6.3. Tainica împărăţie a Domnului cu poporul ales; învăţăturile Sale, în duhul ascultării

O, nu-i trebuie mult omului să greșească față de Dumnezeu ca să nu se îmbolnăvească el de duhul semeției și apoi de necredință și de neiubire față de Dumnezeu și față de oameni.

O, fiilor crescuți cu cuvântul cel din cer, cel ce se dă mai bun și mai drept decât altul, acela este plin de semeție și batjocorește și înjosește și învinuiește și defaimă și viclenește cu limba sa asupra aproapelui său, dar cel smerit pentru păcat ridică glas spre cer și spune cu durere: «Adu-Ți aminte, Doamne, de milele Tale, că din veac sunt, și nu pomeni păcatele mele cele cu știință și cu neștiință lucrate, și pentru numele Tău mare pomenește-mă Tu după bunătatea Ta și curăță păcatul meu, că mult este. Caută spre mine, că părăsit și sărac sunt, iar necazurile inimii mele s-au înmulțit, dar vezi smerenia mea și mă iartă, Doamne, și păzește sufletul meu, că în Tine nădăjduiesc eu!». O, așa să fii tu înaintea Mea și înaintea semenilor tăi, poporul Meu, căci smerenia îl înalță pe om și Îl milostivește pe Domnul spre el, așa cum samarinencei i-am ieșit Eu în cale la fântână și M-am descoperit ei pentru smerenia inimii ei, căci ea își vedea păcatele și din greu și le purta, dar am venit Mântuitor în calea ei și i-am dat despovărarea, i-am dat apa milostivirii și apoi duhul mărturisirii ca să aibă de lucru, ca să nu mai aibă vreme pentru ea, ci pentru Dumnezeu și pentru mărturisirea Lui peste pământ, o, și mult norod s-a sculat spre Mine prin această mărturisitoare de Hristos, și toată casa ei s-a dat Mie jertfă de credință și de iubire înaintea celor necredincioși și prigonitori credincioșilor Mei.

O, spune tu poporului Meu, muceniță mare a numelui Meu, spune tu cuvânt de credință, cuvânt de umilință pentru cei ce te vor auzi prin venirea Mea cu sfinții azi pe pământ. Amin.

— Le spun, o, le spun tuturora, le spun, Doamne, că Tu ești Mântuitorul sufletului meu și al casei mele și al cetății mele, peste care eu Te-am mărturisit în ziua când Te-am întâlnit la fântâna lui Israel. Îi îndemn să se roage cu dor și cu durere pentru iertarea păcatelor lor, pentru smerenia lor înaintea Ta, și să spună toți ca împăratul David: «Inimă curată zidește întru mine, Doamne, și duh neșovăielnic înnoiește întru cele dinăuntru ale mele, că Ție Unuia am greșit, și ceea ce este rău înaintea ochilor Tăi, aceea am făcut, dar fiindcă iubești adevărul înăuntrul omului, fă-mă întru ascuns să cunosc înțelepciunea și stropește-mă cu isop, și mă voi curăți, și dă-mi prilej de bucurie ca să se bucure oasele mele, pe care Tu le-ai zdrobit, și ascunde fața Ta de către păcatele mele și șterge-le, Doamne, și dă-mi bucuria mântuirii Tale și deschide gura mea ca să vestească lauda Ta, căci Ție nu-Ți plac jertfele, ci duhul umilit și inima înfrântă și smerită, Doamne, și apoi învăța-vor de la mine căile Tale cei ce lucrează fărădelegea, și cei mult păcătoși se vor întoarce la Tine de la păcatele lor».

O, n-am alt cuvânt să spun în ziua mea de pomenire cu Tine la fântâna lui Israel, Mântuitorul meu. Îi îndemn pe toți la credință neșovăielnică, dar credința este cea care nu cade niciodată, ca și dragostea, Doamne.

O, iubiți din răsputeri lucrarea smereniei înăuntru și în afara voastră, fii trudiți pentru Domnul Mântuitorul în zilele acestea, când El vine și stă cu voi și Se dă celor ce vin spre credință la glasul Lui din mijlocul vostru! Vine Mesia și vă învață toate, așa cum a spus El că vine! Se uită sfinții la voi și văd împlinirea acestei Scripturi a Domnului cu voi, dar ce puțină credință este pe pământ, ce mari sunt burțile și fălcile celor ce stau pe scaune de biserică peste gloate nemângâiate și nehrănite!

O, te-am învățat, poporul Meu, să înveți bine și să știi mult, tată, lucrarea dragostei, și să-I arăți lui Dumnezeu rodul ei, fiule, căci fără ea nu este nimic omul înaintea Mea, iar ea, dacă este, îl face pe om să semene cu Mine, nu cu omul, și îl face să vadă și să înțeleagă și să poată apoi, numai că trebuie mare veghe ca să nu se veștejească această lucrare cerească în om, căci ea este din cer, și omul este de pe pământ, în mijlocul duhului lumii, care suflă peste tot.

O, ai grijă de ochiul credinței, fiule! Ochii trupului văd mărginit, văd pe cele văzute, dar ochiul credinței are vedere multă și mare și aduce cu el pe cele ce nu se văd și îl însoțește cu Mine pe cel credincios, și-i pregătește plată scumpă credința lui, care vede cu agerime pe cele nevăzute ale lui Dumnezeu, și pe care Domnul tot pentru om le-a zidit și sunt, iar tu, poporul Meu, trebuie să aduci la vedere nevăzutele Făcătorului tău și al lor, căci cu tine am venit Eu din cer de la Tatăl să lucrez și să dau în lături perdeaua cea despărțitoare ca să se arate slava nevăzutelor lui Dumnezeu, fiule, și pe care ochiul credinței le pătrunde, le lucrează pe ele mereu, și pentru ele lucrează cel credincios pe pământ, și fii ai lui Dumnezeu sunt cei credincioși, și cu ei lucrează Domnul pe pământ slava patriei cerești, patria celor credincioși. Amin.

O, cu multă cumințenie pune-ți tu la lucrul cel măreț ochiul credinței, poporul Meu, ochiul care trece hotarul și are vederea nevăzutelor lui Dumnezeu, slava patriei cerești, care așteaptă la hotar, așteaptă credință mare, credința fiilor lui Dumnezeu, darul cel pentru Mine de la ei, ca apoi Eu, Domnul, să Mă dăruiesc lor cu toată slava Mea cea de la Tatăl Meu, cu slava Mea cea din vecii, slava Mea pentru ei și peste ei apoi. Amin, amin, amin.

Nu mai are omul jertfă plăcută Mie, duh umilit în el, și din a cărui lipsă suferă mult omul și se lasă spre neiubire, căci nimic nu este plăcut de la om la Mine dacă umilința de duh nu se amestecă în cele ce ar fi să fie bune în el. Ajung oamenii la certuri, la nemulțumiri, la semeție multă unul în fața celuilalt, la despărțiri, la păcate multe din pricina lipsei iubirii cea plină de umilință în ea. O, cum să fac să vă învăț tot mai adânc iubirea cea cu folos în ea pentru Mine și pentru voi?

O, cercetați-vă și căutați să creșteți în credința cea care poate, fiilor! Aveți grijă de duhul credinței cea plină de dor, căci dușmanii credinței voastre stau mereu pe urma voastră, iar voi să vegheați, tată, dacă ați aflat glasul Meu cel de azi între oameni pe pământ.

păziți-vă în credință, păziți-vă credința și creșteți-o în voi, că nu este mai grea pedeapsă pentru omul păcătos, decât să iau de peste el duhul credinței, după ce el Mă tăgăduiește, pierzându-și cămășuța de botez, care-l mărturisea pe el fiu al credinței.

O, e primejdios să stați în sfatul necredincioșilor și pe scaun cu hulitorii, fiilor. E bine să stați cu voia lângă Domnul și ziua și noaptea și să vegheați pentru ea, ca să fiți pomi roditori și să nu fiți ca praful spulberat de pe fața pământului. Fiți atenți, că este scris că necredincioșii nu stau cu cei ce judecă drept, nici păcătoșii nu stau în sfatul drepților. O, fiți înțelepți, căci scris este că Domnul cunoaște și întărește calea celor drepți și pierde calea celor necredincioși. O, uitați-vă la cei ce cad din credință, că ajung hulitori și defăimători și nebuni, care zic în inima lor că nu este Dumnezeu, chiar dacă dau ei să umble după Dumnezeu cu trupul lor. O, fericit este cel ce nu stă la sfat cu necredincioșii, care ajung să hulească cu păcat asupra Duhului Sfânt. Mărturisiți-vă, fiilor, dacă ați făcut acest păcat și păziți-vă cămășuța de botez, tată, pe care puteți ușor s-o pierdeți dacă nu sunteți atenți asupra ispitelor care vă ies în cale ca să vă ucidă duhul, ca să strice credința voastră, tată.

O, curățiți-vă bine, fiilor, de orice păcat și mărturisiți-vă cu el, ca nu cumva să vă aibă diavolul la mână și să vă învinuiască la Mine și să vă dezbrace înaintea Mea de harul credinței pentru cei sfinți cu inima, căci păcatele necurățate de pe om îl dau pe el spre pedeapsă, și nu e pedeapsă mai mare ca aceea să-și piardă omul credința după ce a gustat el din harul Meu, din Duhul Meu Cel mărturisitor din cer peste fii.

O, fiule învățat de Dumnezeu atât de minunat, atât de mult, să nu-ți legi sufletul tău de cineva de pe pământ, nici de mamă, nici de tată, nici de oricare alt om, fiule, căci tu ai cu Mine legământ încheiat, nu cu omul, tată, iar sufletul tău este de la Dumnezeu și trebuie să-L alegi pe El cu sufletul tău când viața te încearcă să alegi. Tu, care ai aflat calea Mea de la cer la pământ prin acest izvor de cuvânt, care naște fii pentru cer, tu când greșești față de iubirea Mea, scoală-te din somnul acesta și strigă cu durere și strigă cu iubire, cu arsură de iubire strigă și spune-Mi atunci: „Doamne, miluiește-mă, vindecă sufletul meu, că am greșit Ție, Domnul meu!“, iar la strigarea ta îți vindec sufletul tău, îți vindec răceala și te fac sănătos, numai să cauți să nu Mă părăsești pentru nimeni pe pământ, să nu te desparți de Mine pentru nimeni, tată, pe pământ, nici pentru mamă, nici pentru tată, nici pentru frați, nici pentru oricare om te-ar lua de lângă Mine ca să te smulgă de sub cortul Meu cel sfânt, de sub ocrotirea Mea cea pentru fiii cei credincioși. O, să nu zici nici cu gândul, nici cu cuvântul grai de despărțire a ta de Mine și de lucrarea Mea, căci Eu am trimis lumina Mea și adevărul Meu ca să te călăuzească la muntele Meu cel sfânt și către locașurile lui, ca să iei din jertfelnicul lui Dumnezeu și să-L bucuri pe El și să-L ai nădejde a ta și izvor al mântuirii tale, fiule chemat. O, ai grijă, tată, sufletul tău e de la Mine, nu de la părinți, și Mie să Mi-l păstrezi și Mie să Mi-l dai și Mie să te alegi când viața te încearcă să te smulgă din casa Mea, din locașurile poporului Meu, în care Eu te-am pecetluit să fii. Cu mare grijă de tine, cu mare durere pentru tine te învăț Eu aceasta. Dacă cineva ar da să te smulgă din trupul bisericii Mele, al poporului Meu și să te tragă afară, tu să nu faci, tată, așa, să nu-l urmezi pe cel ce pierde temerea de Dumnezeu ca să se tragă în lături și să te smulgă și pe tine spre rătăcirea lui. O, fiți statornici, fii și fiice, fii miluiți de Dumnezeu, căci mama și tata și fiii și soții voștri sunt cei ce rămân ai Mei și ai locașurilor Mele. O, scoală-te, fiule, și spune suspinând la vreme de încercare: „Doamne, miluiește-mă, vindecă sufletul meu că am greșit Ție, Domnul meu!“.

