6.3. Tainica împărăţie a Domnului cu poporul ales; învăţăturile Sale, în duhul ascultării

O, poporul Meu mireasă, stai în întâmpinarea darurilor cerești cu tine pe pământ, și să le lucrezi pe ele la vedere pentru cei ce vin să vadă și să înțeleagă că Eu sunt pe pământ cu voi și că voi sunteți născuți din Duhul, măi fiilor, și că nu mai sunteți din lume. Simțămintele voastre să le vegheați mereu, cu Mine să le vegheați, ca nu cumva ceva din cele din lume și din duhul ei să fie amestecate în ele, iar lucrarea simțămintelor voastre se vede bine, se vede și din cer, se vede și de pe pământ, și trebuie vegheate simțămintele voastre, ca să fie ele în Duhul, precum din Duhul sunteți și născuți. Vă voi învăța pe voi o și mai mare lucrare a Duhului de la unii la alții, ca să ne pricepem tot mai desăvârșit să biruim lumea și duhul ei când se încearcă cu fața lor în simțămintele văzute și nevăzute ale celor ce sunt un duh cu Dumnezeu, căci statul Meu cu voi e tot o școală mereu, e tot o învățătură și o lucrare, și așa vom birui pe cele ce trec, și așa vom zidi pe cele ce rămân. Amin.

Mă pregătesc cu sfinții pentru praznic de Rusalii și vin cu ei peste zece zile la masă cu tine și cu cei ce se vor aduna la izvorul Meu de cuvânt, poporul Meu. O, ai grijă de duhul ascultării și al dăruirii depline, fiule, căci Eu te rog aceasta. Ai grijă de Mine, nu de tine, căci de tine am Eu. Ai grijă mare și frumoasă pentru gătirea cea de praznic de Duh Sfânt și fii ochi și urechi pentru armonia cea sfântă între frate și frate, între truda și odihna ta, poporul Meu. O, sunt multe de făcut și te apasă, dar poartă-le cu Mine, fiule, și fii purtător de Dumnezeu, căci Eu te port de mânuță și-ți dau ca să poți și te întăresc cu cuvântul Meu ca să poți.

Vă voi învăța, fiilor, lucrarea cea cu gospodărire mare a ascultării a toate, căci trebuie mult sporită această ascultare, și vă voi învăța pentru ea, căci Eu vă învăț și de sus, și de jos prin Duhul Meu, Care lucrează mult pentru voi. Înmulțiți-vă veghea cea pentru ascultare, fiilor, căci trebuie să ascultăm de toate câte sunt de făcut și sunteți puținei față de sarcinile Mele, dar Eu sunt Cel minunat și pot să lucrez cu minuni când voi sunteți mici și neputincioși, numai să aveți voi în voi iubirea de Dumnezeu, fiilor, căci ea este cea care poate, iar voi doar să fiți fiii ei.

Multă unire vă cer în toate câte sunt de făcut, fiilor, multă aplecare sub mâna Mea cea minunată peste voi, multă ascultare de toate câte sunt de făcut și de pregătit. Mâncați puțin de tot în zilele care mai sunt de pregătit praznicul Duhului Sfânt, căci trebuie să fiți ușori și vioi și să nu vă ia moleșeala, fiilor. Mâncați mai sfânt decât în zilele cele de mâncat, că avem de lucrat lucru sfânt și ne trebuie vioiciune și inimă mare și timp pentru lucru, fiilor. Adunați-vă mereu pentru sfat și lucrați după sfat, și nu uitați: cu toții în stânga, cu toții în dreapta pentru tot lucrul, ca să fie și duhul veghii sfinte peste voi, și fiți dăruitori, fiilor! Când Eu M-am lăsat dus de nor dinaintea ucenicilor Mei i-am învățat mult pe ei și le-am spus ce trebuie să facă și ce să nu facă, și apoi le-am așteptat ascultarea. Așa să lucrați și voi ori de câte ori Eu vă dau cuvânt ca să-l ascultați și ca să-l lucrați binecuvântați de el.

Am grăit cu femeia samarineancă acum două mii de ani la fântâna lui Israel în cetatea Sihar, și am grăit apoi cu toți cei din cetate, căci s-a vestit în cetate că Mesia este la fântână și că este Hristos venit de la Tatăl pe pământ în mijlocul lui Israel. Așa am numit Eu cu numele femeii samarinence fântâna aceasta, la care azi s-au adunat mulți oaspeți cerești, așa cum s-a adunat cetatea Samariei în ziua când am poposit Eu la fântâna din Sihar și am grăit cu femeia samarineancă acum două mii de ani:

Ne adunăm la fântână cu poporul cuvântului Tău și stăm la masă de cuvânt cu el și cu sfinții, Doamne, căci slăvită este în cele ce nu se văd venirea Ta cu sfinții pe pământ în zilele acestea ca să-Ți împlinești proorociile în Scripturi așezate pentru împlinirea lor! Stau cu numire cerească ocrotitoare și patroană a acestei fântâni, căci Tu așa m-ai așezat, și mi-ai dat să moștenesc fericirea venirii Tale pe pământ, acum, la sfârșit de timp, și să stau la fântână întru întâmpinarea Ta, și e mare taină așezarea mea aici acum.

O, fii ai lui Dumnezeu-Cuvântul, nu căutați după cel blând cu voi pentru paza vieții din voi! Nu căutați după cel ce se poartă blând și mieros cu purtarea voastră, căci viața moare în voi, adoarme în voi sub semnele mângâierii și al ușorului vieții. O, căutați după cel necruțător și aspru asupra greșalelor voastre mici sau mari, și nu după cel blând, care vă încântă auzul inimii ca să mai întârziați cu trezirea și cu pocăința și cu umilința cea pentru ea, căci Domnul Iisus Hristos, Mesia Cel de la Tatăl trimis când m-a întâlnit pe mine la fântâna lui Israel în ziua când a venit de la Domnul vremea cercetării vieții mele, El a fost necruțător asupra păcatelor mele și mi le-a scos în față, ca să-mi poată spune apoi cine este El, iar eu, fiind înțeleaptă, nu m-am supărat și nu m-am rușinat să-mi arăt viața cea neplăcută Lui, ci am stat la făcut și la trezit și la cercetat și I-am spus Lui neorânduiala vieții mele, și mi-a spus-o El apoi, adăugând ceea ce eu n-am spus. O, nu m-am închis, nu m-am încordat, nu m-am răzvrătit și nu m-am supărat, ba, mai mult, am alergat în cetate și le-am spus la toți: «Veniți cu mine și vedeți pe Mesia, Cel ce mi-a spus mie pe toate câte am făcut!».

Omul trebuie să vină după Domnul pentru ca să-l scape Domnul de păcat, și nu de altceva să vină omul la Domnul. O, căutați după cel aspru cu cele neplăcute ale vieții voastre și umblați după cel ce vă lucrează viața, veghind peste ea ochi și urechi, că multă lucrare trebuie peste viața din voi, și vai celui ce nu are peste el pe cineva care să-l mântuiască în toată clipa de păcat și de apucăturile păcatului, așa cum lesne îi este omului să pățească și să fie robit de păcat din pricina neumilinței inimii lui.

Voi, cei care nu știți la ce vă închinați în căutarea voastră, iată învățătură peste voi: Căutați să vă ardă inima după Domnul, nu după om când ea ia foc în voi ca să căutați! Nu căutați după om, fie el chiar și solul lui Dumnezeu cel după adevăr sol, și cu atât mai mult să știți atunci că Domnul este căutarea și liniștea voastră apoi, căci nimeni dintre cei purtători de trup nu sunt scutiți de ispite și de căderi când ei ar căuta într-un alt fel în afară de calea sfințeniei să meargă cu Dumnezeu, Care este în ceruri. Așadar, să vă ajungă Domnul când căutați după El, iar spre altcineva între voi și El să nu vă opriți inima, ci cu sfială sfântă fiecare să-l socotească sfânt pe fratele său și să țină mult seama de mântuirea acestuia, căci datoria aceasta este mare de tot pentru fiecare, și mai ales pentru cel ce se face copil ca să poată veni spre Domnul Mântuitorul, Care locuiește cu cuvântul Său cel de azi în mijlocul acestui popor, deoparte pus de El pentru slava Sa, și să urmeze Lui apoi sub ochii Lui cei plini de vederea cea de sus. Amin.

Voi, cei ce veniți și beți din râul vieții, fiți credincioși până la sfârșit, că durere mare se suie la cer de la cei ce vin spre izvorul Domnului și nu rămân! O, lucrați credință și rugăciuni pentru ea, că totul este cu putință celui cu credință, și toate ale Domnului vin spre el și se așează, și lucrează și omul apoi. Nimic, nimic nu are cel fără de credință, iar cel ce are credință stăpânește lumea cât Dumnezeu. Mai mari minuni decât credința să nu căutați să vedeți și să dobândiți. Minunile credinței voastre se lucrează în cer, nu pe pământ, și bucură puterile cerești toate. Minuni pentru cei din cer sunt cei ce cred pe Dumnezeu cu oamenii pe pământ. Fiți oameni-minune și bucurați-vă să fiți așa! Fiți plini de umilință și bucurați-vă să vă păstrați așa! O, fiți rodul credinței Domnului în voi, că are Domnul nevoie să creadă în voi pentru El!

