Noe. Pământul renăscut din ape

Am vorbit prin Noe. Când veneau norii pe cer, strigau: „Noe, primeşte-mă şi pe mine!“, dar uşa era încuiată pe dinafară. Am vorbit prin Lot şi am spus să se pocăiască lumea, dar nu s-a pocăit. Acum s-a schimbat viaţa creştină, cu desfrâul. Toată lumea ştie că vine focul, dar nu se teme de el, şi îl ţine în gură.

... Fiilor, aceste cuvinte sunt sfinte. Nu le vorbeşte mama sau tata, ci le vorbeşte Dumnezeu, şi le vorbeşte ca lui Noe, că strigau la uşa sa închisă neamurile, surorile, unchii: „Noe, dă drumul!“. Strigau toţi prietenii lui Noe, şi Noe plângea şi nu putea să le mai deschidă şi plângea mereu de moartea lor. Aşa şi acum, va veni la fel, aidoma. Stă scris acest cuvânt.

Ca în timpul lui Noe. Atunci erau patru familii, dar acum nu se ştie câte sunt.

Cu mulţi dintre voi se va întâmpla ca şi cu femeia lui Lot când voia să fie la Mine cu tot neamul ei, dar nu putea merge cu Mine că nu făcea voia Mea. Şi dacă ţii la neam, rămâi cu neamul, ca femeia lui Lot. Şi Noe avea neamuri, şi strigau la Noe: „Noe, dă-ne drumul!“, şi nu i-a primit, căci cheia era la Mine.

... De ce nu eşti şi tu ca Noe? căci oricâţi au venit la el şi l-au oprit să nu mai lucreze, el nu s-a oprit şi a lucrat mereu. De ce nu vrei să fii în legătură bună cu Mine? De ce porţi brăţara lumii acesteia? Adică de ce porţi necredinţa?

... Astăzi este vremea lui Lot când propovăduia cuvântul şi nu-l auzea nimeni. Astăzi este vremea Sodomei şi Gomorei când omul lui Dumnezeu propovăduia cuvântul Său şi poporul nu-l asculta, şi aranja masa pentru sodomie şi curvie. Astăzi e vremea şi a lui Noe, că el lucra, şi lumea râdea de el şi juca. Astăzi este vremea şi a potopului.

... Domnul nu face deosebire după făptură, ci după fapte. Deosebiţi păcatul, că prin păcat i-a deosebit Dumnezeu pe fiii lui Noe când l-a blestemat pe cel ce a râs de goliciunea tatălui său. Ce a făcut Dumnezeu, a făcut, dar tu nu ai voie să deosebeşti pe cineva după făptură, ci numai după păcat.

Dumnezeu de multe ori a curăţit acest pământ şi îl va mai curăţi o dată.

... Ţine minte, creştine, că în timpul potopului Dumnezeu a suit în corabie din toate câte ceva, ca să nu se stingă neamul. Nu se vorbeşte de animale, ci de sămânţa omenească. Cine a rămas din potop? Cel credincios. Dumnezeu numai a lucrat, a lucrat, a lucrat.

Ce zici când vei vedea şi pe călău că va zice: „Scapă-mă şi pe mine!“? Dar tu ce faci? Îl primeşti în casa ta? Domnul nu mai este atunci ca să-ţi spună. Dar tu ce faci? Noe nu a băgat pe nimeni în corabia sa. Dacă-l vei băga în casă, ţi se va dărâma casa.

Veniţi-vă în fire, că aşa îi spuneam şi lui Noe: „Noe, fă aşa, şi fă aşa“, şi Noe lucra după porunca Mea, iar când a venit urgia, nici sora sa şi nici neam de al său şi nimeni nu a putut să fie primit. Şi nu mai ziceau cum ziseseră până atunci: „Noe e nebun!“. Acum nu vrei să asculţi şi nu vrei să te porţi după portul creştinilor.

Dar strig: opriţi-vă de la păcat! Strig şi Mă uit cum se uita Noe din corabie, şi Mă uit pe pământ să văd, mai e mult ca să aduc la sfârşit toate câte sunt scrise în carte?

... Acest acoperământ al meu, unde v-am lăsat eu, este şi va fi ca un obiect sfânt în care Şi-a făcut Domnul lucrarea, şi vă va fi de mare folos, aşa cum i-a fost lui Noe corabia, dacă veţi lucra după voia lui Dumnezeu.

... Şi lui Noe înainte de potop i-am cerut să fie curat, el şi toată casa lui. A văzut Noe potopul? A văzut Lot ce a ars unde a fost el? Nici tu nu vei vedea dacă asculţi ce-ţi cere Domnul.

