În zi de duminică, cu Duhul Meu și cu cuvântul Meu te însoțesc și te călăuzesc părintește, o, poporul Meu. Dacă te am al Meu, născut de sus prin acest cuvânt, și dacă ți-am dat să ai și să dai pe Dumnezeu de pe masa ta la cei ce nu stau cu Mine la masă, o, dacă ți-am dat să ai și să poți prin puterea Mea, cum să nu stau Eu în mijlocul tău și să am părtășie cu tine și să Mă mângâi că te am și că pot să-ți grăiesc? Cuvântul Meu trebuie mereu să fie cu tine și să te țină treaz, el trebuie să zidească mereu în tine veghea, iubirea și credința pe calea Mea cu tine. O, nu trebuie să te neliniștească pe tine cuvântul Meu nici când te mustră, nici când te învață, nici când arată el întunericul de pe pământ, nici când vestește el pe cele de la Mine pentru tine, ci trebuie el să te vegheze și să te facă ascultător de Dumnezeu, căci cum Mi-ai putea tu arăta porunca iubirii de Dumnezeu dacă n-ar fi să Mă asculți în toate câte-ți cer prin statul tău cu Mine?
O, nimeni nu-Mi poate arăta altfel iubirea pe care am așezat-o peste om ca s-o lucreze el, dacă n-ar fi să asculte omul de Dumnezeu așa cum cere Dumnezeu. Este scris în Scripturi că Eu, Domnul, Îmi găsesc plăcerea în cei ce sunt gata cu frică și cu cutremur față de tot ce cuvintez Eu peste ei, iar aceasta înseamnă ascultare de Dumnezeu. Cine poate să-L iubească pe Domnul mai mult și mai frumos și mai întreg decât cel ce ascultă de El? Numai cei ce-L iubesc pe El și nu pe ei înșiși, o, numai aceia se lasă iubirii de Dumnezeu prin toată ascultarea lor de El.
O, poporul Meu, ai grijă de iubire, fiule! Când tu Mi-o dai Mie toată câtă îți dau Eu să ai, atunci ești desăvârșit în iubire, iar dacă și ție ți-ai da din ea n-ai mai avea-o nici tu, nici Eu întreagă pe ea de la tine. Eu am întreagă iubirea Mea ție, căci când tu iubești pe Dumnezeu în tot întregul iubirii de El, nu-L ai tu pe El în tot întregul Lui? Ce-ar fi să-ți mai dau mai mult de atât iubire dacă tu împlinești iubirea ta de Mine în tot întregul ei? N-am mai avea unul altuia ce să ne dăm, am fi cu întregul dăruiți unul altuia, iar această desăvârșire nu mai are nevoie de mai mult, și ar fi din destul să fie ea pe pământ cu omul și să cuprindă omul în ea pe aproapele său și să-l facă pe el asemenea lui în iubire și în desăvârșirea ei în ei și între ei apoi, ca să fie întru Mine și el, și să fie și el cel ce Mă iubește pe Mine desăvârșit, neoprind pentru sine din aceasta.
O, iată de ce Mi-e Mie dor de om și de ce mult Mi-e dor! Nu-Mi dă omul iubire, nu sunt Eu iubirea lui, iar cine nu Mă are pe Mine iubire a sa, acela nu are iubire decât pentru el însuși și Îmi cere și Mie să-i dau tot lui, și nimeni nu-și poate strânge așa ca să aibă în cer și să fie sus întâmpinat de agoniseala lui strânsă cu Dumnezeu pe pământ. O, cine nu strânge cu Mine, acela-și lucrează risipirea și nu rămâne cu nimic din tot ce face el și din tot ce este el, iar cine strânge cu Mine, acela iubește pe Dumnezeu și se dă aproapelui său cu ființa cea din el, cu Dumnezeu, cu iubirea din el, că Dumnezeu este iubire, iar cel ce are pe Domnul în el, acela este și el iubire și este ca Dumnezeu. Amin.