Grăiesc cu tine acum, o, poporul Meu, popor de la izvor. Fii viteaz cu credința și cu faptele ei, că tot cerul privește alegerea ta și se odihnește mult în credința ta. Voi sunteți junii Mei. Nu v-ați cheltuit viața pentru duhul lumii, ci Mi-ați adus-o Mie de mici și ați lucrat în via Mea, și plata voastră este scumpă, măi fiilor. Să știți, măi junii Mei, că lumii nu-i stă bine cu voi când treceți voi prin lume cu pasul. Să știți, fiilor, că vouă nu vă stă bine cu lumea când dă ea să se apropie de voi și să vă vadă, căci lumea are duhul ei și vine cu el când caută spre voi pentru că sunteți ai Mei, dar voi să-i arătați ei cum sunteți voi, iar ea să vadă aceasta și să înțeleagă bine că duhul lumii este străin de voi. O, ferice celor ce vă au pe voi în inimile lor cu nume de fii ai lui Dumnezeu pe pământ, că acelora nu le va fi trecută cu vederea credința aceasta în ziua cercetării lor. Rămâneți în iubirea Mea! Vă port în ea, și toate se opresc în Mine câte ar da să lovească în voi, căci iubirea Mea vă ocrotește în ea, fiilor.

O, poporul Meu de la izvor, am pus în carte cuvânt pentru iubirea de Dumnezeu a celor ce vin și iau pe Domnul de la voi. Sfiala fiului înaintea Tatălui Eu am arătat că o am și în rugăciune și în purtare și în ascultare cu sfială de Tatăl. Chiar și față în față cu omul am arătat sfiala Mea dumnezeiască, sfiala Fiului lui Dumnezeu. Sfiala între frați îi învață pe ei iubirea de Dumnezeu, iar când ea nu este între frați, ei nu învață ce este iubirea și ce este Dumnezeu. Sfiala cea sfântă dintre frați îi învață pe frați ascultarea de celălalt, aplecarea spre celălalt prin duhul iubirii de Dumnezeu, căci iubirea se supune și nu supune.

Iată învățătură mare: iubirea nu supune, căci ea se supune, și ea altfel nu poate. Cei ce nu-și arată așa lucrarea iubirii, aceia nu sunt frați între ei în numele Meu, și nimeni nu poate să-L iubească pe Dumnezeu în alt fel pe pământ și în cer, și nimeni nu poate spune că-L iubește pe Domnul dacă nu este între frați sfiala cea sfântă, care îi învață pe frați ascultarea de celălalt, aplecarea spre celălalt prin duhul iubirii de Dumnezeu între frați, căci iubirea nu supune, ci ea se supune, căci ea altfel nu poate, și nu poate în alt fel să fie omul după chipul și asemănarea Fiului lui Dumnezeu, Care cu sfială sfântă S-a supus în cer și pe pământ lui Dumnezeu și omului, arătând El lucrarea iubirii de Dumnezeu, lucrarea fiilor lui Dumnezeu. Amin.

O, fiilor, sfiala cea sfântă care se supune îi învață pe frați cea mai de sus purtare, cea mai înaltă înțelepciune a celor ce se numesc între ei frați în Hristos. Ei nu mai sunt ca pe pământ, ci se ridică sus, sus, prin purtarea cea mai de sus a lor între frate și frate, iar supunerea unii spre alții îi dovedește pe ei că nu mai sunt de pe pământ și că sunt ei pământul cel nou pentru cerul cel nou, în care locuiesc dreptatea și pacea. Dreptatea este voia celuilalt și nu a ta. Aceasta este fața dreptății, duhul frăției și sfiala cea mai de sus pentru el, duhul care-l face dumnezeu pe om, și om pe Dumnezeu, căci Eu, Domnul, M-am arătat că sunt Dumnezeu pentru că am ascultat să Mă fac om, căci iubirea se supune, fiilor, iar iubirea este Dumnezeu și îl face dumnezeu pe om. Cel ce iubește mamă și tată, soție și copii, frați și surori, rude și prieteni și avut pe pământ, acela rămâne în sângele lui, căci așa voiește el să slujească înaintea lui Dumnezeu, dar cel ce se supune iubirii de Dumnezeu, acela se face dumnezeu prin supunere și Îl face om pe Dumnezeu în însăși ființa lui, făcându-se el casa lui Dumnezeu, cerul lui Dumnezeu pe pământ între oameni, prin duhul supunerii sfinte, duhul fiilor lui Dumnezeu.

Mă aplec cu supunere înaintea Tatălui Meu Savaot și Îl slăvesc pe El prin supunerea Mea și Îi aduc Lui mulțumire mare pentru toată iubirea Lui, care trece prin Mine spre voi, cei ce veniți și învățați de la Dumnezeu.

Iubirea Noastră cea plină de supunere s-o punem peste ei, o, Tată, iar duhul supunerii sfinte să-i învețe pe ei sfiala cea dintre frați, iar cei ce vin la izvor, să vină și să ia și să învețe lucrarea iubirii de Dumnezeu, lucrarea fiilor lui Dumnezeu, o, Tatăl Meu. Amin.

Cel ce se duce în spate pe sine însuși, acela stă sub greu și se îngrijește de sine, căci altfel el nu știe, dar cel ce duce pe Domnul, acela se face purtător de Dumnezeu și se face iubire ca și Dumnezeu și se tămăduiește de sine și din loc în loc se poartă cu Domnul Dumnezeul lui, căci este viața lui Domnul, și ce tămăduiri sau strânsuri îi mai trebuie celui ce are de viață pe Domnul? Ca unul fără de grijă pentru el, are grijă de Domnul cel purtător de Dumnezeu, iar cu ascultarea lui ia de la Domnul tot lucrul lui și este cel viu ca și Domnul lui, căci noi, cei ce L-am însoțit pe Domnul în vremea Lui pe pământ, n-am mai avut grijă de noi, ci numai de El și numai pentru El, că n-aveam altceva de viață în afară de El după ce Tatăl ni L-a dăruit nouă pe El de viață și de grijă.

Cea mai mare tămăduire de care are nevoie omul este tămăduirea de sine și de grija de sine, iar altfel nu poate omul să-L iubească pe Domnul, Care trebuie cu întregul iubit. Din toată inima și duhul și sufletul lui trebuie să-L iubească omul pe Domnul, iar lui să nu-i rămână ceva din acestea, ci să-i rămână Domnul, și purtător de Dumnezeu să fie el, și aceasta îi este și plata, iar plata este din cer, și încă de pe pământ este ea peste om.

Eu, mama Fiului lui Dumnezeu, am fost ucenic al Lui și L-am purtat pe El, iar El m-a purtat pe mine în voile Lui, și așa sunt purtătorii de Dumnezeu, și așa îi poartă Dumnezeu pe ei, și Domnul așteaptă după om și Se poartă după el cu slujitorii Lui și poartă grijă de cel îngrijit de Dumnezeu și îl învață pe el fără-de-grija și îl învață ascultarea cea pentru fii.

O, e vremea Domnului peste pământ, iarăși e vremea Lui, și nu pricep oamenii fața Domnului peste ei! Vine Domnul cu vindecarea de sine a omului așa cum a venit acum două mii de ani peste cei ce L-au răstignit și L-au aflat pe El înviat apoi, și s-au vindecat de sine mulți apoi și i-a durut pe ei pentru Dumnezeu, și i-a durut pe ei păcatul necunoștinței de Dumnezeu, și apoi s-au făcut mărturisitori. Cei vindecați de Domnul se vindecă de ei înșiși și se fac mărturisitori lui Dumnezeu și se fac ei după chipul și asemănarea Lui, și fericiți sunt cei ce vin la El și știu să vină și să rămână, căci omul trebuie să vină la Dumnezeu și să rămână al lui Dumnezeu apoi și să vegheze pentru El până la sfârșit, iar viața lui s-o dea în slujba Celui ce dă viață. Amin.

O, popor iubit, te-ai adunat la izvor. Ia din viața lui, învață învățătura lui și tămăduiește-te cu ea de orice greu de-al tău și poartă-L pe Domnul, Care este ușor! A fost odată un om care a trecut peste râu pe un copil micuț pe umerii lui, iar în cursul trecerii râului s-a făcut tot mai greu și tot mai greu trupul copilului, de era să-l lase fără pic de puteri pe cel care-l purta peste râu, iar pe celălalt mal a primit răspuns de sus că a purtat pe umeri peste râu pe Cel ce pe toate le poartă pe umerii Lui, și s-a făcut apoi purtător de Dumnezeu omul acela și s-a scris el cu sfinții lui Dumnezeu apoi.

O, nu este bucurie mai mare ca a slujitorilor lui Dumnezeu! Ei prin dureri gustă bucurii, ei prin lacrimi gustă mângâierea, ei trăiesc și simt că trăiesc, și se bucură pentru Cel ce dă viață la vii și la morți, căci viața trăită are preț la Dumnezeu și se împarte din cel ce o poartă pe ea și se face de folos. Amin.

O, poporul Meu, ai grijă, fiule, de iubire ca să poți să asculți. Neascultarea vine de la neiubire, și nu știu oamenii de ce nu-L ascultă ei pe Dumnezeu. Nu-L ascultă pentru că nu-L iubesc, iar cei ce nu iubesc fac rana aceasta Celui ce iubește.

O, ca să poată omul dovedi ascultare cu viața lui el trebuie să iubească mult și nu puțin pe cel de care ascultă, pe cel de la care ia el viață și pază pentru viață. Cuvântul este viață, în el este viață, și viața este lumina oamenilor, iar lumina luminează întunericul, care n-o cuprinde pe ea. Cine are peste el cuvânt de care să asculte, acela ascultă și are viață și are lumină, iar lumina luminează în întuneric și nu se pierde ea, căci întunericul n-o cuprinde, n-o biruiește pe ea. Cine bagă lumina la întuneric n-o strică pe ea, ci ea luminează, căci așa este lucrarea ei, iar cei ce iubesc trebuie să umble în lumină, iubire și lumină, și apoi ascultare pentru această taină, pentru iubire.

