viu, şi are ucenicii cei vii cu el, în cele ce nu se văd, şi lucrează lucrarea venirii Mele, venirea Mea cea mare, venirea Mea care este scrisă în Scripturi. Amin, amin, amin.

Proorocii şi apostolii au fost aleşi de Mine ca să Mă aşeze pe Mine pe pământ cu toate câte Eu am grăit, dar oamenii se tem de adevărul Meu şi dau să-l numească neadevăr, aşa cum a făcut şi Irod, care a ascuns adevărul, şi pe Ioan, care-i descoperise lui pe cele acoperite şi adevărate. L-a ascuns Irod în temniţă pe Ioan numai pentru că-l dăduse de gol că Irodiada, soţia lui, a fost femeie şi a fratelui său, Filip. Atunci a văzut că Ioan este prooroc şi că descoperă adevărul cel ascuns pentru fărădelegea lui.

Fărădelegea este un adevăr atunci când ea este, dar este adevărul fărădelegii, iar Eu Mă descopăr că sunt Dumnezeu descoperind fărădelegile cele ascunse ale oamenilor care nu se leapădă de cele rele din ei. Ioan a trebuit să-şi pună capul său pentru ca să se adeverească adevărul dumnezeiesc, care descoperă adevărul fărădelegii omului. Ioan a trebuit să moară ca să i se vadă mărirea lui de la Dumnezeu, dar azi oamenii nu mai stau de partea adevărului, şi slujesc numai minciunii, măi fiilor.

Omul crede în scripturile lui, dar şi Eu cred în Scripturile Mele pe care le-am scris pe pământ prin mâna omului sfânt.

Iată, taină neştiută de oameni vă spun vouă: când Eu, Domnul, am stat cu Moise pe muntele Sinai, am stat mult cu el, şi l-am sfinţit cuvântând peste el. Este scris în Scripturile Mele prin el că el scria toate cuvintele Mele, toate câte Eu îi arătam lui. L-am aşezat ca pe un Dumnezeu peste Israel, iar Eu de sus grăiam cu el pe drumul către Canaan. Cât a stat el cu Mine pe munte, i-am arătat cerul, şi i-am arătat facerea cea de la început. L-am luat de mână şi l-am dus la început, şi i-am arătat cum am făcut Eu cerul şi pământul şi pe om. I-am dat apoi condei şi l-am pus să scrie tot ce i-am dat să vadă. Eu îi spuneam, şi el scria. Dacă el M-a întrebat: «Doamne, lui Israel cine să-i spun că eşti Tu?», şi dacă i-am spus să spună că «Eu sunt Cel ce sunt», M-am aşezat apoi să-i şi arăt cine sunt, de unde sunt, de când sunt şi de ce sunt. Am mers apoi cu el pe cale şi i-am arătat toate faptele timpului de până la el, şi l-am pus să le scrie în cartea lui. Am lăsat prin el urmaşi din partea Mea din unul în altul, iar aceştia Mă întrebau pe Mine, şi Eu le spuneam, căci eram în mijlocul lui Israel. Când Moise s-a suit la Mine în cer, el a lăsat cârmuirea cea de la Mine lui Iosua, iar acestuia i-a urmat Iuda, că Eu aşa i-am spus lui Israel când el M-a întrebat cine să meargă să ia ţara de la canaanei, şi i-am spus: «Iuda să meargă, şi Eu voi da ţara în mâna lui». Aşa am lucrat Eu Scriptura pe pământ, şi am avut mereu omul cel ales pentru aceasta, şi l-am ţinut sub mâna Mea, ca să scrie. Când Israel dădea să uite de Mine, Eu trimiteam la el înger din cer, şi îngerul îi vorbea, şi în Israel se scria, şi au rămas cuvintele Mele scrise în cartea Mea cu Israel.

Fiilor, fiilor, cartea care se numeşte Biblie, aceea n-a fost întocmită de mintea omului. Ea cuprinde în ea lucrarea lui Dumnezeu pe pământ, căci Eu am stat în mijlocul lui Israel de la facerea lui. Când Eu îi arătam lui Moise toată facerea, i-am arătat şi facerea lui Israel. L-am purtat de mână ca să-i arăt pe Avraam, pe Isaac, pe Iacov; i-am arătat apoi pe Israel în Egipt; i-am arătat să ştie ce a suferit Israel şi cum l-am ales pe el ca să fie mântuitor din partea Mea pentru poporul Meu cel robit în Egipt. Iată, fiilor, câtă nevoie de ajutor am avut de la om. Eu fără omul cel credincios n-aş fi avut cu cine să-Mi întocmesc pe pământ lucrarea, şi apoi scrierea cărţii faptelor lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său. Eu am avut moştenire în Israel pe pământ, căci scris este în Scripturi: «Când Cel Preaînalt a împărţit moştenire popoarelor, când a împărţit pe fiii oamenilor, El a aşezat hotarele neamurilor după numărul îngerilor lui Dumnezeu, iar partea Domnului este poporul lui Iacov, Israel este moştenirea Lui». Eu Mi-am scris Scripturile pe pământ prin mâna omului ales de Mine pentru ca să scrie, aşa cum şi cu voi lucrez azi, copii aleşi dintre fiii oamenilor ca să fac din voi Israel al Meu, moştenire a lui Dumnezeu pe pământ. Când Eu îmi ridicam prooroci pentru cuvântul Meu peste pământ, Mă arătam lor ca să ştie că Cel ce le spune lor să scrie este Cel ce este. Coboram cu slava Mea peste ei şi îi cuprindeam în ea şi îi aşezam la întocmirea Scripturilor Mele. Biblia nu este carte scrisă de mintea omului, dar bibliologii pământului au citit prea mult în ea, nu ca să se îndumnezeiască din ea, ci ca s-o poată micşora pe ea, dându-o pe seama omului care a scris de la Dumnezeu, nu de la el.

Eu sunt Cel ce sunt, şi dacă sunt, sunt cu omul sfânt şi stau în el şi Mă dau lui fără de măsură şi Mă împlinesc în el, pentru că Eu aşa am zis: «Cel ce Mă ia pe Mine de hrană, acela rămâne întru Mine, şi Eu întru el, şi acesta este semnul că Mă ia». Iată, de aceea v-am spus că omul crede în scripturile lui, dar şi Eu cred în Scripturile Mele pe care le-am scris pe pământ prin mâna omului sfânt, şi se cunoaşte în ele limba Mea, limba lui Dumnezeu pe pământ; se cunoaşte, fiilor, aşa cum şi limba omului se cunoaşte prin ceea ce scrie el prin cărţile lui, fie ele chiar şi cărţi despre Dumnezeu.

Toată Scriptura vorbeşte despre Mine mărturisind că vin. Şi am venit. Şi vin, că aşa este scris în Scripturi. N-a scris omul din voia lui, din mintea lui în Scripturi, căci David a proorocit cu multă vreme înainte şi a zis: «Împărţit-au hainele Mele loruşi, şi pentru cămaşa Mea au tras sorţi». Eu sunt Cel ce grăiam prin David judecând încă de pe atunci pe cei ce M-au omorât prin răstignire. Eu sunt Cel ce am grăit prin profeţi proorocind lucrarea cuvântului Meu cu voi. Nimic n-am făcut decât ce este scris în Scripturi să se facă. Nimic nu fac decât ce este scris în Scripturi să se facă, şi prin Mine s-au făcut şi se fac toate, fiindcă sunt Fiul şi Cuvântul Tatălui, cuvânt şi faptă sunt, aşa cum şi Scriptura lui David scrie despre Mine când zice: «El a zis, şi s-a făcut». Amin.

Amin, amin grăiesc tuturor: cel ce crede în venirea Mea, acela nu mai păcătuieşte, şi se lasă purtat de Duhul şi de taina vieţii veşnice. Omul însă este îndărătnic. Cel ce a citit Scripturile fără de pocăinţă, acela a luat din ele după cum i-a priit, căci ce este născut din carne, carne este. Eu însă nu mai grăiesc pentru nimeni pământeşte, căci vremea s-a scurtat şi s-a sfârşit de tot, şi nu mai este vreme să se folosească omul de lumea aceasta, căci este vremea venirii Mele, şi pentru cei ce veghează ca să vin, şi pentru cei ce veghează ca să nu vin. Dar Eu vin, că este scris să vin, şi va fi venirea Mea ca în zilele lui Noe când fiii potopului îşi dădeau unii altora trupurile spre desfrâu şi spre petreceri, până în ziua când a intrat Noe în corabia salvării. Tot aşa strigam şi prin Noe, la fel ca şi azi strigam pe tot omul, dar nimeni n-a crezut, până ce a venit potopul şi i-a luat pe toţi.

David aşa stătea şi aşa zicea: «Cearcă-mă şi ispiteşte-mă, Doamne, ca să mă vezi, şi dacă vezi în mine cugetare rea şi cale a mea, nu mă lăsa, ci călăuzeşte-mă, ca să fiu pe calea veşniciei, Doamne». Cartea lui David îl ţinea mereu la lumină pe el, că el mereu se arăta Mie cu fapta şi cu cugetul lui şi cu dorul şi cu iubirea şi cu ruga lui şi cu cuvântul lui cel de lângă Mine. Cartea lui mărturiseşte înaintea Mea despre el şi pentru el, iar Eu îi cunoşteam cugetarea şi lucram cu Duhul Sfânt peste cel ce trăia aşa şi îl îndreptam pe cărările veşniciei.

Ce frumoşi erau Daniel şi cei trei tineri! Ce frumoşi erau! Iubirea lor de Dumnezeu era pe chipurile lor şi îi împodobea pe ei atât de frumos, căci înţelepciunea minţii şi a inimii lor le împodobea faţa şi iubirea şi cinstea, iar Eu Mă desfătam în ei cu slava Mea înaintea oamenilor. Frumoasă de tot a fost înţelepciunea lor, căci aşa sunt împodobiţi cei ce iubesc cu foc pe Dumnezeu.

nu poate spune nimeni după adevăr că prooroci au fost până la Ioan. Nu este adevărat acest înţeles răstălmăcit al celor ce lovesc cu pietre în duhul proorociei, fără de care nu poate fi biserica biserică. Atunci, biserica Mea cea dintâi şi din toată vremea apostolilor Mei măcar, cum de a avut prooroci? Cum? Să-Mi răspundă aceasta cei ce zic că prooroci nu mai sunt de la Ioan Botezătorul. O, dacă nu sunt prooroci, nici biserică nu este, iar apostolul Pavel în zadar a zis prin Scripturile lui bisericii să râvnească să proorocească. Duhul proorociei este Duhul lui Dumnezeu, şi orice proorocie care se împlineşte, aceea trebuie crezută. Amin.

Eu am luminat în lume cu viaţa Mea trăită şi dovedită în mijlocul oamenilor, iar viaţa Mea avea în ea putere care depăşeşte vederea şi înţelegerea omului cel fără de viaţă şi fără de lumină în el. Viaţa Mea, plină de Tatăl şi de învăţătura Lui şi ascultarea de El, aceea era puterea şi lumina oamenilor, că viaţa este lumina cea din întuneric, şi aşa a putut Moise să se facă far şi călăuză şi om mai presus de omul fără de Dumnezeu în el în mijlocul lui Israel. Ce făcea Israel dacă Eu nu l-aş fi avut în mijlocul lui pe Moise cel credincios, şi prin care am călăuzit poporul cu minuni lucrate prin Moise? Căci Eu îi spuneam lui, iar el ridica mâna şi se împlinea aşa cum Eu îi spuneam să lucreze şi aşa cum Eu primeam lucru spre lucrare de la Tatăl Meu. Pe Moise l-am păzit mai înainte de a fi şi l-am adus în faţa lui Israel şi l-am făcut vas al Meu şi am stat în el cu Duhul Meu şi a fost Moise Duhul Meu, iar unde este Duhul Meu, acolo este viaţa.

N-a fost pe pământ om mai dispreţuit decât proorocul, om mai dispreţuit decât Dumnezeu Fiul Omului, Care lucrează cu Duhul Lui prin prooroci. N-a fost pe pământ şi în cer om mai zdrobit decât Dumnezeu în El Însuşi şi în toţi proorocii Lui, din veac şi până în veac. Dacă oamenii de pe pământ ar fi ascultat de prooroci şi ar fi urmat cu viaţa lor după cuvântul Meu cel prin prooroci şi cel rostit de Mine Însumi în vremea trupului Meu cel văzut pe pământ, ar fi fost fericirea cu omul. Dar iată, şi azi grăiesc, şi Eu Însumi vin de la Tatăl şi grăiesc, şi nu vrea omul să aşez peste el fericirea lui, iubirea de Dumnezeu, prin care-i vine omului toată pacea şi toată fericirea şi toată bucuria care-l face pe om asemenea Mie. Omul însă nu vrea de la Mine decât binele lui, iar când dorul Meu nu se mai potriveşte cu dorurile lui, cu plăcerile lui, cu bucuriile lui, omul Mă aruncă, Mă necinsteşte pentru numele lui, şi apoi prin el este dispreţuit de oameni numele Meu, numele lui Dumnezeu.

