Mă fac cuvânt în cer și pe pământ și Mă așez în carte scrisă și Mă dau cu povața Mea, cu binecuvântarea Mea celor ce caută la Mine să le dau, căci Eu, Domnul Iisus Hristos, vin pe pământ cuvânt, vin și tot vin și tot Mă dau, ca să se prindă de om voința de a se da el lui Dumnezeu din toată inima și sufletul și cugetul lui, căci iubirea împărțită nu-l lasă pe om cu inima curată, iar diavolul îl atrage spre multe pe om și face aceasta cu omul de șapte mii de ani, dar Eu, Domnul, tot de atunci lucrez și tot lucrez ca să-i aduc înapoi omului ceea ce a pierdut fiindcă n-a ascultat în rai pe Făcătorul său și s-a împărțit și n-a mai fost întreg în iubire și n-a mai rămas cu inima curată omul cel zidit de Dumnezeu, și care n-a mai stat în rai dacă n-a ascultat. Mi-a fost atunci milă de el, și Mi-a fost milă de Mine, dar am stat față în față cu legea raiului și am plâns față în față cu ea de mila omului și de mila Mea în ziua când omul a ieșit din rai. De mila lui M-am făcut cuvânt pe pământ acum, la sfârșit de timp, și de dorul lui cobor după el ca să-l fac să Mă audă și să Mă creadă, și numai apoi să-Mi aducă el Mie pe cele ale credinței lui și apoi ale dragostei lui, că fără dragoste nu-i de-ajunsă credința, așa cum nici în rai nu a fost altfel cu omul. Grăia cu Mine în rai omul, și Eu grăiam lui, dar neascultarea lui a fost nedragoste și Mi-a risipit statul Meu în el, și iată câtă învățătură trebuie să ia omul pentru viață în el, aici și pe vecii apoi.
O, popor al cuvântului Meu cel de azi, te cuprind în cuvânt de binecuvântare pentru putere sfântă, că iată, a venit vremea postului de bucate și de toate cele stricătoare de suflet și de trup pentru tot omul care iubește să fie al lui Dumnezeu pe pământ. Praznicul Învierii Mele are așezat de sfinți și de părinți șapte săptămâni de pregătire sfântă a sufletului și a trupului omului credincios, iar cel ce iubește pe Domnul așa face și nu altfel, iar ascultarea trebuie să-și găsească sălaș în om și lucrare apoi, că fără Mine cade omul, cade mereu, iar cu Mine se ridică din căderea lui cea de șapte mii de ani și se spală și se gătește el pentru împărăția cerurilor.
Cuprind în binecuvântare puterea sufletului și a trupului tău și te țin în ea pentru legea cea sfântă a postului care începe acum pentru întâmpinarea sărbătorii Învierii Mele, o, poporul Meu. Ai grijă, tată, să te păstrezi întru Mine mereu și să păstrezi în tine chipul Meu și să te dai cu Mine în jurul tău mereu în toată vremea aceasta, și fiecare din voi să lucrați așa, fiilor, căci dragostea are ascultare, iar ascultarea dovedește dragostea cea pentru ea, și așa Mă pot Eu bucura de la omul care trăiește Mie și nu lui.
O, nu poate omul să fie și ca el și să fie și ca Dumnezeu, căci dragostea Mea cea de la om are întregime când ea se dă Mie de la el. Nu poate omul să se dea Mie când face altfel, căci Adam a făcut altfel și a dat raiul pe neascultare și pe voia cea liberă în el și a suferit el apoi pentru toată despărțirea lui de Dumnezeu. Am venit pe pământ acum două mii de ani ca să Mă fac om, și am împlinit așa, și s-au ridicat Mie apoi urmași sfinți cu inima și cu credința și cu viața prin dragostea lor de Mine, și în care Eu, Domnul, am turnat pe Duhul Sfânt ca în vase curățite și pregătite Lui, și au luat sfinții pe pământ apoi înțelepciunea pusă de Mine în ei ca să aibă urmașii lor și să Se înmulțească Domnul în ei, și măreață este istoria Mea cu ei și a lor cu Mine înaintea oamenilor și a împăraților! Iubire închinătoare s-a făcut ființa Mea în ei. Îi am acum în cer înaintea tronului Meu închinându-se și lucrând cu Mine peste pământ și așteptând biruința cea mare când Eu Mă voi slăvi cu ziua dreptății a toate peste pământ, o, și cum pot să le dea închinare și rugăciune acestor mijlocitori, cum pot aceasta cei care îi pomenesc pe ei pentru mijlocire dacă predaniile cele prin ei lăsate pe pământ se calcă și se pun altele în locul lor? O, prin dreptatea lor cea față de Mine Eu am pus numele ortodoxiei apoi, după ce s-a ales la dreapta și la stânga turma cea creștină până atunci, iar celei din dreapta i-am spus ortodoxie în numele credinței cea plină de dreptate pentru Mine a sfinților luptători pentru păstrarea a toată așezarea bisericii Mele, cârmuită de Duhul Sfânt coborât în sfinți când s-a scris pe pământ cartea credinței și toată istoria și luptele celor credincioși din neam în neam apoi.