O, mare dar are peste el cel ce are darul ascultării! Cel ce ascultă are iubire, și iată, pentru ascultare trebuie iubire. Am venit iubire pe pământ și n-am putut să Mă arăt oamenilor decât prin cei ce iubeau și aveau iubire. Cu ceilalți n-am putut să Mă adăpostesc, căci fiecare trage la cei cu care se aseamănă. Am venit să împart viață oamenilor, dar tot celor ce aveau am împărțit viață. Nu e nimeni mai plin de viață ca și cel care ascultă, fie fiu, fie rob, fie stăpân. Sunt stăpâni pe pământ care ascultă de supușii lor, căci au în ei iubirea, iar ea trage cu ascultarea, cu patul de odihnă al iubirii.

Intru la tine, poporul Meu, așa cum intram în Betania în casa celor trei frați, care Mă iubeau mult. Iubirea cea mai mare să fie între Mine și tine, așa voiesc Eu. Taina ei rămâne în cer, dar Eu vin cu cerul la tine și cu cele din cer vin, și nu este loc mai fericit pentru Mine în cer sau pe pământ ca și locul tău cu Mine. Pentru Mine, fiule, să stai tu în acest loc binecuvântat și să porți tu în inimioară înaintea Mea iubirea cea mai mare. Vorbește despre ea frate cu frate și caută să-i afli toată adâncimea tainei ei și a lucrării ei, și aceasta prin mult cuvânt, așa cum Eu mult cuvânt grăiesc ție și-ți mângâi cu el duhul și pacea și-ți dau pacea cu el.

O, ai grijă pentru ascultare, ai grijă de iubire, măi poporul Meu! Iubește mult pe cel de care asculți, ca să poți asculta, măi fiule! Unde nu este ascultare nu este iubire. Unde nu este frumosul în tot și în toate nu este ascultare, iar unde nu este ascultare nu este ordine ca în cer, ci este totul ca pe pământ.

Să ia duh de viață din cuvântul Meu de pe masa ta toți cei care se uită după el când vine el la tine pe pământ, o, poporul Meu, iar tu să stai înaintea Mea pentru venirea Mea și să fii muntele Meu, în care Eu Mă slăvesc și pe care petrec cu sfinții Mei slăvindu-Mă în ei, iar ei în Mine având slava lor.

Duhul Meu este fericit când grăiesc cuvânt peste pământ, și e plin de iubirea cea mai mare cuvântul Meu. Voiesc să Mă întâlnesc cu iubirea omului, voiesc prin cuvântul Meu cel cuprins în iubirea Mea, și pe care el o cuprinde în el și o coboară pe pământ.

Pace ție, poporul Meu! Am grăit cuvântul Meu cel de praznic de Florii, căci sunt Arhiereul tău, iar tu ești biserica Mea. Peste șase zile cuvântul Meu va cuprinde în el praznicul Învierii Mele și Mă voi da cu el celor ce Mă așteaptă să-l cobor pe el pe pământ la ei, căci

O, ai grijă, fiule, să fie în tine hrană pentru iubirea de Dumnezeu și s-o hrănești pe ea între frate și frate, căci și Eu am mereu această grijă și mereu vin cuvânt la tine și mereu Mă dau ca să Mă ai Învățător și să Mă ia oamenii și să înțeleagă ei voia Mea, căci cele ce se văd sunt trecătoare, iar cele ce nu se văd sunt veșnice, și e de despicat bine rostul acesta. Cele ce se văd sunt trecătoare, și e bine că se văd, că se pot șterge cele ce sunt rele, ca să treacă relele și să nu rămână ele pentru plata cea rea a omului în cele veșnice, iar cele ce nu se văd sunt veșnice, ca și faptele rele ale omului, care nu se pot vedea din om de către alt om tămăduitor pentru om, și care rămân veșnic neșterse, ca și plata lor.

O, nu se bucură de izbăvirea de păcat și de cele ascunse din el, ci se mânie pe Mine omul când îi arăt că văd și că știu păcatul lui și când dau să-l izbăvesc de întunericul lui și să-l ajut să iubească el lumina și faptele ei și roadele ei apoi. Trebuie hrănită dragostea de Dumnezeu, care-l ajută pe om numai spre Dumnezeu, numai spre mărturisirea lui Dumnezeu cu faptele lui, văzute din cer și de pe pământ sau tăinuite în Dumnezeu prin smerenia omului iubitor de Dumnezeu și pedepsitor de păcat.

Îmi zice mincinosul cel ce vede că tac față de păcatul lui sau al fratelui lui, și Îmi zice mincinosul și cel ce Mă aude grăind acest cuvânt al venirii Mele pentru ca să hrănesc în om credința și dragostea și apoi nădejdea, spre pocăința lui. O, dacă Eu nu-i spun omului faptele lui ascunse nu înseamnă că le iubesc sau că nu face rău omul prin aceasta sau că Eu nu văd și nu știu, ci înseamnă că tac și rabd îndurerat, ca nu cumva să Mi-l fac și mai mare dușman pe cel neascultător, și care nu se teme de dreptatea dintre Mine și el, iar cine se uită la cel ce păcătuiește ca să facă și el păcatul, va fi și mai greu pedepsit decât cel de la care zice că ia el pildă rea, căci mulți au văzut păcatele celor de lângă ei, dar nu le-au făcut și ei, ci s-au înțelepțit și au vegheat peste ei, iar Eu, Domnul, nu Eu nu-l iert pe om, ci plata păcatului nu-l iartă pe el.

Grăiesc cuvânt cu putere în el, ca să ia învățătura Mea cei ce știu masa Mea cu poporul Meu în mijlocul neamului român, și unde Eu pun ca să fiu împărțit, căci duhul bisericii aceasta face: cercetează și lucrează și împarte cuvântul învățăturii peste tot pe unde întunericul din om îl ține pe om sub păcatul cel ascuns în om și care-l pedepsește pe om apoi.

Luați aminte, voi, cei credincioși, și voi, cei necredincioși, și învățați de la Dumnezeu să vă feriți de păcat, căci plata păcatului nu vă ferește pe voi! O, intrați sub veghe, veniți la lumină și luați lumină și dezvățați-vă de faptele întunericului din voi! Când omul se vrea singur pentru faptele lui cele din el păcătoase, îl ia diavolul în primire ca să facă ascundere omul, și uită de înger și de Dumnezeu unul ca acela. Când se aleg doi, tot rău este, că e tot alegere și e tot cursă diavolească pentru cel neputincios care stă fără veghe, dar când sunt frați împreună trei și cinci și zece și mulți viețuind și dăruind unii altora jertfa lor cea cu iubire în ea, atunci binecuvântarea Domnului lucrează mult, și unii pe alții se veghează frații spre Domnul, dacă pentru aceasta se unesc ei laolaltă frați. Rugăciunea cu postul de bucate lângă ea, acestea slăbesc puterea lui satana și a îngerilor lui, care mișună cu putere peste tot în văzduh și în om și între om și om, și iată povață pentru post, căci trebuie post de toate cele rele din om, nu numai de bucate, căci omul greșește mult prin minte, prin vorbire, prin inimă, nu prin mâncări și atât când e vreme de post. Cei postitori, cuvioși și sihaștri, dădeau să se ferească de păcat în vremea cea cu post de bucate și dădeau și pe alții să-i ferească de păcatul din ei, și se duceau spre schivnicie în vreme cu post, căci ei știau că plata păcatului este grea, și luptau ei apoi cu toate puterile sufletului lor împotriva puterii trupului, care cere pentru el, și mulți din ei biruiau și dobândeau har peste har, și har vestit apoi, lucrând el spre vindecarea multora din cei ce căutau pe Dumnezeu, dar cei ce stau laolaltă în numele Meu pentru dragostea Mea în mijlocul lor, aceia se biruiesc unii pe alții împotriva celor dinăuntru ale lor și se ajută unii pe alții pentru statul lor împreună în numele Meu și pentru cele de folos sufletelor lor.

Se sfârșește peste opt zile vremea Postului Mare și mulți din cei postitori de bucate au păcătuit cu gura spre vorbiri deșarte și spre folos diavolului și au păcătuit cu răutatea, cu încordarea de suflet și cu neveghea pentru iubirea de Dumnezeu, căci dacă omul nu postește pentru dragostea de Dumnezeu și postește pentru ca să-i dea lui Domnul prin zile de post izbândă în multe ale lui, o, un așa om nu are în el dragostea lui Dumnezeu, ci are nevoie de ajutor pentru el, și Domnul îi dă dacă el cere, dar dacă și el nu dă Domnului ceea ce așteaptă Domnul de la om, iubire din toată inima și sufletul și duhul lui, atunci zadarnic este postul omului, și se cunoaște că n-are în el dragostea lui Dumnezeu și se cunoaște că nu are har, ci are dragoste numai pentru el un așa om.

O, poporul Meu cel plin de cuvântul Meu învățător peste tine, adună-te acum, fiule, sub rânduiala cea bisericească din mijlocul tău și îngenunchează cu multă umilință înaintea Mea pentru duh cu căință de tot ceea ce ai greșit tu ca un om în vremea aceasta cu post, căci tu ai sarcini mari și multe pentru purtarea lucrării Mele, iar grijile acestea îți mai învârtoșează când și când pacea inimii, sau neveghea ta deplină te-a mai adus la greșeli cu lucrul sau cu cuvântul sau cu gândul, și curăță-te frate pe frate și să fie primire de la unul la altul pentru căință, fiilor, căci frații adevărați ai Mei veghează unii peste alții, nu peste ei înșiși mai întâi, și trebuie primire cu supunere, fiilor, așa cum mama Mea Fecioara s-a supus îngerului vestitor și a ascultat ea voia celui vestitor peste ea de la Dumnezeu și pentru Dumnezeu. Ea este pildă de biserică a lui Dumnezeu, ea este cea plină de har din pricina iubirii ei de Dumnezeu și a supunerii ei depline înaintea Ziditorului ei. Amin.