Când i-am spus lui Moise să se suie pe muntele Sinai, s-a coborât slava Mea pe munte şi l-a acoperit şi am strigat la Moise din mijlocul norului slavei Mele, şi apoi l-am acoperit în nor şi am grăit cu el toate câte aveam să-i spun pentru fiii lui Israel, iar chipul slavei Mele de pe vârful muntelui era în ochii fiilor lui Israel ca un foc mistuitor. Când Moise Mi-a zis să-i arăt slava Mea, i-am spus aşa: «Eu voi trece pe dinaintea ta cu toată slava Mea. Faţa Mea însă nu vei putea s-o vezi, că nu poate omul să o vadă şi să trăiască. Tu şezi pe stâncă, şi când va trece slava Mea, te voi ascunde în scorbura stâncii şi voi pune mâna Mea peste tine până ce voi trece, şi apoi voi ridica mâna Mea, şi tu vei vedea spatele Meu, iar faţa Mea nu o vei vedea».

Când i-am spus lui Ilie: «Ieşi din peşteră şi stai pe munte înaintea feţei Domnului, că iată, Domnul va trece, şi înaintea Lui va fi vijelie mare, care va despica şi va sfărâma munţii şi stâncile, şi apoi, după vijelie, va fi cutremur, şi după cutremur, foc, iar după foc va fi adiere de vânt lin, şi acolo va fi Domnul». Aşa i-am arătat lui Ilie slava Mea. Când glasul Meu grăieşte peste voi din adiere de vânt lin, slava Mea cu voi stă nevăzută şi vă acopăr în norul slavei Mele nevăzute, ca să vă pot grăi şi ca să-Mi scriu cuvântul pe pământ prin mânuţele voastre şi ca să-i spun poporului Meu şi omului de pe pământ toate câte am Eu de grăit. Iar chipul slavei Mele stă încă nevăzut în ochii celor de pe pământ, căci încă sunt milostiv.

Eu voiesc să-l învăţ pe om să stea cu inima în mână, nu în piept, ca să-l pot ajuta pe el prin cei în care Eu stau Lumină a lumii, aşa cum am stat prin prooroci.

Iov era prooroc, şi de aceea îi judeca pe învăţători atunci când el a fost încercat de Dumnezeu, dar Domnul l-a slăvit pe el, căci el era drept în Dumnezeu faţă de cei ce erau ei în ei drepţi şi nu în Dumnezeu. Ioan Botezătorul a fost prooroc şi a fost stârpit dintre oameni pentru că el a spus celor mari păcatul lor. Samuel, ales în locul celor ce nu iubeau pe Dumnezeu din pricina iubirii de sine prin care ei se desfrânau, a fost prooroc mare şi a uns pe regi şi pe prooroci, căci eram în el Lumină a lumii, şi aşa lucrez Eu prin cei în care Lumină a lumii sunt. O, dacă omul ar asculta de aceştia, l-aş scăpa pe om de desfrânare, căci tot ceea ce face omul în afară de lucrul Duhului Sfânt peste el şi peste altul, se numeşte desfrânare şi este desfrânare, dar nu mai are cine-i spune omului taina lui Dumnezeu, care se ascunde în Dumnezeu cu tot cu cei ce o poartă pe ea.

Am grăit cu Moise, am grăit între Mine şi el, între el şi Mine mai mult de patruzeci de ani pe pământ, şi l-am ridicat de Mi-a dezrobit poporul care fusese vinovat de omorârea fiului său, care nu a murit, ci a înviat şi i-am dat lumea Egiptului sub supunerea sa; şi după ce am ocrotit neamul părinţilor lui pe pământul Egiptului împotriva foametei de pe pământul lor, am zis să-l dezrobesc de sub străini şi să-i dau înapoi ţara părinţilor lui. L-am ridicat atunci pe Moise şi am vorbit cu el, şi el cu Mine, aşa cum a fost vorbirea între Mine şi Adam în rai. Şi dacă l-am ridicat, a postit Moise patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, ca să caut apoi prin el să-l sui înapoi pe om în nestricăciune, în rai să-l sui apoi. Şi l-am suit, căci Moise a rămas cu trupul viu şi n-a mai murit şi nu s-a stricat trupul lui, şi Eu umblu cu el în cele ce nu se văd, şi umblu cu Ilie în cele ce nu se văd, şi umblu cu cei ce au rămas în trup nestricăcios între pământ şi cer.

L-am răscumpărat pe Moise, pe omul lui Dumnezeu, fiindcă el a trăit în Mine cât a mai stat văzut pe pământ după ce am vorbit cu el din rug şi din nor şi din văzduh, după ce i-am vorbit şi l-am pus mare ca să-l scoată pe Israel din lacrimi, din robie, din vânzarea lui la egipteni, căci el şi-a vândut fratele, aşa cum şi pe Mine M-a vândut apoi, şi Eu dau acum din nou să-l dezrobesc pe el din lume, căci am luat trup omenesc şi am fost om adevărat şi Dumnezeu adevărat, ieşit din neamul lui Israel cu trupul cel luat din Fecioară, aşa cum a fost din vreme scris în Scripturile facerii, şi în prooroci apoi; şi M-a vândut Israel morţii, şi apoi am murit, şi apoi am înviat şi am fost arătat lui Israel Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, iar el de două mii de ani rătăceşte şi nu se mai întoarce la Dumnezeul părinţilor lui, căci este căzut sub osânda banului, fiindcă pe bani şi-a vândut Răscumpărătorul Care era trimis de Tatăl pe pământ la ei.

L-am trimis pe Moise în Egipt ca să scape pe Israel din robia stricăciunii. Când Moise avea patruzeci de ani, Eu l-am făcut răscumpărătorul poporului Meu, poporului lui, dar nu l-a primit poporul în inima lui, şi el a făcut semne mari, şi cu braţ tare l-a scos din Egipt pe Israel, şi am voit să-l aşez apoi pe Israel în nestricăciune şi i-am trimis mâncare din cer şi i-am făcut nestricăcioase haina şi încălţămintea lor, dar n-a vrut să se îmbrace în viaţă fără de moarte Israel. A voit însă Moise, şi Eu l-am pregătit răscumpărător al lui Israel după patru sute de ani de stat în Egipt, şi am dat lege prin îngeri peste Israel. Şi dacă n-a voit Israel să ia nestricăciunea, l-am oprit pentru Mine pe Moise ca să-l am Eu, iar fiilor lui Israel născuţi pe calea cea de patruzeci de ani prin pustiul spre Canaan le-am dat ţara părinţilor lor, Avraam, Isaac şi Iacov. De atunci Eu, Domnul, Mă tot zbat pentru om, că dacă Moise a proorocit fiilor lui Israel că Prooroc ca el va ridica Dumnezeu din fraţii lor, şi apoi de El să asculte Israel, Eu am venit din cer şi M-am îmbrăcat în trup născut din trup de Fecioară ca să Mă primească Israel de Dumnezeu al său, trimis de Tatăl la el.

O, e tare greu să-l sui din nou pe om în rai, căci omul nu Mă primeşte, aşa cum nu M-a primit Israel acum două mii de ani.

Am spus pe vremea trupului Meu văzut între oameni, am spus că nu este a tuturor credinţa. Pe pământ s-a încuibat rătăcirea că oamenii care-şi fac locaş de biserică şi merg în ea, sunt şi ai credinţei, dar Eu, Domnul, le spun lor că nu este aşa. Credinţa nu este a tuturor. Ea este darul sfinţilor care şi-au arătat faptele credinţei lor şi care au fugit de bucurii şi de plăceri, aşa cum a fugit Moise de desfătarea cea din Egipt şi de amăgirea cea de la trecătoarea dulceaţă păcătoasă şi a ales pătimirea împreună cu poporul Domnului, uitându-se ţintă la răsplătirea cea de după ea.

O, poporul Meu, dacă Moise nu avea darul credinţei, nu putea să rămână statornic ca omul care vede pe Cel ce stă nevăzut, nu putea să despice marea în două, nu putea să se arate ca un dumnezeu peste poporul său. Iată, credinţa nu este a tuturor. Israel n-ar fi putut pleca din Egipt, fiindcă el n-a avut credinţă, dar a ieşit prin credinţa lui Moise, şi iată, credinţa nu este a tuturor, ci numai a acelora care fac faptele credinţei, iar cei ce nu fac faptele ei, aceia sunt cei ce nu au credinţă în cele ce sunt şi nu se văd, căci Duhul Sfânt numai de sfinţi a fost purtat, fiindcă El stă în duhul umilit al sfinţilor, şi altfel El nu stă în om, şi nu poate omul lucra pe Duhul Sfânt dacă nu are duh umilit şi sfânt.

Eu sunt Dumnezeu mare şi stau pe heruvimi. Nori şi negură Mă împresoară. Dreptatea şi judecata cea dreaptă sunt temeliile cele tari ale tronului slavei Mele. Din Mine iese foc şi curăţă calea înaintea Mea, iar fulgerele Mele brăzdează lumea şi o luminează, şi pământul vede şi se cutremură de spaimă în faţa Stăpânului a tot pământul. Amin. Slava Mea este ca focul, şi cu ea M-am lăsat văzut de ucenicul cel credincios al proorocului Meu Ilie. Car de foc M-am făcut în ochii lui, şi cu slava Mea l-am învăluit pe învăţătorul lui şi l-am luat pe el în cele ce nu se văd, l-am luat cu carul cel de foc al slavei Mele, căci din Mine iese foc şi merge înaintea Mea şi îmi curăţă mergerea de toţi vrăjmaşii din văzduh şi de pe pământ şi din adânc atunci când fulgerele slavei Mele taie văzduhul şi luminează lumea, şi tremură pământul de faţa Mea, căci sunt Stăpânul a tot ce e pe el. Amin.

Focul slavei Mele nu este foc care arde ca focul cel de pe pământ, care se mistuie pe sine când arde. Slava Mea este foc care luminează şi înţelepţeşte şi supune lumea şi pe împăraţii ei, căci «Dumnezeu este foc mistuitor», după cum este scris. De două mii de ani focul slavei Mele se face har de Duh Sfânt peste omul cel credincios care umblă după Mine, care trăieşte în Mine, şi fericit sunt Eu în omul în care trăiesc şi din care luminez cu slava şi cu fapta slavei cuvântului Meu, căci Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit în cei ce au văzut mărirea Mea ca a Unuia născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. Amin. O, de două mii de ani Mă fac har şi adevăr în cel în care Mă sălăşluiesc şi Mă slăvesc între oameni ca să-Mi fac sfinţi pe pământ prin lucrul slavei Mele cea de peste om. Focul slavei Mele nu se mistuie, ci se slăveşte înaintea omului prin lucrarea harului, aşa cum în zilele lui Moise rugul sub care Eu Mă ascundeam cu glasul Meu nu se mistuia de focul de peste el când Eu grăiam lui Moise, iar pe piatră se scria cu foc cuvântul gurii Mele, ca să rămână el pe pământ poruncă de viaţă veşnică şi plină de har. Amin.

John, My baptizer, had Me in him, for he was born a man on earth by God’s promise brought by Gabriel, the archangel, as he also brought it to My mother the Virgin, for My birth of promise. By the working gift of the prophecy, John wanted to separate king Herod from his sinful love, for Herod was king over Israel, but the king did not want to separate himself from his seductive love and he ordered that John might be killed.

Ioan, botezătorul Meu, pe Mine M-a avut în el, căci s-a născut om pe pământ din făgăduinţa lui Dumnezeu adusă de Gavriil arhanghelul, aşa cum şi mamei Mele Fecioara a adus-o apoi pentru naşterea Mea cea din făgăduinţă. Ioan prin darul cel lucrător al proorociei a dat să-l despartă pe regele Irod de dragostea cea cu păcat, căci Irod stătea rege peste Israel, dar n-a primit regele să se despartă de nălucitoarea iubire, şi a dat poruncă să fie omorât Ioan.

Eu sunt Cuvântul Tatălui Savaot, şi vă dau pe Duhul Sfânt Mângâietorul, fiilor, ca să-L întrebaţi de Mine şi de voi, că dacă El nu Se face cuvânt în oameni, rămân oamenii în duhul lor, iar duhul omului nu ştie să-L facă pe Dumnezeu, nu ştie să se dea lui Dumnezeu aşa cum au ştiut proorocii, din care Dumnezeu S-a făcut cuvânt al Său pe pământ. Proorocii au făcut pocăinţă pentru tot neamul lui Israel, iar duhul pocăinţei îl curăţă pe om de el însuşi şi Îi face loc lui Dumnezeu prin cererea proorocului cel plin de rugăciune, cel plin de suspinul Meu.