O, fiilor, fiilor, fiți mari cu înțelepciunea, căci Eu am spus: «Dușmanii omului vor fi casnicii săi: mama și tata, copiii și rudele, soții și soțiile, prietenii și lumea, dar casnicii sunt cei mai tari dușmani». Fiți ucenici și învățați bine taina vieții ucenicești lângă Mine, Domnul și Învățătorul vostru. Nu pot să nu vă învăț și să nu vă îndemn mereu, mereu, că iată, cei care caută spre ei mamă și tată, frați și surori, aceia își pierd credincioșia și greșesc și se îmbolnăvesc de dor de ducă și se duc apoi greșind așa, călcând legea și taina puterii uceniciei întru Hristos. O, rupe-te pentru calea ta cu Mine, rupe-te și de mamă și de tată și de frați și de soți, că aceia dau să te scoată de la Mine, fiule care umbli pe afară. Nu vreau, tată, să ajungi plângând pe-afară. Fii cuminte, o, fii cuminte, căci casa ta e Domnul, e împărăția cerurilor casa ta și neamul tău.

Toți cei care veniți și voiți să vă faceți fii ai lui Dumnezeu prin acest măreț cuvânt, ieșit din gura Mea ca să-l călăuzească pe om spre patria vieții, sârguiți-vă și învățați lucrarea și taina uceniciei întru Hristos, căci pentru calea voastră cu Mine sunt curse, sunt casnicii, care dau să vă ademenească dacă le dați drumul la ușă spre sufletul vostru, și pierdeți puterea cea pentru Mine cu voi, fiilor. Mereu, mereu trebuie să-Mi veghez poporul, căci diavolul e supărat pe Mine și pe poporul Meu și caută cu târcoale să-Mi calce peste semănătura Mea prin cei ce nu veghează la mijloc ca sfinții și cu sfinții și cu îngerii Mei pentru veghea lor, pentru paza lor de vrăjmașii sufletului lor.

O, mamă Fecioară, mama Mea, dulce și tămăduitor să-ți fie cuvântul în ziua ta de serbare, mamă! Trebuie să-i învățăm pe cei ce stau la învățat că vindecarea începe de la suflet, mamă, de la ceea ce este de la Dumnezeu în om, mamă, iar această vindecare vine de la ascultarea de Dumnezeu în om, o, mama Mea. Cine-i hrănește omului ascultarea de Mine? Iubirea face aceasta în om, iubirea de Dumnezeu, mamă. Să le dăm har, să le dăm putere de iubire, mamă, căci ea vindecă pe om de tot ce este străin de Dumnezeu în el și îl ajută apoi să meargă pe cărările iubirii, mamă.

Când omului îi piere ascultarea de Dumnezeu, îi piere și iubirea, și apoi îi piere și credința, și toate acestea vin peste om din lipsa temerii de Dumnezeu și nu de altceva cum ar da el să creadă. Duhul fățărniciei pune apoi stăpânire peste om în fel și chip și se ascunde în sine omul și nu mai are inima curată nici față de sine, nici față de cei din jurul lui, și diavolul se bucură și se odihnește cu lucrarea lui cea rea în cel ce pierde temerea de Dumnezeu.

Hristos a înviat, popor al învățăturii cea de sus! Fiul meu Iisus Hristos mi-a dat cuvânt să te povățuiesc în ziua mea de serbare în mijlocul tău. Îți trebuie multă povață, îți trebuie mereu povață de înviere dacă ești fiu al lui Dumnezeu pe pământ. Fiii trebuie să știe mereu de la tatăl lor, de la mama lor ceea ce au de făcut și de lucrat și trebuie să aibă veghe peste ei, căci duhului fățarnic trebuie mereu să i se știe lucrarea în om, și nu bănuie omul câtă rădăcină are în el acest duh, care strică adevărul. Să se cerceteze fiecare pe sine și să se curețe mereu de lucrarea acestui duh viclean și să ceară prin rugăciune ajutor din cer mereu, mereu pentru lupta cea bună și să stea în pocăință adâncă și sfântă, căci aceasta este mare fericire și este mare tămăduire și este lucrarea care-l nimicește pe diavolul și toată puterea lui cea rea în om.

O, tu ai ajutor mare, popor al Fiului meu Iisus Hristos. Te ține Fiul meu de mânuță cu tot cuvântul Lui de peste tine, numai să nu te înveți tu cu bunătatea Lui, ci să te înveți cu ascultarea de El, măi fiule. Coboară greu la tine Domnul, iar tu trebuie să prețuiești mult truda Lui cea pentru tine și pentru paza ta și pentru creșterea ta cea de sus, pe care El ți-o dă. Cu mare trezie trebuie să stai și să fii, căci iubirea cea pentru Dumnezeu are lucrare mare în om și se varsă în părți cerește și se varsă când ea este, și așa lucrează ea acolo unde este și unde se varsă ea.

Ai grijă să fii în iubire și să fie ea în tine, fiule al Fiului meu. O, ai grijă mare, ai grijă de credință în cuvântul Fiului meu, Care S-a făcut izvor de cuvânt în mijlocul tău. Vezi să nu-ți fie puțină credința, ai grijă, căci scris este că de la cel ce nu are i se ia și ce mai are. Dureros este să se stingă în om credința, dar când neascultarea îl prinde sub ea prea mult pe om, ea îl desparte pe om de Dumnezeu și-i stinge iubirea de Domnul în suflet, și apoi vine dușmanul vieții, vine necredința și-l smulge pe om din brațul Domnului. Dacă ai credință mică ești sărac, fiule, și n-ai putere pentru Dumnezeu, și nici El n-are pentru tine, și este scris că de la cel ce nu are i se ia și ce mai are și i se dă celui ce are mai mult, că așa este cu credința, iar tu rămâi gol și fără nici un acoperământ, că nu te poți juca cu Dumnezeu cum ai da tu să crezi că se poate oricum cu tine, cel ce ai gustat din atâta izvor de har și n-ai dat să te îmbogățești în iubire și în credință și în lucrare cu folos pentru Dumnezeu, nu pentru tine, fiule, dacă tu ești al lui Dumnezeu. O, nu e totuna cu cel ce nu a știut de izvorul acesta și de gustul lui cel sfânt, nu e totuna ca și cu cel ce a stat la masă cu Domnul și apoi se duce nebun în părți ca plată a nestatorniciei lui și a lipsei inimii curate în el.

Fiilor, fiilor, când știți că ați greșit, căiți-vă adânc și alergați spre iertare și spre împăcare cu Dumnezeu. Când greșiți unii prin alții, unii de la alții, nu stați nepăsători, ci alergați spre salvare, fiilor, dar nu mai dați să aveți legături cu cei cu care v-ați dus spre greșeală, ci căutați salvarea de la cei cu inima curată pentru Domnul și pentru voi. O, e mare înțelepciune aceasta ce vă învăț eu pe voi acum, că n-a făcut așa acest popor și mulți s-au pierdut, de la începutul cuvântului Fiului meu prin trâmbița Sa Verginica și până azi, o, mulți s-au pierdut pe cale dacă n-au ascultat așa, și s-au pierdut unii prin alții dacă n-au mers cu călăuză miloasă, cu lumânare de înviere în mână ca să vadă drumul și pașii lor pe drum.

O, când Domnul îți spune cum să lucrezi pe cale, tu așa să faci, fiule al acestui cuvânt, care te ține de mânuță ca să nu cazi, ca să nu rătăcești de la ascultare, fiule. O singură masă de învățătură să aveți, o singură sală de petrecere cu Domnul să folosiți, căci mai multe feluri de duhuri și de voințe și de dorințe dau să taie felii din trupul bisericii de nou Ierusalim, dau să-L împartă pe Fiul meu în bucăți, pe Cel ce Se-mparte și nu Se desparte împărțind.

O, feriți-vă de duhul fățărniciei, fiilor! Cu adâncă durere vă povățuiesc eu pe voi în ziua mea de serbare cu Fiul meu Iisus Hristos în mijlocul vostru și cu dar de tămăduiri mari peste voi. Când voi n-ați fi întregi cu inima și cu iubirea și cu credința și cu fapta ei și cu ascultarea înaintea Domnului, și față în față frățește, duhul fățărniciei este cel ce face această neorânduială. Vă trebuie mereu povață pentru această împlinire sfântă a inimii curate unii față de alții și înaintea Domnului în unire frățească, fiilor. Nimeni să nu aibă părți aparte, înțelegere aparte, duh aparte, inimă aparte, purtare aparte, vorbire aparte, ci toți o pâine să fiți, toți o iubire și o știre, toți un cer strălucitor pentru Domnul și pentru sfinții Săi, care privesc pe pământ la voi precum priviți voi de pe pământ cerul, fiilor. Unii altora să vă știți inimile și să vi le simțiți, ca să puteți lucra unii pentru alții în vreme bună și în vreme mai puțin bună, căci unii altora sunteți mădulare, și nu uitați aceasta! Fiți cu grijă mare pentru cuvântul rostit de voi chiar și în gând, ca nu cumva să se folosească diavolul de la voi și să facă după vreun cuvânt rău spus de voi asupra voastră, căci gura și inima trebuie să vă fie la fel și cerești să vă fie, ca să nu aibă diavolul ce folosi pentru el de la voi împotriva voastră apoi. Vedeți voi de ce vă învăț eu să vă feriți de duhul fățărniciei, fiilor? El lucrează cu dus întors prin cuvintele voastre, care nu sunt totdeauna la fel cu ceea ce voiți sau urmăriți, și apoi duhul cel fățarnic aduce vouă fapta fățărniciei voastre, fiilor. O, feriți-vă și gândul, nu numai vorbele voastre să le feriți de ceea ce nu vreți să vină peste voi când voi rostiți cu ușurință pentru ispitire în jur cuvinte vătămătoare vouă și Domnului cu voi. Este scris omului că din cuvintele lui se mântuiește sau se osândește, și trebuie mare credință ca să nu disprețuiască el acest adevăr bine rostit de Domnul pentru trezie în om, fiilor.

O, fii și fiice ale poporului cuvântului Meu, care vă învață pe voi viața și ascultarea de Dumnezeu! Ascultați ceea ce Eu, Domnul, vă învăț pe voi în zi de praznic de înviere, tată. Căiți-vă adânc de tot ceea ce n-ați lucrat cu ascultare. Căiți-vă mult pentru mintea voastră, care a dat și care ar da să vă scoată de la Dumnezeu, căci asta a făcut la început mintea omului. Vă povățuiesc pe toți cei ce n-ați lucrat bine din pricina neascultării de cuvântul Meu de peste voi din cer și de pe pământ, pe toți cei ce ați suferit zdruncinări și dureri din pricina duhului întunericului care v-a cuprins. Dar ce este duhul întunericului și ce face el? Duhul ascunderii este duhul întunericului. Mintea care lucrează din voi sau din om peste voi, și nu din Mine, este duhul întunericului care vă îngroapă în el. Duhul din om, care-L dă pe Domnul de pe jețul judecății ca să-l judece omul pe om, este duhul întunericului. Mintea omului care disprețuiește pe alt om, împrăștiind intrigă și dispreț între om și om, este duhul întunericului. Graiul rău, cuvântul de bârfă dus de colo-colo ca să facă rău și stricăciune peste bine, este duhul prostiei, duhul întunericului, duh care vine din iad, îmbrăcat pe deasupra cu alb ca să poată lucra din ascuns, din întuneric. Omul cu două limbi, omul limbut, care împarte în părți ispitire și venin, instigare și intrigă apoi, este duhul întunericului. Vorbirea de rău, dușmănia, lauda de sine, nemulțumirea, judecata aproapelui, cârtirea, mândria, nepocăința, multa grăire cea fără de folos, trufașă și mult păgubitoare, toate sunt lucrarea duhului întunecat, duhul întunericului.