Îți hrănesc, fiule, dragostea de Dumnezeu. De ea ai tu nevoie cel mai întâi, iar toate celelalte slujirii ei vin după ea ca lucrare a ei. Acest har să-l aveți toți, măi fiilor. Hrăniți-vă unii pe alții cu dragostea de Dumnezeu, și cu multă umilință să vă dăruiți unii altora acest har ceresc. Iubiți postul și rugăciunea, care izvorăsc din dragostea de Dumnezeu din voi și dintre voi, și din care izvorăște dragostea de Dumnezeu. Acestea sunt semnele după care Eu, Domnul, îi cunosc pe ai Mei, și prin care ai Mei Mă cunosc. Amin.

O, ai grijă de Mine, poporul Meu, ai grijă de această rugăminte a Mea! Stai sub povață, stai sub călăuză, fiule, stai sub iubire, măi fiule purtat! Iubește povața, iubește dojana cea cu povață și stai sub paza lor, iar altfel de pace să nu iubești, să nu dorești, căci fiii oamenilor pierd mereu viața din ei că n-au peste ei călăuzitori cu milă pentru pașii vieții lor. Tu însă ai, și învață-te să ai și să nu-ți lipsească acest dar, căci spre viața ta cu Mine Eu ți-am dat daruri aproape de tine ca să te sprijini cu ele, măi poporul Meu, căci altfel omul moare, mor împărați și oameni, mor de lipsa celor din cer peste ei și lângă ei coborâte, căci din cer dau Eu lângă tine pază tare peste viața ta și mereu pază peste ea, iar tu să iubești ocrotirea Mea de peste tine, și bucurie mare să-ți facă ea, și-Mi vei mulțumi cu mare iubire și cu mare duioșie când vei vedea cât bun ți-am dat să ai tu pe pământ, și tot atâta să și împarți celor ce caută la tine pe Dumnezeu, Povățuitorul oamenilor credincioși și duioși după El peste viața lor, o, poporul Meu, lucrător cu Mine în via Tatălui Meu Savaot, acum, la sfârșit de timp, la venirea Mea cea de acum. Amin, amin, amin.

Cuvântul Meu trebuie mereu să fie cu tine și să te țină treaz, el trebuie să zidească mereu în tine veghea, iubirea și credința pe calea Mea cu tine. O, nu trebuie să te neliniștească pe tine cuvântul Meu nici când te mustră, nici când te învață, nici când arată el întunericul de pe pământ, nici când vestește el pe cele de la Mine pentru tine, ci trebuie el să te vegheze și să te facă ascultător de Dumnezeu, căci cum Mi-ai putea tu arăta porunca iubirii de Dumnezeu dacă n-ar fi să Mă asculți în toate câte-ți cer prin statul tău cu Mine?

O, nimeni nu-Mi poate arăta altfel iubirea pe care am așezat-o peste om ca s-o lucreze el, dacă n-ar fi să asculte omul de Dumnezeu așa cum cere Dumnezeu. Este scris în Scripturi că Eu, Domnul, Îmi găsesc plăcerea în cei ce sunt gata cu frică și cu cutremur față de tot ce cuvintez Eu peste ei, iar aceasta înseamnă ascultare de Dumnezeu. Cine poate să-L iubească pe Domnul mai mult și mai frumos și mai întreg decât cel ce ascultă de El? Numai cei ce-L iubesc pe El și nu pe ei înșiși, o, numai aceia se lasă iubirii de Dumnezeu prin toată ascultarea lor de El.

O, poporul Meu, ai grijă de iubire, fiule! Când tu Mi-o dai Mie toată câtă îți dau Eu să ai, atunci ești desăvârșit în iubire, iar dacă și ție ți-ai da din ea n-ai mai avea-o nici tu, nici Eu întreagă pe ea de la tine. Eu am întreagă iubirea Mea ție, căci când tu iubești pe Dumnezeu în tot întregul iubirii de El, nu-L ai tu pe El în tot întregul Lui? Ce-ar fi să-ți mai dau mai mult de atât iubire dacă tu împlinești iubirea ta de Mine în tot întregul ei? N-am mai avea unul altuia ce să ne dăm, am fi cu întregul dăruiți unul altuia, iar această desăvârșire nu mai are nevoie de mai mult, și ar fi din destul să fie ea pe pământ cu omul și să cuprindă omul în ea pe aproapele său și să-l facă pe el asemenea lui în iubire și în desăvârșirea ei în ei și între ei apoi, ca să fie întru Mine și el, și să fie și el cel ce Mă iubește pe Mine desăvârșit, neoprind pentru sine din aceasta.

O, iată de ce Mi-e Mie dor de om și de ce mult Mi-e dor! Nu-Mi dă omul iubire, nu sunt Eu iubirea lui, iar cine nu Mă are pe Mine iubire a sa, acela nu are iubire decât pentru el însuși și Îmi cere și Mie să-i dau tot lui, și nimeni nu-și poate strânge așa ca să aibă în cer și să fie sus întâmpinat de agoniseala lui strânsă cu Dumnezeu pe pământ. O, cine nu strânge cu Mine, acela-și lucrează risipirea și nu rămâne cu nimic din tot ce face el și din tot ce este el, iar cine strânge cu Mine, acela iubește pe Dumnezeu și se dă aproapelui său cu ființa cea din el, cu Dumnezeu, cu iubirea din el, că Dumnezeu este iubire, iar cel ce are pe Domnul în el, acela este și el iubire și este ca Dumnezeu. Amin.

Cine vrea să învețe scara aceasta, ascultarea cea pentru creștere, acela să-și zidească supunere deplină de la el spre cei de care doresc să asculte, căci nimeni nu poate asculta dacă nu-și supune ființa pentru lucrarea ascultării și pentru ascultare cu iubire. Cel ce nu ascultă, unul ca acela trebuie ca să i se arate ca să știe și ca să asculte apoi, căci acest sfânt, Ioan Scărarul, a căzut odată sub clevetirea celor ce stăteau cu sufletul sub mâna lui îngrijitoare pentru ei, iar el n-a mai săvârșit multă vreme ceea ce ei ziceau că nu este bun la el, și și-a oprit mâna lui cea tare de peste ei, așa încât el le-a arătat lor supunere și ascultare prin aceasta, și s-au înspăimântat ei apoi văzând peste ei paguba cea mare de la lipsa de învățătură și de veghe peste ei a învățătorului lor, și s-au căit ei și s-au îndreptat apoi și au părăsit mintea lor, care i-a adus pe ei la cârtire asupra mai-marelui lor pentru sufletele lor, pentru călăuzirea lor.

O, poporul Meu, supunerea înseamnă iubire, iar fără iubire omul își arată îndărătnicia și cuvântul gurii lui și al minții lui, sau negrăirea, care tot așa este, duh îndărătnic. O, mare este darul învățăturii sfinte, iar acest dar să-l iubești mai mult decât orice dar, căci mai mare dar ca iubirea de Dumnezeu, care se lucrează prin supunerea cea pentru ascultare, nu poate omul să aibă, iar tu să fii plin de acest dar, căci Eu sunt întreg în mijlocul tău, dar întreg, dar desăvârșit prin întregul lui, așa cum și pe tine te voiesc să fii, dar mereu din partea ta întreg Mie dat, ca să fiu Eu plin de dar de la tine, și să semănăm unii cu alții prin ceea ce ne dăruim și primim,

Sunt plin de dor după om, și Mă fac cuvânt de dor pe pământ. S-a învățat fără Dumnezeu omul, dar Eu, Domnul, nu pot să Mă liniștesc și să nu caut după om când el rătăcește fără Mine pe calea vremelniciei lui pe pământ. Sunt tot o trudă mereu, mereu să pot fi cu omul, să-i dau credință, să-i dau căldură în inimă după Dumnezeu și să fiu în el înțelepciune și vedere pentru cele nevăzute ale facerii lui Dumnezeu, căci cine se uită peste toate ale facerii văzute trebuie să înțeleagă și să-și ajute credința că Dumnezeu este în toate și că-Și are slava Sa acoperită în taină, tăinuită în cele văzute, și că minunată este facerea Lui cea văzută, cea făcută ca să acopere ea slava lui Dumnezeu și să-i fie omului dor de Dumnezeu Făcătorul a toate atunci când el vede pe cele ce se văd, și să aibă credință și să arate că are și să nu stea omul fără căutare după Dumnezeu, fără iubire pentru El, fără dor de El, și, în sfârșit, fără duhul mărturisirii cea pentru Dumnezeu,

O, ferice omului care se mângâie cu Dumnezeu și de la Dumnezeu este mângâiat, că acela cunoaște mângâierea, dar și mai fericit este cel ce mângâie pe Dumnezeu, cel plin de milă pentru ranele Mele cele de la om. Râvna cea pentru Mine a proorocului Ilie a fost mila lui de Dumnezeu. Credința și jertfa celor ce M-au ales și M-au mărturisit prin jertfă împotriva dumnezeilor mincinoși au fost mila lor de Dumnezeu. Cel mai sfânt și mai plăcut prinos adus Domnului este duhul mărturisirii cea pentru Dumnezeu a omului în fața minciunii care se vrea Dumnezeu și care alungă pe Domnul de pe pământ și dintre oameni.