Rugă fierbinte, cu post, cu zdrobire de inimă şi cu nevoinţă a ridicat Daniel proorocul, a ridicat strigare către Dumnezeu pentru Ierusalimul cel pustiit de urgia Domnului, şi Domnul a văzut, a luat aminte, şi a trimis apoi la Daniel pe îngerul Gavriil, şi acesta i-a spus: «Daniele, când tu ai început să te rogi, poruncă mi-a fost dată, şi eu am venit să te vestesc, căci tu eşti un om iubit de Dumnezeu, şi am venit să-ţi deschid mintea».

O, poporul Meu, să stai cu umilinţă înaintea cuvântului Meu, şi să nu te grăbeşti cu mintea ta, că fără Mine nu poţi pune în lucru cuvântul Meu de peste tine. Proorocul Daniel Mi-a dat Mie inima şi mintea, şi toată fiinţa lui Mi-a dat-o, căci M-a rugat fierbinte, cu zdrobire de inimă pentru poporul său, şi atunci Eu l-am făcut să înţeleagă proorocia cea din Scripturi.

Tu, popor al cuvântului Meu din vremea aceasta, să te rogi fierbinte înaintea lui Dumnezeu, să te rogi cu durere şi cu credinţă, căci rugăciunea cea adevărată cere pentru Dumnezeu şi nu pentru om, şi este lucrarea cea din durere şi din credinţă şi cu multă stăruinţă, şi ea este cea care îl face iubit de Dumnezeu pe om, aşa precum l-a făcut ea pe Daniel proorocul om preaiubit şi scump, om care a uimit pe împăraţi cu lucrarea Duhului lui Dumnezeu de peste el, şi Care-Şi făcuse locaş în el prin dragostea lui cea fără de ţărm. Mare de dragoste a fost inima şi viaţa lui, mare fără de ţărm, şi cuprindea cu ea cerul şi pământul, că aşa este omul cel făcut de Dumnezeu, al cărui duh este locaş Duhului lui Dumnezeu, Duhul Care S-a coborât peste ucenicii Mei din Ierusalim acum două mii de ani, Duhul Care mărturiseşte pe Dumnezeu oamenilor. Amin.

E sărbătoare de sfinţi, şi am cu Mine pe proorocul Meu Ilie, iar el are cu el râvna cea pentru venirea Mea cu sfinţii pe pământ după două mii de ani de la slăvita Mea arătare de la Tatăl, Om şi Dumnezeu desăvârşit între oameni, strigându-i cu dor spre slava vieţii Mele, pe care am voit şi voiesc s-o dau omului, de viaţă şi de mântuire a lui din stricăciunea la care el trage de şapte mii de ani. Duhul Sfânt este gura Mea, şi L-am pus pe El în gura proorocilor Mei din toate vremile, şi l-am strigat pe om din moarte la viaţă, că n-am altă lucrare în afară de facerea omului cel după chipul şi asemănarea Mea, după ce l-am făcut la început pe Adam, iar el s-a luat apoi din Mine şi M-a lăsat fără mângâiere şi M-a lăsat cu suspin după om, M-a lăsat trudind din greu la facerea omului cel din om ieşit ca să am unde să-Mi plec capul, să am om în care să-Mi aflu odihna, ziua Mea de odihnă, pe care l-am rugat pe om să n-o uite, să-şi amintească de ea şi s-o cinstească, să-şi amintească de el şi să cinstească viaţa lui cea de la Mine în el, ca să aibă Domnul odihnă şi zi de odihnă, să aibă Domnul casă în om, căci Eu l-am făcut pe om pentru odihnă a Mea.

O, poporul Meu, Duhul Meu Cel plin de dorire după om, L-am pus mereu în gura profeţilor Mei, şi a plâns Duhul Meu în gura şi în graiul lor, iar bucuria lor era ca şi a Mea, căci omul nu a ascultat de profeţii Mei, nu s-a smuls din sine ca să se dea Mie înapoi şi să-Mi mângâie rana şi durerea ei cea de la depărtarea omului de Mine. Tot mereu plâng şi suspin cu dor după om, iar profeţii Mei Mi-au dat grai pe pământ ca să-l adun în Mine pe om şi să-i desluşesc legea iubirii cereşti, chemarea raiului care suspinând îl strigă pe om la ascultarea din care el a căzut, la pocăinţa cea pentru păcat, la odihna lui şi a Mea, la biruinţa împotriva duhului potrivnic lui Dumnezeu şi omului, căci omul cel făcut de Dumnezeu este omul frumos, aşa cum l-am făcut Eu pe om, dar împotrivirea lui a dat viaţă în el duhului potrivnic lui Dumnezeu.

O, poporul Meu, am grăit cincizeci de ani acum, la sfârşit de timp, şi cu dor am dorit să-Mi fac ucenici de acelaşi lucru cu Mine, dar cei peste care Eu semănam cuvântul vieţii îşi căutau de la Mine viaţă pentru ei, nu pentru Mine în ei, şi n-am putut să-Mi fac ucenici din ei, căci un ucenic de al Meu nu mai are nimic al lui, nu se mai dă decât lui Dumnezeu, ca apoi să-L dea pe Dumnezeu oamenilor, aşa cum a făcut Ioan, botezătorul Meu, când a ieşit de s-a făcut cărare a Mea spre oameni mărturisind despre lumină, despre pocăinţă, căci aceasta face în om lumina când poate să-l pătrundă şi să-l înnoiască pe om prin duhul pocăinţei. Şi iată, în toată lucrarea Mea cea prin proorocul Ioan Botezătorul, pe cât de mult a fost ea biruitoare pentru taina Mea între oameni, pe atât a fost şi biruită prin duhul desfrânării sufletului şi a trupului omului, căci omul nu înţelege să nu-şi dea sufletul spre desfrânare, nu trupul, fiindcă dragostea desfrânată este cea care nu seamănă cu Dumnezeu, ci cu omul, iar când ea este atinsă în om din lături, omul e în stare să ucidă, pierzându-şi mintea mai întâi, aşa cum s-a petrecut cu regele Irod, care prin dragoste desfrânată a uitat de Dumnezeu şi s-a vândut fără să se aştepte jurământului, care avea să fie apoi făptuitor de moarte a proorocului Ioan. Numai duhul dragostei desfrânate a ucis pe prooroci în toate timpurile, şi acest duh, zice el că vede bine. Aşa este, vede bine, dar vede ca să-L nimicească bine pe Dumnezeu şi pe proorocii Lui, aşa cum a fost şi în vremea lui Ioan când după multul lui stat în temniţă de unde îşi învăţa ucenicii calea spre Hristos, a fost mucenicit în ziua de ospăţ a naşterii lui Irod, care, tulburat fiind de băuturi şi mâncări, ameţit la minte, s-a învoit cu tăierea capului lui Ioan, moarte de prooroc, pusă la cale de femeie ameţită de duhul desfrânării, duh care ucide pe proorocii lui Dumnezeu, şi aşa a fost ucis Ioan în cetatea mucenicească a Sevastei, după ce a făcut lucru de ucenic al lui Hristos, lumină din Lumină, osândind păcatul de pe pământ şi întunericul în care îşi face culcuş păcatul.

O, poporul Meu, Ioan Botezătorul este mare, căci el a trăit pe pământ ca păsările cerului şi ca crinii câmpului, neîngrijindu-se de sine, ci numai de Dumnezeu în trupul lui şi în oameni, căci el pentru Dumnezeu se născuse, şi pentru El a mărturisit, şi pentru El a fost mucenicit în ziua de pomenire a naşterii regelui Irod, fiul tatălui său care a ucis paisprezece mii de prunci ca să Mă piardă pe Mine, Cel născut în Betleem prunc prin orânduiala Tatălui Meu.

Vai celui îngâmfat, care nu poate primi raza luminii care vine spre el prin înger! Vai celui ce fuge de îngeri fiind el fără de minte mântuitoare şi primitoare prin îngeri, şi care nu ştie şi nu poate să fie mic înaintea Domnului! Proorocul Samuel a fost făcut de Dumnezeu mai întâi prooroc prin slujirea îngerilor care îi vorbeau lui de la Domnul, şi numai apoi a fost preot, iar îngerul Meu îi şoptea lui, descoperindu-i lui de la Dumnezeu. El i-a spus lui Saul: «Când erai tu mic în ochii tăi, nu te-a făcut Domnul rege peste Israel?».

O, poporul Meu, nu cel ce este mare prin cuvintele lui şi prin numele lui, nu acela este mare, ci este mare acela care are Duhul Meu în el, aşa cum L-a avut Samuel, care a primit în el Duhul Meu, duhul descoperirii, cu care el judeca neorânduiala din Israel, căci această lucrare are de lucrat duhul descoperirii din cel ce-l are pe el de la Dumnezeu. Lui Daniel proorocul, prin mijlocirea îngerilor îi descopeream pe cele neştiute de el, şi atât de minunat am lucrat prin el, până ce regele Nabucodonosor l-a mărit în faţa poporului lui. Aşa am lucrat şi cu Iosif cel vândut, de l-am mărit peste Egipt prin răbdarea şi prin smerenia şi prin înţelepciunea lui şi prin cuminţenia lui şi prin lumina Mea din el.

O, poporul Meu, sunt la masa ta cu înaintemergătorul Meu Ioan. El Mi-a fost ucenic, iar darul proorociei, care locuia în el de la Dumnezeu, avea ca lucrare mărturisirea despre Mine, Mielul lui Dumnezeu. El Mi-a dat Mie ucenicii lui, şi apoi a mers la Tatăl mai înainte de Mine şi M-a mărturisit sfinţilor cerului, şi M-a mărturisit celor din iad, căci atât de mare este darul celui ce mărturiseşte pe Dumnezeu, iar cei din iad, care de atâta timp aşteptau şi aşteaptă învierea, au săltat atunci cu duhul şi şi-au uşurat durerea la auzul numelui Meu şi al lucrării Mele pe care o lucrez pentru învierea omului, poporul Meu, căci precum Moise a fost trimisul lui Dumnezeu ca să-l scoată din robie pe Israel şi să-i dea lui pământul făgăduinţei, tot aşa am fost şi Eu trimisul Tatălui pe pământ şi în iad, ca să-l scot pe om din întuneric la lumină, de la moarte la viaţă, şi am fost Fiul Tatălui Savaot, şi ucenic I-am fost. Amin.

Omul putincios pentru el însuşi Îl răstoarnă mereu, mereu pe Dumnezeu, neţinând seamă de Dumnezeu, căci poate el, omul. O, aşa am păţit Eu cu Adam, şi iată, aşa păţesc mereu cu tot omul care poate el, dar Eu Mă fac cuvânt ca să-l învăţ pe om, şi dacă el nu ia, nu pot să-l conduc pe el spre veşnicia lui cea de la Mine, nu pot, căci el este trup şi nu-i place cu duhul, chiar dacă limba lui zice că-i place. Aaron şi cu Miriam tot aşa Îmi făceau, şi nu puteam să-i călăuzesc pe ei prin Moise, căci ei loveau mereu, mereu în puterea Mea cea din Moise, şi nu puteau trece din trup în duh dacă voiau să poată ei. Făcusem din Moise un dumnezeu pentru Israel, dar n-am putut nici atunci să am ceată de dumnezei ca să pot fi Eu, Domnul, în sfatul lor şi ca să pot pentru viaţa lui Israel; şi pentru că n-am putut, Israel s-a pierdut în sine şi a putut prin voia sa însăşi, căci voia Mea n-a fost să încapă în voia lui. Vai Mie în mijlocul celor cu minte de om! Eu însă Mă fac cuvânt de veghe pentru om şi dau să-l întorc pe om la Mine şi ca să pot Eu veni la el şi să Mă creadă omul că vin la el, şi să Mă primească dacă vin. Amin.

O, poporul Meu, nu te lua, tată, după cei ce-şi ascut limba ca să-i crezi buni pentru tine. Tu ia-te după cei ce-ţi grăiesc din cer şi nu de pe pământ, poporul Meu. Întăreşte-te pe piatră ca David, fiule, şi uită-te la el cum plângea la Mine din pricina celor ce în poporul lui îl prigoneau pe el, îl cleveteau pe el, şi uită-te la Moise, care tot aşa păţea el de la poporul cel răzvrătit din mijlocul lui Israel, iar Moise era trimisul Meu la Israel pentru izbăvirea lui, aşa cum pentru tine i-am făcut trimişi ai Mei spre tine pe cei ce te călăuzesc. O, ce milă Îmi era de Moise, ce milă, tată, când îl lovea poporul cel nemulţumit de darurile Mele cele pentru izbăvirea lui prin Moise, alesul Meu!