O, mila păguboasă este unealta cea cu fața ascunsă, care-l prinde pe cel slab în cătușele ei nebănuite de mintea lui, căci omului trebuie să-i fie mila și iubirea la Dumnezeu, fiindcă este neputincios omul pentru om, căci omul este om și atât. V-am învățat, fii și fiice, să vă feriți de mila dăunătoare mântuirii voastre și a altora prin ea, prin mila cea păguboasă, tată. Când omul cel abătut de la calea cea bună este sprijinit de alt om prin milă păguboasă, mila aceasta ajută căderea omului și nu-l ridică de jos. Numai Eu pot să-l ajut pe om, dacă Mă lasă să-l ajut, iar dacă nu Mă lasă, cum ar putea pe unul ca acela să-l ajute un om?

Pe toți cei care ați suferit și suferiți din partea acestora toate câte v-am arătat acum că nu sunt bune pe calea Mea cu poporul Meu, și nu sunt pentru nimeni bune, vă îndemn cu părintească povață, lăsați-vă zidiți din nou, lăsați-vă lucrați de ziditori, tată, nu de dărâmători de case vii, căci omul este casa lui Dumnezeu și vai celui care se lovește în ceea ce el dă să dărâme zidit de Dumnezeu! O, stați în casă, tată, nu mai ieșiți pe-afară! Stați cu Mine și lângă Mine, căci afară nu este Domnul cu voi, ci este omul, iar omul este om și atât.

Învățați lucrarea uceniciei, învățați-o numaidecât, voi, cei ce încă n-ați învățat-o, și învățați-o adevărat și întreg, căci cine vine să se dea Mie ucenic și fiu, acela nu mai are mamă și tată, nu mai are frați și surori, soție și copii, rudenii și prieteni, ci are numai pe Dumnezeu și ce este de la Dumnezeu să aibă, căci mama Mea și tatăl Meu și frații Mei și soții Mei sunt cei ce fac voia Mea, lucrarea Mea sub sarcina Mea, și nu mai duc sarcina lor cei ce se dau Mie, și sunt cu rădăcină nouă cei zidiți în grădina Mea și nu mai sunt altoi sălbatic, ci sunt altoiți de Mine, căci Eu sunt Grădinarul, și vița Mea este nouă și toată grădina Mea este de soi neamestecat, și tot timpul Eu o plivesc de buruieni ca să semene cu Mine ea și nu cu lumea aceasta, în care Eu nimic nu am.

Toți cei născuți din acest cuvânt și toți cei ce se vor naște prin el ca să fie fii ai cuvântului Meu pentru sfințenie și pentru cer pe pământ, toți să fie povățuiți îndeaproape și mereu pentru duhul luminii, pentru lucrarea lor întru lumină. Să nu fie în poporul cuvântului Meu om ascuns în sine, om ascuns după om, care să dea loc diavolului, duhului întunericului, ci să fie numai Domnul în toți cu toată fața Sa și să stea omul descoperit cu toate cele din el și din afara lui. Tăiați din rădăcină patima cea rea a grăirii de rău, care-și face loc prin grăirea cea multă și fără de folos pentru cer, prin grăirea a doi câte doi, a trei câte trei în afara grăirii Duhului Domnului între frați. Tăiați de la voi tot ce nu v-am spus Eu, Domnul, să lucrați și tot ce v-am spus Eu să nu lucrați voi, căci numai suferință aduc neascultarea și lucrarea cea de sine a celor ce vin să se dea lucrați de Dumnezeu când vin la Dumnezeu. Căutați să știți să cunoașteți fața vrăjmașă când vine să vă scoată pe voi din duhul ascultării și al veghii sfinte, căci neascultarea este desfrânare cu alți dumnezei, fiilor. O, nu fiți judecători în mijlocul acestui popor călăuzit de Dumnezeu, căci cei ce fac și lucrează așa cum am spus Eu să nu se lucreze și lucrează ei altfel, aceia sunt judecătorii Mei atât cât ei nu pot să creadă, decât numai după ce văd ei ce se adună pe fața Mea în urma lucrării lor, care se ivește la mijloc fără ca Eu s-o așez pe ea spre lucru. Toate neorânduielile care dau să vină și care au fost, toate au venit și vin din pricina neascultării depline de către fiecare fiu sau fiică, strânși în chiticele din loc în loc pentru voia Mea între ei în numele lucrării cuvântului Meu cel de azi, și nu pentru voia lor după ce ei vin spre Mine. Toți aveți măreața datorie să ascultați de Dumnezeu și de toată povața Sa și să nu vă îngânați unii altora greșalele ca să vă lăsați spre greșeală. O, nu așa, tată, căci voi aveți un testament între voi, lăsat de trâmbița Mea când ea a fost luată între cei din cer, și ea a lăsat să vă luați după cei mai smeriți, după cei mai înțelepți, după cei mai blânzi dintre voi, iar Eu vă spun vouă să ascultați așa și nu altfel, tată, ci să ascultați tot ce iese din gura celor care vă veghează ca să vă povățuiască pe voi, și nu vă îndoiți întru ei și nu vă smintiți, tată, căci fericiți sunt cei ce nu se smintesc. O, nu vă luați după cei îngâmfați, care împart zâzanie și fac dușmănie între frate și frate! Când vedeți în fața voastră duhul trufiei din om, lovind în alt om, aveți grijă să nu dați de cărări care vă rătăcesc pașii de pe cale, aveți grijă să nu dați omului putere spre rău și spre dezbinare în vremea lui de răzbunare, fiilor! Trageți-vă în lături, nu vă așezați proptea pentru cel ce nu ascultă, că se va face mai mare neascultarea lui, iar voi veți fi vinovați! Tot ceea ce nu vă spune Domnul să faceți, nu luați să lucrați, fiilor! Nu stați în fața celor ce sunt nemulțumiți în acest popor, căinându-se nemulțumiți ca să slăbească spre ei pașii celor slabi, că vă aduce căderi din Dumnezeu acest duh întunecat al nemulțumirii din om! Nu sprijiniți pe cei îndărătnici și trufași prin nemulțumirea lor, că îi veți vedea tot mai despărțiți de Dumnezeu dacă le veți da prilej să-și verse în părți grăirea cea cu păcat, lucrarea lor cea rea! Toate câte se lucrează așa, Îmi aduc Mie pată și suferință, fiilor, și piedici mersului Meu cel biruitor azi.

O, învățați să stați la adăpost de vremea rea peste voi. Stați adăpostiți în fața duhului întunericului și mușcați-vă limba pentru vorbire de rău unul asupra altuia, că aceasta atrage suferință apoi și clătinare și dureri fel de fel! O, feriți-vă de ascunderi, căci ele se numesc întuneric oricum ar fi ele și nasc întuneric tot mai mare apoi, tot mai greu de biruit apoi! Umblați în lumină, tată! Faceți fapte și lucrări vrednice de lumină, iar fapte care vă ascund sub ele și pe care dați să le ascundeți, nu mai săvârșiți, tată! Orice ispită care vine spre voi să vă îndemne și să vă tragă la împotrivire față de învățătura Mea de peste voi, spuneți-i ei: înapoia mea, satană, ieși de la mine că ești diavol și mă tragi la întuneric, nu te primesc, duh străin de Dumnezeu și de povața lui Dumnezeu!

O, poporul Meu, o, fii și fiice, să învățați, tată, să risipiți ispita când ea vine, căci fața ei cea rea stă ascunsă după lucrarea ei, după neasemănarea ei cu Dumnezeu, fiilor. Lăsați în spate pe cei ce n-au învățat să stea cu fața, căci din aceste hotare nu-i frumos să se iasă în spate, nu-i bine să se mai poată să ieșim la cei ce nu au rămas în ogradă, fiilor. Fiți curați cu inima față de Dumnezeu și de Duhul lui Dumnezeu și de fiii rămași cu Dumnezeu și fiți curați unii față de alții în numele Meu, fiilor. Dacă aveți ascunderi și legături cu cei ce n-au rămas în bărcuța Mea, voi n-aveți inima curată, tată, față de cei ce au rămas cu Mine. O, nu căutați să aveți legături neștiute, nelegitime cu cei ce s-au răzvrătit nemulțumiți, căci vă scrie diavolul în numărul lor dacă nu ascultați ceea ce Eu, Domnul, vă veghez învățându-vă așa. Eu pe toți am dat să-i întorc cu fața la Mine, dar cei ce au rămas ascunși s-au ascuns și mai mult, iar pe unii i-am smuls din foc cu greu, cu luptă grea, tată.

V-am învățat demult și iarăși vă învăț acum să nu aveți buzunare, fiilor, iar voi să înțelegeți grăirea Mea. Buzunarul stă ascuns dedesubtul acoperământului cel de deasupra și e lucrarea întunericului buzunarul, iar cel ce vă învață să folosiți buzunarul este dușman sufletului vostru, tată. Feriți-vă de cei ce lucrează lucrarea întunericului și alipiți-vă de cei ce stau în lumină și în lucrarea dată de Mine lor s-o lucreze și care nu-și iau singuri. Vă povățuiesc adânc, fiilor, căci în adânc trebuie să intru ca să vă scot din dureri și din suspin. Când am spus demult că nu e bună joaca, n-am fost luat în seamă peste tot.

O, poporul Meu de nou Ierusalim, hai, fiule, să văd în mijlocul tău în ziua aceasta duh de înviere peste înțelepciunea ta! Cere, tată, să înveți bine învierea ta, că ai carte din cer pe masa ta și nu este împărăție mai mare și mai adevărată pe pământ pe nicăieri ca și la tine, și ai cartea împărăției cerurilor deschisă de mâna Mea, de gura Mea pe masa ta în zilele acestea de venire a Mea iarăși după om, iar tu trebuie să fii mare pe pământ după câtă carte am lăsat Eu peste tine, tată. O, e păcat să nu fii mare prin învățătura Mea și viu mereu și treaz mereu prin ea pentru împărăția Mea cu tine pe pământ și peste pământ în mare taină, în nepătrunsă taină, tată, căci

O, poporul Meu, nu e bine pentru tine să iei cuvânt din tine ca să-l faci pe el, după ce Eu stau cuvânt în mijlocul tău cuvânt pentru tine, tată, ci e bine să lucrezi tu numai ce Eu, Domnul, îți spun să faci, căci altfel pățești și tu cum a pățit omul în rai după ce n-a ascultat de Mine, ci de sine a ascultat. O, e bine să faci numai ce-ți dau Eu să faci, și să crezi că e bine așa cum îți dau Eu să lucrezi și să împlinești, căci Eu nu-ți fac decât bine, fiule povățuit de Dumnezeu pentru pașii tăi. Orice ți-aș da Eu să faci, aceea să faci fără să te îndoiești, fără să folosești mintea ta și socotința ei, căci Eu, Domnul, voiesc ca tu să fii fericit prin ascultare de Mine, tată, căci altă fericire nu este fericirea, fiule. Ia pildă de la cei ce n-au ascultat de cuvântul Meu și l-au făcut pe al lor, și ia, tată, înțelepciune de ascultare și stai cu iubire și cu ascultare sfântă în poporul cuvântului Meu cel de azi, căci Eu am pus în sfeșnic pe masă lumină pentru tine, ca să nu umbli prin întuneric, ca să nu stai în întuneric, tată, iar tu ia și te folosește de lumina Mea din mijlocul tău și nu lovi în stâlpii cu lumină în vârful lor pentru mersul tău cel sfânt, ci folosește-te cu credință de grija pe care ți-o port și de ochii care te veghează ca să te vadă, căci dacă cei ce te veghează nu te văd, te paște rătăcirea, fiule, te pândește ispita cea nemiloasă dacă nu știi, când ea vine, să-i zici ei: «Ieși și te depărtează, căci scris este să nu ispitești pe Dumnezeu!», căci Eu așa i-am zis ispitei când ea M-a încercat, și așa să faci și tu cu ea, să faci ca Învățătorul tău și nu ca tine, tată, și nu ca omul care te ispitește și-ți încearcă ție inima, măi tată.