Toți cei ce-și zic creștini, toți să stăruiască cu închinare și să zică din inimă curată: O, sfinților mărturisitori pentru Dumnezeul Cel adevărat, rugați-vă Lui pentru noi ca să nu ne piară credința, și ca să ne crească ea, că e puțină și dă să se stingă, dar voi, din cer, pregătiți-ne noi puteri pentru Domnul, spre mângâierea Lui cea de la noi, așa cum voi L-ați mângâiat pe El, mărturisindu-L înaintea celor ce nu L-au voit și nu-L vor pe El cu oamenii pe pământ! Amin.

Toți cei ce stăruiesc pe pământ cu strigare către sfinți atunci când la nevoie cer ajutor la cei din cer, aceia să ia aminte că este viață veșnică și că sfinții sunt în veșnicie cu Mine; să ia aminte că cei ce se roagă de pe pământ spre cer către sfinți ca să le dea lor ajutor din cer, aceia mărturisesc veșnicia cea cu Dumnezeu a sfinților, dar numai o așa credință nu este de folos, ci folosește mult urmarea pildei vieții celor ce au trăit pentru Dumnezeu pe pământ, și apoi în cer pentru oameni, pentru cei ce se ostenesc și ei spre țara sfinților Mei, spre veacul cel veșnic al sfinților, care vin cu Mine întru venirea Mea,

Să fii cuvântul Meu cel împlinit, fiule, ai grijă, așa să fii! Poartă-l pe buze între frate și frate, și altfel să nu mai poți, să nu mai vrei. Auzi tu ce-ți spun? Auzi tu ce-ți cer? O, așa să facă și cei ce iau de la tine glasul cuvântului Meu, ca nu cumva să le fie lor în zadar popasul Meu cu ei, ci spre mântuirea lor să le fie lor, și spre mângâierea Mea de la ei apoi. Amin, amin, amin.

O, popor al cuvântului Meu, o, fiilor, nici unul din voi să nu stați cu gurița uscată de cuvânt din cer rostit peste voi și de laudă pentru cei din cer! De la unul la altul să lucreze cuvântul Meu cel rostit între voi. De la unul la altul să vă dați mângâierea Mea, căci cei credincioși trebuie să se hrănească mult unii pe alții cu raiul, cu hrana raiului, cu sfinții, cu îngerii și cu toate puterile cerești, iar când Eu, Domnul, îi spun omului ce să facă pe pământ între om și om, așa trebuie să împlinească, fiindcă Eu sunt Dumnezeu din Dumnezeu și nu trebuie auzit și luat în deșert apoi cuvântul lui Dumnezeu, și trebuie împlinit cu frică, iar frica de Dumnezeu este cu cei ce împlinesc așa cum cere Dumnezeu și așa cum Domnul așteaptă de la om, de la cel mic spre Cel mare, Care are grijă să-l învețe pe om să se facă dumnezeu prin har și prin ascultare cu har, căci harul înseamnă lepădare de sine cu umilință și cu pocăință și cu multă lucrare și minune de lucrare prin acestea, cu mult dor de Dumnezeu în om, că fără dor de Dumnezeu nimeni, o, nimeni nu-L poate iubi pe Dumnezeu pe pământ, nimeni nu poate tânji cu inima după El fără încetare, după viață fără de moarte, iar viața Eu sunt. Eu sunt Calea, Adevărul și Viața, de care cei mândri nu au parte, căci aceștia iau din mintea lor chiar și cele pentru Dumnezeu de la ei, și nu iau ei de la Dumnezeu dacă fac așa, că nu așa înseamnă să aibă omul har, căci harul înseamnă aplecare, așa cum mama Mea Fecioara a avut mereu și a lucrat har mereu, mereu, și a lucrat ca Dumnezeu pe pământ și L-a născut pe Fiul lui Dumnezeu Om pe pământ, și pe om l-a făcut dumnezeu prin har, prin lucrarea ei cea plină de har pentru Dumnezeu și pentru om.

Cel ce stă până la sfârșit este cel ce nu se smintește de nimic și de nimeni, este cel ce nu se dă înțelept și apoi nemulțumit prin semeția lui precum s-a dat Adam în rai, căci cel ce se semețește se dă deștept, și prin aceasta se dă drept și judecă pe cei din jur, și iată, așa cad din Dumnezeu și din credință cei ce se semețesc pe calea crucii, pe calea Evangheliei Mele cu omul.

O, cel ce nu postește de sinele lui, acela zadarnic postește de bucate în vreme de post, căci semeția este cu omul cel fără de statornicie pe calea lui cu Mine,

O, ia înțelepciune din cer, fiule, ia de la Mine ca să fii priceput, că iată ce înțelepciune îți dau pentru dragostea Mea, pentru dragostea ta în Mine, și iată ce-ți spun! O, fiule, cum te porți cu aproapele tău așa te porți și cu Dumnezeu, căci firea este fire ori ca a lui Dumnezeu, ori ca a omului,

Le spun iarăși și iarăși tuturor celor care au crezut și care vor crede de acum înainte că Eu, Domnul, grăiesc pe pământ în mijlocul unui popor micuț și credincios venirii Mele de azi în cuvânt, și le spun lor așa:

O, nu huliți lucrarea aceasta de cuvânt, și nici pe cei ce o poartă și o împart peste pământ, că e vai de cei ce se lovesc în această lumină, și s-a văzut acest vai peste mulți! Cei ce hulesc și lovesc și defaimă, aceia umblă apoi pe întuneric și cad pe mâna oamenilor lumii și se despart de duhul mângâierii, de Duhul Meu, Care grăiește unui popor credincios, iar dacă ei vor să le fie bine după ce-și fac ei singuri rău prin despărțirea lor de trupul acestui popor credincios, să se curețe ei de păcatul vorbirii de rău și al defăimării și al judecății și să se împace cu Mine prin pocăință spre iertarea lor apoi, iar dacă Eu văd la ei că au inima curată prin pocăință adevărată și întreagă, îi voi izbăvi pe ei de întunericul lor și le voi da înapoi lumina, numai să poată ei să iubească cu umilință calea, adevărul și viața lor, adică pe Domnul, pe Mine, Cel dintâi și Cel de pe urmă, Cel ce sunt și lucrez iarăși ca și la început, căci sunt începutul și sfârșitul și sunt și voi fi, și toți cei ce cred așa se vor mântui și vor fi. Amin.

Să ia această învățătură de viață vie toți creștinii ortodocși, după numele credinței în care ei sunt scriși că sunt, dar ca să fie ei, trebuie să înțeleagă că nu toți cei ce zic „Doamne, Doamne!” vor intra întru împărăția cerurilor, ci numai cei ce se poartă cu aproapele Meu și al lor ca și cu Dumnezeu, căci cei ce mărturisesc că sunt în credința cea dreaptă, le spun lor că așa cum se poartă cu cei din jurul lor, așa se poartă și cu Dumnezeu, așa și nu altfel au sau nu pe Dumnezeu de Domn și de Stăpân al lor, ca niște fii care ascultă sau nu de Cel ce poate să-i izbăvească și să-i răscumpere pe ei din păcat.

E mare învățătura Mea cea de azi, e multă și mare, și ea va cere răspuns mare celor ce aud înțelepciunea Mea, cea cu care Eu azi cârmuiesc peste pământ, peste cei ce vor și peste cei ce nu vor să cârmuiesc Eu, dar Eu cârmuiesc și tainic lucrez și împlinesc și tai pe la mijloc și trec peste tot și aleg la dreapta Mea și la stânga, și voi da fiecăruia după cum este fapta sa, căci așa este scris. Amin.

O, păziți-vă, fiilor, păziți-vă bine suflețelul și să nu aveți nici un fel de amestec cu cei desprinși dintre voi, căci voi sunteți mici, iar întunericul în care s-au lăsat ei este mare și este din lume și vine de la neumilința duhului lor, iar neumilința din ei este duhul lumii, duhul care-l desparte pe om de Dumnezeu când el nici nu pricepe aceasta, și se lasă omul spre pofta minții lui, spre șoapta minții lui, care-l duce pe el spre pofta trupului și a ochilor și duc acestea spre trufie pe om și spre fapta ei în om, și care este întunericul din om, după care el se călăuzește pe sine. Dar voi păziți-vă viața, fiilor, căci Eu bine vă păzesc pe voi și vă învăț bine să vă păziți, ca și Eu să pot să vă ocrotesc și să vă am ai Mei până la sfârșit pe voi. Amin.

Mă fac cuvânt în cer și pe pământ și Mă așez în carte scrisă și Mă dau cu povața Mea, cu binecuvântarea Mea celor ce caută la Mine să le dau, căci Eu, Domnul Iisus Hristos, vin pe pământ cuvânt, vin și tot vin și tot Mă dau, ca să se prindă de om voința de a se da el lui Dumnezeu din toată inima și sufletul și cugetul lui, căci iubirea împărțită nu-l lasă pe om cu inima curată, iar diavolul îl atrage spre multe pe om și face aceasta cu omul de șapte mii de ani, dar Eu, Domnul, tot de atunci lucrez și tot lucrez ca să-i aduc înapoi omului ceea ce a pierdut fiindcă n-a ascultat în rai pe Făcătorul său și s-a împărțit și n-a mai fost întreg în iubire și n-a mai rămas cu inima curată omul cel zidit de Dumnezeu, și care n-a mai stat în rai dacă n-a ascultat. Mi-a fost atunci milă de el, și Mi-a fost milă de Mine, dar am stat față în față cu legea raiului și am plâns față în față cu ea de mila omului și de mila Mea în ziua când omul a ieșit din rai. De mila lui M-am făcut cuvânt pe pământ acum, la sfârșit de timp, și de dorul lui cobor după el ca să-l fac să Mă audă și să Mă creadă, și numai apoi să-Mi aducă el Mie pe cele ale credinței lui și apoi ale dragostei lui, că fără dragoste nu-i de-ajunsă credința, așa cum nici în rai nu a fost altfel cu omul. Grăia cu Mine în rai omul, și Eu grăiam lui, dar neascultarea lui a fost nedragoste și Mi-a risipit statul Meu în el, și iată câtă învățătură trebuie să ia omul pentru viață în el, aici și pe vecii apoi.