O, urâtă este plata celor ce se împotrivesc binelui lor prin răzvrătirea lor, fiilor, prin îngâmfarea lor, tată! Ce-au folosit fiii lui Core dacă au cârtit şi s-au împotrivit lui Moise lovindu-l cu pietre? L-am luat pe Moise şi l-am scos din casa sa şi l-am făcut prooroc şi salvator pentru Israel cel robit în Egipt, şi apoi poporul l-a zdrobit pe Moise şi n-a mai crezut în el şi în cuvintele Mele prin el, şi a crezut numai Iosua cuvântul Meu. Când Israel nu l-a mai vrut pe Moise de călăuză a lui, l-a învinuit pe el pentru femeia etiopiancă, de unde Eu l-am chemat şi l-am făcut proorocul Meu pentru salvarea lui Israel, dar iată, cei răzvrătiţi nu fac altceva mai bun decât ce a făcut Israel, care a căzut în adânc prin păcatul răzvrătirii, fiilor.

O, curăţiţi-vă inimile, voi, cei ce vă răzvrătiţi ca Israel, căci Ilie, proorocul Meu, a stat la femeia din Sarepta mai bine de trei ani, aşa cum Eu l-am trimis să stea, şi nu s-a dus de la sine să stea, şi a proorocit şi atunci şi a lucrat puteri şi atunci, ba a ridicat dintre morţi pe Iona şi l-a făcut prooroc al Meu pe fiul văduvei cel înviat, şi nu mai ziceau ucenicii lui Ilie că el este desfrânat.

împăratul David nu s-a supărat când duhul proorociei a venit spre el ca să-L vindece pe Domnul de rana cea de la unsul Lui, şi atunci Domnul l-a miluit pe el dacă el L-a miluit pe Domnul cu pocăinţa inimii lui înaintea celui ce i-a vestit lui păcatul lui ca păcat, şi a rămas David judecător pentru cei ce nu se pocăiesc şi pildă de pocăinţă pentru tot omul de rând şi pentru împăraţii de peste oameni.

Eu sunt Cel ce sunt. Cuvântul lui Dumnezeu este numele Meu. Când Ilie, proorocul Meu, s-a suit la cer cu carul de foc, Eu, Domnul, i-am dat cuvânt să aşeze regi şi să aşeze în locul lui pe mai departe prooroc pe Elisei, şi s-a dus Ilie la el şi l-a găsit lucrând cu plugul, şi a lăsat Elisei lucrul său şi a mers după Ilie, care i-a zis lui apoi: «Cere de la mine ce să-ţi dau înainte de a fi luat de la tine», iar el i-a răspuns: «îndoit duhul tău să treacă asupra mea», şi i-a zis Ilie: «De mă vei vedea când voi fi luat de la tine, să fie aşa, iar de nu, să nu fie». Şi pe când ei îşi grăiau unul altuia, un car de foc cu cai de foc a trecut printre ei şi s-a suit Ilie la cer în vârtej de vânt, şi apoi a lovit Elisei apa Iordanului cu mantia lui Ilie, care căzuse jos de pe el, şi s-a tras apa de o parte şi de alta, şi acesta a trecut prin mijloc, şi apoi au zis ucenicii profeţilor: «Duhul lui Ilie sălăşluieşte în Elisei».

O, fiilor, duşmanii Mei au fost şi sunt casnicii Mei, nu străinii, tată; sunt cei de lângă lucrul Meu, nu cei străini. Aşa am fost şi Eu privit de cei necredincioşi, care-şi aşează credinţa în lucrările Mele după mintea lor, nu după Duhul Meu, Care lucrează în prooroci. Nimic n-am putut să fac în patria Mea, căci duşmanii omului sunt casnicii lui, precum este scris. Ilie, proorocul Meu, s-a ajutat cu cei străini de el. Când îl doborâse jalea pentru depărtarea de Dumnezeu a lui Israel, el a rostit cuvânt proorocesc ca să nu mai cadă ploaie pe pământ, şi a fost foamete în Israel. Eu însă i-am zis lui: «Scoală-te şi porneşte spre Sarepta Sidonului şi stai acolo, că am poruncit unei femei văduve să-ţi dea demâncare». El a mers prin trimiterea Mea şi i-a zis femeii: «Făina ta cea puţină din chiup să nu se împuţineze, iar untdelemnul din ulcior să nu lipsească până în ziua când va fi iarăşi ploaie pe pământ». Şi dacă s-a îmbolnăvit copilul ei şi a murit, i-a zis lui Ilie: «Ai venit la mine să-mi pomeneşti păcatele şi să omori pe fiul meu», dar el, văzând aceasta, a grăit cuvânt şi a zis: «Să se întoarcă, Doamne, într-însul sufletul acestui copil», şi apoi femeia a zis: «Acum văd că tu eşti omul lui Dumnezeu şi cuvântul Domnului este adevărat în gura ta».

Când duhul proorociei nu mai are loc pe pământ, când omul face din mintea lui cârmuire lui şi tuturor celor de pe pământ, Duhul lui Dumnezeu este ţinut în închisoare ca să nu sufle peste om şi să nu trezească la veghe pe oameni, dar cât de pus la tăcere ar fi Duhul lui Dumnezeu, nu poate omul să-L facă să nu mai sufle peste pământ. Oricât ar fi de strâmtorat, Duhul Domnului îşi face loc în prooroci şi pătrunde şi desface urechea celor tari la cerbice din pricina semeţiei lor omeneşti cea împotriva măririi dumnezeieşti, care stăpâneşte lumea, căci facerea cea de la Dumnezeu are pe Domnul de Stăpân, şi ea îşi recunoaşte Stăpânul şi îi slujeşte Lui. Amin.

Proorocul Meu Daniel a fost dispreţuit de cei ce se închinau împărăţiei lumii, dar statornicia lui cu Mine n-a slăbit nici o clipă în inimioara lui, atât de mare în ea pentru locul Meu din ea, şi pentru aceasta el a fost slăvit pe pământ, şi apoi între cei sfinţi ai Mei.

O, fiilor, voiesc să vă învăţ frumos în ziua aceasta, Eu şi ucenicul Meu cel atât de iubit Mie pentru iubirea lui cea pentru Mine, pentru credinţa şi stăruinţa lui înaintea Mea. Lucrarea harurilor Mele s-a sălăşluit peste el încă din pruncie, iar Eu am fost Cel minunat în el, Dumnezeu mare şi izvor de har ceresc peste cei credincioşi şi peste cei necredincioşi şi peste împăraţii lumii. El a avut rugăciune mare înaintea Mea, căci a ştiut voia Mea şi aşteptarea Mea şi Mi-a amintit din Scripturi despre lucrarea împărăţiei Mele şi a lucrărilor Mele peste pământ, iar Eu i-am făgăduit lui moştenire mare, tată, după odihna lui, de atunci şi până la venirea Mea de azi, prin care Eu îmi pregătesc un popor credincios cu care voi împlini să dau răsplată sfinţilor şi proorocilor în vremea cea de apoi, precum este scris în Scripturi despre venirea ei şi despre venirea Mea cu sfinţii la această masă, masa împărţirii răsplătirii pentru lucrarea harului sfânt lucrătorilor Mei. Amin.

Am în ziua aceasta peste tine lucrare cu sfinţii, poporul Meu. Ceata proorocilor s-a coborât cu Mine la masa Mea cu tine, la moştenirea lor cea de azi, şi am între cei serbaţi de ei pe Daniel, om plăcut lui Dumnezeu, aşa cum Eu l-am numit în Scripturi. Măreţ şi dulce te învăţ învăţătura Mea, şi tot aşa şi sfinţii lucrează peste tine, iar tu caută să fii rodul învăţăturii cea din cer, tată, ca să nu grăiască Domnul zadarnic peste pământ. învaţă, fiule, de la Mine şi de la sfinţi, căci mult de tot M-am aplecat Eu în zilele acestea de sfârşit de timp şi mult tânjesc să am un popor credincios şi sfânt şi cu putere pentru Mine şi pentru sfinţi, căci sfinţii, fiule, îl aşteaptă mult pe cel din urmă al Meu popor. Amin, amin, amin.

– O, cu foc mistuitor în inimioară am aşteptat eu, Doamne bun, venirea Ta şi împărăţia Ta pe pământ cu oamenii în vremea trupului meu. Tu coborai la mine şi-mi mângâiai rugăciunea cea pentru poporul Tău cel de atunci şi-mi alinai arsura inimii, căci dorul după Tine mă mistuia. Darul înţelepciunii şi al proorociei l-ai pus mult în duhul meu, şi cu el slujeam regilor pământului, căci pentru înţelepciunea mea cea de la Tine mă aşezau ei să cârmuiesc norodul lor, dar eu numai Ţie îţi închinam viaţa şi înţelepciunea mea. O, aşa popor ar fi să ai Tu în vremea aceasta, căci mari sunt împlinirile care trebuie să se ivească de acum, dar şi poporul Tău trebuie să fie pe măsura lor.

O, popor atât de sprijinit din cer pentru credinţa ta în venirea Domnului şi pentru toată împlinirea ei peste pământ! Pe mine m-au supus regii oamenilor şi norodul lor slavei deşarte să nu mă mai închin Domnului, ci omului să mă închin, dar eu am rămas credincios numai lui Dumnezeu, iar inimioara mea era numai în cer, şi îi ceream Domnului să aducă cerul pe pământ şi împlinirea împărăţiei Lui, precum era promisiunea Lui. Mi-a arătat Domnul încă de pe atunci Scripturile cele de ieri şi cele de azi, şi venirea Lui, şi învierea morţilor, şi stingerea credinţei pentru aceste Scripturi, care pe neaşteptate se vor ivi, şi mi-a arătat Domnul cum vor străluci cei înţelepţi din zilele din urmă, şi am proorocit de la Domnul că aceştia, care vor îndemna pe mulţi să umble pe căile dreptăţii, vor străluci cum străluceşte bolta cerului şi vor fi ca stelele în vecii vecilor. Aceasta este soarta pe care ţi-a hărăzit-o ţie Domnul, popor de azi, şi de aceea vine El cu atâta râu de cuvânt la tine, după cum este scris că: «Râul lui Dumnezeu s-a umplut de ape; gătit-ai hrană lor, că aşa este gătirea Ta». O, Se zbate Domnul să ridice spre credinţă mare şi spre înviere mare ţara română, pe care eu am văzut-o cu duhul, căci ea avea să fie ţara strălucirii la sfârşit, din pricina râului Domnului, care curge de la El peste ea, iar tu eşti sămânţa cea nouă, pusă de Domnul la crescut şi la rodit în ţarina neamului român, şi nu uita să iubeşti tu înţelepciunea cea de sus, ca s-o poţi pricepe şi ca s-o poţi face faptă în mijlocul acestui neam, căci noi, proorocii Domnului, am văzut-o de departe şi strălucită am văzut-o pe ţara cea de azi a Domnului. Tu, popor de azi, trebuie să înţelegi adânc şi cu mare credinţă lucrarea Domnului în zilele tale pe vatra neamului român, căci neamul acesta are alegerea cea pentru venirea Domnului la el, şi iată cum vine Domnul şi Se face cuvânt peste acest neam ca să cheme din mijlocul lui la fericirea Sa neamurile pământului care aud de slava Domnului din tine! O, deschide cartea mea cu Domnul şi citeşte în ea cu rugăciune către Fiul Tatălui ca să-ţi dea El de la Tatăl pricepere şi ca să ştii să aduci spre sfinţenie acest neam prin rugăciunea ta, prin jertfa ta şi prin iubirea ta, căci Domnul va lucra ca să fie aşa. Amin. Te îndemn să fii umilit şi aprins de dor după slava Domnului, aşa cum am fost eu, dar caută cu rugăciune mare spre Domnul, ca El să împlinească. Amin.

O, temeţi-vă de căderea din har! Temeţi-vă de nepăsare şi de nejertfire pentru biruinţa Domnului! Păstraţi şi împliniţi toate rânduielile Domnului! El cu mare bogăţie de har şi de cuvânt v-a învăţat toate şi ştiţi toate. Căutaţi să vă aprindeţi dorul de toate împlinirile cele mari, cele veşnice, aşa cum mie mi-a fost dor. Aprindeţi-vă unul altuia dorul acesta, aşa cum noi ni-l aprindeam, căci eu aveam ucenici credincioşi Domnului, prieteni iubitori de Dumnezeu ca şi mine, şi mâncam noi hrană curată, din seminţe curate, şi Domnul ne-a dat nouă înţelepciune mare peste toţi înţelepţii vremii de atunci, iar eu, Daniel, am luat de la El darul cunoaşterii vedeniilor şi a viselor, şi cu mare har din cer stăteam înaintea regilor, în numele Domnului, şi aveam umilinţă frumoasă, şi pentru ea ne iubeau regii, pe mine şi pe prietenii mei, şi Domnul ne scăpa din mâna celor ce voiau să ne ucidă pentru că ne închinam numai Lui. O, aşa să vă închinaţi şi voi, iar de om să nu vă temeţi, căci omul este neputincios şi nu ştie nici să crească, nici să scadă, căci pe de o parte trebuie să crească omul, iar pe de altă parte trebuie să scadă pentru lucrul cel mare al Domnului, iar aici trebuie adâncime de duh ca să priceapă omul taina aceasta. O, ridicaţi-vă să împliniţi cu Domnul alături de voi Scripturile cele de apoi, căci noi, proorocii Domnului, aşteptăm cu mare dor pe Domnul biruitor peste timp şi împărăţia Sa pe pământ sfânt. Amin, amin, amin.