O, nu uita să cauți să știi bine ce înseamnă duioșia despre care Eu te învăț s-o ai, și prin ea duhul umilinței să-l ai, Duhul Meu de pe cruce, poporul Meu.

O, să aveți grijă de purtarea cea sfântă, cea îngerească între voi, fii și fiice ale alegerii Domnului! Nu căutați cu privirea unul la fața altuia, căci iubirea de sine dă să-i facă omului slăbire lui și altora din jurul lui spre el. Fiți cu mare veghe pentru lucrare sfântă unii de la alții, și nu căutați cu privirea unii spre alții decât în chip sfios și trebuincios pentru lucrarea cea bună în Domnul. E primejdioasă uitătura omului spre om. Fiți cu priviri sfioase și pline de veghe! Priviți la Domnul în cer, iar pe pământ stați cu privirea în pământ, că altfel se nasc slăbiciuni și vine păcatul părerii de sine, prin care omului îi vine să creadă că merită iubire, dar iubirea omenească aduce durere mare, aduce rușine. Este scris în prooroci despre ispita de la umblarea cea neastâmpărată a femeii, umblarea țanțoșă, privirea galeșă, pașii alintați, toate născute din păcatul mândriei de sine. Fiți cu mare cuviință înăuntrul vostru și în afara voastră ca să vegheați pentru sfințenia voastră și a celor din jurul vostru, căci Domnul stă cuvânt în mijlocul poporului sfințit, cules de El din neamul român, și are Domnul învățătură sfântă mereu pentru poporul de peste tot, pentru tot creștinul care vine să ia de la izvor cuvântul lui Dumnezeu.

O, roagă-te lui Dumnezeu cu rugăciune sfântă, poporul Meu! Nu cumva să te înveți cu rugăciunile pe care le citești, ci caută să se învețe ele cu tine, tată, căci duhul lor vine din părinți sfinți cu duhul și sunt adânci la cuvânt și sunt mari și cuprind în ele lucrarea mântuirii omului dacă se amestecă ele cu lucrarea vieții omului. Fiii oamenilor fac rugăciuni și plătesc rugăciuni numai la vreme de necaz și strigă ei la Mine să-i izbăvesc de necazuri, și pe mulți îi aud strigând atunci cu foc și cu durere și cu putere și cu credință, iar Eu le dau izbânda pe care Mi-o cer pentru că Îmi cer. Ei însă glasul Meu nu vor să-l audă și să-și stârnească pasul spre Mine, ci se întorc la viața lor cea trecătoare după ce își află izbăvirea din necaz. Îi aud însă vestind unii altora izbânda lor cea de la Mine și se laudă cu ea și se bucură cu ea. O, cât M-aș bucura și Eu, Domnul, de la ei dacă s-ar face ei fii ai lui Dumnezeu, ascultători de Dumnezeu cu viața lor! Nu sunt ascultători de Dumnezeu fiii oamenilor, căci ei sunt fiii veacului acestuia și nu dau să se învrednicească de veacul ce va să fie și să semene cu îngerii prin toată purtarea lor peste viața lor.

— O, fiți blânzi, blânzi, fii ai Fiului meu, Iisus Hristos! Cei blânzi sunt cei ce moștenesc pământul și cerul pe pământ și au acest semn pe ei, au duhul blândeții, îl au înăuntrul lor și în afara lor în toată purtarea cea dinăuntru și cea din afară.

O, fiți smeriți, smeriți, fiilor! Fiți smeriți, căci nu pot fi altfel cei ce sunt blânzi! Fiți blânzi și smeriți cu inima, că aceasta v-a învățat Fiul meu să lucrați în toată lucrarea voastră cea dinăuntru și cea din afară înaintea Domnului și unii înaintea altora și v-a arătat cum să lucrați așa. Rugăciunea cea care trece prin voi cu putere, ea vă ridică până la cer și Îl coboară pe Domnul până la voi și vă schimbă din slavă în slavă. O, rugați-vă cu rugăciune sfântă, iar aceasta înseamnă să împliniți în voi și peste voi ceea ce cereți atunci când faceți rugăciune înaintea Domnului. Faceți tot ceea ce vă cere Fiul meu, căci voi sunteți fiii nunții, fiii lui Dumnezeu, născuți din cuvântul Fiului meu de peste voi! Precum vă bucurați când vă învăluie Fiul meu în cuvântul Său de peste voi, mai mult bucurați-vă împlinind voi tot cuvântul Său, căci fericiți sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și îl împlinesc pe el, așa cum Fiul meu Iisus Hristos a rostit cuvânt fericit pentru cei ce ascultă de El.

O, fiți curați cu inima, și învățați bine această lucrare și vederea ei, căci cei ce nu lucrează așa, aceia nu știu ce înseamnă Dumnezeu în ei și între ei. Își atrag dureri mari cei ce nu-și lucrează lucrarea inimii curate în ei și între ei, precum bucurii mari își atrag cei ce iubesc în toate lumina ca și Dumnezeu. Adânciți-vă în Domnul prin cuvintele rugăciunii, căci casa voastră este El, și este odihna voastră Domnul.

O, nu uitați duhul pocăinței, fiilor! El vă ține pe voi în duhul temerii de Dumnezeu și vă scapă de păcatul care dă să vă pândească din părți. Fiți înțelepți împotriva păcatului, căci diavolul dacă vă știe că vă feriți de fața păcatului el încearcă cu ce este bun, ca să credeți că nu este rău ceea ce ar da el să vă aducă, și apoi se bucură de pata de pe sufletul vostru, că el nu are altă țintă decât să-i facă pe cei sfinți să se lase spre păcat și spre deșertăciune și apoi spre deznădejde. Voi însă aveți pe Domnul de toiag și de iubire, dar stați în iubirea Lui, fiilor, căci diavolul este mult prea ascuns ca să-i puteți vedea lucrarea.

O, lucrați și trăiți ca fiii lui Dumnezeu și fiți ca îngerii lui Dumnezeu pe pământ! Tot ce iubește Domnul vi s-a descoperit vouă, iar voi căutați să nu pierdeți foloasele înțelepciunii cea de la El, căci El v-a dat nume mare și Se arată strălucit dintre voi tuturor celor de sub cer, și la cuvântul Său v-a făcut vlăstari de Împărat. O, v-aș cânta ca pe fiii de Împărat, căci Împăratul vostru este Domnul, Fiul meu iubit. Bucurați-vă de El și cu El, și nici o altă bucurie să nu vă înșele pe voi! Păstrați cu sfințenie ortodoxia voastră, ortodoxia bisericii Domnului în mijlocul neamului român, căci diavolul lucrează în zilele acestea cu viclenie să smulgă de pe fruntea acestui neam numele de creștin ortodox, dar Domnul va face să crească din rădăcină biserica Lui și nu vor fi înșelați cei ce vor avea credință și nu va fi biruită biserica lui Dumnezeu pe pământ. Amin.

O, bucurați-vă că Domnul este cu voi, dar să Se bucure și Domnul că sunteți cu El mereu, mereu, fiilor, căci Eu, Domnul, nu mai am alt loc de odihnă și de popas între cer și pământ ca și la voi. Credința să vă crească mult, fiilor, căci proorocii toți așteaptă împlinirile cele proorocite de Duhul prin ei, iar voi cereți, tată, cereți împlinirile toate pe pământ, cereți cu inimă mare și cu dor, cereți cu rugăciune sfântă și adânciți-vă în duhul cuvintelor rugătoare, căci prin post și prin rugăciune biruiesc Eu cu voi. Faceți să ajungă la cer rugăciunile voastre, căci molia dă să roadă firul cel de la voi la Mine, dar voi fiți vii cu rugăciunea și faceți să fie ea mare, tată, mare cât de la pământ la cer, ca să pot Eu prin ea, fiilor. Cel ce are lucrarea rugăciunii este ca Mine, blând și smerit cu inima, mare cu fapta credinței și curat cu viața și cu iubirea, căci iubirea Eu sunt, și ca Mine să fie cel ce Mă iubește, cel pe care Eu îl iubesc.

Iubiți pe Domnul, și El vă va iubi pe voi! Arătați unii altora că Mă iubiți, fiilor! Iubirea dintre voi să fiu Eu, Cel fără de păcat. Iubiți așa cum vă învăț Eu și nu învățați din voi iubirea, căci Eu sunt Domnul, iar voi să-Mi fiți fii și să Mă ascultați cu ascultare de fii. Amin.

Este scris de sfinți și de părinți despre cei ce ascultă, căci sunt fără de griji și sunt ocrotiți. O, aceștia sunt ocrotiți de însuși duhul ascultării, iar Eu am spus: «Fericiți sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și îl împlinesc pe el!». Aceasta înseamnă lucrarea ascultării și care îl ocrotește pe om sub ea împotriva a tot răul. Amin.

Te învăț, poporul Meu, în ziua aceasta odihna ascultării, tată. O, să nu înțelegi pripit această lucrare, măi fiule creștin. Să nu văd la tine nedumerire pentru lucrarea ascultării ca să Mă ispitești pentru ea, căci Eu, Domnul, te-am învățat toate și ți-am lăsat carte pentru toate, iar tu trebuie doar să te închini Mie prin ascultare de cuvântul Meu împlinit peste tine, ca să-ți fie bine ție în toată vremea și în toate, tată. Tu însă, după ce nu asculți de cuvântul Meu așa cum cere el și-ți faci rost de dureri, dai apoi să te lași greu pe cei din jurul tău, și nu e drept să faci așa, o, nu e drept, tată, ci e bine să porți cu răbdare crucea și e bine să te așezi înaintea Mea, căci puterea Mea e dumnezeiască, nu e omenească, tată, dar și tu să știi cum să te așezi frumos față în față cu Mine, în toată răbdarea și blândețea și sfiala sfântă, ca unul care nu M-ai ascultat, ca să te iert prin părerea ta de rău că nu M-ai ascultat frumos, și asta să-ți fie durerea: că nu M-ai ascultat, și nu să-ți fie ea durerea cea de la neascultare. Când Eu văd așa la tine, altfel iese totul, altfel este iubirea ta față de Mine și de puterea Mea, din care pot să iau și să-ți ajut, căci omul face multe greșeli și nu dă să-și caute vindecare pentru ele, iar dacă nu dă, ele se lasă greu apoi pe om, și trebuie să știe omul cum să se așeze înaintea Mea și cum să Mă înduioșeze prin căutarea lui spre Mine, prin ruga lui cea blândă pentru voia Mea cea bună pentru el.

