Deschid cerul și stau cu el deschis și îl apropii aproape și Ne așezăm la masă de cuvânt, Eu și sfinții Mei cu tine la masă aici, pe pământ, că Mă port cu cerul deschis aproape de tine, măi poporul Meu micuț de pe pământ, iar ochii celor din cer cuprind frumusețea Mea cu tine și au ca patrie pe cele nevăzute ale facerii lui Dumnezeu, și cu care Mă port după tine, și frumoasă este priveliștea aceasta, frumoasă foarte, și acolo unde sunt Eu este și ea, și mulți sfinți iubiți ai Mei au văzut frumusețea aceasta când Eu am slobozit-o pe ea în ochii lor când și când.
Stau cu cerul deschis lângă tine, popor al venirii Mele, și te port în el și te unesc cu sfinții la masa Mea de nuntă cu tine, și sunt fericiți sfinții când vin ei cu Mine la tine, căci scris este: «Fericiți cei chemați la cina nunții Mielului! Să ne bucurăm și să-I dăm Lui mărire, că a venit nunta Mielului, și mireasa Lui s-a pregătit și i s-a dat ei să se înveșmânte cu in curat, prea alb, căci inul este viața cea dreaptă a sfinților», precum este scris.
Sunt Domnul Iisus Hristos, sunt Cuvântul lui Dumnezeu, așa cum Îmi este în Scripturi scris numele Meu cel de la sfârșit de timp, după lucrarea pe care o lucrez Eu acum, la sfârșit. Cu sărbătoare de naștere stau la masă cu tine, poporul Meu, și grăiesc cu tine pe pământ și Mă scriu în cartea Mea de azi cu grăirea Mea cu tine. Slava Mea Mă însoțește, și se naște slavă din slavă, că minunată este priveliștea cerească, înconjurându-Mă ea în mersul Meu acum!
Sunt Domnul dreptății și mângâi pe cei ce cred în Mine și Mă iubesc așa, dar din gura Mea iese sabie ascuțită ca să lovesc pe păgâni cu ea, căci ei nu Mă iubesc, din pricina bucuriei vieții lor cea fără Dumnezeu, numai că Eu păstoresc cu toiag de fier neamurile și stric bucuria lor cea păgânească, și din gura Mea iese sabie, care este Cuvântul lui Dumnezeu pentru cei necredincioși, și stau pe tron alb și fug dinaintea feței Mele cerul și pământul și se arată slava Mea curând, curând, cer nou și pământ nou, precum este scris că se va face. Amin.
Petrec în tine cu sfinții, popor al venirii Mele. Între ei este în sărbătoarea lui în ziua aceasta de sărbătoare de naștere sfântul apostol Ștefan, care a văzut cerul deschis și pe Mine pe tron și slava Mea înconjurându-Mă, căci mărturia sfinților Mei este duhul proorociei, precum este scris. O, cum să nu proorocească cei ce aud și văd de la Dumnezeu? Cine poate închide gura și ochii celor ce aud și văd? Nici pietrele care îl striveau, aruncate fiind spre el dinspre ucigași, nici ele n-au putut închide gura apostolului Meu cel mărturisitor, și care a judecat după dreptate ca și Dumnezeu peste cei necredincioși, și nu sunt graiuri, nici cuvinte ale căror glasuri să nu se audă, ba, din contra, în tot pământul a ajuns vestirea lor, și până la marginile lumii cuvintele lor, căci s-au scris și sunt, și până azi mărturisesc ele și nu pot fi pitite, că Eu dau sfinților Mei tronuri de dreptate și de judecată pentru dreptate și nu poate fărădelegea să se ascundă de judecata ei, căci sfinții au judecat-o pe ea în însuși trupul lor, în sufletul, în duhul și în inima lor, în care a locuit în lărgime împărăția lui Dumnezeu pe pământ, și au haină de împărat, de fii de împărat sfinții Mei.
Dau glas apostolului Ștefan, că este el în sărbătoarea lui între sfinți, iar stăpânitorul lumii a fost judecat pe pământ ori de câte ori au fost judecați cei sfinți ai Mei, căci s-au atins de lumina ochilor Mei, de sfinții Mei s-au atins cei ce i-au judecat pe ei pe pământ împotriva dreptății lui Dumnezeu, iar plata celor ucigași este plânsul și scrâșnirea dinților, acolo unde ei își strâng agoniseală prin faptele lor, dar Eu rămân cu sfinții Mei, și vor împărăți ei cu Mine ca fii de împărat, și împărăția Mea cu ei este fără de sfârșit. Amin.
