Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea naşterii sfântului Ioan Botezătorul

Cobor cu greu, şi prin greu, şi grăiesc cum pot şi cât pot, dar grăiesc, şi îmi aşez în carte cuvântul zilei de azi, că e sărbătoare de prooroc, copii primitori ai cuvântului gurii Mele, copii zdrobiţi de încercări şi de dureri pe pământ. Lucrez cum pot, şi cum puteţi şi voi să staţi în faţa Mea, că sunteţi slăbiţi de tot, dar lucrez spre pomenirea celui mai mare între prooroci, Ioan Botezătorul. Amin.

N-a fost pe pământ om mai dispreţuit decât proorocul, om mai dispreţuit decât Dumnezeu Fiul Omului, Care lucrează cu Duhul Lui prin prooroci. N-a fost pe pământ şi în cer om mai zdrobit decât Dumnezeu în El însuşi şi în toţi proorocii Lui, din veac şi până în veac. Dacă oamenii de pe pământ ar fi ascultat de prooroci şi ar fi urmat cu viaţa lor după cuvântul Meu cel prin prooroci şi cel rostit de Mine însumi în vremea trupului Meu cel văzut pe pământ, ar fi fost fericirea cu omul. Dar iată, şi azi grăiesc, şi Eu însumi vin de la Tatăl şi grăiesc, şi nu vrea omul să aşez peste el fericirea lui, iubirea de Dumnezeu, prin care-i vine omului toată pacea şi toată fericirea şi toată bucuria care-l face pe om asemenea Mie. Omul însă nu vrea de la Mine decât binele lui, iar când dorul Meu nu se mai potriveşte cu dorurile lui, cu plăcerile lui, cu bucuriile lui, omul Mă aruncă, Mă necinsteşte pentru numele lui, şi apoi prin el este dispreţuit de oameni numele Meu, numele lui Dumnezeu.

Cobor cu durere, că tot ce Mă doare pe Mine, vă doare şi pe voi, şi tot ce vă doare pe voi, Mă doare şi pe Mine, copii care staţi pironiţi în dureri şi în neputinţe pentru măreţia lucrării cuvântului Meu care vă însoţeşte pe voi. O, abia Mă mai puteţi purta cu venirea Mea la voi ca să pot să dau peste pământ apoi cuvântul venirii Mele. O, abia mai puteţi deschide venirii Mele, căci sunteţi îndureraţi adânc. Dar Maica Mea M-a rugat să nu vă iau, să nu vă şterg durerea, ca să semănaţi cu Mine şi cu ea, fiilor apăsaţi de crucea Mea peste voi, de venirea Mea pentru mântuirea omului. Alinaţi-vă din Scripturi, alinaţi-vă din suferinţele pentru numele Meu ale sfinţilor prooroci şi apostoli şi daţi poporului zdrobit, ca şi voi zdrobit de dureri şi de mila de voi, daţi-i cuvântul sărbătorii zilei de pomenire a proorocului Meu Ioan Botezătorul.

Nu ştiu cum şi prin cine să Mă mai strecor cu puteri pentru Mine în voi şi să vă şterg lacrimile cele dinăuntru şi cele de pe obrăjori, şi care vă fac frumoşi şi dulci înaintea Mea şi înaintea proorocilor care ca şi voi au plâns în vremea lor cu Mine peste oameni. N-a fost pe pământ om mai dispreţuit, om mai lovit şi mai învinuit şi mai părăsit decât proorocul şi decât Dumnezeu Fiul, Cel neprimit de tăria celor tari. O, sunteţi lipsiţi de tot ajutorul de pe pământ, dar staţi de-a dreapta Mea răbdând până ce voi pune la pământ toată durerea care încurcă drumul Meu cu voi, toată necredinţa şi loviturile care vă slăbesc pe voi ca să nu mai pot Eu în voi. Răbdaţi, fiilor, şi daţi poporului de veste că a venit vremea răbdării de aur, şi să fie duhovnicesc poporul şi să se îndeletnicească cu sărăcia şi cu rugăciunea şi cu pacea Mea cea durută, pe care o aveţi şi voi în voi, că Eu vă voi mângâia, şi voi face şi pe poporul Meu să simtă mângâierea Duhului Sfânt, Care lucrează în vreme de dureri, că voi trebuie să vă îndeletniciţi cu fericirea care plânge pentru Mine în voi, şi ea să vă fie mângâierea. Amin.