O, poporul Meu, să nu-i fie omului dor de Dumnezeu numai când e îndurerat și necăjit, și să-i fie dor în toată vremea, și mai bine-i este lui să aibă rană după Mine prin dor, decât să aibă rană de la lipsa lui Dumnezeu din el când el dă să nu Mă asculte așa cum îl învăț Eu. Și te mai rog, poporul Meu, să-Mi mai asculți tu, tată, încă o rugăminte și să nu Mi-o uiți pentru împlinirea ei. Te-am povățuit și mereu te-am rugat să nu-Mi îngreuiezi mersul Meu de la cer la pământ și lucrarea cuvântului Meu, cu care Tatăl Mă trimite în vremea aceasta ca s-o aduc spre om. Te-am învățat, tată, să cauți după Mine, nu după cei ce-Mi sprijinesc lucrarea Mea cea de azi. O, să nu Mă superi neascultând așa, să nu pui sarcinile tale pe ei, să nu arunci pe ei durerile tale, căci ei au să-Mi poarte pe cele ce am Eu să le port cu ei. Îi îndemnam pe păstorii poporului Meu la începutul Meu cu cei mai mici de azi, cu care Mă sprijin acum pentru cuvântul Meu, și le spuneam lor să nu așeze sarcini pe spatele măgărușilor, ci să-Mi ocrotească ei, cumva, mersul Meu cel greu cu ei, căci poporul dădea să se lase greu, așa cum se învățase să facă încă de la începutul lucrării Mele cea de azi, și e păcat să facă el așa, și iată, mersul Meu cel greu trebuie ocrotit și-Mi trebuie ocrotitori. Când cineva bea apă dintr-un izvor nu trebuie să dea să strice și să îngreuieze cursul izvorului și puterea lui, ci trebuie să ia din apa lui și să se folosească și să meargă mai departe pe cale. O, învățați toți, toți, de prin toate cetățile, învățați să vă bizuiți pe Dumnezeu și pe ascultarea de Dumnezeu și de cuvântul Său, iar cele ce vă îngreuiază de la neascultare așezați-vă cu ele înaintea Mea și a sfinților ajutători, că nu e drept să vă îngreuiați unii pe alții și să lăsați cerul de sfinți, apărători din cer pentru voi, cei de pe pământ.

Te învăț, poporul Meu, lucrarea ascultării, tată. Această ascultare îți cer acum: să nu te lași greu pe mersul Meu, pe cei de la izvorul Meu de cuvânt, ci să Mi-i ocrotești pe ei de dureri, căci Eu am sarcină peste ei pentru tine și-ți port de grijă să ai hrană de cuvânt pe masă și să asculți de cuvântul Meu apoi. O, să nu îngreuiezi cu grijile tale mersul Meu cu cei de la izvor, ci să iei de la ei pe Domnul așa cum ți Se dă El, căci poporul acestei lucrări nu M-a ascultat așa, încă de la început nu M-a ascultat, ci a venit cu ale lui ca să se lase greu, fiindcă n-a venit să învețe el lucrarea sufletului său pentru Evanghelia Mea, iar dacă n-a învățat aceasta, s-a lăsat greu, și e păcat să facă omul așa cu Dumnezeu.

Fiecare să meargă cu cruce după Domnul și fiecare să caute să fie ocrotitor lucrului Meu cel de azi sau măcar să nu Mi-l îngreuieze, că prea mult văd cum dă creștinul să-și lase sarcina sa și durerea sa peste mersul Meu cel de azi, și e păcat aceasta. E bine să știe omul crucea sa și pe Dumnezeu și pe sfinții Lui cei grabnic ajutători pentru cei ce se ridică spre ascultare de Dumnezeu. E bine să nu uite omul pe Dumnezeu și calea între el și Dumnezeu, rugăciunea cea duioasă, cea care aduce pe Domnul ajutător grabnic, căci fiecare om are neputințele sufletului lui pentru puterea vieții și a purtării trupului, și văd pe pământ cum își distruge omul unul altuia puterea cea pentru viață, iar a fi creștin cu sufletul lui, e greu să înțeleagă omul această lucrare înăuntrul lui și în jurul lui.

Să înveți, poporul Meu, slava crucii și strălucirea ei, tată. Nu te supăra sub cruce. Ea e calea ta spre Mine și spre ascultare, fiule. Îi văd prea mult pe cei ce-Mi poartă mersul, îi văd doborâți de cei ce nu-și duc frumos crucea. Nu e bine să faceți așa cu ei, fiilor. O, nu alergați spre ei, căci Eu nu așa v-am povățuit să lucrați. Ei nu sunt făcători de minuni așa cum ați vrea voi pentru voi. Ei sunt pentru Mine puși deoparte ca să fac cu ei lucrarea Mea cea de la Tatăl dată s-o fac în zilele acestea, ca să curg prin ascultarea lor, să curg peste pământ Eu multul Meu cuvânt, pentru pocăință și pentru mântuire apoi peste om. Aș fi vrut să am popor tare cu mersul și viguros cu puterea, dar dau mulți să vină să se alăture pentru binele lor, nu pentru binele lui Dumnezeu, iar dacă vin așa nu știu aceștia să caute după Dumnezeu și de ce să-L caute.

O, poporul Meu, o, fiilor, fiilor, stau în mijlocul vostru cuvânt de Păstor, tată. Prețuiți-l și împliniți-l, așa cum Eu împlinesc cuvântul Tatălui Meu și Îl ascult pe El când Îmi dă de lucru, când Îmi dă lucrul Său să-l lucrez. Îndemnați-vă unul pe altul spre ascultare de cuvântul Meu, că iată ce mare har peste voi! Stau de vorbă cu voi ca să vă veghez viața și să vă îndemn să Mă ascultați. Vine ziua să vedeți tot ce vă strângeți prin ascultare, tată. Schimbați-vă din slavă în slavă prin ascultare de Dumnezeu, fiilor. Cei ce știu Scripturile și viața din ele și nu împlinesc așa, aceia nu-și strâng ca să aibă când Eu voi veni. O, mulțime de învățați, o mulțime de lume, mulțimi de oameni știu Scripturile și aud din ele, dar nu mișcă nici un pai pentru împlinirea lor peste ei și în ei și între ei, și se cred ei fiii lui Dumnezeu pe pământ. O, fiți cu mare veghe cum împliniți Scripturile și poruncile vieții și fericirile, fiilor, și dragostea, tată! Țineți din răsputeri la dragostea dintre voi, la frăția cea în numele Meu, așa cum Scripturile vă povățuiesc, căci unde nu este dragoste este ură, tată; unde nu este cuvânt dulce este cuvânt aspru și plin de trufie, fiilor; unde nu este sfințenie este păcat, tată, și unde nu este credință este cădere. O, învățați din Scripturi, ca să știți din ele cum a căzut omul din rai, și vegheați apoi cu Mine ceea ce el n-a vegheat! Totul este cu putință celui cu credință, dar și cu ascultare de Dumnezeu, fiilor. Omorâți-vă firea și obiceiurile ei și dați loc vieții cuvântului Meu în voi mereu, mereu, căci dacă nu mereu, mereu împliniți așa, găsește duhul rău portiță de intrare și vă aduce la asemănarea cu el de câte ori voi nu vegheați. O, sprijiniți-vă unul pe altul pentru calea sfințeniei, dar nu uitați că sfințenie nu e numai ceea ce ați da voi să înțelegeți că înseamnă ea în voi, căci ea trebuie împodobită apoi cu buna voastră purtare unul de la altul, purtare plină de umilință și de cuviință, tată, prin care să vă dați cinste unul altuia în chip neostenit, că altfel vă dați dispreț, iar disprețul poartă în el otrava îngâmfării, tată. O, nu dați să fiți unul mai mare sau mai tare decât celălalt în cuvânt sau în vedere, ci în fapte plăcute Mie să petreceți, căci dacă nu sunteți Mie plăcuți toți în toată vremea, sunteți vinovați unul pentru altul, tată, și nu vă puteți scutura de vină înaintea Mea, căci o pâine gustoasă Mie trebuie să fiți toți, laolaltă toți și mereu, măi fiilor. Fiți înțelepți pentru vremea postului, căci postul de bucate nu este nimic dacă nu sunteți frumoși cu duhul și cu sufletul înaintea Mea și unul înaintea celuilalt. E greu să postească omul post plăcut Mie. Cei ce se sfințeau pentru Mine se căzneau mult pentru vremea postului și se fereau cel mai mult să nu tulbure și să nu se tulbure cu duhul și cu sufletul, cu vorba și cu fapta, căci dragostea se hrănește cu greu în om și de la om la om. Duhul deșertăciunii stă de obicei pe limba omului și nu-i place lui alt loc mai bun, și de acolo începe să-l golească pe om de bogăția lui cea sfântă, și unul de la altul se ia această slăbiciune intrată în firea omului când omul nu învață din Scripturi statura cea pentru viață, dar voi, vegheați, tată, vegheați cu iubire unul peste altul și dați-vă unul altuia ajutor pentru plăcerea Mea în voi și între voi în toată vremea, că ușor mai cade omul din cele frumoase ale Mele de peste el, măi fiilor, iar Eu vreau să stau cu voi în toată vremea, tată, și să am loc să stau, și să-Mi faceți loc să stau și să fiu cu voi.

Iată, fiilor, de ce v-am așezat Eu pe voi în viață călugărească, tată, și în mâncare la fel. Nu mai au oamenii zile de post, nu mai au nici preoții, nici călugării, nu mai au. De la cel mai mare până la cel mai mic iubesc carnea pentru mâncare și toate cele ieșite din carnea de animal, tată. Am avut nevoie de ajutor pentru împlinirea Scripturilor cele de apoi și v-am cerut vouă să Mă ascultați cu post și cu rugăciune, tată, căci rugăciunea fără post nu are putere.

Binecuvântate să vă fie pacea și cuvântul, iubirea și duhul frăției, fiilor! Să ia poporul de peste tot lucrarea cea cu folos a postului: nerăutatea, mila și iertarea, pacea și bunăvoirea între frați, între Mine și poporul Meu, și vom merge așa, cu iubire, spre sărbătoarea învierii, fiilor. Amin, amin, amin.

O, poporul Meu cel cu merinde din cer pe masa ta, o, fiilor, feriți-vă de duhul mândriei cel de multe feluri, și vă veți putea feri de el dacă veți învăța de la Mine ce este el, ce face el și cât îl slăbește el pe om de Dumnezeu. Cel gol de Dumnezeu este cel în care nu Se vede Domnul cu fața Sa, cu strălucirea Sa cea binefăcătoare și ziditoare de om nou în cei ce-L au sărac și gol pe Domnul în ei.

Lucrați pe cele binecuvântate, fiilor, și cu ce măsură veți măsura, cu aceea vi se va măsura, dar lucrați ca Dumnezeu, o, fiilor! O, uitați-vă la fața Mea și căutați să fiți după chipul și asemănarea Mea, căci Eu M-am arătat între oameni când am coborât de la Tatăl pe pământ și M-am făcut om! Faceți milostenie cu cele ale Mele din voi și dați-Mi față în om, fiilor!