Cuprind în binecuvântare puterea sufletului și a trupului tău și te țin în ea pentru legea cea sfântă a postului care începe acum pentru întâmpinarea sărbătorii Învierii Mele, o, poporul Meu. Ai grijă, tată, să te păstrezi întru Mine mereu și să păstrezi în tine chipul Meu și să te dai cu Mine în jurul tău mereu în toată vremea aceasta, și fiecare din voi să lucrați așa, fiilor, căci dragostea are ascultare, iar ascultarea dovedește dragostea cea pentru ea, și așa Mă pot Eu bucura de la omul care trăiește Mie și nu lui.

Mulți se uită în cuvântul Meu cu tine, chiar și cei ce au stat cu tine ani în șir și au iubit ca și tine pe Dumnezeu. Chiar și din aceștia zic că Eu n-am cuvânt nou pus în carte și că nimic nu e nou în el, și nu se mai uită ei apoi în cuvântul Meu și nu-l mai pun la ureche ca să-l audă, așa cum Eu trimit acum peste pământ glasul cuvântului Meu ca să se audă el. Eu însă le spun la cei ce judecă așa cu inima lor și cu mintea lor, le spun că Dumnezeu este mereu astăzi, mereu acum, mereu Același ieri și azi și mâine, și este ca hrană pe masa celor ce se hrănesc cu Dumnezeu, căci și pâinea este mereu pâine cu același gust, dar o ia omul și o mănâncă în fiecare zi ca să nu moară de lipsa pâinii; la fel și despre apă am aceasta să le spun la cei nepăsători de venirea Mea în acest cuvânt. O, câtă îngâmfare îi doboară în ei pe aceștia, și pe ea o primesc în ei, dar hrana cuvântului Meu cel mereu proaspăt nu o mai iau ei de putere a lor din partea Mea, căci hrana aceasta este mai mult decât aerul pentru cei ce trăiesc prin ea înaintea Mea, iar cei ce iubesc pe Dumnezeu sunt cei ce ascultă de la Dumnezeu și trăiesc în El, precum este scris.

O, poporul Meu, să stai, fiule, întru întâmpinarea cuvântului Meu, că mulți se uită să vadă și să audă ce grăiesc Eu, Domnul Iisus Hristos, în zile de sărbătoare în mijlocul tău. Cuvântul Meu e dulce, e mare și e mângâios, e povățuitor și dăruitor de putere pentru sufletele care merg pe calea împlinirii lui. Cuvântul gurii Mele are în el mântuire și mângâiere și când mustră neorânduiala cea de pe pământ, numai să înțeleagă omul dragostea Mea din el, căci dragoste pentru om este cuvântul Meu. Să se apropie mult de el cei ce aud de la Mine, că mult grăiesc Eu peste pământ în zilele acestea, și toți cei din locuința morților se răcoresc auzind glasul lui Dumnezeu când grăiește în cer și pe pământ pentru toți cei ce aud și pentru toți cei ce nu aud. Firea toată stă înaintea Mea și se umple de slavă întâmpinându-Mi glasul. Minune mare este venirea Mea cuvânt peste pământ în vremea aceasta și este mângâiere mare ea pentru toate câte sunt, văzute și nevăzute ale facerii lui Dumnezeu.

Le-am spus la ucenicii Mei acum două mii de ani: «Rămâneți în iubirea Mea!». Mare este miezul acestui cuvânt lăsat de Mine peste ei atunci! O, mare este taina Mea cu tine, popor al cuvântului Meu cel de azi, mare este iubirea Mea cu tine, tată! Locul pe care Eu stau cu tine pe pământ așezat este locul iubirii Mele, este iubirea Mea. Tu ești iubirea Mea, iar cel ce vine la tine și te vede și te privește și te înțelege și te crede, acela rămâne în tine, tată, rămâne în iubirea Mea și stă cu tine sau vine și pleacă și iar vine spre locul iubirii Mele cu tine ca să ia din el pentru el și ca să-i aducă iubirea lui, că mare și nedeslușită de mintea omului este taina și vederea acestui loc, care este iubirea Mea, locul despre care cei ce aud de el și îl află văzut zic cu sfială sfântă: „acolo este Domnul”, așa cum preotul Ietro i-a spus lui Moise despre locul în care Dumnezeu era și grăia și Se slăvea cu slavă văzută pe muntele slavei și apoi mult văzută prin lucrarea credinței lui Moise, care s-a suit pe munte la Domnul și a grăit Domnul cu el, și el cu Domnul.

O, poporul Meu, îi place omului să se creadă al Meu pe pământ, dar dacă el nu se face Mie plăcut, zadarnic nădăjduiește el că este al lui Dumnezeu. Aduce jertfă omul în numele Domnului și face mult bine și se împarte cât îi place lui, dar dacă el nu se face plăcutul Meu, iubitul Meu prin iubirea Mea din el, nici jertfa lui nu este plăcută Mie. O, trebuie să se umilească mult omul prin lucrarea jertfei. E de ajuns să nu se facă plăcut celor din jur cu firea lui, cu aluatul ei cel omenesc, și, gata, jertfa lui nu este plăcută lui Dumnezeu. O, cât de dureros am strigat prin profeți către cei îngâmfați ai lui Israel, care se răzvrăteau mereu împotriva Domnului și al căror cap era bolnav, la fel și inima! Strigam la ei cu tărie de cuvânt și le spuneam: «M-am săturat de arderile de tot ale voastre și nu am plăcere de la ele. Cine vi le cere pe acestea? O, nu-Mi mai aduceți jertfe deșarte! Urgisesc tămâierile voastre și adunările la praznice și nu pot să mai îndur fărădelegea aceasta și au ajuns Mie povară acestea. Ajunge! Îmi întorc privirea în lături când ridicați spre Mine mâinile. Când înmulțiți rugăciunile nu vreau să le mai ascult, că aveți sânge pe mâini. Spălați-vă și curățiți-vă! Sfârșiți cu răul înaintea Mea și căutați cu dreptatea și cu mila spre cel sărman și apăsat, ca să vă curăț de păcate și să vă bucurați de bunătățile Mele, iar dacă nu veți vrea, veți fi tăiați, căci gura Mea grăiește așa».

Se mângâie omul cu cele ce zice el că face în numele Meu și înaintea Mea și a oamenilor, dar nu aceasta îl eliberează pe el de păcatele lui, ci numai întristarea inimii după Dumnezeu, numai umilința și pocăința mereu, numai acestea îl fac pe om plăcutul Meu, și apoi îl fac sfânt. Sfinții Mei nu se mai gândeau la nimic pe pământ, decât la păcatele lor și la Dumnezeu ca să-i ierte pe ei, și apoi la înțelepciunea cea de sus, care venea cu har peste ei prin gândirea lor la Dumnezeu. A fost un sfânt pe pământ care avea în chilie o icoană a celor din cer și a luat-o pe ea și a așezat-o în fereastra cea mică a chiliei ca să nu mai vadă el pe cele de afară și să-și încânte și să-și bucure ochii și inima, ci numai pe Domnul să-L vadă cu ochii și cu inima lui, și așa își lucra el la mântuirea lui de păcat și așa își odihnea pacea inimii și nu altfel.

O, trebuie trudă multă pentru ființa lui Dumnezeu înăuntrul inimii și a vieții omului. Trebuie stăruință pentru aceasta, trebuie cât nu gândește omul de mult aceasta. Trupul ostenește tot mai mult când are prea puțin pe Domnul în el, căci Domnul este Dumnezeul puterilor, iar omul trebuie să-și facă în el putere numai prin multul stat al Domnului în el. Se cunoaște pe dinafară cât Îl iubește omul pe Dumnezeu, iar cele ce intră în om îl dovedesc pe el cât își caută în el sălaș Domnului.

Iată, e vreme cu ger și cu neaua cea multă a iernii și n-au păsărelele hrană, fiilor. Faceți acoperișuri mici și puneți sub ele hrană ca să se adune păsărelele la mânuța voastră cea dăruitoare pentru viața lor. Cum le primiți pe ele așa Mă primiți pe Mine, fiilor. Așa vin și Eu la voi, cum vin ele în zbor spre streașinile căsuțelor voastre ca să caute la voi iubire și milă și hrană fiindcă sunteți ai Mei, și să mulțumească lui Dumnezeu pentru purtare de grijă spre ele, iar Eu trebuie să vă învăț aceasta și să faceți voi așa. Sunt păsărele care nu pleacă nici iarna și stau și atunci pe lângă voi, așa cum Eu stau mereu cu voi și nu plec. E pildă adâncă aceasta ce vă spun Eu acum, și mare mulțumire aduc cerului păsărelele pentru toată grija voastră de ele.

O, fiilor, mult cuvânt am și mult aș deșerta peste voi, că voiesc să luați de la Mine, dar voiesc să ia oamenii învățătura Mea de pe masa Mea cu voi, grăirea Mea cea dulce, atât de dulce, cît nu se așteaptă omul de dulce. Voiesc să-l înduioșez pe om, că n-are omul în inimă duioșie. Ridică omul mâna împotriva altui om, și n-are omul duioșie dacă face așa. Se răzbună om pe om, se sapă unul pe altul, se iau la întrecere unul cu altul în rele și în bune, și n-are omul duioșie dacă face așa. Duhul duios îl umple pe om de iubire și de milă și de răbdare; el nu lasă omul să se răzbune, căci umilința din om nu cunoaște aceasta, nu poate face răzbunare, ci rabdă iubind și umilindu-se spre vină, ca să nu pună vina peste semeni. Așa este Duhul lui Dumnezeu, și numai binecuvântare împarte el, numai iubire pentru ură, numai iertare pentru vină și pentru lovituri, numai bunătate pentru cei ce dușmănesc, numai răbdare sfântă în toate, măi fiilor.

