Cuvânt de naștere de sus așez în carte și în ziua aceasta, ca să ia cei ce Mă caută la acest izvor, căci Eu, Domnul, voiesc să-l păstoresc mult pe om. Nașterea Mea din fecioară M-a adus oamenilor pe pământ, iar Eu am crescut sub dulcele duh al ascultării și M-a făcut Tatăl Meu dulce păstor de suflete și am iubit aceasta, căci M-am născut pe pământ între oameni ca să le fiu lor Păstor și dulce Păstor. Am început pe pământ cu nașterea, și mare este taina aceasta pentru cei ce iubesc pe Dumnezeu și se dau Lui, și am mers apoi cu creșterea și cu dulcea ascultare cea pentru creștere, și, iarăși, mare este și aceasta a doua taină și lucrare a ei, iar apoi am păstorit, mergând din loc în loc, după ce mai întâi Mi-a descoperit Tatăl să-Mi aleg pe cei doisprezece ucenici ca să merg alături cu ei, și încă șaptezeci de ucenici care să meargă înaintea Noastră și să vestească între oameni vestea împărăției cerurilor, venirea Mea cu ea, și M-am desăvârșit cu ea pe pământ, că Mă așezam în oameni cu ea, în inimile celor ce auzeau cuvântul Meu cel plin de Duhul Sfânt, și învățam pe oameni să se boteze în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt, și s-a vestit atunci prin păstorirea Mea numele lui Dumnezeu: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, iar Eu eram Cuvântul și am unit începutul și sfârșitul, căci la început tot Eu eram Cuvântul, și Dumnezeu era Cuvântul, precum este scris. O, tot așa lucrez și acum, la sfârșit de timp, și nu e grea taina lucrării lui Dumnezeu ca să fie ea înțeleasă cu tot firul ei, dar s-au întâlnit pe pământ după nașterea Mea cele două puteri, puterea lui Dumnezeu și puterea lui satana, cel întâi între cetele îngerești și care s-a făcut Mie potrivnic pe când omul cel zidit de mâna Mea și așezat în rai s-a împotrivit să asculte pe Făcătorul lui, pe Dumnezeu, și a tras sub neascultarea lui slujirea cetei cea dintâi a îngerilor lui Dumnezeu, iar neascultarea și orânduiala clătinată de la locul ei a adus potrivnic Mie pe îngerul cel întâi între cetele îngerești, pe căpetenia aceasta, și s-a făcut acesta prin neascultare satană, potrivnic s-a făcut, și apoi s-a răzbunat și s-a făcut puterea cea potrivnică lui Dumnezeu, iar omul a rămas cu acest păcat săvârșit împotriva îngerilor lui Dumnezeu, din pricina neascultării lui cea din rai. Atunci puterile cerești au văzut și s-au temut, iar Eu, Domnul, Fiul Tatălui Savaot, am văzut pe satana ca fulgerul căzând din cer și am rostit peste cetele îngerești prin glasul îngerului Meu Mihail și am zis: „Să stăm bine și cu frică și cu luare-aminte!”, și s-a făcut liniște puterilor cerești și au așezat în pace lucrarea lor pe mai departe spre slujire lui Dumnezeu și facerii a toate, slujire mare cum nu se suie la mintea omului, căci dacă n-ar fi puterile cerești și lucrarea lor, n-ar mai sta nimic la loc sortit de Dumnezeu prin facerea cerului și a pământului, pe care Domnul le-a așezat să fie, și prin cuvânt le-a așezat și sunt.
O, poporul Meu, petrec cu tine cuvânt de naștere de sus pentru mintea omului și-i spun lui că dacă n-ar fi puterile cerești și lucrarea lor cea de la Dumnezeu așezată pentru facerea toată, n-ar mai fi nimic, și ar fi iar întuneric și adânc și ape, ca mai înainte de facerea cea care este. O, poporul Meu, tot așa trebuie să stea și omul, măi fiule cu care azi grăiește Domnul pe pământ! Ar fi să stea omul cu frică și cu luare-aminte, și nu cum stă el pe pământ, slujit fiind și ocrotit de puterile cerești, pe care prea puțin le cunoaște, prea puțin le cheamă, prea puțin știe despre ele și despre lucrarea lor, căci mâncarea minții omului este îngâmfarea. Uită omul că este Dumnezeu Cel peste toate atunci când se îngâmfă el față în față cu Dumnezeu, și uită omul de Mine așa cum a uitat Adam în rai, de a făcut ca el și n-a mai făcut ca Dumnezeu.