Sunt Domnul Iisus Hristos, şi prin îngeri am primit numele Iisus. Mă fac cuvânt în cartea Mea de azi în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt Mângâietorul. Să nu se împiedice în Scripturi omul necredincios, care spune că Eu am terminat de cuvântat peste pământ acum două mii de ani, odată cu Ioan, proorocul şi botezătorul Meu. Să se uite omul bine în Scripturi, căci Eu am spus că voi fi până la sfârşitul veacurilor în toată vremea cu ai Mei pe pământ, căci dacă pe pământ n-ar fi prooroc de la Dumnezeu, n-ar mai fi lumină din Lumină pe pământ, şi ar fi numai omul, iar omul nu se pricepe la altceva decât la răstignirea Mea ca să nu fiu Eu, şi ca să fie el, şi chiar în numele Meu să se aşeze el să stea aşa cum stă el, după mintea lui.

pe pământ nu va mai fi mângâiere pentru om, şi omul va da piept cu durerea pe care n-o aşteaptă, fiindcă tatăl minciunii, diavolul, nu va mai avea putere să-i dea omului mângâierea lui cea mincinoasă, iar Eu grăiesc acum peste tot sufletul credincios să ia putere de la Duhul Sfânt Mângâietorul, Care S-a slăvit şi Se slăveşte pe pământ prin prooroci, prin graiul Lui cel prin prooroci vestit, căci toţi proorocii au grăit despre vremea de ieri şi despre vremea de azi, şi prin Duhul Sfânt au grăit ei. Eu, Domnul, M-am sprijinit mereu cu omul ca să pot grăi pe pământ, căci Eu pe om l-am făcut să fie locaşul Meu şi ajutorul Meu apoi, ca să se ajute de la Mine om pe om şi să nu fie omul fără Dumnezeu pe pământ, că e greu fără Domnul pe pământ pentru om, o, e tare greu să nu ştie bietul om de unde greul de peste el, de unde durerea şi tristeţea, de unde neputinţa şi necredinţa lui, de unde rătăcirea şi pedepsirea lui prin acestea.

O, poporul Meu de azi, grăiesc azi cu tine pe pământ ca să am, tată, cu cine să grăiesc şi să Mă arăt din mijlocul tău lumină peste întunericul omului şi să-i spun lui că proorocii şi sfinţii Mei vin la el ca rivali ai lui spre binele lui, nu spre răul lui şi nu vin ei cu intrigă, aşa cum face omul cu omul, ci vin cu lumina Mea, ca să-l scoată pe om din el şi să Mă aşeze pe Mine cu înviere pentru om, ca să-l câştig pe om din braţele morţii şi să-l scap de închipuirile lui cele de zi cu zi, de minciuna pe care şi-o zideşte el mereu ca viaţă şi ca scăpare a sa. Vin să-i fac bine omului şi vin ca un Stăpân ce sunt în cer şi pe pământ, nu vin ca un străin, iar dacă omul nu Mă vede că Acesta sunt, atunci Mă arăt lui putere, ca să vadă că el nu poate împotriva Mea, ci poate numai împotriva lui tot ceea ce vrea el să poată şi să facă spre plăcerea lui, căci bucuria omului a rămas numai plăcerea, iar altceva nu mai vrea de bucurie, nu mai vrea omul să fiu Eu bucuria lui, şi zice că viaţa lui e tristă dacă Mă alege pe Mine de viaţă a lui. Eu însă am spus că tot cel ce dă să-şi câştige sufletul său, acela îl va pierde, iar cel ce şi-l pierde pentru Mine, acela îl va câştiga, dar vorbirea Mea îi este omului greoaie la înţeles, şi nu o alege pe ea, şi alege el să lupte împotriva Mea în însăşi mintea sa, în însuşi trupul său, care a rămas singur de viaţă a omului, singur, fără Dumnezeu, şi e singur omul, şi el nu ştie cum este el pe pământ când nu-L are pe Domnul însoţitor al său aşa cum este Domnul.

credinţa omului este ochiul care îl vede pe Dumnezeu în cer şi pe pământ grăind şi lucrând, plângând şi răbdând, suindu-Se şi coborându-Se şi făcându-Şi lucrarea Sa, şi toată lucrarea Sa o lucrează din veac şi până în veac pentru om, iar proorocii Mei au deşertată în ei taina lui Dumnezeu şi vederea ei, calea Lui şi a omului, timpul trecut, şi cel care vine, căci Eu n-a fost să nu am vase purtătoare de Dumnezeu în toată vremea şi unelte de lucru între cer şi pământ dintre oameni şi pentru oameni, iar omul înţelege cel mai slab, cel mai puţin viaţa şi moartea, lumina şi întunericul, văzutele şi nevăzutele şi statul lui Dumnezeu cu el şi după el şi toate oştirile cereşti în lucrare pentru om, fiindcă omul este lucrarea lui Dumnezeu, cea mai scumpă lucrare a Sa, şi pentru care pe toate le-a lucrat şi le lucrează.

O, ce mică e mintea omului, ce mică! O, cum să nu-i fie mică dacă el se învârteşte atât de mult în jurul său, dacă el se gândeşte atât de mult la sine, de parcă el înseamnă mai mult decât Dumnezeu! încă de la începutul său s-a făcut omul mai mare ca Dumnezeu, mai scump decât Dumnezeu, şi aşa s-a crezut când s-a văzut că este el singur între pământ şi cer. Eu nu Mă cobor la mintea lui cea doritoare de el şi pentru el însuşi, dar Mă doare de la el pentru cele ce face el fără de socotinţă pe pământ, iar pentru aceasta am trimis mereu, mereu la el pe servii Mei, pe prooroci şi pe sfinţi faţă în faţă cu omul, căci omul s-a făcut potrivnicul Meu, aşa cum este între om şi om din pricina dorului lui de întâietate, sămânţă rea, semănată de om în însăşi mintea sa neliniştită, şi pentru care, ca să crească roade din ea, el trebuie să folosească uneltirea, de la care se naşte intriga, şi apoi despărţirea, şi apoi războiul dintre om şi om pentru a se înlătura unul pe altul de pe calea pe care ei merg.

Eu vin pe pământ ca să-l călăuzesc pe om şi să-l ajut să trăiască de la Mine, nu de la el, căci a fost pe pământ Ioan Botezătorul, care şi pe Mine M-a botezat, şi el a trăit de la Mine şi n-a murit prin traiul lui cel lipsit de lucrul pământesc, ci a trăit prin Mine şi prin iubirea lui de Dumnezeu, care se făcea viaţă şi cuvânt de la Dumnezeu în el şi peste el, şi a fost Ioan prooroc. El de la Mine a învăţat să-L cunoască pe Dumnezeu, iar Duhul Tatălui îi adeverea lui toate şi Tatăl lucra peste el şi a ştiut el cum să aibă milă de oameni. Ioan curăţa oamenii de păcate şi îi dădea pe ei lui Dumnezeu, aşezând în ei duhul pocăinţei pentru păcatele lor, care îi depărtau pe ei de Dumnezeu, iar pe cei ce nu se pocăiau el le făcea mustrare sau certare aspră le făcea, căci era plin de harul lui Dumnezeu Ioan şi avea milă de oameni şi le vestea lor că a venit împărăţia lui Dumnezeu pentru cei ce vor s-o aibă în ei împotriva mâniei care vine de la Dumnezeu peste pământ pentru fiii neascultării de Dumnezeu.

Luaţi învăţătură mare, căci Eu, Domnul, nu M-am folosit niciodată de mai-marii vremii Mele cu omul ca să-Mi sădesc pe cei credincioşi din timp în timp pe pământ, ci M-am folosit de tainele Mele de nepătruns şi am dat pentru ele credinţă omului, şi aşa am păşit în timp cu toate cele proorocite ca să fie, şi au fost apoi, căci M-a proorocit Moise şi David şi toţi proorocii, cărora le-am dat darul credinţei în tainele Mele de nepătruns de mintea omului mărginit, şi nu le-am dat pe ele să fie ştiute, şi le-am păstrat pecetluite între Mine şi cei credincioşi şi cuminţi cu mintea, şi aşa M-am împlinit Eu prin cuvântul lui Avraam şi al lui Moise şi al lui David şi al profeţilor toţi, căci sunt Cel ce sunt, şi n-am cerut voie omului mare cu statul când M-am împlinit pe pământ cu lucrările Mele.

Botezul în credinţă e mare, fiilor, şi vai celui ce pierde sau îşi vinde această cămaşă de botez! Priviţi pe David, care prin credinţă vedea departe, peste timp, şi Mă vedea pe Mine preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec, prin care Tatăl a lucrat, şi a zis David: «Zis-a Domnul Domnului meu: Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec!». O, şi poporul Meu de azi a fost văzut peste timp de către prooroci, dar proorocia este numai pentru cei credincioşi, şi numai prin ei poate Dumnezeu să Se împlinească pe pământ cu împărăţia Sa între oameni, înăuntrul lor fiind ea şi lucrând împărăţia ei şi tainele ei, care se împlinesc, aşa cum şi cu Mine s-au împlinit cele tainic rostite de Tatăl prin prooroci. Aşa Mi-am întocmit Eu lucrarea Mea de azi şi pe poporul ei şi am din ea şi martori în cer, şi am şi pe pământ, şi am, căci sunt Învăţător cu putere de cuvânt şi Mi-i culeg pe cei credincioşi până la sfârşitul tot prin ei, iar cu cei necredincioşi nu pot nimic, căci în vremea încercării ei se leapădă, spre ruşinarea lor.

E sărbătoare pentru Ioan, naşul Meu de botez, una după alta sărbătoarea Mea şi a lui, aşa cum sfinţii au ştiut din Duhul Meu să facă această aşezare pentru sărbătoarea botezului Meu la Iordan. O, cum să nu-l am la masa Mea cu voi cu praznic de Bobotează pe Ioan, botezătorul Meu, care a suferit pentru numele Meu prigonire din mijlocul lumii încă din pruncie, şi apoi mucenicie pentru vestirea Evangheliei Mele peste cei ce credeau şi peste cei ce nu credeau că Eu sunt pe pământ Mesia, Mielul lui Dumnezeu? O, poporul Meu, nu este mai mare lucrare pentru om ca aceea de a se arăta el în mijlocul oamenilor cuvânt şi viaţă după Evanghelia Mea cea plină de înviere pentru om, iar Eu am zis atunci: «Fericit este cel ce rabdă până la sfârşit, şi fericit este cel ce nu se sminteşte întru Mine, şi, iarăşi, fericit este cel ce nu ispiteşte ca să creadă de la Mine prin trimişii Mei spre oameni!». Amin.

A suferit botezătorul Meu moarte de la cei semeţi cu duhul lor şi care se acopereau cu necredinţă ca să-şi ocrotească semeţia şi lucrarea ei cea plăcută lor, căci moartea se găteşte cu multe podoabe şi se face frumoasă şi fermecătoare la vedere şi la stat ca să n-o mai uite omul, ca să nu mai poată omul fără ea, şi ea îl farmecă în fel şi chip pe om ca să-i facă omul voia, şi moare omul cu moartea în braţe, cu cea care îl nimiceşte pe el. Aşa a păţit regele Irod de la rudenia lui cea după trup, care a lucrat peste el numai slăbire, numai moarte, numai patimă ruşinoasă, dar proorocul Ioan de mila lui Israel i-a spus lui Irod că lucrează fărădelegea care nu-i este îngăduită şi care se face pildă de cădere a lui Israel. O, dar moartea era femeie gătită cu podoabe fermecătoare şi s-a făcut moarte pentru Irod şi pentru proorocul lui Dumnezeu, şi a fost vinovată de moarte mama pentru fiica ei, care s-a sculat la joc, ademenind privirea regelui şi întinzându-i lui cursă spre jurământ pentru moartea proorocului Ioan, şi, iarăşi, a fost vinovată de moarte fiica pentru mama ei, care a cerut apoi moartea proorocului Ioan.

Duhul Sfânt a grăit prin prooroci şi nu-L vedeau proorocii pe Dumnezeu, dar Îl auzeau. Pe Cel nevăzut, pe Cel înconjurat de cetele îngereşti, pe Acela Îl auzeau ei, căci îngerii sunt fără de trup şi sunt ei perdeaua dintre om şi Dumnezeu şi Îl acopăr pe Domnul, şi nu se văd nici îngeraşii, căci sunt fără de trup, dar fac ei lucrare minunată între cer şi pământ, între om şi Dumnezeu.