Fiului nu trebuie să-i fie greu cu ascultarea, ci trebuie să-i fie greu să nu asculte. Fiul care nu ascultă, face lucrare străină de tatăl său, de învățătorul, de ocrotitorul său, și apoi este smuls din casa tatălui său, din lucrarea lui. O, nu e bine să aibă fiul lucrare străină și neștiută de tatăl lui, de cel ce îl crește pe el. O, nu e bine să uite cel ce vine să se facă fiu al lui Dumnezeu prin cuvântul Meu cel de facere de fii, nu e bine să mai aibă el rădăcini vechi, ci e bine să se dea cu totul împărăției lui Dumnezeu și să fie om nou, ca să fie ferit de cele străine, care-l pot smulge iarăși din grădina Mea, din averea Mea cea pentru fii. Am spus răspicat acum două mii de ani pentru cei ce vor să-și împreuneze viața lor cu viața Mea și cu mersul Meu, și am spus așa: «Cine nu lasă pentru Mine tată și mamă, frați și surori, rude și prieteni, avuții și ranguri, nu poate să se facă fiul Meu, ucenicul Meu», ci rămâne unul ca acela pentru vremelnicie între fiii oamenilor, căci rădăcinile îl trag înapoi, și cad din Dumnezeu cei ce nu dau să se nască din nou cu totul și să nu mai moară apoi, să nu mai dea înapoi, să nu se mai uite înapoi, să nu mai guste din cele lăsate în urmă, căci Eu după ce am fost mort, am înviat și sunt Cel viu în vecii vecilor, precum este scris despre Mine în Scripturi.

Stau cu tine în cuvânt de învățătură de viață, poporul Meu, și te învăț viața de fiu, ascultarea, tată, mai mult decât până acum te învăț Eu aceasta. Ce lucrare de fiu mai poate fi lucrarea celui ce se face fiu al Meu de bună voie, și apoi el se dosește cu lucrarea sa ca și Adam în rai? Când cel ce vine să-Mi fie fiu nu învață întreg această taină, lucrarea de fiu, unul ca acela rămâne în sine și rodește din sine, și-Mi aduce durere și rușine și se face vinovat el însuși de mersul său cel fără de veghe, cel fără de îngerii lui Dumnezeu pe cale cu el. Părinții și frații și tot ce lasă cel ce vine să-Mi fie fiu, toate acestea sunt cursă din urmă pânditoare pentru cei ce se smulg din veacul acesta ca să fie ei apoi fii ai veacului ce va să fie. Pe toți cei care au venit să asculte de la masa cuvântului Meu, pe toți i-am învățat vreme de cincizeci de ani să nu-L trădeze pe Dumnezeu dacă vin să se facă fii ai veacului ce va să fie, născuți din cuvântul Meu, care se face mamă și tată, frați și surori pentru cei ce se nasc de sus prin el ca să-Mi fie Mie frați, copii ai Tatălui Dumnezeu așa cum Eu sunt și rămân pe veci.

O, poporul Meu, faci păcat mare dacă nu citești de la Dumnezeu tot cuvântul Său de peste tine mereu, mereu. Te țin de mânuță, tată, cu cuvântul Meu și Mă port cu tine blând, ca să nu-ți fie greu, dar tu nu știi ce mare e durerea Mea că nu pot să-ți fiu și doctor, fiule. N-am putut să le fiu și doctor cu cuvântul la cei care au fugit din casa Mea, din lucrarea Mea cea de azi, de M-au părăsit pe Mine pentru ei înșiși. O, n-am putut să-i vindec de cele ce vedeam în ei și care-i despărțeau de Mine pic cu pic, căci pe limba lor se vedea altceva decât cuvântul Meu și viața lui între frate și frate, între cei ce n-au mai voit să-Mi fie Mie frați. Vorbirea de rău între frate și frate împotriva altor frați se numește desfrânare, și nu-și strâng decât plată rea cei ce lucrează acest păcat. Cei ce se duc prin acest păcat de lângă Mine, sunt sub vină prin acest păcat, căci Eu am spus prin acest cuvânt la toți cei care au venit să-Mi fie fii, și așa le-am spus: «Dacă urechea ta aude de la fratele tău vorbire de rău și defăimare și dispreț pentru frați, este vinovată urechea ta», căci a se căina omul împotriva altuia este păcat, și numai cel nemulțumit face acest păcat, căci fiecare om își merită soarta sa, după cât Îl iubește sau nu-L iubește el pe Dumnezeu și răbdarea și iubirea pe calea vieții lui. Un fiu al lui Dumnezeu nu trebuie să facă păcatul de a fi nemulțumit sau tulburat sau neliniștit, căci dacă face așa, îi face și pe cei de lângă el să păcătuiască, și e păcat să se împartă în jur nemulțumirea din om, căci ea este lucrarea mândriei, lucrarea potrivnicului lui Dumnezeu și a fiilor lui Dumnezeu potrivnic.

O, te învăț să ai minte și să nu ți-o pierzi, ci să ți-o păstrezi, poporul Meu, iar lucrarea aceasta trebuie să-ți intre bine în fire, căci trebuie să lași loc numai lui Dumnezeu în mintea ta. O, se cunoaște când ești tu și când este Dumnezeu în mintea ta. Când ești tu, grăiești tu cu tine și ești tulburat, și ești unit cu omul în mintea ta pentru sau împotriva lui, sau chiar împotriva ta, dar când e Domnul în mintea ta, El lucrează în ea ca El, nu ca tine, nu ca omul, nu ca diavolul, tată. O, când vezi că nu e Domnul în mintea ta și că ești tu și că grăiești tu cu tine, nu sta, nu zăbovi așa, nu sta despărțit de Domnul, că e primejdie pentru Domnul în tine și e strâmtorare pentru El și e lovită de tine împărăția Lui înăuntrul tău. O, nu te ridica asupra lui Dumnezeu înăuntrul tău, ci lasă-te doar Lui casă și împărăție, căci împărăția Lui nu-și are tărâmul ei decât înăuntrul omului, și este cucerită de om acolo unde ea nu-și arată stăpânirea și rodul ei cel ceresc în om.

Am grăit cu adâncă durere cuvântul Meu din ziua aceasta. Numai Eu știu ce mare Mi-e durerea și ce multă. N-ar trebui să-i fie omului locul și timpul nicăieri pe pământ, decât sub crucea durerii Mele cea de la el, dar el Mi-o dă Mie s-o duc, și singur s-o duc, și e nedrept cu Mine când el face așa, iar pe Mine Mă doare pentru el, când văd câte lacrimi își agonisește pentru când va veni plata a toate câte a făcut el cu viața sa, cu mintea sa, cu statul sau cu nestatul lui cu Mine, cu odihna sau cu neodihna Mea în el, căci când omul stă el în el și grăiește el în el și cu el, Eu sunt dat în lături, Eu sufăr prigoană, și se cunoaște omul dacă stă el sau dacă stau Eu în el.

O, să nu te temi, să nu te temi de numele de argat, poporul Meu, căci în pilda Evangheliei de azi fiul cel rămas acasă lângă tatăl său nu stătea, nu se odihnea, ci argățea, nu stătea între perne, ci se jertfea cu totul pentru ascultarea de cuvântul tatălui său, așa cum Eu fac între Mine și Tatăl Meu, iar argații tatălui său învățau de la el cum să asculte și cum să lucreze lucrarea ascultării de stăpânul lor, căci aveau pildă de ascultare și de credincioșie în fața lor pe acest fiu, chiar dacă l-a durut pe el când i s-a părut că tatăl său n-a avut iubire pentru el ca aceea pe care i-a arătat-o fiului cel întors din risipire de viață, după ce și-a risipit-o pe ea între fiii oamenilor, unde, lovind foametea, a fost nevoit să se întoarcă și să cadă în genunchi pentru iertarea sa, pentru lipsa lui dinaintea tatălui său.

O, să mănânci cu dulce dor cuvântul Meu, hrana Mea cea pentru tine, poporul Meu, căci el înseamnă viață, tată, viață din cer în om. Dacă tu nu mănânci cu dor cuvântul Meu, el nu te crește, ci te scade, tată. Cine-l mănâncă dorindu-l cu dor, de acela se prinde creșterea și viața acestui cuvânt, iar cine-l lasă pe masă, acela se face vinovat, acela scade, iar vina, aceasta înseamnă. O, nu te supăra pe Mine dacă-ți spun aceasta, ci pe tine să te superi dacă nu te crește cuvântul Meu, dacă nu crește el mare în tine, mare cât este el, căci vai celui ce face mic în el și peste el cuvântul Meu și împlinirea lui! Uită-te la cei cu acest vai peste ei, și-Mi vei da dreptate, tată, și vei vedea cu amândoi ochii tăi că Eu, Domnul, sunt spre căderea și spre ridicarea multora și ca semn de tăgadă sunt, așa cum a fost proorocia rostită peste Mine de bătrânul Simeon, care M-a luat în brațe, binecuvântând pe Dumnezeu și căruia Duhul Sfânt i-a vestit că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Unsul Domnului.

Eu, Domnul, grăiesc cu tine în ziua aceasta cuvânt de trezire, fiule poporul Meu. Nu-ți grăiesc mult, dar grăiesc cu folos, tată, și-ți spun: teme-te de Dumnezeu și fii drept față de cuvântul Duhului Sfânt, așa cum a fost bătrânul Simeon, care atât de mult, atât de lung timp a așteptat mângâierea nădăjduită de el, să-L ia pe Fiul lui Dumnezeu în brațe și să-L numească mântuire în fața tuturor popoarelor și lumină spre descoperirea lor și slavă pentru poporul credincios, și apoi a spus acest prooroc: «Acesta este pus spre ridicarea și spre căderea multora din Israel și ca semn care va stârni împotriviri, și gândurile din multe inimi se vor descoperi».

O, teme-te de Dumnezeu, poporul Meu, și fii drept față de cuvântul Meu, tată. Teme-te de Dumnezeu pentru fiecare clipă a vieții tale, ca să fii plin de Duhul Sfânt, de mântuire să fii plin, căci cine se teme de Dumnezeu veghează ca să nu cadă, ca să nu-l prindă duhul deșertăciunii, duhul păcatului, duhul care-l scoate pe om din Dumnezeu și pe Dumnezeu din om, duhul care doarme față de duhul vieții. O, aveți grijă mare cum vă hrăniți cu mierea cuvântului Meu, aveți grijă să vă hrăniți cu el, tată, căci și aceasta trebuie să fie o mare grijă, că trebuie și Eu să Mă hrănesc odată cu voi după ce fac hrana ce o pun pe masă înaintea voastră, și trebuie să mâncăm împreună și să ne bucurăm împreună, căci dacă singuri mâncați, vă învățați doar să mâncați, dar nu să vă și bucurați, nu să și creșteți. Această învățătură a Mea peste voi în ziua aceasta, s-o ia bine în urechi și apoi în inimă cei ce li se împarte din ea, cei care cer să li se împartă hrană de pe masa Mea cu voi și cărora Eu le spun așa:

O, mâncați cu folos, voi, cei care cereți ca să aveți, voi, cei care bateți ca să vi se deschidă și să vi se dea de la Dumnezeu! Mâncați, tată, și să nu lăsați să curgă pe jos din hrană, că este binecuvântată ca să fie mâncată, nu ca să cadă pe jos, nu ca să nu împliniți în voi și peste voi fructul și dulceața cuvântului Meu, care este viață și lumină și mântuire oamenilor,