Omul nu stă sub cârma lui Dumnezeu, nu mai stă încă de la începutul lui în rai și nu mai știe să stea sub veghea Făcătorului cerului și al pământului, precum toate stau prin facerea lor. Eu însă am stat și stau sub veghea Tatălui, căci sunt născut, nu sunt făcut, și sunt de o Ființă cu Tatăl, din Care M-am născut mai înainte de toți vecii, și prin Care toate s-au făcut.
Vin pe pământ cuvânt ca să-l învăț pe om taina nașterii, căci omul este fructul păcatului din el lucrător și de aceea lucrarea lui este îngâmfarea, și are de slujitor al ei pe îngerii cei căzuți din cer și care se luptă în om de atunci și până azi împotriva lui și împotriva lui Dumnezeu, iar omul nu-Mi poate da Mie împărăție în el, decât cu război mare împotriva lui Lucifer, care și-a pus stăpânirea în om și nu se lasă cu ușorul biruit, căci este în război cu Dumnezeu această putere căzută din cer.
O, poporul Meu, așez masă de cuvânt și pun pe ea învățătură pentru frică de Dumnezeu în om. Dacă omul nu stă îmbrățișat cu frica de Dumnezeu, dacă el nu ascultă să vegheze cu frică zilele lui și nu cu nepăsare sau după mintea lui, Eu, Domnul, nu pot să-i fiu lui Păstor din cer, căci nu Mă poate omul cunoaște dacă nu-și pune lui stavilă și frica de Dumnezeu în inima lui și bine să stea el apoi.
O, cât de greu Îmi săvârșesc Eu peste om lucrarea venirii Mele de la Tatăl pe pământ acum! Îl găsesc mare în el pe om, iar povața Mea, cu care-i ies înainte, îl neliniștește de la petrecerea lui așa cum s-a deprins el să-și treacă viața. Vai de omul care nu cunoaște viața, care nu știe de unde vine această cunoaștere, care nu știe dulceața ascultării, care nu știe de ce și de cine să asculte, vai unui astfel de om! O, păi dacă omul nu învață, de unde să știe? Omul își face singur cu mintea lui o știință despre Dumnezeu și se apucă apoi să-L creadă pe Domnul slujitor cererilor și dorințelor și duhului lui și atât, iar altceva despre măreția lui Dumnezeu nu poate să aibă în el, căci Domnul este Dumnezeu înfricoșător, și nu vrea să știe omul aceasta. Nu sunt deștepți oamenii deștepți, ci sunt încurcați cu totul și în toate și nu-L pot desluși pe Dumnezeu cu mintea lor. Eu pe ucenicii Mei i-am învățat cu de-amănuntul ce trebuie să știe ei despre Dumnezeu, și numai apoi au știut ei, iar după ce le-am dovedit lor desăvârșirea Mea de Dumnezeu adevărat, venit din cer pe pământ prin naștere din mamă Fecioară, au lăsat ei credința lor și au scris-o și au întocmit-o cuvânt cu cuvânt, de la începutul facerii cerului și a pământului și până la viața veacului ce va să fie, ca să știe oamenii ce este și ce face Dumnezeu, și te rog, popor iubit și mult povățuit de cer, te rog, fiule, oprește-te pe această carte de credință și deschide-o bine și adâncește-ți în ea ființa, ca să-L poți vedea pe Dumnezeu și să-L spui oamenilor așa cum El a lăsat peste ucenici știință despre El, iar împărăția Lui e fără de sfârșit. Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt Se slăvește peste tine mai mult decât peste proorocii cei din toate timpurile, o, popor hrănit din cer, iar tu adâncește-te în cartea credinței și învață-i pe cei ce vin la izvor, învață-i frica de Dumnezeu, și cu ea să înceapă ei fiecare zi de lucru cu duhul și cu trupul și cu credința lor, căci lumină din lumină pun și tot pun pe masa Mea cu tine, ca să fie lumină pe pământ și s-o dai să fie, căci curând, curând, această lumină va folosi peste tot, că altfel de lumini nu vor mai fi pe nicăieri. Se sting luminile toate, se sting științele, se sting ambițiile, se sting planurile oamenilor și se sting oamenii care calcă peste Dumnezeu cu pașii lor, și va fi întuneric mare și tot mai mare de nu-și va mai vedea omul mâna, și va străbate prin tot întunericul până la strălucirea Mea cea din mijlocul tău și va lua din ea și va vedea omul pe Dumnezeu în lumina aceasta, în cuvântul acesta, și semne și minuni va săvârși ea pe pământ, căci Eu, Domnul, am avut grijă să pregătesc acest loc și să lucrez din vârful lui așa cum stă scris că se va lucra pentru sfârșit de timp, căci cele două puteri lucrează una împotriva celeilalte și se vede bine lupta aceasta, dar Eu, Făcătorul cerului și al pământului, al văzutelor și al nevăzutelor, voi fi pe veci, și sunt Cel ce biruiesc împreună cu cei ce biruiesc cu Mine. Amin.
