Izvorul Meu de cuvânt aduce pe pământ mângâiere și chemarea la mângâiere, chemarea la Dumnezeu, mângâierea celor ce caută după El cu credință în toate câte El face și așează între cer și pământ, între El și om, căci omul trebuie să creadă în Dumnezeu, și apoi să creadă Dumnezeu în om și să Se odihnească în el, în iubirea cea din el pentru Dumnezeu.
Se adună în ziua aceasta de dar de tămăduiri, se adună popor la izvorul Meu de cuvânt, iar Eu, Domnul, aduc lui salutul praznicului învierii Mele: Hristos a înviat!
Eu Însumi vă dau acest salut sfânt, care a adus multă mângâiere acum două mii de ani la mulți îndurerați, și mai ales peste cei zdrobiți cu inima pe urma Mea când M-au luat mai-marii poporului Israel și M-au dat spre patimă sângeroasă și spre cruce apoi, dar învierea Mea cea de a treia zi a adus peste cei îndurerați praznicul învierii și al vindecării durerii sufletelor lor, iar Eu am zis peste ei: „Pace vouă!”, vestea liniștii lor și bucuria arătării Mele înviat dintre morți înaintea lor.
„Hristos a înviat!” îți spun Eu, Domnul, în zi de sărbătoare tămăduitoare, o, popor adunat la izvor!
„Hristos a înviat!” le spun și la toți cei care caută după cuvântul Meu în zilele lui, căci el merge și se vestește și Mă dă cu mersul lui celor ce se mângâie de la el, celor ce Mă mângâie pe Mine cu credința lor în venirea Mea de azi cuvânt pe pământ, cu iubirea lor, cu care ei Mă caută, iar Eu le ies în cale și Mă dau lor.
Peste tot străbate și se împarte cuvântul gurii Mele. Nu e nimeni să poată spune că nu Mă găsește cu unduirea cuvântului Meu, care grăiește oamenilor de pe pământ în zilele acestea. O, vindecare de nepăsare de Dumnezeu le dăruiesc la toți cei care nu caută după Dumnezeu ca să Se descopere lor Domnul. Ajutor pentru credință trimit celor ce nu au putere să creadă, căci cei ce nu cred în Mine, Fiul lui Dumnezeu, aceia sunt cei ce nu au putere. Numai credința în Mine îi dă omului preț și putere, iar cel necredincios este ca un mort, este fără viață, căci viața omului Eu sunt, și viață am venit să dau tuturor și să trăiască în Mine oamenii, iar Eu în ei să trăiesc și să Mă dau lor și tămăduire să le dau.
O, mamă Fecioară, te am lângă Mine tămăduitoare, mamă, că e zi de dar de tămăduiri și de minuni tămăduitoare, așa cum vine din părinți ziua aceasta a ta și minunile ei pentru cei tămăduiți de durerile lor. Noi, cei din cer, am coborât în toate vremile putere de credință și de căutare după Dumnezeu a oamenilor mari și mici și Ne-am dat lor cu iubire și cu tămăduire, mamă. Așa și azi Ne purtăm după om și dăm să-l ajutăm să se aplece și să guste din bunurile cerești, cu care stăm înaintea lui, mamă. Lumea celor din cer e dulce, e veșnicia celor ce au iubit pe Dumnezeu pe pământ, și e plină de milă pentru cei ce pribegesc dându-și sau nu seama și căutându-și mereu binele lor, dar ei nu știu unde este el ca să știe unde să-l caute.
E dureroasă pe pământ viața celor ce nu caută după Dumnezeu, mamă! Sunt mulți care caută după Mine ca să le fie lor bine, dar cei ce Ne iubesc sunt altfel, o, mamă. Sunt mulți care se bucură de Noi și de la Noi, dar cei care Ne bucură pe Noi sunt altfel, mamă. O, câtă nevoie de tămăduiri de dureri avem și Noi, dar câți pe pământ se gândesc la Noi pentru Noi, mamă? Eu, Domnul, aș vrea să-l smulg pe om din ale lui și să-l așez pe el întru ale Mele și să Mă sprijin cu el în toate câte am de lucrat pe pământ, dar greu mai găsesc om pe care să-l îndeletnicesc cu cele cerești și să-l vindec de cele trecătoare, care nu sunt de folos! Are omul grijă de ziua lui de mâine, și e păcat mare acest păcat în om, și aduce peste el dureri acest păcat, și un așa om nu știe să se dea lui Dumnezeu și să-I placă Domnului de el. Voiesc să-i tămăduiesc de păcat pe oameni, mamă. Le ies în cale și le dau învățătură de vindecare, iar tu ai zi de duh de mângâiere și sărbătoare ție în ziua aceasta. O, fă-te izvor peste oameni și dă-le lor din el, ca să Ne cunoască ei iubirea, mamă. Amin.