O, câtă jertfă, câtă răbdare a trebuit în toată vremea pentru ca să rămână viața la cârma celor ce au iubit și iubesc cu inima curată pe Dumnezeu pe pământ! Au trecut mai bine de cinci mii de ani de la facerea omului până ce Mi-am făcut loc și credință în oameni ca să vin și să-Mi mărturisesc venirea și să-Mi ridic ucenici mărturisitori și mulți sfinți apoi din unii în alții, prin care să fac cale cu lumină pe ea pentru om ca să se întoarcă omul la Mine dacă voiește! O, cine să-i spună lui să se întoarcă? Nu mai am sfinți acum pe pământ, ci numai furi de cele sfinte s-au așezat între Mine și om. Nu mai vrea nimeni să se facă sfânt lui Dumnezeu ca să pot Eu sălășlui în el cu fața Mea, iar cârma cea de la sfinți este dată în lături și nu știe omul cum să meargă, și încotro să meargă și nu se uită el în sus, la Dumnezeu și la sfinți, și se uită după cei îmbrăcați în haină de preot și care nu dau viață omului, ci îi iau viața și puterea și nu mai are omul putere pentru Dumnezeu. O, cine să-i spună omului ce să facă și cum să meargă el ca să afle drumul cel bun și raiul ascultării, căci Eu, Domnul, doresc după om zi și noapte și plâng după el zdrobit de dor și nu Mă aude omul și plâng neauzit de el și plâng!
— Cu duh adânc îndurerat și înlăcrimat pentru durerea Ta cea de la mine îmi las lângă Tine duhul și cuvântul meu, o, Făcătorul meu, și le spun oamenilor, ca un martor al Tău, că drumul spre rai nu este altul decât sfinții Tăi, care Te-au mărturisit cu Duh Sfânt și cu sânge înaintea domnilor și a împăraților și a înțelepților pământului după ce Tu ai venit pe pământ și Te-ai făcut temelie bisericii Tale.
Acum șapte mii de ani eu m-am strivit de tot în fapta neascultării mele de Tine, iar după ce s-au dezmorțit de sub lovitura aceasta trupul și duhul meu, au început durerile mele toate, în mine și în urmașii mei până azi. Îi strig eu pe oameni și mărturisesc lor durerea Ta și a mea. Durerea Ta sunt eu, durere de șapte mii de ani, și vreau să n-o mai ai, dar trebuie să repare omul cel de la sfârșit stricăciunea mea din el și să Te ia pe Tine înăuntrul lui cu toată slava Ta, care trebuia să sălășluiască în mine la începutul meu dacă Te-aș fi ascultat, o, Doamne! Locul Tău din om este sfințenia lui cu trupul, cu duhul și cu sufletul, cu toată ființa lui, o, Doamne, căci plata păcatului este pahar amar, neostoit acest amar, și de care tot omul se teme.
Au așezat sfinții și părinții bisericii în duminica aceasta ziua când eu am ieșit din rai, izgonit fiind de neascultarea mea de Tine, Doamne. O, e greu de omul care-și alege carnea, voia lui și cuvântul lui împotriva cuvântului Tău, Cuvinte Doamne, dar iată cât vii Tu de mult și de slăvit acum pe pământ cuvânt! O, slavă venirii Tale, Doamne! O, atât de mult iubești pe cei pierduți de Tine ca să-i faci cumva să Te audă și să se întoarcă! Să nu se mire nimeni de graiul meu, de glasul meu cel mărturisitor de lângă Tine! Eu voia Ta o fac acum și spun tuturor celor ce cred și celor ce nu cred că Tu ești Calea, Adevărul și Viața și că ai lăsat cărarea Ta sfinților Tăi închinători Ție pe pământ la începutul bisericii Tale și apoi, iar ortodoxia bisericii nu înseamnă altceva decât părinții cei sfinți, prin care Tu ai așezat pe făgaș mersul și lucrul turmei creștine prin vreme.
Luați din mărturisirea mea de lângă Domnul, Făcătorul meu, voi, fii ai oamenilor, căci oamenii sunt urmașii mei, iar sfinții sunt urmașii lui Hristos! Luați de la mine și credeți așa cum cred eu când Domnul mă face să văd acum mântuirea pe care a gătit-o El celor ce cred în El mergând pe calea Lui! Întăriți-vă viața pe mărturisirea sfinților și a părinților sfinți și a proorocilor, cărora li s-a descoperit și li se descoperă voia Domnului peste biserica Lui! O, dați mâna celui căzut din rai acum șapte mii de ani și așezați în voi tronul Domnului și faceți-vă slujitori duhului vieții în voi! Eu plâng și privesc spre rai și aștept cu dor să vă întoarceți ca să mă întorc și eu. Tot cerul vă așteaptă pe voi, cei din urmă copii ai lui Adam, iar eu mai mult vă aștept.