În zi de duminică Duhul Meu și cuvântul Meu te însoțește cu iubirea lui și-ți aduce el călăuzire, o, poporul Meu, și tot o iubire, tot un foc este el, precum Eu sunt. Foc mistuitor este Dumnezeu, precum este scris, și frumoși sunt cei în care are viață acest foc! Foc este și cuvântul Meu de peste tine, foc mistuitor este el dacă el iese din Mine. O, cum să tragă cei mulți la tine când oamenii fug de foc și de apă când acestea dau să vină spre ei pe neașteptate? Fug oamenii de mistuire după Dumnezeu și fug de curățire și fug de spălare de rău, căci răul și păcatul lui li se par dulci la oameni, li se par acestea viața lor și puterea ei și mângâierea ei. Se tem de Dumnezeu oamenii și fug de El, și își zic că le este greu cu viață ca a Lui. Cei ce mai vin după ajutor spre Mine umblând prin biserici și cu duh de cerere la Mine pentru ca să le dau, aceia nu vin spre Mine că Mă iubesc, și vin ca să le dau, iar dacă ei văd sau știu că nu le pot Eu da ceea ce ei doresc pentru ei și pentru pământ, se duc aceștia apoi la vrăjitori și la vrăjitoare ca să le dea lor, în timp ce aceștia cer din avutul lor și nu le dau degeaba ceea ce ei cer. O, cine n-are pe Dumnezeu de viață și de iubire a lui, acela este lipsit de toate și se duce să-și facă rost de ajutor în nevoile și în doririle lui, se duce spre slugile lui satana ca să-i dea satana din vistieriile lui, și vine satana și-Mi dă de știre cum se duc oamenii după el și-și dau lui sufletul ca să le dea satana în schimb pe cele cerute de ei și să le folosească ei spre mai marea rătăcire a lor, dar cei ce se duc la satana după ajutor în slăbiciunile lor, aceia sunt cei ce mărturisesc pe satana și nu știu ei cât adevăr dovedesc ei că este Dumnezeu, că este față în față cu satana, potrivnicul lui, de Care el se teme și se luptă cu teamă împotriva Lui, dar când satana este ajutat de armată mare de oameni prinde curaj, dar Eu, Domnul, îi spun lui acum că pierde și el și pierd și cei ce se duc spre el după ajutor, căci mintea lor este împătimită și sunt împătimiți după ei înșiși cei care cer lui satana ajutor pentru iubirea de sine a lor și pentru mărirea pe care și-o vor ei pe pământ. O, măi satana, măi, de câte ori crezi că ai câștigat ceva împotriva Mea tu ești cel ce pierzi, căci omul care vine la tine să-l sprijini tu în lucrul semeției lui, acela nu dăinuiește, dar dăinuiește prostia lui, care-l trage pe el ca și pe tine în focul pe care tu singur ți-l pregătești și tot pui pe el și îl întețești, și tu nu știi ce faci și ce-ți face ție omul care bate la ușa ta ca să-i dai. O, ce să-i dai tu? Îi dai ce ai, iar tu ești tatăl minciunii, și tot ce faci tu împotriva Mea și a omului nu faci altceva decât că-ți mărești vâlvătaia în care chinul tău îți va arăta pe veci ceea ce ți-ai agonisit, căci nu câștigi nimic decât chinul tău prin tot ceea ce tu lucrezi cu omul care-ți cere ție ca să-i dai. O, de-ai face tu ca vrăjitorul căruia i-am spus lui prin înger să nu facă rău cu cuvântul lui de blestem, ci să facă binecuvântare cu gura lui, și a ascultat de Dumnezeu acest slujitor al tău, căci s-a supus înaintea puterii Mele cu care i-am tăiat calea ca să-l supun pe el.
O, măi poporul Meu, e zi de duminică și dau să Mă odihnesc lucrând peste viața ta cu Mine, fiule, că e vreme de post, și mai este încă, iar Eu, Domnul, trebuie să te întăresc ca să poți frumos să lucrezi cu post acum înaintea Mea pentru ca să ajuți planului Meu cu cerul și cu pământul și cu omul și împotriva lui satana, care nu se lasă de relele lui decât când fiii cerului lucrează cu Mine, și pe care Eu, Domnul, i-am învățat și îi învăț mereu să ceară cu post și cu rugăciune alungarea din om și de pe pământ a lui satana, potrivnicul Meu.
Pomenim în duh de duminică, în duh de biserică, pe cuviosul și mult ascultătorul de sfinți și de părinți și de Dumnezeu, pe Ioan, cel ce a arătat neamului cel credincios urcarea spre Dumnezeu a omului, și a fost el numit apoi scărarul, Ioan Scărarul. O, cât de frumos a stat el în duhul ascultării și cât de măreț s-a arătat prin supunerea lui! Mare este Dumnezeu întru sfinții Lui și mari sunt ei întru El în cuvânt și în faptă, iar Eu, Domnul, Mă mângâi cu ei și Mă mângâi de la ei pe pământ și în cer. Amin.