O, mamă Fecioară, mama Mea, Eu sunt Calea, Adevărul și Viața, Eu sunt, mamă, dar și tu ești calea Mea din cer pe pământ ca să pot Eu să vin și să Mă fac cale a omului ca să se întoarcă omul pe ea la Tatăl, o, mamă, și așa s-a împlinit acum două mii de ani. Cuvânt de naștere am de așezat pe masa Mea de praznic. E ziua Noastră de praznic, mamă, și Ne slăvim în mijlocul poporului venirii Mele acum pe pământ cuvânt, că am de pregătit întoarcerea Mea așa precum M-am și suit la cer după ce Mi-am săvârșit lucrarea pentru care Tatăl M-a trimis, și tu Mi-ai fost atunci cale și naștere, mamă. Binecuvântată să-ți fie acum intrarea ta la poporul Meu, iar cartea cuvântului Meu Ne este cale ca să intrăm, mamă. Amin.
— O, Tu ești Calea, Tu ești ușa, Fiule Emanuel, copilul meu Cel în Betleem venit de la Tatăl și născut prin trupul meu cel fecioresc. Tu ești ușa, și ai intrat în trupul meu fără să-Ți trebuiască intrare, decât voia mea ai cerut ca să intri și ca să crești Prunc pentru născut și ca să ieși apoi, și s-a numit aceasta nașterea Ta, căci ai stat în pântecele meu cel atât de încăpător atunci pentru nașterea Ta Prunc mic, Mieluț mic, căci pentru ca să fii Mieluț Te-ai născut. Tu ești ușa, și ai intrat în pântecele meu prin inimioara mea cea plină de credință, și tot așa ai și ieșit și Te-ai arătat și Te-ai desăvârșit Dumnezeu adevărat. Ai folosit carnea și sângele meu numai ca să-i arăți omului că l-ai făcut pe el după chipul și asemănarea Ta, căci ai crescut după ce Te-ai născut și Te-ai arătat oamenilor după măsura cu care l-ai zidit pe Adam la început. Te-ai folosit de trupul și sângele meu ca să Te naști din trup omenesc și să poți veni pe calea aceasta pe care omul a ales-o, dar nu eu Te-am născut, ci Tu Te-ai născut din trupul meu când ai luat ființă din ființa mea. Eu n-am născut așa cum naște femeia pe pământ, ci doar Te-am găzduit în pântecele meu cu lucrarea Ta de naștere, și ai fost Unul Născut din Tatăl și din trupul meu apoi, căci numai Tu Te-ai născut așa, și n-ai stricat nimic din trupul meu, iar eu am rămas așa cum eram și până ca Tu să sălășluiești în mine pentru nașterea Ta.
Nu se poate aduce grai despre taina nașterii Tale între oameni și între copii, Fiule Doamne, căci Tu ai fost Dumnezeu adevărat și până să Te arăți Prunc născut, și Tu ești fără de început și fără de sfârșit, și nu este pe pământ cineva cu care să putem grăi Noi, cei din cer despre această taină, și de aceea nu este înțelepciunea cea sfântă în om pentru taina aceasta, iar ucenicii Tăi au spus apoi și au mărturisit despre Tine că Tu pentru oameni Te-ai coborât din cer și Te-ai întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și Te-ai făcut Om. O, ce fericire ar fi pe Noi să se poată grăi între pământ și cer tot adâncul cel de la Dumnezeu al tainei nașterii Tale! Tu Însuți Te-ai făcut Om, Tu, Cel născut din Tatăl mai înainte de vecii, născut și nu făcut, de o Ființă cu Tatăl fiind, și prin Care toate s-au făcut din câte apoi s-au făcut. Tot așa și acum faci, iarăși le faci pe toate, nedespărțit de Tatăl în această facere, care va rămâne, și cine între oameni este să poată face facerea care va fi și care va rămâne?
Să se facă mici oamenii toți înaintea Ta, Dumnezeule adevărat! Vrând-nevrând ei sunt mici de tot înaintea Ta, chiar dacă ei nu vor să vadă că așa sunt. Eu sunt martor mare pentru Tine, iar taina mea vine din vecii, precum Tu vii. Îi învăț pe oameni să se facă mici, că vine Dumnezeu la ei și nu încape de ei, că se simt mari.