— Stau cu sărbătoarea zilei mele în slava venirii Tale, Doamne, că Tu cu sfinții Te porți și vii, așa cum ai lucrat și pe pământ, însoțit de apostolii Tăi cei sfinți. M-am bucurat de slava vederilor cerești în viața mea de apostol al Tău, iar când am fost trimis la cer de cei invidioși și semeți cu credința, așa cum ei dădeau să facă dovada când m-au ucis sub zgomot de pietre aruncate peste mine, eu atunci am mărturisit cerul cel deschis deasupra mea, și pe Tine pe tron în cer de-a dreapta Tatălui, căci privirea cerească a fost martor din cer asupra celor ce au făcut faptă ucigașă, de care nu s-au mai putut ei dezvinovăți. O, așa stai Tu cu cerul deschis deasupra sfinților Tăi pe pământ, și stai Judecător drept pentru ei, deschizând cerul și primindu-i pe ei, așa cum mi-ai făcut mie primirea și mi-ai deschis să intru și să mă înfățișez tronului Tău de lângă Tatăl, căci Te-am mărturisit că ești cu cerul deschis pentru mine, iar ucigașii mei s-au supărat mult atunci și m-au scos din trup și m-au trimis la Tine, și Te-am rugat atunci, Te-am rugat să le ierți necredința și răutatea cea de la necredință, căci ei mi-au dăruit atunci cerul, Doamne, iar Tu ai venit cu cerul deschis înaintea mea, ca să-mi faci primirea lângă Tine în cer.
Nu poate să Te doboare nici un potrivnic, și nici pe sfinții Tăi, Doamne. O, câtă învățătură de cer trebuie peste pământ peste cei credincioși, Doamne! Vase ale Duhului Sfânt să se dea ei să fie, căci Duhul Sfânt Învățătorul pune în ei învățătură deslușitoare și credință cu dovadă vie pentru ea.
Mă las mărturisitor din cer în mijlocul poporului cuvântului Tău, Doamne. Aceeași mărturie am de mărturisit din cer, ca și cea pe pământ atunci. Cei tari la cerbice, învârtoșându-și-o ei necontenit, veșnic stau și vor sta potrivnici Duhului Sfânt, din pricina duhului lor, prin care se simt în largul lor pe pământ, curățind ei mereu în jurul lor și lovind pe toți drepții Tăi, luând ei din mâna celor uciși răsplata lor cea rea. O, cum să aibă căldură în el omul cu sânge rece în el? Cum să cunoască iubirea cei plini de ură? De la duhul îngâmfării se înființează în om ura, precum din duhul credinței se naște iubirea și valuri de iubire apoi, iar ea îmbrățișează lumea înconjurând-o, iubind și iertând, dar pământul din om nu poate face aceasta.
O, cât duh de umilință trebuie în cei sfinți ca să fie ei locașuri cerești ale iubirii, Doamne! Trebuie multă învățătură peste cei sfinți de pe pământ. Ei nu trebuie să-și socotească singuri iubirea și să și-o măsoare singuri atribuindu-și răspuns loruși cum că au iubirea în ei, ci trebuie să se arate ea singură prin dovada ei, iar umilința să acopere în ea pe toate cele din cer în cei sfinți de pe pământ, că nu pe pământ se plătește slava celor cerești în cei sfinți, ci numai în umilință, numai în cer, numai apoi, Doamne. Sfinții cei mari se îmbrăcau pe deasupra în priveliștea nevredniciei, sub care ei își tăinuiau comoara lor cea din cer, ca nu cumva să și-o piardă ei sau să le fie prădată ea. Mulțime de urmași au răsărit mereu pe urma sfinților Tăi, și prin care Tu mărturisești despre ei apoi.
O, nu-i este omului de folos să se însoare, Doamne, nu-i este nici pe pământ, nici în cer de folos. Îl părăsesc copiii pe cel născător de copii și rămâne singurel în neputințele lui cel ce se însoară și își ridică urmași trupești, care-l părăsesc rând pe rând, dând să-l ducă mai curând la mormânt. Îi cresc copiii, iar el este dat mai în spatele casei, în cea mai scundă și mai micuță cămăruță, ca să-i stea copiii în casă, iar când și ei cresc și se duc spre bătrânețe, tot la fel pățesc și ei de la fiii lor, și sunt lăsați singuri în suferință, plângându-și durerea inimii și lipsa dragostei cea de la fii, și nu-i este de nici un folos omului să se însoare, căci bucuria lui cea de o clipă este prea trecătoare și se apropie iute răsplata, cu durere și cu jale purtată, dar cei ce se dau Ție pentru sfințenia Ta în ei, vase de Duh Sfânt făcându-se ei, nasc aceștia fii pentru Tine, nu pentru ei, nasc ucenici Ție, Doamne, și Ți-i cresc Ție și îi umplu de Duhul Sfânt, Care izvorăște din cei sfinți, și sunt iubiți de urmașii lor sfinții și sunt mult prețuiți și mângâiați și căutați, ca niște odoare de preț, și se luptă ucenicii lor pentru ei, pentru binele lor, pentru liniștea lor, pentru viața lor ca să-i aibă cu ei, ca să nu rămână fără ei pe pământ, și mult rod aduc Ție pe pământ sfinții Tăi și mult își agonisesc la Tine ei, iar Tu le dai lor mângâierea Ta însutit, pentru că ei Te-au mângâiat.
