Cuvântul lui Dumnezeu

... Moşii şi strămoşii voştri de altădată astăzi se odihnesc; nu mai cosesc şi nu mai sapă şi nu mai profeţesc; şi astăzi numai cunună împletesc pentru urmaşii lor.

... Feriţi-vă de înşelăciune, feriţi-vă de lume, că pe cine i-a apucat lumea, înapoi nu i-a mai dat; să iasă nu i-a mai lăsat.

... O, poporul Meu pe care mult te-am iubit, de mult Mă lupt să te mut din acest pământ, dar eşti atât de greu, de nu pot să te sfinţesc şi să te despart de cele pământeşti.

... Eu voiesc rod, pentru că mult M-am ostenit când te-am sădit. Pe cine să învinuiesc, tată, că nu rodeşti? O, Israele, ştiţi toate, le cunoaşteţi pe toate, dar nu vreţi să vă sfinţiţi şi ziceţi că aici e viaţa de veci. Cine v-a spus această minciună că aici e viaţa de veci, pe acela să nu-l credeţi, că şi el va îngălbeni când va vedea că nu e aşa, şi se va usca din toată puterea sa când Domnul îl va blestema. Şi cine te va scăpa de pedeapsa grea? Israele tată, dacă n-ai fi ştiut, păcat n-ai fi avut. N-am luat de pe pământ nimic din cele din trecut, din care au trăit moşii şi strămoşii voştri. Nimic nu s-a ascuns, dar nu vreţi să vă sfinţiţi.

... Copilaşii Mei, nu mai sunt mult cu voi în această învăţătură, în această profeţie, pentru că loviturile ce s-au dat acestui trup l-au nimicit, l-au distrus, şi sunt hotărât să întrerup legătura cu acest pământ, adică legătura cu voi.

... Pe unde am cutreierat pământul în lung şi în lat, n-am lăsat semne, n-am blestemat, n-am scuturat praful de pe picioare ca să rămână în durere mare, pentru că aşa a spus Tatăl, să las neghina cu grâul până la sfârşit. Dar a sosit ziua şi a neghinei, şi a grâului, să fie puse fiecare în al său hambar.

... Copilaşii Mei, sinagogile unde vă închinaţi voi, nu vor mai fi pentru închinăciune, ci vor fi filme şi teatre, cum este la mănăstirea Vladimireşti. Cine a făcut aşa? Ura şi duşmănia dintre cei aleşi ai Mei de acolo. Dacă te-ai fi dus şi ai fi văzut, ai fi văzut că unul, doi erau ai Mei, şi o sută erau vrăjmaşi şi trăgeau cu arma.

... Fiule Iordache, să-i spui lui Mihail, prietenul tău, că e scris în dosarul lui Dumnezeu, dar va fi şters, pentru că duşmăneşte pe cel nevinovat. Feriţi-vă de a duşmăni pe cei aleşi ai Mei. Nu duşmăniţi.

... Scrie în carte că pământul acesta va fi al vostru şi nu veţi mai pune pe el pom, că vor fi pe el pomi. Pământul se va împodobi şi tu vei mânca din munca altuia.

Aşa de mult vă iubeşte Tatăl, că a dat pe singurul Său Fiu să vă fie hrană în timp de foamete şi apă în timp de secetă. Dar ce veţi face când nu va mai avea cine să vă dea? Dar nu vă îngrijiţi voi. Dacă vei vedea pe fratele tău scoţând apă să-ţi dea, nu zice aşa: „Cine este acesta să-mi dea mie apă? că e nevrednic”, căci Dumnezeu ţi-o va lua. Va veni Domnul în casa voastră, în trup, ca la început, şi nu-L veţi cunoaşte şi nu-L veţi primi, şi îl veţi alunga, şi apoi, te vei ruga să te primească, dar nu te va mai primi.

... Adevăr adevărat grăiesc: veţi fi scoşi din oraşe şi veţi fi duşi în pustietate şi veţi zice: „Nu părăsesc via sau moşia. Nu părăsesc casa şi averea, mobila şi vaca”. Veţi fi scoşi din oraşe. Nu vor mai fi oraşe sau case înalte, şi vor fi mormane, bolovani peste bolovani. Nu vor mai fi munţii; se vor prăbuşi şi vor astupa văile. Nu va mai fi piatră nemăcinată. Unde veţi sta când veţi auzi bubuitura aceea? Nu vei mai sta în oraşe, ca să nu mori şi tu cu cel rău.

... Nu mai doriţi căsătorie pentru o zi. Nu mai doriţi zămislire de copii pentru o zi.

... Aceste timpuri şi obiecte de azi, tot ce se află e profeţia proorocilor.

... în alte ţări a început să-i condamne pe creştini. A început, dar Eu nu-i acopăr, pentru că e spiritism. Tată, pune crucea pe masă, pune lumânări şi tămâiază, ca să le arate semne, la nevoile celor care cer. Nu este primit. Acestea se pedepsesc.

Credinţa voastră să fie adevărată, curată. Credeţi că atunci când ai zis „Doamne!”, tot cerul s-a coborât? Dar mulţi zic „Doamne!” o dată şi de două ori, şi apoi dorm. Iată semnul. E păcat strigător la cer să-L chemi pe Doamne şi apoi să dormi.

... A venit vremea că s-au luat moşiile, dar vine vremea să se întoarcă înapoi. Vei stăpâni cu îngerii, cu sfinţii.

Copilaşii Mei, veniţi la viaţa creştină! Rugaţi-vă şi pentru cei adormiţi. Rugaţi-vă. Cine are adormiţi, precum biserica să se roage: „Pomeneşte, Doamne, pe cei adormiţi întru Domnul, fraţi şi surori, pe toţi, şi iartă şi lumea aceasta”, dar să nu fii adormit în duh. Trezeşte-te din somnul greu, cât mai e ziuă, ca să-ţi salvezi neamul tău! Nu zice: „Aici e iadul, aici e raiul”. De aceea spun: nu dormiţi pe drum, ci înnădiţi rugăciune de la rugăciune. Nu vorbiţi cuvinte fără roade, ci fiţi desăvârşiţi, ca duhurile necurate să se depărteze. Zice cineva: „Sunt tânăr, ce să fac?”. Şi Eu am fost tânăr, şi la tinereţe M-am jertfit. Oiţele Mele, nu veţi mai dori de petrecere, şi toate se vor veşteji şi veţi dori alte fericiri.

... Se laudă împăraţii că multe mame au născut câte şase fii, dar Eu zic: s-au născut şase într-o zi şi au murit o sută. Câştig nu va avea, tată, dar el nu vede paguba. Cine naşte şase fii, nu sunt zămisliţi curat, ci sunt zămisliţi mai rău decât câinii. De aceea se bucură iadul.

23-02-1978