Nu sunt mari oamenii, iar după aceea nu mai sunt, și unde să mai fie vorba de mărimea omului? Eu sunt martor mare pentru mărirea Ta, Doamne. Eu sunt calea pe care Tu ai stat și ai venit și Te-ai arătat Dumnezeu și Om pe pământ ca să Te faci cale omului și să mergi înaintea lui și să vadă el calea. Nu Te poate omul da din calea lui. Mintea lui de om crede că poate, dar frica de Dumnezeu va veni pe pământ curând, curând și tot omul o va lua în el, căci slava Ta va acoperi popoarele, precum este scris că va veni Stăpânul, iar din acest munte de cuvânt va ieși râul vieții atât cât de mult ai strâns Tu în el ca să-l reverși peste pământ, căci cu toți oamenii ai grăit în acest râu de cuvânt, și Te-ai scris în cartea lui cu grăirea Ta, și ea va mărturisi cât ai lucrat, cât l-ai strigat pe om, dar mai întâi trebuie să coboare peste oameni frica de Dumnezeu și trebuie să grăiască îngerul care va striga în lung și în lat, din cer și până pe pământ: „Temeți-vă de Dumnezeu și închinați-vă Celui ce a făcut cerul și pământul!”, și apoi Tu Te vei arăta în slava Ta cea înfricoșătoare pentru mulți, iar pentru cei ce Te iubesc ascultându-Te, Îți vei arăta fața Ta cea sfântă, dulce și sfântă, Doamne, și vei fi Dumnezeul lor. Amin.
Te slăvesc cu praznic de cuvânt de naștere, o, Fiule al meu și Dumnezeule al meu! Chem neamul român să intre sub ocrotirea mea de mamă cerească. Stau de veghe peste tot hotarul de jur-împrejur peste țara venirii Tale acum, în care Tu strălucești prin cuvânt.
Voi, oameni de pe pământ, care știți și care nu știți de taina Fiului meu Iisus Hristos și de țara Lui de venire iarăși de la Tatăl pe pământ între oameni cuvânt! Să știți și să auziți ca să știți că vatra aceasta și patria aceasta a ei este pământul strălucirii Fiului lui Dumnezeu pentru sfârșit de timp, pentru a doua Sa venire de la Tatăl la oameni pe pământ. Nimeni nu poate strivi această taină și lucrarea ei toată, la care Domnul lucrează acum spre descoperirea ei și la care privesc cu nesaț proorocii cei de demult. Sărut tot timpul acest pământ peste tot pe unde mai găsesc pe el locușor curat de sărutat, și binecuvintez cu Domnul ființa lui și înălțimea lui cea cerească și care trece peste înălțimi, precum este scris. Amin.
Iar tu, popor martor lângă râul de cuvânt al Fiului meu Iisus Hristos, Care vine la tine cuvânt ca să Se împartă în părți, tu să stai de veghe mereu pentru venirea Lui cea de azi, căci slujirea ta este din cer, precum a mea a fost atunci pentru venirea Domnului atunci pe pământ. Tu ești ucenic din ucenic, căci trâmbița lui Dumnezeu, Verginica, a fost altoiul din care Domnul Și-a prăsit acum, la sfârșit de timp, vie nouă și ucenici din ucenici, așa cum El a lucrat și acum două mii de ani, înnoindu-le pe toate ale Lui și făcându-Și biserică nouă între oameni, și prin ea făcându-Și cărări și alegându-Și pentru El ucenici, popor de ucenici mărturisitori pentru El. Glasul Lui de peste tine să te ocrotească mereu prin puterea cuvântului Său, iar tu să-L ocrotești pe El ca să-L ai și ca să-L asculți.
Feriți-vă inima și mintea ca să nu vă despărțiți de Dumnezeu, fiilor, dar feriți-vă de rău și de minte multă de pe pământ, ca nu cumva să Se despartă Dumnezeu de voi, o, fii născuți din Dumnezeu prin cuvântul Său cel de azi. Amin.
O, ce mult aș mai grăi, popor al Domnului, și de toate ți-aș grăi, dar e mică măsura omenească, iar Noi, cei din cer, știm aceasta și miluim cu milă. O, popor plin de cuvânt din cer pe masa ta, umblă de mânuță cu înțelepciunea cea de la început, fiule, că tu nu trebuie să fii ca oamenii de pe pământ, căci ești hrănit de cer. Mintea și inima ta nu sunt ale tale, nu uita! Mereu, mereu să cauți să semeni cu cei din cer, căci cerul te slujește în mare taină acum, ca să-Și poată Domnul săvârși lucrarea Sa cea de azi. Tu să fii ceresc pe pământ! Tu să fii cerul Fiului meu Iisus Hristos, căci Domnul este din cer, nu de pe pământ, și împărăția Lui la fel, iar ea este cu tine și ești împărăția Lui în mijlocul oamenilor, și ținută în mare taină de ochii lor.