O, ajută-i, Doamne, pe oameni, să se facă fii ai lui Dumnezeu după adevăr, ca să vină ei înaintea mea cu cheia, cu pacea pe care eu am pierdut-o în ziua când nu Te-am ascultat în rai din pricina dorului meu de mărire, Doamne! O, iartă-mă! Pe toți cei ce sunt pe pământ și pot să strige spre Tine, îi aștept să-Ți spună Ție să mă ierți. O, iartă-mă! Sunt șapte mii de ani de suferință a Ta și a mea pentru neascultarea mea. Șterge-mi de pe suflet rana vinei mele! Ea umbrește fericirea între cer și pământ. Iubirea Ta e multă și mare. Ea să topească toată vina mea, răsfrântă ea în mulți din neam în neam. O, strânge-ne sub iertarea Ta pe noi, cei ce am greșit Ție de la mine și până la cel din urmă greșit, și fă bucurie sfinților Tăi prin iertarea noastră, o, Doamne, că venirea Ta e mare în zilele acestea, și ea împlinește Evanghelia Ta prin care ai promis că-Ți vor auzi glasul Tău cel de azi toți cei care au fost, și dintre care vor învia mulți, spre ușurarea lor. O, iartă-mă, dar iartă-i pe toți, că Tu ești Dumnezeu, Tu ești din vecii Fiul Tatălui Savaot și ești Făcătorul meu și cu mare iubire m-ai zidit din pământ și mi-ai dat din gura Ta suflare de viață, iar eu am greșit apoi, am greșit Ție și Te-am îndurerat adânc, o, Făcătorul meu! Mă uit în timp și plâng ca un om, iar pe Tine Te văd plângând, o, Dumnezeul meu, și plângi ca Dumnezeu. O, câtă durere Ți-am făcut! Mă doare că Te-am îndurerat. Iartă-mă, Făcătorul meu, pe mine, cel pomenit acum cu ziua când am pierdut pacea mea, odihna mea și a Ta, Iisuse Doamne, Fiule Dumnezeu, mila cea de la sfârșit de timp a celor ce-și așteaptă izbăvirea, răbdând îndurerați după ea. Amin.
— O, pace ție de la Dumnezeu Fiul, pace ție, celui zdrobit de răbdare și de așteptare! Eu, Domnul, Făcătorul tău, îți alin acum duhul. Sunt în lucru mult pentru izbăvirea cea de la Mine a celor ce Mă strigă. Pic cu pic am lucrat și încă lucrez, că nu de altceva M-a trimis Tatăl pe pământ, și apoi pe Duhul Sfânt, vestitorul cel de la Mine prin sfinți și prin duhul proorociei. Eu, Domnul, sunt vița, iar Tatăl Meu este Lucrătorul, și va da Tatăl izbăvirea prin Mine și bucuria lor la toți cei ce Mă strigă din durere, și le voi da lor. Amin.
O, poporul Meu cel de azi, așez în mijlocul tău cuvântul Meu mereu și iau răcoare multă și mângâiere iau sfinții și cei care Mă așteaptă să-i izbăvesc de apăsare. Binecuvintez Eu, Domnul, puterea ta cea mică lângă Mine, că așa stă puterea Mea lângă a ta, și vom putea prin duhul umilinței, iar răul va cădea, căci Eu sunt blând și smerit cu inima și mare sunt prin acestea. Omul nu este ca Mine, blând și smerit cu inima, și de aceea nu are putere așa cum am Eu, dar tu să fii mic în mâna Mea, ca să pot Eu prin tine pe cele ale Mele prin puterea Mea, căci Eu sunt Cel ce pot.
O, poporul Meu, să fii blând și smerit cu inima așa cum sunt Eu. Aceasta să înveți ca să știi, și ca să lucrezi apoi, căci duhul iubirii te învață mult. Binecuvântare las peste tine pentru timpul postului cel de până la praznicul Învierii Mele. Zi și noapte să te asemeni Mie și să Mă ții în tine cu duhul mărturisirii, căci cuvântul Meu este hrană tare și întărește în om trăirea și viața, fiule. Eu, Domnul, te îmbrățișez și te cuprind în duhul puterii sfinte. Eu, Domnul, te călăuzesc și te binecuvintez în Duhul Sfânt, iar Tatăl să-ți dea cunună de fiu al Său și duh de ascultare de fiu, și vom cânta în zi de Paști cântarea cea pentru Mine, cântarea învierii: Hristos a înviat!
Eu, Domnul, rămân cu tine, iar tu să-Mi dai voia Mea înăuntrul tău și fața Mea pe fața ta, Eu în tine și tu în Mine, căci fața Mea voiesc să strălucească pe fața ta, o, poporul Meu. Amin, amin, amin.