O, fiilor, cuvintele voastre să vă fie de mângâiere unii altora, atât de dulci să vă fie ele, că mulți pe pământ folosesc cuvintele ca săbii, și aceia sunt lipsiți de înțelepciunea iubirii. Vă povățuiesc și de jos, numai să pricepeți voi trecerea Mea spre voi ori de câte ori se naște în Mine învățătură peste voi din ceea ce văd ca să lucrez apoi, căci Eu de aceea stau cu voi, ca să vă veghez și ca să lucrez peste voi facerea cea de la Mine, fiilor. Voiesc să învețe toți cei ce iau de la voi învățătura Mea vouă și lor, voiesc să învețe toți peste ei lucrarea de nou Ierusalim și intrarea Mea la ei pe calea aceasta. E vremea venirii Mele cuvânt pe pământ pentru cei credincioși, care Mă împart, ca să rămână scrisă și auzită pe pământ venirea Mea pentru pregătirea celor ce cred ca Avraam în întoarcerea Mea cea de azi de la Tatăl la om ca să-i scap pe mulți de amestecarea cea de pe pământ. Amin.

Sunt mulți care se aprind puțină vreme și apoi se usucă dragostea lor, căci cei ce nu sunt până la sfârșit cu Mine, aceia au dragostea slabă și sunt fără vlagă în ei pentru ea, căci au inima aplecată spre cele ale lor și slăbesc cu iubirea și nu stau ei ai Mei așa cum stau Eu cu ai Mei până la sfârșit, precum le-am făgăduit lor.

O, vine vremea iubirii cea fără de sfârșit, veacul ce va să fie, veacul iubirii, căci Domnul este iubire și este fără de început și fără de sfârșit. Mă doare de cel ce nu poate până la sfârșit și tot mai mult cu iubirea lui cea pentru Mine. E mare lucrarea iubirii, nu e o nimica toată cum crede omul care simte în el iubirea că-l hrănește. Iubirea trebuie hrănită ca să fie, ca să nu piară ea, iar altfel nu rămâne ea în om, căci omul este împărțit. Ea are nevoie de multă curățenie, de hrană curată, de pâine curată, de bucate curate, de vin curat, de învățătură curată și sfântă, hrană pentru cei cu duhul umilit, precum Avraam era mereu înaintea lui Dumnezeu.

Luați din Duhul Meu! Când luați din duhul vostru sunteți slabi și vă ispitește slăbiciunea voastră, dar când luați din Duhul Meu, se fac tari pentru Mine și cei care vă văd îmbrăcați în Duhul Meu, și măcar nu vă mai încurcă ei mersul vostru cel sfânt. O, fiți sfinți, că Eu sunt sfânt! Aceasta este viața cea cerută pentru cei ce Mă iubesc așa, și nici să moară nu mai pot ei, căci sunt ca îngerii. Fiți înțelepți cu multul când vă grăiesc, căci îngerii cântă mereu. Cântați și voi ca ei, mereu cântați, căci cei ce nu cântă nu sunt ca îngerii. E mare taină să cântați ca îngerii, nu e o nimica toată această taină, căci îngerii sunt slava Mea și se umilesc mult, ca să nu se ardă lângă focul slavei Mele cea vestită de ei, căci ei umplu cerul și pământul și spun cântând și vestind: «Sfânt, Sfânt, Sfânt, este Domnul Dumnezeu Savaot; plin este cerul și pământul de mărirea Lui!».

Ridică-te, popor credincios, și ceartă-l pe satana în numele Domnului Iisus Hristos, ca să-și piardă puterea și să se supună, că eu am proorocit peste el cuvânt de certare, care trebuie să se împlinească până la capăt, dar rostește tu aici peste pământ certare pentru satana și pentru toți slujitorii lui, căci ei mi-au ascuns cartea mea și proorocia mea cea lăsată împotriva lui satana, dar la tine zilnic să se rostească ea spre pomenire și să poruncească ea în numele Duhului Sfânt stricarea lucrării lui satana de pe pământ și din oameni și din toate cuiburile și ascunzișurile ei. Amin.

Voi, slujitori ai altarului Domnului în mijlocul acestui popor cules de Domnul pentru slava Sa cea de acum, aduceți Domnului rugăciuni pentru biruința Lui și certare peste satana în fiecare zi, că la voi este tot timpul masă cu bucate curate pe ea, post de mâncăruri lumești, că Domnul v-a cerut vouă să vă hrăniți cu hrană călugărească mereu și să fiți mereu pregătiți, zi de zi cu post și cu rugăciune, și ați iubit așa și ați împlinit așa la cuvântul Domnului, căci soiul diavolilor care mișună din cer și până pe pământ acum nu au teamă decât de cei credincioși, în post și în rugăciune petrecând ei ziua și noaptea pentru venirea Domnului și pentru biruința Lui cea de la sfârșit de timp, cea de acum. V-a cerut Domnul să vă hrăniți cu hrană călugărească mereu, iar voi ați iubit așa și împliniți așa la cuvântul Domnului și sunteți ascultători Lui. V-a scos Domnul din lume, ați ieșit din ea ca să fiți poporul Lui cel deoparte pus pentru slava Lui. Fiți cu inimă mare! E Domnul cu voi întru venirea Sa, în toată slava Sa cea plină de cuvânt! Dați-I Lui putere să vină și să zidească, să vină și să fie pe pământ Domnul! Amin.

O, cât duh de umilință trebuie în cei sfinți ca să fie ei locașuri cerești ale iubirii, Doamne! Trebuie multă învățătură peste cei sfinți de pe pământ. Ei nu trebuie să-și socotească singuri iubirea și să și-o măsoare singuri atribuindu-și răspuns loruși cum că au iubirea în ei, ci trebuie să se arate ea singură prin dovada ei, iar umilința să acopere în ea pe toate cele din cer în cei sfinți de pe pământ, că nu pe pământ se plătește slava celor cerești în cei sfinți, ci numai în umilință, numai în cer, numai apoi, Doamne. Sfinții cei mari se îmbrăcau pe deasupra în priveliștea nevredniciei, sub care ei își tăinuiau comoara lor cea din cer, ca nu cumva să și-o piardă ei sau să le fie prădată ea. Mulțime de urmași au răsărit mereu pe urma sfinților Tăi, și prin care Tu mărturisești despre ei apoi.

Îl povățuiesc pe poporul cuvântului Tău, Doamne, și îi spun lui așa: O, faceți-vă unii altora ucenici și iubiți să fiți ucenici ca să fiți frumoși, ca să fiți rodul cel care rămâne rodind. Eu am fost mereu ascultător Duhului Sfânt și am stat sub îndrumarea apostolilor lui Hristos, prin Care mi s-a dat lucrarea cea de ucenic s-o lucrez. Duhul Sfânt era lucrarea mea, și cu El cârmuiam treburile bisericii cât timp am trăit în această slujire. O, nu vă despărțiți de lucrarea și de rodirea Duhului Sfânt în voi și între voi când aveți de diriguit treburile bisericii, nevoile frățești! Fiți nedespărțiți de Dumnezeu Duhul Sfânt, și veți fi ucenici, fii ai Tatălui și ai Fiului și ai Duhului Sfânt Botezătorul, Domnul de viață Făcătorul, Purcezătorul din Tatăl, și împreună cu Tatăl și cu Fiul închinat și slăvit de ucenici și înalt grăitor din proorocii Săi, iar prin biserica cea cu sobor mărturisiți-vă păcatele în botezul Duhului Sfânt și avându-vă viața în Hristos, Mirele sfinților. Stați cu cerul deschis în mijlocul vostru și închideți lumii fereastra spre voi, căci lumea este pământ. Binecuvântați pe Domnul, în toată vremea binecuvântați-L pe El, căci El vă mărturisește celor din cer și lumii că sunteți poporul Lui pe pământ, locul odihnei Lui și al venirii Lui cea de acum. Faceți-vă ucenici unul pentru altul! Intrați unul sub mâna celuilalt pentru duhul iubirii și al supunerii, care vă înalță până sus la cer, că aveți nevoie de supunere, de care nici Fiul lui Dumnezeu n-a fost scutit, nici în cer și nici pe pământ. Fiți însă lucrători, ascultători lucrători și mult înțelepți pentru lucrare ascultătoare care slujește biserica lui Hristos. Fiți ca în cer pe pământ, nu uitați! Aceasta vă doresc eu în zile de praznic de naștere, când Domnul Iisus Hristos petrece cu voi Mire și mireasă la masă de nuntă, și de mult cuvânt pe masă. Amin.

O, poporul Meu, păstrează-te mereu pus deoparte, căci Eu te-am agonisit ca să te am Mie, fiule. Stai mereu în așteptarea Mea ca să-ți aduc din cer, ca să ai hrană caldă și căldura Mea s-o ai cu tine, fiule, că tu nu trebuie să răcești, nu trebuie să te răcești, căci numai cei ce se răcesc, numai aceia răcesc și se îmbolnăvesc, și le trebuie doctorii apoi și leacuri amare pentru vindecare.