— În zi de duminică sunt cu Tine, Doamne, în cuvânt în cer și pe pământ, căci sfinții și părinții m-au pus de pildă peste biserică, pe mine, cel ce am iubit supunerea, ascultarea cea cu supunere, și iubirea de Tine mi-a fost ea, nu de cei cărora mă supuneam eu cu toată ascultarea mea de ei. Aveam nevoie să ascult, și de aceea ascultam. Aveam nevoie să fiu fiu și să am părinți din partea Ta și să fiu, și aveam minte pentru această dorire a mea, iar duhul minții mele erai Tu, Cel ce m-ai iubit și m-ai primit fiu al Tău pe muntele Sinai, acolo unde eu Ți-am slujit Ție pe pământ. Am fost supus și celor ce erau peste mine mai-mari ai mei, și tot așa am fost și celor ce erau sub stăpânirea mea apoi prin rânduiala cea de obște, căci m-ai adus prin ascultarea mea la treapta de părinte duhovnicesc pentru fiii care trebuia să crească Ție, și le-am arătat și la aceștia lepădarea de sine a mea și aplecarea mea înaintea lor, și așa i-am povățuit eu pe ei spre mine cu ascultare și cu iubire și spre lepădarea de sine a lor apoi. Viața mea sihastră m-a ajutat pentru duhul liniștii, în care am stat să scriu pentru urmași urcarea spre Tine a vieții omului, și m-au numit sfinții bisericii Ioan Scărarul. Le-am lăsat urmașilor scara pe care eu am călătorit spre Tine, Doamne, și îi aștept pe ei, pe mulți, îi aștept să vină și să poată veni. Cu post și cu rugăciune și cu vreme pentru acestea, așa să călătorească spre cer cei care folosesc scara pe care am zidit-o eu cu cuvântul meu cel plin de dor după venirea omului spre Tine din zbuciumul lumesc, iar eu Îți mulțumesc Ție pentru toți cei care vor asculta de tot cuvântul pe care eu l-am lăsat pe pământ scris pentru cei călători spre Tine așa cum eu am călătorit, și am lăsat pe pământ scrisă această cale.
O, slavă Ție pentru că zidești sfinți dintre oameni în calea oamenilor ca să vadă ei calea sfinților și să meargă pe ea! Slavă Ție, Bunule Păstor, căci duhul sfinților Tăi lucrători este duh din Duhul Tău de Păstor milos pentru cei ce se lasă păstoriți de El spre cer pe pământ! Amin.
— Slava Mea cu voi pe pământ, o, sfinți iubiți ai Mei, Mi-a fost ea hrănită de iubirea voastră cea întreagă Mie de la voi, căci v-ați dat Mie cu ascultare, iar supunerea voastră v-a învățat ascultarea. Cine vrea să învețe scara aceasta, ascultarea cea pentru creștere, acela să-și zidească supunere deplină de la el spre cei de care doresc să asculte, căci nimeni nu poate asculta dacă nu-și supune ființa pentru lucrarea ascultării și pentru ascultare cu iubire. Cel ce nu ascultă, unul ca acela trebuie ca să i se arate ca să știe și ca să asculte apoi, căci acest sfânt, Ioan Scărarul, a căzut odată sub clevetirea celor ce stăteau cu sufletul sub mâna lui îngrijitoare pentru ei, iar el n-a mai săvârșit multă vreme ceea ce ei ziceau că nu este bun la el, și și-a oprit mâna lui cea tare de peste ei, așa încât el le-a arătat lor supunere și ascultare prin aceasta, și s-au înspăimântat ei apoi văzând peste ei paguba cea mare de la lipsa de învățătură și de veghe peste ei a învățătorului lor, și s-au căit ei și s-au îndreptat apoi și au părăsit mintea lor, care i-a adus pe ei la cârtire asupra mai-marelui lor pentru sufletele lor, pentru călăuzirea lor.
O, poporul Meu, supunerea înseamnă iubire, iar fără iubire omul își arată îndărătnicia și cuvântul gurii lui și al minții lui, sau negrăirea, care tot așa este, duh îndărătnic. O, mare este darul învățăturii sfinte, iar acest dar să-l iubești mai mult decât orice dar, căci mai mare dar ca iubirea de Dumnezeu, care se lucrează prin supunerea cea pentru ascultare, nu poate omul să aibă, iar tu să fii plin de acest dar, căci Eu sunt întreg în mijlocul tău, dar întreg, dar desăvârșit prin întregul lui, așa cum și pe tine te voiesc să fii, dar mereu din partea ta întreg Mie dat, ca să fiu Eu plin de dar de la tine, și să semănăm unii cu alții prin ceea ce ne dăruim și primim, căci tu ești cel plin de toate darurile Mele ca să ai și ca să dai la cei ce nu au, și ca să-Mi dai Mie să am de la tine pe calea Mea cu tine între oameni pe pământ, o, fiule poporul Meu, de care Eu Mă sprijin acum cu venirea Mea iarăși de la Tatăl pe pământ după om. Amin, amin, amin.