Cuvânt din cer grăiesc acum și spun mărturisind: cei ce pleacă din această lucrare de cuvânt, pleacă din cer și cad din cer pe pământ ca Adam când a căzut prin neascultarea lui de Dumnezeu în rai, și, iarăși, cine vine de pe pământ ca să stea cu această lucrare de cuvânt, vine în taina cerului, nu oriunde vine, și trebuie să se facă cerul lui Dumnezeu cel ce vine, și apoi templu pentru Dumnezeu, locaș al împărăției Lui cu toată fața ei cea nevăzută, ca și a îngerilor care nu se văd, dar cât de multe ceruri și țări de îngeri sunt, nu poate mintea omului cunoaște taina aceasta, iar eu sunt martor mare pentru cele tainice ale lui Dumnezeu, precum martor mare sunt pentru taina nașterii Domnului între oameni pe pământ acum două mii de ani. Amin.
Sfințește-te mult, popor al Fiului meu, și sfințește-ți mintea și credința! Sfințește-le mereu pe acestea și stropește-le mult cu harul cel de sus coborât peste tine prin cuvânt, și tot trupul tău va fi sfânt și de trebuință Domnului, precum eu I-am fost Lui. Amin.
Înconjoară-i, Doamne, cu sfinții Tăi îngeri, cu ceruri de îngeri! Hotărăște hotarele pentru țara venirii Tale și întărește îngeri la hotare și scoate din aceste hotare puterea cea rea a lucrării lui antichrist, cel ascuns sub numele lui Dumnezeu! Păzește trupul și duhul bisericii neamului român și înnoiește-o prin cuvânt și boteaz-o pe ea în râul cuvântului Tău cel de sus și fă-o mireasă curată, Doamne, căci duhul ei și mireasa ei strigă spre Tine: Vino, Doamne! O, pace Ție în mijlocul poporului Tău din neamul român, Fiul meu Emanuel, născut în peștera din Betleem acum două mii de ani, Dumnezeu adevărat, sălășluit de la Tatăl în pântecele meu cel fecioresc, prin care Te-ai născut Prunc pe pământ ca să fii cu oamenii și să fii! Amin.
— Eu sunt Cel ce sunt, mamă scumpă a Mea. Am trecut pentru venirea Mea prin pântecele tău cel fecioresc și am luat trup de copil și am crescut atât cât sunt, și sunt Cel ce sunt, Om adevărat și Dumnezeu adevărat. Dulce ți-a fost graiul și mare ți-a fost cuvântul cel de naștere de sus a omului, mamă. Așez puterile cerești toate pentru tot lucrul Meu peste neamul român, și tot omul care se va apleca să se facă după adevăr creștin al lui Iisus Hristos, se va numi român. Amin.
Nimeni nu-l poate face creștin pe om decât Hristos, iar cel potrivnic lui Hristos nu va putea să lucreze aceasta, căci Eu, Domnul, am slujitori sfinți în cer și pe pământ, cu care lucrez în chip sfânt, căci Eu sunt sfânt și cu sfinții lucrez și călătoresc.
O, cât cuvânt am în grai, dar Eu am măsura lui Dumnezeu și lucrez după măsura omului, și stau acum din cuvânt și odihnesc povara, căci sunt Cel plin de milă, și încă zi de naștere voi așeza în carte, că praznic de trei zile este așezat să fie prin biserică pentru nașterea Mea.
Pace ție, popor purtător de Dumnezeu și de sarcinile Mele cu tine! O, învață-te cu ele cu tot dulcele inimii tale și prețuiește-Mi truda, că mult te voi iubi pentru ucenicia ta cu Mine acum când am de lucrat mare pregătire și tainică ea acum pentru arătarea Mea celor credincioși și celor necredincioși, căci trebuie să Mă vadă și cei care M-au împuns și Mă împung mereu, trebuie, precum este scris.
Mă slăvesc în mijlocul tău cu sărbătoare de naștere, iar tu Îmi ești peștera Mea de venire, ești taina Mea pe pământ și te țin în taină acoperit, căci așa este scris, iar mâine va fi altfel, va fi ca Dumnezeu, o, popor iubit de Dumnezeu și mult lucrător cu Mine pentru venirea Mea cea de azi. Amin, amin, amin.