Ioan, cel mai mare între prooroci, este în coborârea Mea de azi cuvânt peste voi, şi are lângă el pe trâmbiţa Mea Verginica. El a fost acum două mii de ani înaintemergătorul venirii Mele, iar ea, acum; acum, până ca voi să-Mi primiţi venirea. O, cu cine să Mă mai ajut Eu pentru puterea Mea din voi? O, cu cine să mai pot Eu pentru voi ca să puteţi voi pentru Mine şi pentru omul care vrea cu toată inima lui mântuirea cea de la Mine? O, cine, fiilor, mai ştie cum şi cu ce se capătă mântuirea? Eu milă voiesc, nu jertfă, fiindcă mila poartă în ea jertfa. Amin.

Ajuns-am vreme de strâmtorare, fiilor. E vremea răbdării sfinte, e vremea nădejdii sfinte, e vremea credinţei că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, voi putea Eu în voi şi în cei ce Mă iubesc ca şi voi. Mă pornesc cu tot cerul din loc în loc pentru pâinea voastră cea de toate zilele şi pentru ca să vă scot de sub greu şi să vi-l uşurez şi să vă învăţ cu răbdarea, că tot greul şi toate lipsurile sunt spre albirea voastră, spre pregătirea poporului sfânt şi spre duh de rugăciune pentru venirea Mea. Am voit mereu să iau de pe voi greutăţile care vă apasă în jos şi să pot Eu prin voi cu slava cuvântului Meu peste pământ şi peste om. Dar nu am cu cine să Mă sprijin pentru voi de pe pământ, căci duhul cel potrivnic îmi pune piedică mereu şi nu pot să grăiesc aşa cum este în Mine grăirea Mea pentru voi, ci grăiesc cum pot, ca să vedeţi cât vă port durerea, cât vă simt urcuşul, copii de sub crucea venirii Mele cuvânt pe pământ, că Eu v-am spus de crucea voastră cu Mine că dă să se facă tot mai grea, iar durerea Mea pentru voi creşte tot mai mare, şi cu ea vă alin pe voi, că n-am cu ce altceva să vă mai alin pe pământ.

V-am îmbiat pe voi, cei ce-Mi purtaţi cuvântul de la cer la pământ, să lucrez prin voi cu semne, fiilor, dar umilinţa voastră îmi stă împotrivă. V-am descoperit pe voi tot mai mult ai Mei, dar am spus că nu vă va fi mai uşor, ci tot mai greu, şi tot mai puţin veţi fi primiţi din partea Mea, că pe cine Eu l-am numit pe pământ, pe acela l-a şi prigonit necredinţa din om şi invidia din om şi nepăsarea din om. Vă mângâi cu sfinţii, vă alin în taină, vă dau mâna să treceţi peste greu, vă iau pe umeri când nu mai puteţi, dar nu uitaţi că Eu v-am învăţat pe voi încă de când v-am tocmit pentru ca să-Mi fiţi firul coborârii Mele, v-am învăţat să nu cădeţi sub dureri, şi să rostiţi peste ele legătură nedezlegată, ca să nu vă doboare ele pe voi, şi să vă am punte a Mea spre om, căci sunt cu zilele venirii Mele peste pământ, fiilor. V-am spus să nu vă doară nimic şi de la nimeni decât dacă aţi şti că e Domnul supărat pe voi; şi nu ştiam cum să vă mai ridic spre Mine şi să vă întăresc, şi Eu, şi trâmbiţa Mea, care venea cu Mine la voi în cuvânt. Dar voi aţi suferit mult, mult dispreţ, pentru că trebuia să semănaţi cu Mine, fiilor. N-a fost pe pământ om mai dispreţuit decât Dumnezeu şi decât purtătorii de Dumnezeu, iar Ioan proorocul iată ce vă spune vouă:

– Voi, purtători ai venirii Domnului, mă dau vouă pildă de răbdare şi de bucurie a crucii, căci sfinţii nu ţin seama de ocara crucii, pentru bucuria de după ea. Eu de copil am fost prigonit, şi am stat în pustie până la vremea Domnului, Care a venit şi a purtat pe umerii Lui mântuirea omului, crucea păcatelor omului, copii ai suferinţei.

Suferinţa voastră lăcrimează pe sfinţi. Ocara crucii vă apasă, iar voi sunteţi fără de apărare, căci cei tari sunt tari şi nu sunt slabi ca voi şi nu se ruşinează de slăbirea voastră cea fără de apărare şi nu se tem de Dumnezeu. Umilinţa este pentru cei ce se umilesc, iar tăria este pentru cei ce se ţin mari. Eu însă am fost glasul Domnului şi am spus răului rău, şi apoi am suferit pedeapsă de la om, şi apoi am stat lângă Dumnezeu Tatăl, ca să-L rog mereu de lângă El pentru om, că aşa sunt sfinţii cerului pe pământ şi în cer, sunt miloşi şi suferă aşteptând mântuirea omului.

Luaţi putere din duhul proorociei. Luaţi din duhul meu şi nu vă temeţi de om. Nu lăsaţi pe Domnul jos, că voi trebuie să creşteţi cât venirea Domnului, dar feriţi-vă să nu slăbiţi, şi staţi la adăpost de supărări, şi Domnul vă va ajuta aşa, căci eu de lângă sfinţi şi de lângă prooroci mă rog pentru puterea voastră prin greul venirii Domnului. Cel ce zice că-L iubeşte pe Dumnezeu, şi pe voi vă umple de suferinţă şi de lacrimi, acela nu înţelege naşterea cea de sus ca să se lase cuprins de ea şi ca să semene cu Domnul şi cu sfinţii, şi cu voi apoi.

Tu pe aceştia, Doamne, care-Ţi poartă glasul acum spre venirea Ta, aşa cum eu am fost glasul Tău atunci, înainte de drumul crucii Tale pentru mântuirea omului, ajută-i pe ei din cer dintre sfinţi şi dintre prooroci, ajută-i în lipsuri, ajută-i Tu, că omul îţi dă cu lingura, iar cu coada lingurii îţi scoate ochii şi n-ai cu cine să Te ajuţi pentru ei de pe pământ. Omul s-a făcut mai mare ca Tine, Doamne, şi nu Te mai ascultă şi nu mai are nevoie de Tine când Tu nu vrei ca el.

Ai milă de cei cu greul Tău peste ei! Ai milă, Doamne! Ai milă, Tată şi Fiule şi Duhule Sfinte, Care lucrezi prin prooroci!

Ai milă, mamă, de lângă Fiul tău, Iisus Hristos, ai milă de cei cu povara venirii Fiului Omului pe umerii lor!

Ai milă de poporul Tău, Doamne al puterilor, şi dă-i lui taina fiinţei Tale în om, şi să vadă lumea lumina poporului Tău cel de sub cruce! Amin, amin, amin.

– Eu de mila voastră, fiilor duruţi, vă iau şi intru cu voi în cămară şi vă mângâi şi vă ajut, căci aşa este scris: «Intră, poporul Meu, ascunde-te puţine clipe, căci mânia va trece, şi Eu te voi preaslăvi pentru numele Meu». Amin, amin, amin.

07-07-2003