— Iubirea Ta și a mea și a celor din cer este mângâierea celor ce nu au iubire, Fiule scump al meu, și trebuie să-i învățăm pe ei s-o dorească pe ea și s-o aibă apoi, căci iubirea este cea care nu caută ale sale, ci ale celor iubiți de ea, iar ea se îngrijește pentru ei.
Învierea Ta dintre cei morți a treia zi după răstignirea Ta pe cruce, a venit ea după multe dureri, ca și mângâierea Noastră după ce atâta Ne-a durut atunci odată cu durerile cele de la disprețuirea Ta din partea poporului iudeu, până ce el a văzut ce păcat a făcut, lepădându-Te de la el, o, Fiule înviat. Cel ce se îngrijește de sine Te dă deoparte pe Tine și zice că poate el pentru el, dar după ce își vede neputința îl doare atunci păcatul lui, dar trebuie tămăduit omul de grija lui de sine și trebuie învățat apoi să aibă grijă de Tine, Fiule Doamne, căci Tu ești Cel ce poți pentru el, și nu el este cel ce poate să-și poarte de grijă. Venim cu tămăduiri de suflet, căci sufletele trebuiesc vindecate de nepăsarea de Dumnezeu, de la Care fiecare om își are sufletul. Venim cu învățătură tămăduitoare peste cei ce Ne ascultă glasul tămăduitor, căci izvor de cuvânt ceresc se revarsă peste oameni în zilele acestea, ca să ia ei din cer și să învețe ei voia Domnului peste ei, voia Ta, Fiule Doamne, precum în cer, așa și pe pământ.
Din mijlocul poporului cuvântului lui Dumnezeu izvorăsc eu, mama lui Hristos, cuvânt tămăduitor peste cei spre care el curge. Mai întâi poposesc cu duhul mângâierii în tine, popor al Fiului meu Cuvântul pe vatra neamului român! Trece Domnul prin tine cu oștirile de sfinți și Se dă apoi fiilor oamenilor. Mângâieri cerești îți dăruiesc ție, celui ce te-ai făcut Domnului mângâiere. Cel ce se iubește pe sine și se îngrijește pentru sine nu poate unul ca acela să se facă lui Dumnezeu mângâiere. Cel ce se duce în spate pe sine însuși, acela stă sub greu și se îngrijește de sine, căci altfel el nu știe, dar cel ce duce pe Domnul, acela se face purtător de Dumnezeu și se face iubire ca și Dumnezeu și se tămăduiește de sine și din loc în loc se poartă cu Domnul Dumnezeul lui, căci este viața lui Domnul, și ce tămăduiri sau strânsuri îi mai trebuie celui ce are de viață pe Domnul? Ca unul fără de grijă pentru el, are grijă de Domnul cel purtător de Dumnezeu, iar cu ascultarea lui ia de la Domnul tot lucrul lui și este cel viu ca și Domnul lui, căci noi, cei ce L-am însoțit pe Domnul în vremea Lui pe pământ, n-am mai avut grijă de noi, ci numai de El și numai pentru El, că n-aveam altceva de viață în afară de El după ce Tatăl ni L-a dăruit nouă pe El de viață și de grijă.
Cea mai mare tămăduire de care are nevoie omul este tămăduirea de sine și de grija de sine, iar altfel nu poate omul să-L iubească pe Domnul, Care trebuie cu întregul iubit. Din toată inima și duhul și sufletul lui trebuie să-L iubească omul pe Domnul, iar lui să nu-i rămână ceva din acestea, ci să-i rămână Domnul, și purtător de Dumnezeu să fie el, și aceasta îi este și plata, iar plata este din cer, și încă de pe pământ este ea peste om.
Eu, mama Fiului lui Dumnezeu, am fost ucenic al Lui și L-am purtat pe El, iar El m-a purtat pe mine în voile Lui, și așa sunt purtătorii de Dumnezeu, și așa îi poartă Dumnezeu pe ei, și Domnul așteaptă după om și Se poartă după el cu slujitorii Lui și poartă grijă de cel îngrijit de Dumnezeu și îl învață pe el fără-de-grija și îl învață ascultarea cea pentru fii.