O, poporul Meu, petrec cu tine cuvânt de naștere de sus pentru mintea omului și-i spun lui că dacă n-ar fi puterile cerești și lucrarea lor cea de la Dumnezeu așezată pentru facerea toată, n-ar mai fi nimic, și ar fi iar întuneric și adânc și ape, ca mai înainte de facerea cea care este. O, poporul Meu, tot așa trebuie să stea și omul, măi fiule cu care azi grăiește Domnul pe pământ! Ar fi să stea omul cu frică și cu luare-aminte, și nu cum stă el pe pământ, slujit fiind și ocrotit de puterile cerești, pe care prea puțin le cunoaște, prea puțin le cheamă, prea puțin știe despre ele și despre lucrarea lor, căci mâncarea minții omului este îngâmfarea. Uită omul că este Dumnezeu Cel peste toate atunci când se îngâmfă el față în față cu Dumnezeu, și uită omul de Mine așa cum a uitat Adam în rai, de a făcut ca el și n-a mai făcut ca Dumnezeu.

Omul nu stă sub cârma lui Dumnezeu, nu mai stă încă de la începutul lui în rai și nu mai știe să stea sub veghea Făcătorului cerului și al pământului, precum toate stau prin facerea lor. Eu însă am stat și stau sub veghea Tatălui, căci sunt născut, nu sunt făcut, și sunt de o Ființă cu Tatăl, din Care M-am născut mai înainte de toți vecii, și prin Care toate s-au făcut.

Vin pe pământ cuvânt ca să-l învăț pe om taina nașterii, căci omul este fructul păcatului din el lucrător și de aceea lucrarea lui este îngâmfarea, și are de slujitor al ei pe îngerii cei căzuți din cer și care se luptă în om de atunci și până azi împotriva lui și împotriva lui Dumnezeu, iar omul nu-Mi poate da Mie împărăție în el, decât cu război mare împotriva lui Lucifer, care și-a pus stăpânirea în om și nu se lasă cu ușorul biruit, căci este în război cu Dumnezeu această putere căzută din cer.

O, poporul Meu, așez masă de cuvânt și pun pe ea învățătură pentru frică de Dumnezeu în om. Dacă omul nu stă îmbrățișat cu frica de Dumnezeu, dacă el nu ascultă să vegheze cu frică zilele lui și nu cu nepăsare sau după mintea lui, Eu, Domnul, nu pot să-i fiu lui Păstor din cer, căci nu Mă poate omul cunoaște dacă nu-și pune lui stavilă și frica de Dumnezeu în inima lui și bine să stea el apoi.

O, ce mult aș mai grăi, popor al Domnului, și de toate ți-aș grăi, dar e mică măsura omenească, iar Noi, cei din cer, știm aceasta și miluim cu milă. O, popor plin de cuvânt din cer pe masa ta, umblă de mânuță cu înțelepciunea cea de la început, fiule, că tu nu trebuie să fii ca oamenii de pe pământ, căci ești hrănit de cer. Mintea și inima ta nu sunt ale tale, nu uita! Mereu, mereu să cauți să semeni cu cei din cer, căci cerul te slujește în mare taină acum, ca să-Și poată Domnul săvârși lucrarea Sa cea de azi. Tu să fii ceresc pe pământ! Tu să fii cerul Fiului meu Iisus Hristos, căci Domnul este din cer, nu de pe pământ, și împărăția Lui la fel, iar ea este cu tine și ești împărăția Lui în mijlocul oamenilor, și ținută în mare taină de ochii lor.

Cuvânt din cer grăiesc acum și spun mărturisind: cei ce pleacă din această lucrare de cuvânt, pleacă din cer și cad din cer pe pământ ca Adam când a căzut prin neascultarea lui de Dumnezeu în rai, și, iarăși, cine vine de pe pământ ca să stea cu această lucrare de cuvânt, vine în taina cerului, nu oriunde vine, și trebuie să se facă cerul lui Dumnezeu cel ce vine, și apoi templu pentru Dumnezeu, locaș al împărăției Lui cu toată fața ei cea nevăzută, ca și a îngerilor care nu se văd, dar cât de multe ceruri și țări de îngeri sunt, nu poate mintea omului cunoaște taina aceasta, iar eu sunt martor mare pentru cele tainice ale lui Dumnezeu, precum martor mare sunt pentru taina nașterii Domnului între oameni pe pământ acum două mii de ani. Amin.

Plin de dor după om am venit pe pământ acum două mii de ani, și nu Mi s-a mai alinat dorul, căci nimeni nu M-a cunoscut atunci, decât cei cărora Tatăl le-a încredințat taina venirii Mele, a nașterii Mele prunc din mamă Fecioară ca să cresc apoi până la vârsta bărbatului desăvârșit și să plătesc răscumpărarea omului și să Mă fac Mântuitor celor ce au pierit și pier și să le dau mâna, că milă Îmi este de om, din ziua zidirii lui și până azi.

Mă doare că nu pot să fiu cu oamenii așa cum sunt cu cei din cer! Mă doare în cer și doare în cer durerea Mea de pe pământ și n-am cu cine s-o împart. Mare este pe pământ înaintea Mea cel care plânge cu Mine și are durere pentru Mine că nu sunt iubit de oameni pe pământ! Îmi fac casă cu cei ce plâng cu Mine pe pământ, și sunt tot mai puțini cei ce mai plâng cu Mine. E tot mai străin Domnul pe pământ. Mă mângâi că Mă cunosc animalele și păsările și toată facerea lui Dumnezeu, care are în firea ei pe Făcătorul ei, și toate îl judecă pe om pentru semeția lui de a nu-L iubi pe Dumnezeu. Mă mângâi cu îngerii și cu sfinții și Mă mângâi cu tine că pot să-ți grăiesc, o, poporul Meu, o, fiule care ai cu tine venirea Mea și voia Mea. O, ai grijă de Mine, că nu mai am altă mângâiere dintre oameni! Ai grijă să fii cu Mine, ai grijă să Mă ai și să Mă ții aproape și să-ți dau cerul de ocrotire și să semeni cu cei din cer, care te ocrotesc din partea Mea, fiule de azi, fiu credincios pentru venirea Mea cea de azi! Nașterea Mea pe pământ să fie cu tine mereu, iar cuvântul gurii Mele să te țină întru Mine nou-născut mereu, popor al nașterii de sus! Bucuriile de pe pământ să nu te atragă, iar Duhul Meu să-ți dea din cer și să ne sprijinim unii pe alții prin taina inimii curate între tine și Mine, păstrată prin credința cea din învățătura Mea născută peste tine.

Aduc ție rugăminte dulce, poporul Meu, să stai nedespărțit de tot ce Eu am lăsat acum două mii de ani și de tot ce îți deslușesc azi, ca să te poți păstra Mie neîmpărțit, ca să pot avea în voi și între voi un singur gând, la fel în toți pentru Mine și pentru învățătura Mea, măi fiilor, că Mă doare de la voi dacă nu împliniți așa toți. O, stați cu Scripturile deschise mult, stați cu Mine pe masă și la masă și îmbrăcați-vă cu cerul cel nevăzut, căci nevăzutele lui Dumnezeu trebuie să vă fie vouă veșmânt și acoperământ așa cum sunt pentru cei din cer.

Iubiți umilința, fiilor! Iubiți cumințenia în toate, ca fii ai nașterii de sus, căci pe pământ lucrează semeția și moartea cea de la ea peste tot, iar în voi să lucreze umilința și nașterea cea de sus, ca să se vadă la voi despărțirea între cele două lumi și să fiți voi împărăția Mea, fiilor. Amintiți-vă mereu de nașterea Mea, de umilința Mea, de creșterea Mea, de lucrarea Mea, de purtarea Mea, de iubirea Mea și de venirea Mea atunci și acum, ca să pot veni mereu la voi și ca să stau cu voi pe pământ mereu precum cu cei din cer stau, că voi aveți nevoie de mângâiere și de putere de sus, fiilor, căci Îmi trebuie Mie putere în voi mereu, măi fiilor. Lucrarea rugăciunii sfinte s-o creșteți mare între voi, iar Eu s-o cercetez mereu pe ea cu Duhul Meu, cu ochiul Meu, și cereți să vină cerul pe pământ peste tot și să-L ocrotească pe Dumnezeu peste tot, căci oamenii necredincioși dau să Mă alunge de peste tot și să fie numai ei cu voia lor, căci voia Mea nu seamănă cu voia lor și nu le place lor așa pentru voia lor.

Fiilor, fiilor, e întuneric mare pe pământ! Fiilor, fiilor, aprindeți mult iubirea Mea în voi și între voi, nașterea Mea în voi și a voastră în Mine, și unii de la alții să lucrați puteri sfinte pentru Dumnezeu și pentru voi, iar inimile să vă fie vii ca Dumnezeu. Strigați mereu în duhul adevărului: Vino, Doamne! Nedespărțiți să fiți de strigarea aceasta. Feriți-vă mult de inimă rece în voi, feriți-vă de nemulțumire și dați loc iubirii să vă crească și să vă aibă pentru ea. Căutați numai cu ascultarea de tot ce vă dau să faceți și să fiți, căci ascultarea vă îmbracă de jur-împrejur în scutul Meu și vă înfășoară în taină cu cerul și vă ține comoară Mie, mângâiere Mie, iar Eu vă arăt cerului mărturie a Mea.

Mama Mea Fecioara ia în duhul ei tot ce Eu grăiesc vouă în ziua aceasta și vă aduce și ea același dar. De la nașterea Mea cea de acum două mii de ani și până la voi s-a făcut un cer mare de sfinți, s-a lărgit cerul cu multul și vă stă în ajutor mulțime de sfinți luptători pentru Mine și pentru voi. Nu vă fie teamă! Fiți fii ai mângâierii precum Eu sunt. Duhul pocăinței și al umilinței vă dă pe voi mereu cerului, iar cerul se dă vouă pe aceeași cale, și altă cale să nu cunoașteți voi. Cuvânt de naștere de sus este tot ceea ce vă dau, și în el vă învălui ori de câte ori cobor cu el la voi, fiilor.