O, poporul Meu, să știe, tată, cei ce iau de la tine cuvântul Meu spre creșterea lor, să știe ei cum să se poarte față de acest cuvânt, căci dacă ei nu-l împlinesc pe el, nu cresc prin el, nu rodesc în Mine aceștia rodul lor ca să aibă la Mine, și pe veci să aibă. O, ai grijă, fiule, cum mănânci și cum împarți cuvântul Meu când mănânci. Ai grijă, tată, unde intră el când îl mănânci, și veghează ca să-l mănânci și ca să rămână el înăuntrul tău, căci pântecele cel pentru el este ființa ta cea dinăuntru, este inima și cugetul și sufletul tău, și toate acestea au casă în trupul tău, care trebuie să se supună. O, poartă-te cu sfială la masă când Eu, Domnul, pun pe masă cuvânt, și să se cunoască această frumusețe a firii duhului tău când stau Eu cu tine la masă cuvânt, și apoi ziua toată și noaptea toată să stai în primenire de viață, că asta lucrează cuvântul Meu peste om. Am înaintea ta așezați pe cei ce-ți călăuzesc îndeaproape pașii, pe cei ce Mă aduc pe masă înaintea ta cuvânt. Ai grijă să nu întristezi duhul lor. Când ei rostesc peste tine cuvânt pentru vegherea vieții tale și pentru Mine în tine, tu ascultă, fiule, că dacă nu asculți scazi cu ascultarea și-ți pierzi temerea de Dumnezeu, pic cu pic o pierzi, și nu mai simți c-o pierzi, că-ți pierzi sfiala și te înveți cu boala neascultării de Dumnezeu și nu mai simți că ești bolnăvior, și zici că ești sănătos și zici că poți și că faci și că ești. O, ai grijă, fiule, de cuvântul rostit peste tine de la locul lui, așa cum Eu am așezat în mijlocul tău așezare bună, căci este spre căderea sau spre ridicarea ta cuvântul Meu, așa cum tu vrei să-l lucrezi. O, să nu stârnească el împotriviri înăuntrul tău, între frate și frate, între tine și Mine, ci să zidească el duhul frăției, duhul dragostei de Dumnezeu, duhul care-L crește pe Dumnezeu între cei ce se fac frații Mei, și unul cu altul frați pentru Mine, pentru dragostea lor de Dumnezeu, că de mult ajutor am nevoie de la tine când Eu Îmi port cu greu crucea venirii Mele între cer și pământ, între Tatăl și om.

Nu stau mult cu tine în cuvânt în ziua aceasta, dar îți dau îndemn sfânt. Cu multă pace între Mine și tine, între frate și frate, cu multă pace și liniște să fii și să stai la masa cuvântului Meu când Eu vin să stau cu tine la masă și să așez pe ea ca să ai. O, ai grijă, scumpa Mea biserică, învață din Scripturi, tată, învață bine lucrarea bisericii, și altfel să n-o lucrezi pe ea, că este bine așezată de Mine și de sfinți lucrarea care trebuie să se vadă lucrând în biserica Mea. Vreau, tată, să Mă bucur Eu mai întâi de lucrarea cea din mijlocul tău, scumpa Mea biserică, și numai apoi să te bucuri tu, și să nu te bucuri singură și să nu-ți iei singură bucuria, ci Eu să ți-o dau, după ce o iau de la tine când ea Îmi place în mijlocul tău cum este. Lucrarea harului are multă iubire și multă smerenie în lucrarea ei, și se vede cât are, se vede prin rodul care este și care rămâne, tată. O, Eu, Domnul, știu credința ta, căci prin credință stai tu cu Mine, dar și dragostea ei să se vadă, și să mărturisească ea credința ta, o, biserica Mea cea de azi, în care Eu stau cuvânt la masă cu tine, tată. Eu sunt în mijlocul tău trup și cuvânt, sunt în chip desăvârșit pe masa ta. Nu tot așa sunt cu cei ce-și zic în lume biserică a Mea. Aceia nu Mă iubesc, aceia fac altceva, își fac slavă lor ca să aibă slavă, iar cine n-are pe Domnul se cunoaște că nu-L are, se cunoaște după faptă, după viață, tată.

O, vreau să Mă bucur de lucrarea Mea din mijlocul tău, de pe masa Mea cu tine, poporul Meu. Harul este lucrarea ascultării și rodul acestei lucrări, iar între apă și vin este deosebire, tată. Harul este cel ce lucrează ascultând de lucrarea lui, de lucrarea bisericii. Vreau să Mă bucur în mijlocul tău, o biserica Mea. Ai nume mare, nume măreț, tată. Făptura ta așa să arate, ca și numele măreț pe care ți l-a dat harul Meu, căci tu ești mică, ești popor plăpând, dar îți este de ajuns harul Meu. O, ce frumos îți grăiesc, ce frumos, cu cât har!

Har, har peste tine, poporul Meu, și cu el să Mă bucuri, și din el să iau Eu și să dau la sfinți și la îngeri, ca să-i mângâi Eu pe ei de la tine și ca să vină apoi peste tine lucrarea aceasta, iubirea aceasta, lucrarea mângâierii și harul ei și rodul ei cu tine, poporul Meu!

Laudă-L pe Domnul, Sioane mic, și spune tu spre mărturia Lui: Aceasta am dorit de la Domnul și aceasta voi căuta, să locuiesc în casa Domnului, în biserica Lui, ca să văd frumusețea Domnului și să cercetez locașul Lui, căci El m-a acoperit în locul cel ascuns al cortului Lui. Amin.

O, iată ce departe este omul de Dumnezeu! Ce mare iubire am Eu și ce mică o are omul față de Dumnezeu și față de om! O, popor păstorit, hai, tată, să învățăm, și să învețe de la noi mulți apoi cum să-L iubim pe Dumnezeu, cum să învățăm de la El iubirea! Toate suferințele oamenilor vin peste ei fiindcă ei nu știu să lucreze iubirea și fructul ei, fiilor. Pomul fără de roade nu aduce folos, decât doar să umbrească uneori pe câte un drumeț doborât de arșița soarelui. Rodul pomului însă înseamnă altfel de bine dăruit de pom, căci rodul este binecuvântarea, măi fiilor, este iubirea care poate fi gustată spre mărturisirea ei, spre hrana celor flămânzi și spre înviorarea sufletului și a trupului în care sufletul stă.

Cu mare bucurie te povățuiesc Eu spre înțelepțirea ta cea de la Mine, popor păstorit de Duhul Meu, și iată, îți amintesc ție unde trebuie să strângi iubirea ta, unde trebuie să tragă ea ca să nu se piardă ea și ca s-o ai de avere pe veci, tată. Ființa ta cea dinăuntrul Meu este inima, sufletul și cugetul tău tot, toate acestea cu totul. Dacă ființa ta nu e toată în Mine, tu rătăcești din Dumnezeu și-ți risipești iubirea în lături, și ea se pierde, se scurge din tine peste tot și ajungi să calci pe ea și să nu știi aceasta, să nu știi ce risipești pe jos în calea trecătorilor. Am spus omului: «Să iubești, omule, pe Dumnezeu din toată inima ta, din tot sufletul tău și din tot cugetul tău, și din această iubire să înveți apoi să iubești ca pe tine însuți pe cel aproape ție», dar nu cu măsura cu care-L iubești pe Dumnezeu, ci cu măsura faptei dumnezeiești, adică să-l deprinzi și pe aproapele tău să facă și el ca tine, să-L iubească și el pe Domnul atât cât Îl iubești tu.

Iată, taină nouă îți despecetluiesc în ziua aceasta de învățătură, Eu, Păstorul tău și Învățătorul tău, căci dau acum să te învăț să înțelegi lucrarea iubirii de Dumnezeu și de tine însuți și de aproapele tău, fiule. Dacă voiești să înveți să te iubești pe tine însuți, nu poți mai bine face aceasta decât să-ți aduni în Dumnezeu toată ființa cea dinăuntrul tău, și din toată câtă este ea să-L iubești pe Dumnezeu, ca să nu-ți mai rămână pe afară de El din ea, și așa te înveți tu cu totul să te iubești pe tine însuți, strângându-te cu totul în Dumnezeu, în casa ta cea de sus, în care tu să trăiești, și să fii ca un fiu al casei acesteia, și apoi acolo stând, să-l înveți și pe aproapele tău să te urmeze, să stea și el în Dumnezeu atât cât stai tu, cu tot întregul tău.

Miros de bună mireasmă se face cel ce-L iubește pe Dumnezeu cu toată ființa lui, cu toată, iar vântul Duhului Sfânt când trece ia acest miros și-l împrăștie în părți și bucură pe cei înmiresmați de el și zic aceia: „O, ce frumos, ce mireasmă!“, iar ființa lor se schimbă, se umple atunci de dor învietor și tânjește după aluatul acestei iubiri, care naște rod apoi, naște fii iubirea când ea vine din om și se odihnește în Mine, împrăștiind din ea mireasma ei.

O, poporul Meu cel păstorit de duhul gurii Mele, hai, tată, să învățăm, și să învețe mulți de la noi cum să-L iubească pe Dumnezeu și cum să învețe de la El iubirea! Vin și iar vin peste oameni suferințe fel de fel, fiindcă ei nu știu să lucreze iubirea și să și-o strângă pe ea ca rod în cer ca să le fie lor bine pe pământ și apoi în cer. Nu trebuie să piară iubirea! Ea trebuie strânsă pic cu pic în Dumnezeu, acolo unde este locașul ei. Nu trebuie risipită ea în lături, ca nu cumva să ajungă ea sub picioarele trecătorilor. Am grăit ție cuvinte puține în ziua aceasta, dar mari, fiule. Cine vrea să aibă iubire, să și-o strângă în Dumnezeu, și tot așa să-l povățuiască și pe aproapele său să facă, ca nu cumva împărțindu-se din ea, să ajungă ea la Domnul știrbită, căci Eu am spus omului: «Cu toată ființa cea dinăuntrul tău să-L iubești pe Dumnezeu, omule!», căci Domnul nu Se lasă înșelat în iubire.

O, să nu rămână pe afară ceva din iubirea inimii celui ce-L iubește pe Dumnezeu, ci toată în Domnul să stea și să fie și să se dea! E omul plin de suferință fiindcă nu are el iubirea lui în Dumnezeu. O, să nu-ți fie vinovată iubirea, poporul Meu! Nu, tată, ci să înveți să-ți fie toată în Mine! La fel și pe aproapele tău să-l deprinzi să facă, ca să se cheme că-l iubești pe el ca și pe tine înaintea Mea, să-i faci și lui binele pe care ți-l faci ție când tu îți strângi în Mine iubirea ta toată. Amin.

O, e greu urcușul spre cer, e greu la toți oamenii, fiindcă ei nu știu calea. Calea este iubirea, iubirea de Dumnezeu, toată pentru El ea. Numai ea nu obosește în vreme de urcuș, numai ea nu se teme în vreme de cumpănă. Ea înseamnă Dumnezeu. Amin.

Îmi întăresc porțile ca să-Mi deschid și ca să intru în carte cu Botezătorul Meu Ioan, că are el dorire cerească și voiește să grăiască ție despre duhul umilinței, despre duhul răbdării sfinților, poporul Meu, căci omul se simte nedreptățit, nemulțumit, și se simte mare și are pretenții și uită, bietul de el, că nu e mai mare ca sfinții pe care-i am lângă Mine în cer pentru viața lor cea Mie trăită pe pământ. O, nu poate fi omul mai mare și mai de preț ca Ioan, Botezătorul Meu, sfântul pustnic pe care cerul l-a crescut de la pruncie și până la arătarea lui la Iordan, și nu l-a crescut cineva de pe pământ, și nu l-a îngrijit nimeni, decât cerul și locuitorii lui.