O, e vremea Domnului peste pământ, iarăși e vremea Lui, și nu pricep oamenii fața Domnului peste ei! Vine Domnul cu vindecarea de sine a omului așa cum a venit acum două mii de ani peste cei ce L-au răstignit și L-au aflat pe El înviat apoi, și s-au vindecat de sine mulți apoi și i-a durut pe ei pentru Dumnezeu, și i-a durut pe ei păcatul necunoștinței de Dumnezeu, și apoi s-au făcut mărturisitori. Cei vindecați de Domnul se vindecă de ei înșiși și se fac mărturisitori lui Dumnezeu și se fac ei după chipul și asemănarea Lui, și fericiți sunt cei ce vin la El și știu să vină și să rămână, căci omul trebuie să vină la Dumnezeu și să rămână al lui Dumnezeu apoi și să vegheze pentru El până la sfârșit, iar viața lui s-o dea în slujba Celui ce dă viață. Amin.
O, popor iubit, te-ai adunat la izvor. Ia din viața lui, învață învățătura lui și tămăduiește-te cu ea de orice greu de-al tău și poartă-L pe Domnul, Care este ușor! A fost odată un om care a trecut peste râu pe un copil micuț pe umerii lui, iar în cursul trecerii râului s-a făcut tot mai greu și tot mai greu trupul copilului, de era să-l lase fără pic de puteri pe cel care-l purta peste râu, iar pe celălalt mal a primit răspuns de sus că a purtat pe umeri peste râu pe Cel ce pe toate le poartă pe umerii Lui, și s-a făcut apoi purtător de Dumnezeu omul acela și s-a scris el cu sfinții lui Dumnezeu apoi.
O, nu este bucurie mai mare ca a slujitorilor lui Dumnezeu! Ei prin dureri gustă bucurii, ei prin lacrimi gustă mângâierea, ei trăiesc și simt că trăiesc, și se bucură pentru Cel ce dă viață la vii și la morți, căci viața trăită are preț la Dumnezeu și se împarte din cel ce o poartă pe ea și se face de folos. Amin.
Le-am dat, Fiule Doamne, le-am dat lor deslușiri cerești care să-i mângâie pe ei și din care să ia mulți. Așa izvor de vindecări să coboare peste oameni, Fiule scump al meu, Fiule înviat, iar eu, ca un ucenic desăvârșit al Tău, le-am dat lor! Amin.
— Binecuvântată să-ți fie iubirea ta cu duh iubitor de oameni în ea, mamă! Stăm la masă cu poporul adunat la izvor și Ne dăm lui, mamă, iar el să ia și să aibă!
O, popor împărțitor de Dumnezeu la izvor, să-i învățăm mereu pe cei ce vin, să-i învățăm să mângâie ei pe Dumnezeu așa cum Domnul îi mângâie pe ei! Peste zece zile vine de peste tot popor credincios la izvor, iar tu gătește-le popasul, fiule, căci tu pentru Mine lucrezi. Binecuvântată să-ți fie truda ta cea pentru Mine, Domnul tău Cel înviat! Eu port de grijă pentru tot ce trebuie să lucrezi și să ai și să pregătești. O, pace ție, fiule! Hristos a înviat! Eu pace am adus și mângâiere am împărțit atunci și apoi și acum.
Trimit oștirile cerești în calea celor ce se vor purta spre izvorul Meu de cuvânt, iar ei să le facă primirea pentru mersul pe cale împreună, și așa să petreacă pe cale, cu oștirile cerești călătorind și petrecând, iar aici, la izvor, ne vom împărți unii altora mângâiere și cuvânt de mângâiere și cu mărturisire în el pentru Domnul. Binecuvintez Eu, Domnul Cel înviat, călătoria celor ce se vor purta spre izvor, și mângâiere pe cale le voi da din Duhul Meu din ei, duhul credinței lor în Mine, care le dă lor de la Mine.
Pace ție, poporul Meu! Pace vouă, măi fiilor! Mângâiere vouă, fiilor! Hristos a înviat! Prin învierea Mea Eu am împărțit mângâiere, iar prin venirea Mea la voi cuvânt tot așa lucrez, și împart viață celor ce iau de viață a lor viața Mea.
Rămân cu voi, fiilor. Grăiesc cu voi, lucrez cu voi, împart cu voi și Mă dau vouă de sus și de jos ca să purtați și ca să aveți și ca să lucrați. O, fiți mari cu iubirea! Eu sunt Cel ce v-o hrănesc pe ea ca s-o împărțim pe ea, căci ea este Dumnezeu, o, fiilor. Amin, amin, amin.