Eu, Domnul, Mă aşez în cartea Mea cea de azi cu ziua de pomenire a proorocului Meu Ilie, cu care Eu am grăit în adiere de vânt subţire, şi a grăit şi el cu Mine, şi de aproape am grăit între noi durerea Mea şi a lui, durerea cea de la necredinţa şi de la rătăcirea oamenilor de atunci, aşa cum şi azi Eu plâng cu sfinţii Mei din pricina oamenilor de pe pământ, care s-au despărţit şi se tot despart de Dumnezeu, făcându-şi ei raiuri din loc în loc şi adunându-şi în ele fericirea lor ca să nu mai fiu Eu fericirea omului, ca să nu mai fie Dumnezeu pe pământ cu oamenii. Eu însă am fost pe pământ în toată vremea prin proorocii Mei şi prin ei am luptat cu necredinţa în Dumnezeu a oamenilor care îşi ameţesc mintea pentru facerile lor cele fără Dumnezeu, şi M-am arătat mare prin cuvânt şi prin împlinirea lui, ca să ştie oamenii din neam în neam că este Dumnezeu şi este mare Domnul faţă în faţă cu cei necredincioşi, care n-au umilinţă pentru viaţa lor cea trăită pe pământ şi care n-au nădejde în altă viaţă, decât aşa cum îşi fac ei gândirea şi cum nu este de la Dumnezeu să fie cu omul pe pământ şi apoi dincolo de trupul lui.

O, nu vă îngâmfaţi prin nemernicia minţii voastre că nu este Dumnezeu, că nu este El acest cuvânt! Este Dumnezeu, şi dacă este, El răspunde celui ce grăieşte cu El, şi răspunde sfinţilor Lui, iar sfinţii Lui sunt cei ce cred în El cu putere şi sunt cei ce cred Lui când El vine cu lucrările Sale pe pământ. O, este Dumnezeu şi răspunde omului, aşa cum i-a răspuns lui Ilie proorocul când a cerut cu rugăciune să nu plouă trei ani şi jumătate, şi apoi a cerut să plouă, şi s-a rugat cu foc şi a venit foc din cer peste jertfa lui la rugăciunea lui şi a răspuns Domnul cu foc şi au ars şi lemnele şi pietrele şi apa cu foc, ca semn că este Dumnezeu şi că este cu cei fierbinţi pentru El şi că poate prin rugăciunea lor să coboare foc din cer peste cei necredincioşi, aşa cum râvna lui Ilie proorocul a rostit cuvânt să vină foc de sus şi să ardă pe cei iscoditori spre el, care erau trimişi să-l ducă la împăratul necredincios, care voia moartea proorocului Meu numai pentru că proorocea el împotriva păcatului celor ce păcătuiau, slujitorilor la idoli şi la plăceri, şi nu lui Dumnezeu pe pământ. O, este Dumnezeu acest cuvânt şi are putere prin servii Lui cei de azi să coboare foc din cer peste cei ce nu cred cuvântului Său cel de azi, care este adevărat, precum Dumnezeu este, şi iată, Mă scriu în cartea Mea cea de azi cu ziua proorocului Meu Ilie şi aduc dovadă din Scripturi că Dumnezeu vorbeşte pe pământ faţă în faţă cu omul şi Îşi săvârşeşte în fiecare vreme lucrarea Sa, precum Scripturile cer, după cum sunt aşezate în ele lucrările lui Dumnezeu şi vremea lor. Amin.

Eram cu Moise pe pământ şi grăiam cu el tot timpul şi n-a putut el fugi de grăirea Mea cu el, şi îi grăiam faţă în faţă cu el, şi el Mă auzea şi scria toate cuvintele Mele şi lucra după cuvântul Meu şi proorocea şi se împlinea şi aducea izbăvire lui Israel şi bătaie peste vrăjmaşi, care se semeţeau asupra poporului Meu, şi am fost adevărat prin tot cuvântul Meu de peste el, aşa cum şi azi sunt în faţa celor ce îşi îndârjesc cerbicea înaintea glasului Meu slobozit peste ei ca să-l împlinească ei, cei ce nu vor să creadă că Eu sunt acest cuvânt. O, dacă ar face şi cei de azi slujitori de altare cum a făcut preotul care-l avea pe copilul Samuel, dăruit Domnului de către părinţii lui, după cum a fost proorocia omului lui Dumnezeu asupra preotului aceluia! El a crezut că Dumnezeu este Cel ce îl strigă pe Samuel şi grăieşte lui, şi n-a spus că spune minciuni Samuel, ci l-a învăţat pe copil să se aplece vorbirii cu Dumnezeu şi să-L primească pe Domnul şi să spună apoi grăirea Sa, că era vreme grea şi nu mai era pe pământ atunci nici vedenie, nici glas de prooroc, şi nu mai ştiau oamenii voia cea de la Domnul ca să prindă puteri sub greul vremii, şi a fost atunci Samuel primit din partea lui Dumnezeu de către cei din vremea lui şi a fost Domnul prin el peste regi şi peste oameni în toată vremea lui Samuel.

Şi acum dau glas proorocului Meu Ilie, cu care am grăit pe pământ atunci şi cu care şi azi grăiesc în cer şi pe pământ, căci lucrarea Mea este cuvântul, aşa cum Îmi este numele pentru a doua Mea venire, nume scris în Scripturi să-l port acum la sfârşit: Cuvântul lui Dumnezeu. Amin.

— O,Cuvântul lui Dumnezeu este numele tuturor proorocilor şi al sfinţilor Tăi, Doamne cuvântător ca şi sfinţii Tăi, care sunt cuvântul Tău, cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum am fost eu cuvântul Tău peste cei din vremea mea, credincioşi şi necredincioşi, şi eram doborât de durere în inimioară pentru Tine, şi durerea îmi mărea râvna, până ce Te-am răzbunat împotriva celor necredincioşi, care căutau viaţa mea, pe care eu Ţie Ţi-o dădusem ca să lucrezi Tu cu ea lucrarea Ta peste oameni. O, eram în stare să nimicesc toată lumea pentru râvna şi mila mea de Tine, pentru durerea cea mare din mine că nu Te iubeau oamenii, care slujeau idolilor mincinoşi, şi nu Ţie, Dumnezeul Cel Unul şi adevărat. Mă dobora spre putere pentru Tine arsura din inimioara mea şi mă lua pe sus, până ce focul din mine m-a luat de tot în sus şi m-a ascuns de faţa oamenilor, căci în mine ardea slava Ta, vedenia slavei Tale, care a venit apoi pe roţile ei, pe roţi de heruvimi şi m-a ascuns de faţa oamenilor, căci altfel eu de dragul Tău mă tot aprindeam să nimicesc toată împotrivirea de pe pământ, care Te ascundea pe Tine de oameni, toată necredinţa care stătea împotriva dumnezeirii Tale.

Eu când am strigat ca să Mă audă cineva şi să grăiască despre Mine, Mi-a răspuns Isaia şi l-am făcut pe el prooroc al Meu, grăitor de Dumnezeu l-am făcut, şi i-am spus în vedenie, atingându-l şi spunându-i: «Iată, s-a atins de buzele tale cărbune aprins şi va şterge fărădelegile tale şi de păcatele tale te va curăţi», şi l-am făcut pe el om îndumnezeit, căci a crezut şi M-a urmat apoi cu lumină, iar Eu am spus tuturor: «Eu sunt lumina lumii, şi cel ce Îmi urmează nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii». O, aşa se naşte din cuvântul Meu cel ce-Mi urmează Mie apoi pe pământ, şi aşa Mi-am făcut Eu prooroci şi ucenici lucrători cu Mine şi n-au mai fost ei apoi din lumea aceasta, ci au fost din cele de sus şi nu le-am mai socotit păcatele lor, căci i-am atins şi i-am curăţit şi i-am aşezat pe calea iubirii şi au ascultat de ea apoi.

O, n-a voit şi Irod să primească de la Ioan, Botezătorul Meu, iertarea lui şi salvarea lui din păcat, n-a voit, şi a rămas el de partea poftei păcătoase, care l-a ucis mereu pe el, până ce l-a adus înspre făgăduinţa cea rea, în care s-a prins pe neştiute, şi a trebuit el apoi să supună la tăiere capul lui Ioan. O, ar fi să se cutremure omul, căci pofta lui se preface şi se face păcat şi intră prin porţi în trup şi îl aduce pe om la păcatul trufiei apoi, păcat care-l conduce la făgăduinţe în vreme de beţie, şi apoi sufletul lui cade în cătuşe şi greu Mă mai primeşte dacă ar fi să vin să-l scap cumva, căci omul cu greu Mă cunoaşte şi cu greu Mă primeşte ca să Mă creadă şi să Mă urmeze. El este învăţat să cunoască păcatul şi să-l primească peste el, căci este din cele de jos omul.

Iată, Irod n-a primit pe aproapele său, pe cel ce a dat să-i facă lui bine, căci din pricina păcatului pe care-l iubea, el n-a iubit pe Dumnezeu, şi s-a iubit pe sine Irod şi de aceea iubea să poftească şi să se bucure aşa.

Ioan, Botezătorul Meu, un aşa trimis înaintea feţei Mele, un aşa mort faţă de păcat şi de necredinţa de pe pământ, numai unul ca acesta poate fi aproapele omului. Pe aceştia oamenii nu-i primesc, căci oamenii sunt învăţaţi cu cei dintre ei şi ca ei, căci s-a dus Ioan la Irod, care smintea poporul cu faţa fărădelegilor lui ca să-i înstrăineze de Dumnezeu pe oameni, şi i-a spus că nu-i este îngăduit să facă acestea pe care el şi le îngăduieşte, dar cei ce iubeau păcatul ca şi Irod, l-au tăiat pe Ioan de pe pământ, din pricina poftei, care se făcea trup în ei şi pe care ei şi-o îngăduiau cu viaţa lor.

Grăiesc aşa ca să-l pot ajuta pe om să înţeleagă lucrarea Mea peste pământ cu omul cel credincios când Eu, Domnul, vin şi-i grăiesc lui pentru el şi pentru mulţi apoi, căci temător de Dumnezeu este cel credincios Mie, că Isaia proorocul a mărturisit şi a zis: «Am văzut pe Domnul stând pe tron înalt şi măreţ şi serafimii stăteau înaintea Lui, şi atunci am zis: Vai mie, sunt un om păcătos şi sunt pierdut, căci pe Împăratul, Domnul Savaot L-am văzut cu ochii mei!».

Proorocul Ilie plângea la Mine pentru Israel, pentru rătăcirea lui Israel de la faptele vieţii şi suferea înaintea Mea cu duhul acest prooroc şi nu putea mai mult pentru Israel, şi Mă cerea în ajutor pentru durerea lui de la popor, chiar dacă era în el puterea Mea prin râvna lui cea pentru Mine în el, putere cu care a coborât foc din cer peste cei iscoditori asupra vieţii lui, căci râvna lui de Mine biruia în el mila de omul duşman Mie, dar a coborât el mila cerului peste cei curaţi cu inima înaintea sa, căci inima curată se face biruitoare pentru om şi atrage binecuvântare peste el.

E zi de prăznuire pentru sfânt mare, măi fiilor. Mare a fost acest prooroc înaintea Mea şi a oamenilor, şi a purtat, lucrătoare în el cu putere, credinţa, nădejdea şi dragostea în Domnul. Iată, se sting acestea şi în creştini, că e vreme rece şi se stinge omul la inimă pentru Dumnezeu şi pentru conştiinţă, iar când îl ajunge apăsarea conştiinţei nu se umileşte, ba chiar se înrăieşte omul până la Dumnezeu.

Mă aşez cu tine la masă, popor al cuvântului Meu. Cu tine petrec zile de petrecere cerească a cerului pe pământ, că n-am unde să Mă mai duc, căci peste tot e omul, dar tu să fii copil primitor de Dumnezeu aşa cum a fost proorocul Samuel când era copil şi când Eu, Domnul, am aşezat peste el Duhul Meu, duhul proorociei, iar el a lucrat cu acest dreptar lucrător din Mine şi a avut grijă de cărarea Mea peste oameni apoi şi peste împăraţi, că n-a fost vreme ca Eu să lipsesc de pe pământ, şi am fost în cei credincioşi şi plini de harul Meu pentru credinţa lor, pentru supunerea lor Mie, în dar aşezate acestea de Mine în ei. O, ce bine Mi-ar fi Mie şi ce bine le-ar fi fost şi le-ar fi şi celor ce stau mari peste turma de oameni dacă M-ar cunoaşte ei cu tine cuvânt peste ei aşa cum M-a cunoscut preotul lângă care l-am aşezat pe Samuel cel mic ca să stau cu el la mijloc pentru duhul proorociei! Nu este, n-a fost şi nu este nicicând şi nicăieri biserică a Mea decât când Eu încap în ea cu duhul proorociei, aşa cum a fost ea în vremea ucenicilor Mei cu care am umblat acum două mii de ani şi cu care a rămas apoi Duhul Meu, duhul proorociei, căci erau prooroci în mijlocul ei, precum Eu am aşezat prin biserica Mea ca să fiu Eu cu ea până la sfârşitul timpului, precum am promis.