O, sărbătoare pentru tine au așezat sfinții și părinții bisericii lângă praznicul de Bobotează, o, botezătorule al Meu. Hai, dar, să punem masă de cuvânt, că dorirea ta acum este să dai poporului Meu și la tot omul care ia de la această masă, să dai îndemnul spre umilință și spre învățătură mare pentru duh de umilință a omului înaintea Mea. Binecuvântată să-ți fie jertfa ta de iubire învățătorească peste fiii cuvântului Meu de azi și peste cei ce primesc de la ei sau își iau din prăvălie hrană de suflet și de duh de pe masa Mea de cuvânt cu poporul Meu de azi și cu sfinții din cer, masa învățăturii, masa mângâierii. Amin.

— O, blândule Mieluț și bunule Învățător peste fii, nu este om care să merite mângâiere, căci păcatele lui sunt multe și mari peste durerea Ta cea de la pierderea omului din rai prin neascultarea lui de Tine, dar merită durerea mângâiere, o, Doamne. Singura mângâiere nemincinoasă este cea care vine din cer, fie peste bucuria omului, fie peste durerea lui. Cea pentru bucurie este cea care împărtășește bucuria cu bucurie, iar mângâierea cea pentru durere este cea care împarte nădejde și puteri sfinte din cer peste om.

O, mă frâng de durere în cer și pe pământ când mă uit la om cum își dorește și-și caută mângâiere, simțindu-se el nedreptățit. E căzută prea jos înțelepciunea omului, Doamne. O, cum de nu înțelege el cât de multe dureri îi trebuie lui ca să nu-și piardă înțelepciunea, ci, din contra, să și-o îmbogățească prin dureri, căci de la bucurii nu învață omul decât depărtarea de Dumnezeu și neveghea cea pentru viață, bietul de el? Aceasta voiesc să grăiesc eu poporului Tău în ziua mea de sobor între sfinți și să dea el apoi la mulți ceea ce eu cobor azi în chip de dar sfânt la cei ce iubesc cerul pe pământ.

Pe pământ sunt oameni și oameni, dar mare păcat face omul când se simte nedreptățit și nemulțumit, Doamne. O, mare este peste om acest păcat neiertător de Dumnezeu în om, căci unde bate săgeata acestui păcat dacă nu asupra lui Dumnezeu, pe Care omul Îl tot știe dator lui ca să-l ajute în toate și ca să-i dea lui prin multe cărări de la Domnul spre el?

E zi de învățătură înaintemergătoare pentru înțelepciunea cea din cer, ca să lucreze ea peste fiii neascultării, o, Bunule și milosule Doamne, dar mila Ta lucrează pentru mântuirea omului, iar a lui milă lucrează rău de tot și împotriva mântuirii lui și a semenilor lui. L-aș întreba pe om, cine m-a mângâiat pe mine de la vremea prunciei și până la vremea arătării mele la Iordan, când abia trecusem de treizeci de ani ai vieții mele cea după trup? O, cine m-a alăptat pe mine, cine m-a îmbăiat, cine m-a hrănit, cine mi-a făcut hăinuțe ca să iau pe mine? L-aș întreba pe om cine mi-a dat mie mângâiere, orfan cum eram de tot ajutorul și mângâierea și paza? A fost Dumnezeu nemilos cu mine de mi-a făcut parte de așa viață pe pământ?

O, Doamne, văd la oameni milă unul pentru altul. Merită ei atât de mult ceea ce eu n-am avut parte să am pe pământ? Se vaită oamenii de lipsuri, de nefericire, de singurătate, de neajutorare, în timp ce ei au mâini și picioare și multe, multe la îndemână pe pământ. O, dacă Tu i-ai dat lui Adam pentru ajutor femeia, l-a ajutat ea la ceva bun decât la mângâierea cea plină de păcat?

Eu, botezătorul Ioan, prooroc mare ridicat pe pământ după planul Domnului, grăiesc acum, după două mii de ani de la arătarea la Iordan a Domnului și a mea, grăiesc omului nemulțumit de soarta lui și îl întreb: înaintea cui aduci tu nemulțumirea ta, omule nemulțumit? Cine-ți este dator de ești nemulțumit? O, cine ești tu, nemulțumitule om? Iată ce-ți spun: eu am fost mare înaintea Domnului și numai înaintea Lui și pentru El am fost și am lucrat, și eu n-am gustat din păcatul nemulțumirii de viață.

Am auzit în ziua ce a trecut a Bobotezei, am auzit cuvânt mare ieșit prin porți cum că omul nu ar fi să-și cârmuiască singur viața. O, e om fără Dumnezeu unul ca acela și e mai căzut decât orice om de rând care se bagă sub un stăpân ca să-i dea de lucru, ca să-l stăpânească pentru supunere și să aibă grijă de costul cel pământesc al îngrijirii vieții lui. Nici închinătorii la idoli nu pot sta fără cineva peste viața lor, și se scoală ei și-și fac un idol și îl pun peste ei stăpân. Iată, cel ce-și cârmuiește singur viața este nebun și nu are stăpân din pricina nebuniei lui. Cine vrea fără Dumnezeu pe pământ, așa lucrează unul ca acela.

O, înțelepțește-te bine și tot mai bine, popor creștin. Ia de la fiii cuvântului ceresc înțelepciune pentru viață, căci dacă viața nu are înțelepciune în om pentru ea, își pierde omul viața. Cel ce calcă peste cuvântul lui Dumnezeu ca să nu-l împlinească pe el, își calcă omul peste viața sa și o strivește din mers pic cu pic. O, feriți-vă de cei ce-și ucid viața și pe Domnul din viața lor prin nesupunere și prin neascultare de un stăpân, ca nu cumva să vă vatăme aceștia și pe voi. Iată înțelepciune de viață de la Ioan botezătorul și proorocul Domnului, care vă trezește acum înțelepciunea ca să v-o umple pe ea cu cea de sus!

O, Doamne, Stăpânule al meu, spune-le Tu la oameni pe cele de sus pentru ei pe pământ. Spune-le de mine și de Tine, căci Tu ai spus că cine-și iubește viața, acela și-o va pierde, iar cel ce și-o disprețuiește, acela o va câștiga pe ea de la Tine, Doamne. O, spune-le Tu oamenilor că ai fost Dumnezeu pe pământ cu ei în vremea trupului Tău văzut, și n-ai avut ce au ei, și ai fost sărman și prigonit și vrăjmășit între oameni. Întreabă-i pe ei, sunt ei mai mult ca Tine, mai mari și mai meritoși ca Tine de tot doresc ei lor atâta bine pe pământ? Dar în cer ce-și strâng ei ca să aibă și ca să găsească după ce-și vor sfârși mersul pe pământ? O, cu binele pe care și-l vor ei pe pământ nu-și strâng nimic, nimic în cer, dar oamenii nu gândesc la viața lor cea din cer, la cea de după viața lor de pe pământ, și de aceea nu au ei fericirea împlinită și împăcată. O, Tu ai cuvinte mari și despre Tine și despre mine. Spune-le Tu oamenilor despre noi, Stăpâne al meu, și al celor ce-L vor pe Stăpânul Dumnezeu peste viața lor, așa cum eu am voit, și am avut! Îți dau rugămintea să grăiești oamenilor în ziua mea de serbare despre mine, despre viața mea pe pământ, o, Doamne. Amin.

— Da, Botezătorule al Meu, dar nu voiesc să fie spre judecata lor viața ta pe pământ față în față cu viața lor, ci voiesc să fie învățătură cerească pentru ei grăirea Mea despre viața Mea și a ta, despre ascultarea și supunerea ta și a Mea, despre puterea Mea și a ta înaintea Tatălui și înaintea oamenilor. Amin.

O, poporul Meu, să nu cauți, tată, mângâiere, ci să cauți înțelepciunea vieții pentru viața ta, căci viața este lumina oamenilor când ea trăiește adevărat în om între oamenii care nu înțeleg ce au de făcut cu viața lor pe pământ.

O, poporul Meu, să iubești, tată, cerul, să-l iubești pe pământ, ca să fie precum în cer pe pământ. O, ce mare cuvânt îți spun, dar mare este și lucrarea Mea cu tine și mari sunt toate câte Eu așez pe pământ prin cuvânt, ca să se împlinească apoi!

Se binecuvintează credința și dragostea ta, popor venit la izvor, și se sfințesc ele cu această putere de cuvânt, cu Duhul Sfânt Mângâietorul, fiule! O, botează-ți, tată, credința și dragostea ta în râul cuvântului Meu, ca să prindă ele viață și față în ființa ta! O, lasă-te spre înnoire de botez, că nouă mereu trebuie să-ți fie credința și fapta ei! Puterea ta este credința, tată, și este ea puterea Mea în tine apoi, că iată, prin credință avem de așezat și de lucrat nașterea din nou a lumii, măi fiule. Cel fără de credință în el pentru Mine nu este unul ca acela, căci tot cel ce este prin credință este. Dau glas peste tine și te rog, înmulțește în tine credința, fiule, iar ea va înmulți dragostea ta și faptele acestora, ale credinței și ale dragostei, ca rodul dragostei tale să strălucească înaintea ta și înaintea Mea și să învețe din ea cei ce se uită la tine, căci tu ai de împărțit cerul pe pământ peste tine și peste oameni, tată.

Stau cu praznic de Bobotează în mijlocul tău, popor cu dor în piept pentru venirea ta la izvorul Meu de cuvânt, izvor de Bobotează, fiule. Îți dau, tată, harul Duhului Sfânt Mângâietorul. Harul este lucrare mare, și trebuie să înveți de la învățător să-l ai și să-l lucrezi, înmulțindu-ți prin el credința și roadele ei toate, ca Ioan Botezătorul, în care a lucrat harul Meu. E vreme de har, și e cerul în așteptare ca să vadă harul lucrând pe pământ și născând fii pentru cer, cu împărăția Mea strălucind în ei și care să ia fața oamenilor, ca să vadă ei și să-și boteze apoi fața și viața în apa râului Meu de cuvânt, care naște din nou omul, naștere de sus aducând el pentru om.

O, trebuie veghe mare, pentru ca să vă facă Duhul Sfânt lucrători, fiilor hrăniți cu Duhul Sfânt Mângâietorul. Trebuie apoi să se nască ucenici din ucenici, măi fiilor, căci cei fără de rod nu au plată, tată, fiindcă plata este rodul, este nașterea de sus a omului, naștere prin credință, prin apă și prin Duhul Sfânt.

Har, har peste voi, cei adunați pe calea dorului de Dumnezeu și aduși de dor la izvor! O, nu toți sunteți la fel de frumoși, la fel de scumpi, la fel de dulci, la fel de plăcuți lui Dumnezeu. Unii din voi nu știu să se vindece de rău, și răul îi îmbolnăvește și îi urâțește înaintea Mea și a îngerilor Mei. Alții din voi sunt pe căi încurcate și plini de praf necurățat de pe ei. Alții din voi au cu voie și fără de voie iubire de sine, pretenție de sine și multă facere rea peste ei dacă nu știu ei să lucreze în toată vremea și peste toată lucrarea lor cuvântul Meu peste ei împlinit. Eu însă vă cuprind pe toți acum, în zi de Bobotează, și vă fac datori pe unii din voi, iar pe alții din voi îi umplu de mai mult har, de mai multă iubire, de mai multă sfințenie, căci harul este iubire mare, lucrare mare de iubire, fiilor, lucrare de ascultare de Dumnezeu și de sfințenie prin ascultare. Amin.

O, har, har peste voi! Faceți-vă sălaș și odihnă a harului Meu cel pentru fii, și dacă nu puteți prin jertfă și prin nevoință, faceți-vă sălaș al umilinței de duh, căci umilința de duh se face sălaș al Meu în om și-Mi mângâie durerea Mea și-Mi mângâie odihna, o, fiilor. Amin, amin, amin.