O, nu-i este de folos omului să se însoare, Doamne, ci este de folos să se facă sfânt și să aducă rod sfânt, urmași sfinți lui Dumnezeu și urmași din urmași, prin care cerul să stea pe pământ între oameni, luminând în cei sfinți ai lui.
Îl povățuiesc pe poporul cuvântului Tău, Doamne, și îi spun lui așa: O, faceți-vă unii altora ucenici și iubiți să fiți ucenici ca să fiți frumoși, ca să fiți rodul cel care rămâne rodind. Eu am fost mereu ascultător Duhului Sfânt și am stat sub îndrumarea apostolilor lui Hristos, prin Care mi s-a dat lucrarea cea de ucenic s-o lucrez. Duhul Sfânt era lucrarea mea, și cu El cârmuiam treburile bisericii cât timp am trăit în această slujire. O, nu vă despărțiți de lucrarea și de rodirea Duhului Sfânt în voi și între voi când aveți de diriguit treburile bisericii, nevoile frățești! Fiți nedespărțiți de Dumnezeu Duhul Sfânt, și veți fi ucenici, fii ai Tatălui și ai Fiului și ai Duhului Sfânt Botezătorul, Domnul de viață Făcătorul, Purcezătorul din Tatăl, și împreună cu Tatăl și cu Fiul închinat și slăvit de ucenici și înalt grăitor din proorocii Săi, iar prin biserica cea cu sobor mărturisiți-vă păcatele în botezul Duhului Sfânt și avându-vă viața în Hristos, Mirele sfinților. Stați cu cerul deschis în mijlocul vostru și închideți lumii fereastra spre voi, căci lumea este pământ. Binecuvântați pe Domnul, în toată vremea binecuvântați-L pe El, căci El vă mărturisește celor din cer și lumii că sunteți poporul Lui pe pământ, locul odihnei Lui și al venirii Lui cea de acum. Faceți-vă ucenici unul pentru altul! Intrați unul sub mâna celuilalt pentru duhul iubirii și al supunerii, care vă înalță până sus la cer, că aveți nevoie de supunere, de care nici Fiul lui Dumnezeu n-a fost scutit, nici în cer și nici pe pământ. Fiți însă lucrători, ascultători lucrători și mult înțelepți pentru lucrare ascultătoare care slujește biserica lui Hristos. Fiți ca în cer pe pământ, nu uitați! Aceasta vă doresc eu în zile de praznic de naștere, când Domnul Iisus Hristos petrece cu voi Mire și mireasă la masă de nuntă, și de mult cuvânt pe masă. Amin.
Și acum, binecuvintează, Doamne, darul meu cel pentru poporul Tău! Amin.
— Darul tău este pus acum pe masa Mea cu poporul Meu, o, ucenic mare al Meu, că mare cuvânt de Duh Sfânt ai mărturisit tu din dreptul lui Dumnezeu peste cei ce au luat via Domnului ca să fie a lor via Lui. Nu sunt slujitorii Mei cei ce fură vie ca să aibă ei via Mea, ci sunt furi și tâlhari, așa cum Eu i-am numit și așa cum ei sunt, căci furul nu știe decât să prade ca să aibă el, nu ca să dea la săracii Mei, la fiii bisericii, cărora le ia bir ca la străini, nu ca la fii, și le ia și pielea ca să aibă numai el veșmânt, căci sunt lacomi de slavă cei furi și sunt furi.
O, poporul Meu, păstrează-te mereu pus deoparte, căci Eu te-am agonisit ca să te am Mie, fiule. Stai mereu în așteptarea Mea ca să-ți aduc din cer, ca să ai hrană caldă și căldura Mea s-o ai cu tine, fiule, că tu nu trebuie să răcești, nu trebuie să te răcești, căci numai cei ce se răcesc, numai aceia răcesc și se îmbolnăvesc, și le trebuie doctorii apoi și leacuri amare pentru vindecare.
Îți dau îmbrățișare de naștere, că am petrecut cu tine masă cerească de trei zile, poporul Meu. Tatăl Se bucură de statul Meu cu tine, iar cerul și pământul fug dinaintea Mea și stau cu Mine și cu tine cer nou și pământ nou când Eu petrec cu tine în sărbători de veac nou.
Pace ție, poporule ucenic, și dorul ne leagă până la sărbătoarea care vine, căci una după alta urmează sărbătorile, iar Eu stau cu tine și cu cerul deschis lângă tine în sărbători.
Pace ție, popor ucenic! Unii altora dați-vă ucenici, ca să aveți lucrare de ucenic și plată de ucenic apoi, căci Eu sunt cu biruința Mea cea de la sfârșit și sunt cu voi biruitor pentru toți cei care au trudit, și pentru voi apoi, care trudiți acum un ceas cu Mine, un ceas, fiilor, până ce trâmbița veșniciei va suna odihna Mea și a sfinților Mei. Amin, amin, amin.