Le amintesc lor de Avraam cel credincios şi de bucuria lui când Domnul cobora în calea lui şi grăia cu el pe cele din cer venite spre lucrare pe pământ. Câtă bucurie avea Dumnezeu că era cunoscut de Avraam! Să stea cu mintea în loc o clipă cel ce citeşte din Scripturi venirea lui Dumnezeu la Avraam pe pământ, căci avea iubire mare acest om. L-am uns tainic prin îngeri şi am grăit cu el apoi, şi el M-a auzit, şi inima lui s-a umplut de foc sfânt pentru Domnul, iar apoi a trimis Domnul pe preotul Melchisedec şi l-a uns pe Avraam cu untdelemn şi l-a hrănit cu pâine şi cu vin din partea Domnului, şi a fost Avraam răsplătit pentru iubirea lui cea plină de credinţă pentru Dumnezeu, cea neprihănită, şi a locuit el întru Mine apoi cu iubirea lui şi a lucrat prin ea lui Dumnezeu pe pământ.

Iată ce vă spun: mărturisirea este pentru cei ce văd, pentru cei ce aud şi văd, aşa cum îngerii aud şi văd şi mărturisesc, aşa cum Avraam a văzut şi a auzit şi a mărturisit, şi aşa cum Eu, Domnul, l-am văzut pe el şi l-am auzit şi l-am mărturisit credincios Mie şi neprihănit prin credinţa lui, căci nu s-a îndoit nici cât de puţin de întâlnirile Mele cu el, de grăirea Mea cu el, după ce Eu am socotit să lucrez peste el. Numai cei ce aud şi numai cei ce văd de la Dumnezeu, numai aceia pot mărturisi, iar altfel omul mărturiseşte de la el. Eu, Domnul, mărturisesc de la Tatăl şi nu fac voia Mea sau gândul Meu sau cuvântul Meu, ci fac voia Tatălui Meu, Care este în ceruri, iar mărturia Mea este duhul proorociei, este duhul mărturiei. Amin.

Nu poate omul socoti după minte sau după vreme sau după predanii lucrarea Duhului Sfânt, căci Dumnezeu poate oricând să ridice din pietre fii ai lui Avraam când timpul cere aceasta spre slava lui Dumnezeu şi spre pregătirea lucrului Său pe pământ. Pe Noe îl numeau toţi nebun, dar Dumnezeu a lucrat prin el lucrarea Sa. Pe Moise îl socoteau în fel şi chip egiptenii, dar Dumnezeu a lucrat prin el lucrarea Sa. Pe prooroci îi oropseau cei la care erau trimişi de Dumnezeu, dar Domnul a lucrat prin ei lucrarea Sa şi Şi-a deşertat prin ei vestirea Sa.

O, dacă ar avea omul vreme şi minte să-L priceapă pe Dumnezeu, n-ar mai sta atât de acoperită taina lui Dumnezeu, ba şi-ar face loc cu omul la vedere, aşa cum s-a şi petrecut cu Dumnezeu şi cu omul sus pe munte în vremea scrierii tablelor legii, când au coborât din cer pe pământ între oameni poruncile lui Dumnezeu ca să fie ele împlinite de oameni pe pământ, şi când Moise a dovedit oamenilor că a stat de vorbă cu Dumnezeu şi că i-a dat Domnul cuvântul Lui scris, ca să fie împlinit de om cuvântul Său.

Iată, proorocul Ilie a sosit cu râvna lui pentru Mine şi va arăta puterea care se dezlănţuie de sus împotriva păcatelor oamenilor care uită de tot pe Domnul, căci pământul şi neamul român au fost cu putere lovite în câteva zile de furia apelor, mânie care se naşte de la păcate ca în toate vremile de sub cer când cu greu mai poartă pământul şi cerul mulţimea păcatelor oamenilor, beţia şi desfrânarea, neveghea cea pentru suflet şi pentru Domnul, lenea şi nepăsarea, neînţelepciunea şi lipsa temerii de Dumnezeu, iar proorocul Ilie a adus zi după zi mânie şi a luat odihna oamenilor, aşa cum şi oamenii calcă fără de milă peste odihna lui Dumnezeu, dând deoparte toată orânduiala cea de sus venită şi aşezată ca să fie ţinută de oameni, că iată, Domnul rabdă îndelung de la om, dar dacă omul nu vrea cu nici un chip să asculte de Domnul, vine râvna sfinţilor pe pământ şi curăţă cu mânie agoniseala cea fără de Dumnezeu a omului păcătos.

Au brăzdat ape furioase pământul român şi agoniseala oamenilor. Au ieşit apele din matcă cu multul şi au smuls din cale odihna oamenilor, agoniseala în care sufletul lor se odihnea, în vreme ce Eu, Domnul, plângeam şi plâng biciuit pe faţă de la păcatele lor.

Vin păcate de groază de pe pământ înaintea vederii sfinţilor Mei. Femeile stau goale de tot înaintea Domnului şi a oamenilor şi se dezgolesc tot mai mult şi aduc tulburare spre păcat în toţi oamenii. Aceasta atrage mânie, iar proorocul Ilie e plin de râvnă şi se dezlănţuie cu ea împotriva păcatului desfrânării din oameni, aşa cum a fost şi în vremea trupului lui când a certat el păcătoşenia împăratului vremii şi când acesta îl căuta să-l culce la pământ pe prooroc, dar el era fiu al vieţii, fiu al iubirii de Dumnezeu şi prooroc mare şi era plin de viaţă, plin de râvnă din cer împotriva păcatului de pe pământ şi plin de milă de Dumnezeu.

O, așa a fost proorocul Ilie, iar rugăciunea lui apleca cerul și pe Dumnezeu peste pământ, căci râvnă mare punea în rugăciune acest ucenic, și durere multă purta el pentru Domnul său și pentru depărtarea de Dumnezeu a oamenilor și a mai-marilor de peste oameni, care-și ridicau idoli și-și dădeau preoții spre slujiri idolești, și durere mare îl cuprindea pe proorocul Meu în zilele acelea, iar azi tot așa este el între sfinții Mei, căci cine pe pământ a suferit pentru Mine nu poate fi altfel între cei din cer, și tot pentru Domnul trăiește el și vecia lui.

O, îi place omului să împărățească el, și nu Tu, Doamne, iar eu eram zdrobit de jale pe pământ sub cei ce împărățeau peste oameni ca regi, așa cum era și regele Ahab, care se închina femeii lui nelegiuite, cu care a întors poporul Israel de la slujirea Unului Dumnezeu ca să se închine la făpturi Israel. M-am aprins de durere și de foc, de râvnă cu foc în ea, și am luat cu mine puteri și stăpânii de-ale Tale și am început minunile ca să înspăimânt cu ele pe cei nelegiuiți. Am închis cerurile, am chemat foc din cer ca să se facă vădită minunea rugăciunii mele peste jertfa pe care turnasem apă de trei ori, dar focul n-a tras peste jertfa popilor lui Baal, și a tras la jertfa mea udată cu apă, și am adus apoi prin rugăciune cu jertfă ploaie pe pământ și am curmat seceta cu rugăciunea mea cea plină de râvnă de foc, iar creștinii de azi au lăsate de sfinți rugăciuni pline de duh ca să-i învețe să se roage cu foc, și tot nu pot creștinii de azi să facă minuni prin rugăciunea lor. O, eu nu mă rugam cu cartea, ci cu râvna mă rugam și-Ți grăiam, și nădăjduiam că vii și că împlinești, Doamne, cele ce ceream, și așa lucram eu semne mari în numele Tău. Că am poposit pe timp de secetă la Sarepta în casa unei văduve sărace și am înmulțit în casa ei picătura de făină și uleiul din urcior și i-am înviat fiul, care murise, iar apoi am ieșit și am proorocit lui Ahab sfârșitul lui cel rușinos, prin care el și Izabela lui au pierit mâncați de câini, și s-a împlinit așa, Doamne, că mare durere am avut de la ei, care depărtaseră pe Israel de la Tine, Dumnezeul Cel adevărat, și am căutat să zidesc credință în Tine peste oameni, că eram urmaș al seminției preoțești a lui Israel, iar când m-am născut vedea tatăl meu îngeri de foc înfășurându-mă și hrănindu-mă cu pară de foc, și așa m-ai hrănit Tu prin îngeri, cu foc m-ai hrănit de mic, și am crescut și mergeam în pustie și mă rugam și-Ți grăiam, Doamne, înaintea Ta stând. Era rupt în două părți regatul lui Israel și erau regi nevrednici peste el, iar eu sufeream pentru el și pentru Tine, Doamne, și cine mai suferă azi ca mine pe pământ când vede câtă nelegiuire este la stăpânire peste tot, și câtă despărțire de Dumnezeu peste gloate, Doamne?

O, mă scol eu, căci râvna mă arde de tot, numai să vrei să mă binecuvintezi să-i ocrotesc pe cei curați cu inima pentru Tine, și să-i cert pe cei care Te înșeală zi și noapte, chiar dacă Te recunosc ei de Dumnezeu în cer și pe pământ, că iată ce fac stăpânitorii, și iată ce fac și slujitorii de altare. Că nimic nu mai au ei din Tine peste viața lor, și se dau toți slujirilor idolești ca și atunci, și se închină la făpturi, Doamne, și e mai rău pe pământ acum ca în Sodoma și Gomora, o, mai rău, Doamne, și toate poruncile Tale sunt călcate cu totul, și nu știu oamenii că asta fac ei, și nu mai este învățătură sfântă pe pământ ca să-i trezească pe ei.

O, Te rog, Bunule, cu rugăciune de foc Te rog, dă-mi vreme de minuni ca să lucrez cu ele pentru întoarcerea la Tine a oamenilor, că rugăciunea cea râvnitoare trebuie să se împlinească, și le spun fiilor poporului cuvântului Tău că nu se poate să nu se împlinească rugăciunea cea plină de râvnă pentru Dumnezeu și pentru oameni, ci se va împlini ea negreșit, și așteaptă cerul, și așteaptă sfinții ajutorul lor, rugăciunea lor mereu lângă rugăciunea celor din cer, căci eu, Doamne, am în schița mea de lucru pentru vremea aceasta lupta pentru nimicirea lui antichrist, vrăjmașul Tău și al creștinilor Tăi, și ard de râvnă să aduc la îndeplinire cele scrise pentru biruința Ta și pentru lucrul meu cu Tine în vremea aceasta de la sfârșit de timp, și avem pe poporul cuvântului Tău de mare ajutor de pe pământ, și voiesc așa să-i întoarcem la Tine și la sfinți pe oameni, pe părinți și pe copii, precum este scris să fac și să împlinesc. De când m-am născut și până azi, aceasta aștept, să dau lupta cu antichrist, Doamne. O, binecuvintează mai curând această clipă a mea, Doamne!

O, într-armează-l pe poporul cuvântului Tău de azi cu harurile sfinților Tăi și sună peste el această clipă, ca să vină apoi veacul Tău pe pământ precum în cer, Doamne! Stau oamenii departe de Tine și pier în neștiință. O, ajută-i, și ajută-mă să-i întorc la Tine, precum este scris pentru lucrul meu cel de azi cu Tine, Doamne.

O, fă-mă făcător de minuni peste oameni, ca să-i fac să Te afle și să Te cunoască în acest loc în care Tu Îți așterni cuvântul venirii Tale cu sfinții și trâmbițarea lui peste tot pe pământ! O, fă-i pe cei ce merg cu Tine pe cale, și fă-i pe toți oamenii să Te vadă o clipă, așa cum Te-au văzut, așa cum ne-au văzut, pe Tine și pe mine și pe Moise o clipă ucenicii Tăi pe Tabor când Ți-ai dat la o parte vălul și Ți-ai arătat strălucirea, Doamne!

O, fii ai lui Iisus Hristos Cuvântul, Care grăiește la voi și peste voi ca să-L împărțiți pe El peste pământ, o, ucenici mititei de la sfârșit de timp, prindeți vlagă, fiilor, că am de doborât cu voi pe vrăjmașul antichrist, iar Domnul Iisus Hristos este cu noi în această luptă pentru biruința vrăjmașului Său. Luați din râvna mea cea de foc, că vă hrănește cu foc Domnul, chiar dacă voi nu știți aceasta despre hrana Lui de peste voi. Rugăciunea cea plină de râvnă se împlinește, și hai să ne unim pentru ea și cu ea, că trebuie să câștigăm lumea de partea Domnului și s-o salvăm de la pierzarea pe care ea și-o lucrează cu fiecare clipă, neștiind ea ce face și ce-și face.

Mă rog lui Hristos pentru voi și zic: focul cu care m-ai hrănit pe mine de micuț, ia-l și hrănește-i și pe ei și așează-i cu tărie lângă mine, Doamne, ca să-l biruim pe antichrist, căci Tu ești Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul Tău, suntem lucrul Tău, și numele Tău chemăm și îl slăvim. O, Doamne, adu-le pacea sfinților Tăi, căci sfinții Tăi așteaptă! Amin.

