Să fie în tine, poporul Meu, zile de iubire cerească, de milă cerească, de dor pentru cer, ca să mângâiem, Eu şi cu tine, cerul cel plin de durere de la omul de pe pământ, căci omul e străin de cer, de viaţă frumoasă şi sfântă, străin de Duhul Sfânt, Care plânge în Tatăl şi în Fiul.
Mă aşez lângă tine cu zile de Rusalii, poporul Meu, căci cuvântul Meu, cel plin de suspin, e toată sărbătoarea celor din cer, fiindcă pe pământ nu vrea omul cu cerul. Am lăsat prin prooroci şi prin sfinţi sărbătorile cerului pe pământ, dar oamenii nu au cuvioşie, şi de aceea tot ei trăiesc în sărbători, iar Domnul nu trăieşte în om. Eu şi cu Tatăl am aşezat toată rânduiala cea pentru om, şi omul nu Ne dă ce i-am dat, ci Ne dă neascultare, şi nu se suie mulţumire de la om spre Dumnezeu.
Eu sunt Cuvântul Tatălui Savaot, şi vă dau pe Duhul Sfânt Mângâietorul, fiilor, ca să-L întrebaţi de Mine şi de voi, că dacă El nu Se face cuvânt în oameni, rămân oamenii în duhul lor, iar duhul omului nu ştie să-L facă pe Dumnezeu, nu ştie să se dea lui Dumnezeu aşa cum au ştiut proorocii, din care Dumnezeu S-a făcut cuvânt al Său pe pământ. Proorocii au făcut pocăinţă pentru tot neamul lui Israel, iar duhul pocăinţei îl curăţă pe om de el însuşi şi îi face loc lui Dumnezeu prin cererea proorocului cel plin de rugăciune, cel plin de suspinul Meu.
Rugă fierbinte, cu post, cu zdrobire de inimă şi cu nevoinţă a ridicat Daniel proorocul, a ridicat strigare către Dumnezeu pentru Ierusalimul cel pustiit de urgia Domnului, şi Domnul a văzut, a luat aminte, şi a trimis apoi la Daniel pe îngerul Gavriil, şi acesta i-a spus: «Daniele, când tu ai început să te rogi, poruncă mi-a fost dată, şi eu am venit să te vestesc, căci tu eşti un om iubit de Dumnezeu, şi am venit să-ţi deschid mintea».
O, poporul Meu, să stai cu umilinţă înaintea cuvântului Meu, şi să nu te grăbeşti cu mintea ta, că fără Mine nu poţi pune în lucru cuvântul Meu de peste tine. Proorocul Daniel Mi-a dat Mie inima şi mintea, şi toată fiinţa lui Mi-a dat-o, căci M-a rugat fierbinte, cu zdrobire de inimă pentru poporul său, şi atunci Eu l-am făcut să înţeleagă proorocia cea din Scripturi.
Lucrarea lui Dumnezeu peste om e prea mare faţă de lucrarea omului cea lucrată înaintea lui Dumnezeu, dar Eu nu-l am pe om la şcoala Mea ca să-l învăţ tainele şi puterile lucrărilor lui Dumnezeu pe pământ cu omul. Oamenii lui Dumnezeu trăiesc în Duhul lui Dumnezeu pe pământ, şi la aceia vine Domnul, la stăruinţa lor pentru lucrările lui Dumnezeu cele proorocite prin Scripturi, şi le aduce minte cerească, minte proorocească, pusă de Duhul lui Dumnezeu în om, căci Dumnezeu îşi face servi pe pământ şi îşi împlineşte la vreme lucrările Sale.
O, poporul Meu, omul şi-a acoperit mintea şi nu ştie să I-o dea lui Dumnezeu. Dacă omul ar şti cum să se aşeze şi cum să stea înaintea Domnului, l-ar vedea Dumnezeu aşa cum l-a văzut pe proorocul Daniel când acesta s-a aşezat cu mult suspin înaintea Domnului, cerând cu pocăinţă, rugându-se pentru tot neamul lui Israel, cel din vremea lui şi cel de până la el. Şi fiindcă s-a făcut iubit lui Dumnezeu, Domnul a lucrat cu el pe pământ şi i-a dăruit pentru Sine ascuţită înţelepciune, căci l-a văzut pe el aprins pentru Dumnezeu şi pentru poporul Său. Iată Duhul Sfânt, Duhul lui Dumnezeu, din veac în veac în lucrare peste om, cu mare taină, cu cerească înţelepciune! Dar oamenii de pe pământ stau mari şi nu se pot apleca înaintea Duhului Sfânt, Care pe toate ale lui Dumnezeu le săvârşeşte, şi pe toate ale oamenilor le descoperă. Amin.
Tu, popor al cuvântului Meu din vremea aceasta, să te rogi fierbinte înaintea lui Dumnezeu, să te rogi cu durere şi cu credinţă, căci rugăciunea cea adevărată cere pentru Dumnezeu şi nu pentru om, şi este lucrarea cea din durere şi din credinţă şi cu multă stăruinţă, şi ea este cea care îl face iubit de Dumnezeu pe om, aşa precum l-a făcut ea pe Daniel proorocul om preaiubit şi scump, om care a uimit pe împăraţi cu lucrarea Duhului lui Dumnezeu de peste el, şi Care-Şi făcuse locaş în el prin dragostea lui cea fără de ţărm. Mare de dragoste a fost inima şi viaţa lui, mare fără de ţărm, şi cuprindea cu ea cerul şi pământul, că aşa este omul cel făcut de Dumnezeu, al cărui duh este locaş Duhului lui Dumnezeu, Duhul Care S-a coborât peste ucenicii Mei din Ierusalim acum două mii de ani, Duhul Care mărturiseşte pe Dumnezeu oamenilor. Amin.
Fii înţelept, poporul Meu, căci Duhului Sfânt îi trebuie înţelepciunea Lui în om, iar apostolii Mei stăruiau în rugăciune şi în frângerea pâinii, şi apoi au primit pe Duhul Sfânt trimis din cer peste ei. Proorocul Daniel se ruga fierbinte la Mine în groapa cu lei, şi era el jertfă fără de sânge, căci leii nu l-au mâncat timp de trei zile, aşa cum Eu, Domnul, am rămas întreg cu trupul în cele trei zile, de la punerea Mea în mormânt şi până ce am înviat ca un Dumnezeu adevărat ce sunt. Amin.
Duhul Sfânt este răspunsul rugăciunii fierbinţi, care are în ea credinţă şi durere şi stăruinţă, iar îngerii lui Dumnezeu vin şi aşează priceperea Duhului Sfânt peste cel cuprins de iubirea lui Dumnezeu, de mila şi de durerea care sunt din Dumnezeu.
Iată, sărbătoare de Duh Sfânt petrec Eu, Domnul, în mijlocul tău, Israele al venirii Mele, şi vom lucra trei zile în Duhul Sfânt, şi aşa vom sta Eu şi cu voi înaintea Tatălui Savaot cu sărbătoarea Duhului Sfânt Mângâietorul pe pământ, şi ne vom alina durerea cea de la om, şi ne vom înţelepţi spre priceperea tainei cea de nepătruns cu mintea omenească, taina Duhului Sfânt Mângâietorul. Amin, amin, amin.
20-06-2005