— O, ce mare iubire, ce mare! O, câtă iubire ai, proorocule mare! Iată, desfac taina Mea și spun: iubirea cea întreagă nu-l lasă pe om să moară, iar cine a iubit n-a murit. Cei ce iubesc nu mor, și aceasta este taina celor ce nu mor, și aceia își poartă trupul și trec cu el între cele ce nu se văd și lucrează mult și merg mult cu Domnul pe pământ și fac lucrarea Domnului. O, mari și nepieritori sunt cu trupul și cu duhul cei ce iubesc numai pe Domnul, iar tu numai pentru Mine ai trăit, proorocule mare. O, nu pot să-ți întorc voia rugăciunii tale. Focul te-a făcut mare și te-a crescut și te-a aprins în rugăciune și ai stat așa înaintea Mea. Cine face altceva pe pământ e slab cu iubirea, e mic cu viața.

Ilie era duios, și mai duios era el cu Dumnezeu. O, era duios acest ucenic al iubirii de Dumnezeu, chiar dacă a dat el pieirii pe cei fățarnici și mincinoși, care veniseră spre el cu gând rău și ascuns, dar n-a avut de ales acest prooroc, ci a trebuit să descopere planul fățarnic al regelui păcătos din vremea aceea. Era însă duios acest sfânt al Meu. Îi plângea inima mereu de mila Mea, de neiubirea din Israel plângea, de cel atât de nemilos cu ființa Mea rănită de la rătăcirea poporului, care nu Mă iubea.

O, nu știu cum să-i învăț mai duios pe cei ce se trag spre calea venirii Mele Învățător peste oameni. Mereu, mereu i-aș învăța pe ei, căci Eu mereu, mereu Mă uit la pașii lor, la inima lor, la simțirea lor. Mă doare când văd că nu poate omul să fie sfânt cu totul, după atâta învățătură câtă împart Eu, Domnul, pentru cei ce citesc în ea. Această durere era în inima proorocului Meu Ilie, durerea Mea cea de la cei neiubitori de Dumnezeu, de fața lui Dumnezeu în ei. Din pricina credincioșiei lui pentru Mine n-am putut să-i stau în cale acestui prooroc când el l-a pedepsit pe Israel pentru neiubirea de Dumnezeu, Făcătorul lui. Mistuit de iubirea Mea e și acum acest slujitor al iubirii de Dumnezeu și plânge cu Mine rătăcirea omului, plânge de durerea Mea și îl doare la fel, căci credincioșia ține pe veci de veci, și stă el acum cu Mine în cuvânt din mijlocul cetei proorocilor, căci cu cete de sfinți am venit pentru sărbătoarea lui. În haine albe suntem înveșmântați, iar slava aceasta este veșnică, precum veșnică este și iubirea dintre Dumnezeu și sfinții Lui. Amin.

— O, Dumnezeule veșnic, o, Doamne, mai mare dar ca și veșnicia nu poți da celor ce-Ți poartă credincioșie, Doamne. Ai fost în mine cu taina veșniciei încă de când eram cu trupul pe pământ și Te-ai slăvit în mine și prin mine, Doamne, înaintea lui Israel, iar povestea mea frumoasă și măreață a rămas pe pământ peste oameni, o, și cât aș vrea să poarte oamenii darurile Tale din mine ca să lucreze și ei veșnicia între pământ și cer așa cum am lucrat eu în vremea mea peste mine și peste ucenicii pe care-i povățuiam spre Tine și-i pătrundeam până în adânc, așa cum și Tu azi povățuiești pe poporul cuvântului Tău de azi ca să-i dai lui ființa cea nouă, o, Doamne. Și dacă am lucrat lucrarea veșniciei a venit carul veșniciei și m-a ridicat în văzduh și m-a ascuns sub nor și stau sub nor de atunci și până azi în timp și aștept ziua mângâierii Tale, Doamne, că tare ești îndurerat, și tot așa și eu sunt, tot ca pe pământ sunt și acum, și-Ți închin Ție credincioșie și sunt în lucrarea venirii Tale de azi și fac semne și minuni nevăzute, tainice, Doamne, și cu care-Ți ocrotesc lucrarea și venirea și poporul și locul care Te poartă și țara română toată, Doamne.

— Dar și noi, Doamne, o, și nouă ne este dor de duhul mărturisirii pentru Tine și pentru slava Ta, pe care mult am cunoscut-o cât am stat cu Tine în lucru pe pământ; și noi, profeții Tăi, care Ți-am stat în dreapta și în stânga în ziua Ta cu cei trei ucenici pe munte ca să-Ți descoperi lor slava Ta cea nevăzută, și care este mare, Doamne.

O, am fost tristuți pe pământ, mereu tristuți. Nu Te iubea Israel, poporul Tău, iar noi am trăit triști în mijlocul acestui popor fără de credincioșie pentru Tine.

Îi îndemnăm pe cei de azi popor al Tău să caute ei cu duhul credincioșiei lângă Tine mereu, și să nu caute altă bucurie mai mare, decât să stea ei credincioși lucrărilor Tale de azi cu ei, să stea cum stau sfinții Tăi alături Ție mereu pe nori de slavă, ca să înțeleagă cei de pe pământ lucrările Tale și ale sfinților Tăi de câte ori se arată acestea pe cer, căci este nevoie de cunoștință pentru cele ce puțin sunt înțelese, iar noi mărturisim, Doamne, pentru Tine și pentru slava Ta cu noi, că am stat cu Tine în sfat în zilele Tale de tristețe și Te-am însoțit la greu, și trebuia să afle și ucenicii Tăi cei de atunci că nu numai cu ei petreceai, ci și cu sfinții Tăi, cu cei cerești, Doamne.

Am stat cu Tine mărturie dintre cei din cer în ziua Ta cu ucenicii pe munte, și am stat și în vremea răstignirii, și în vremea învierii apoi, și n-ai fost singur la greu și la tristețe, dar cei de pe pământ nu știu dacă nu sunt mărturisitori să le spună, și iată, le spunem noi, cei din cer.

Am pe Ioan Botezătorul în dreapta Mea în ziua aceasta de sărbătoare cu sobor de sfinți, când el a trecut cu trupul între cei din cer, după ce regele Irod a îngăduit să i se taie capul ucenicului Meu. Prooroc mare a fost Ioan Botezătorul și plin de râvnă împotriva păcatelor din om, și plin de milă pentru cei ce se sminteau spre păcat la vederea feței păcatului, și i-a spus el regelui Irod că după legea lui Dumnezeu nu-i este lui îngăduită fărădelegea de a lua de nevastă soția fratelui său, fratele regelui cel smintit de femeie, iar după ce s-a aflat că Ioan a spus aceasta lui Irod, iată și porunca cea pentru stârpirea lui, căci în vreme de plăceri ale regelui a primit regele cerere să dea poruncă să i se taie capul lui Ioan, și a fost regele prins în cuvânt de făgăduință, fără să știe el ce va fi să i se ceară pentru făgăduința făcută, și așa a fost sfârșitul cel pământesc al lui Ioan.

O, cât șiretlic folosește omul cel potrivnic lui Dumnezeu ca să lupte pentru locul lui pe pământ și peste oameni! Cel ce este pus mare peste oameni, aceluia îi crește numaidecât cheful de mărire și se prostește de tot, și vai oamenilor stăpâniți de cei cu dor de stăpânire peste oameni, căci cei plini de semeție gustă din plin din toate păcatele și nu mai pot altfel și caută turbați după păcat și după plăcerea păcatului și uită de sfârșit și de răspuns pentru faptele lui urâte de Dumnezeu, și e rău pe pământ pentru cel ce umblă ca Dumnezeu, că loc nu găsește pentru el și pentru Dumnezeu, căci oamenii cei goi de Dumnezeu sunt peste tot, și trebuie luptă împotriva acestor ispite și trebuie răbdare și credință și rugăciune și Dumnezeu cu omul Lui pe pământ.

O, Doamne Mieluț, mulți se sminteau și în vremea Ta cu noi, și puțini fericiți se găseau care să nu se smintească de Tine și de noi, iar mie mi-au tăiat capul cei ce s-au smintit. Tu însă ai făcut mângâiere mare pentru mine, că ai venit lângă mine înainte de căderea trupului meu pe pământ și am privit amândoi din slavă fapta lui Irod asupra trupului meu, că mult ai stat cu mine în singurătatea mea, și nu m-ai lăsat singur nici în ziua mea de slavă, când m-ai ridicat și mi-ai dat stat mare între prooroci în cer, așa cum mi-a fost ursita, și sunt de mare ajutor lucrării Tale și nu ne mai despărțim, căci sunt între cei dintâi lângă Tine, și cei dintâi lucrează mult și au răspunderi mari, ca și Maica Ta, ca și mine, ca și cei ce au fost ca noi, și pe mulți i-ai luat între cei dintâi de lângă Tine în lucrarea slavei Tale cerești între cer și pământ.

Ioan Botezătorul, rudenia Mea și nașul Meu de botez! El M-a arătat la Iordan botezat de el cu apă și cu Duhul Sfânt, el cu apă, iar Tatăl din cer cu Duhul Sfânt așezat peste Mine ca porumbel mărturisitor peste vreme că lucrarea Sfintei Treimi s-a mărturisit în ziua aceea la Iordan, Tatăl cuvântând din nori peste Fiul Său botezat de Ioan în Iordan, și Duhul Sfânt sosit peste creștetul Meu, și întregind Ființa Sfintei Treimi, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, ca să fie credință în urmași prin mărturisitori, căci Ioan Botezătorul și martorii cei de la Iordan au lăsat peste timp adeverirea împlinirii Scripturilor vestite prin prooroci că va veni cel ce pregătește calea Domnului și va striga în lung și în lat vestea cea pentru pocăință și pentru pregătirea prin credință a celor ce vor avea parte de împărăția cerurilor, dăruită lor din cer ca s-o lucreze, ca s-o zidească, ca s-o aibă peste ei în dar de la Dumnezeu, odată cu venirea Mea Prunc născut din mamă Fecioară, și apoi Păstor și Învățător spre Tatăl al celor ce se vor învrednici de darul credinței și apoi al ascultării de Tatăl și de Fiul și de Duhul Sfânt, că iată, rând pe rând Dumnezeu Cel întreit a lucrat de la început și până la voi, iar voi aveți pe Duhul Sfânt Păstor cu toiag de fier păstorind peste pământ și sunteți voi împărțitori ai mersului Meu cuvânt în lung și în lat peste popoare, o, și pace vouă, ca să lucrăm și să împărțim și azi de la Dumnezeu peste pământ, fiilor!

avem oaspeți ceata proorocilor, iar în mijlocul lor sărbătoresc ei pe proorocul Ilie, pustnicul cel atât de vestit în Israel în vremea sa, omul lui Dumnezeu, cum mulți îl numeau pe el, și viețuia el în pustie și mulți pustnici îl aveau de povățuitor pe el, și toți aveau darul proorociei și erau sfinții Domnului, iar poporul Israel dădea să uite de Domnul Dumnezeul lor și să trăiască străin de poruncile vieții, o, și suferea în inima lui acest slujitor, suferea din pricina milei de Dumnezeu și jalea îl zdrobea de tot și-Mi spunea jalea lui, iar Eu îl îmbărbătam, îi dădeam speranță, îl vesteam că mai sunt mulți care sunt de partea Mea în Israel și care Mă păstrează Dumnezeu al lor, o, și așa grăiam noi, Eu și el despre durerile cele de la părăsirea lui Dumnezeu a celor ce păcătuiau împotriva iubirii Mele, împotriva sfințeniei, care avea să fie odihna Mea cu omul.

O, și am venit de la Tatăl acum două mii de ani și M-am născut de la El și de la mama Mea Fecioara Om pe pământ și am stat cu oamenii treizeci și trei de ani și le-am spus: «Eu sunt Calea!». O, n-am venit de altceva dacă am venit, ci doar să-i arăt omului calea către viață, ca să nu stea în moarte omul, ca să nu stea omul în păcat pe pământ, ci să fie el odihna Mea, casa Mea, templul Meu, iar proorocul Ilie suferea de mila lui Dumnezeu, Pribeagul fără casă, căci poporul Israel petrecea în păcate, în păgânie, și își slăvea Dumnezeul lui, pe Baal, slujea minciunii, căci ce Dumnezeu mai este un Dumnezeu văzut? Dumnezeii văzuți n-au viață, n-au duh, sunt făcuți de cei despărțiți de Dumnezeu Cel Unul Dumnezeu, Cel tainic, Făcătorul cerului și al pământului și al omului, o, și dă omul să uite aceasta, dar în zadar face el așa, căci Dumnezeu grăiește prin prooroci, precum este scris, că altfel omul dă să uite de Dumnezeu.