... Am venit acum, mai înainte de spălarea pământului, cum am venit şi înaintea potopului când l-am găsit numai pe Noe şi l-am băgat în corabie şi a plutit pe deasupra. Am venit şi acum cum am venit şi înaintea focului când am trimis doi îngeri de l-au scos pe Lot. Şi acum iarăşi am venit, să vă scot şi pe voi. Dar nu oblig pe nimeni.

Noe când l-am băgat în corabie, n-a văzut potopul. Şi cu voi tot aşa fac.

Fiii lui Noe nu numai că au stat curaţi, dar au şi avut soţii aceştia, şi erau ca fraţii şi erau ca îngerii şi de aceea au rămas vii şi au intrat în barca salvării.

E vremea harului, tată. Aprinde-ţi inima cu harul vremii de acum, căci Noe, după ce şi-a sfârşit lucrarea ce i-am dat-o, a mai lăsat şapte zile de har pentru cei ce ar fi voit să fie ai Domnului şi ai biruinţei, şi nimeni din ei n-a crezut ca să scape prin credinţă şi să fie viu.

Noe n-a învăţat de la om credinţa. El era patriarh, dar nu l-a făcut omul patriarh; credinţa lui l-a făcut slujitor al cerului, şi Eu l-am îmbrăcat cu cerul pe Noe, şi cerul l-a avut în sânul lui şi l-a purtat pe ape, şi am luat-o iar de la început cu omul, am luat-o prin Noe cel credincios.

Să ai, Israele, credinţă în lucrarea cuvântului Meu, aşa cum a fost Noe, care a scăpat prin credinţa lui, că la potop Eu am deschis izvoarele adâncului şi jgheaburile cerului, dar pe Noe, care era la mijloc, l-am păzit nevătămat. Am deschis izvoarele adâncului, măi fiilor, şi la aceasta am adăugat izvoarele cele de deasupra tăriei, şi s-au unit de jos şi de sus, şi am prins pe om la mijloc, dar pe cel credincios l-am avut în sânul cuvântului Meu, cuvânt prin care Noe şi-a întocmit barca de salvare.

Eu pe vremea potopului am avut mare milă de lumea cea fără de Dumnezeu, şi tot aşa voi avea şi acum, dar tu să nu te sperii, Israele. Eu la potop am lucrat lucrarea milei, chiar dacă s-a numit mânie, căci apa este mare taină, tată. I-am făcut pe oameni să Mă vadă şi să Mă strige cu disperare. Le-am luat dreptul de la desfrânare şi de la rătăcire şi i-am trezit cu mânie, şi i-am ţinut treji apoi, până în ceasul când i-am acoperit cu apă. Şi în clipa când ei strigau cu disperare la cer, Eu am slobozit botez ceresc peste ei şi i-am luat apoi din ale lor, că mare este taina apei, şi voi trebuie să fiţi mereu curaţi, tată. Scris este: «Cine nu se naşte din cer, de sus, nu poate intra în împărăţia cerurilor. Cine nu se naşte din apă şi din Duh, nu poate moşteni împărăţia Mea».

Noe plăsmuia în gândul lui să mănânce carne, să bea vin, iar Eu i-am încuviinţat aşa cum a voit el, şi cu mare smerenie am adăugat şi voia Mea lângă voia lui, că aşa i-am spus: «Mănâncă tot ce se mişcă şi ce trăieşte, precum v-am dat Eu toată iarba verde». Eu dădusem omului, dar omul îşi dăduse şi el. I-am amintit lui Noe ce am dat Eu omului spre hrană, dar voia lui Noe a fost mai întâi, şi apoi i-am amintit şi de rânduiala Mea.

pe vremea lui Noe când Eu strigam din cer peste pământ şi le spuneam la oameni că vin să-i pierd pe cei necredincioşi, oamenii nu credeau ce spuneam Eu, căci aveau plăcerile lor şi îmi atrăgeau cu ele pe fiii cei credincioşi, şi stricau credinţa celor credincioşi. Fiii lui Dumnezeu din vremea lui Noe erau atraşi de fiicele oamenilor, iar fiicele lui Dumnezeu erau atrase de fiii oamenilor, şi s-a stricat seminţia celor credincioşi, şi aceasta a adus potopul peste pământ.

Fiul Meu a spus că nu ştie nimeni decât Tatăl, şi va fi ca în vremea lui Noe când cei necredincioşi au băut şi au mâncat, s-au însurat şi s-au măritat până în ziua când Noe a intrat în corabie, şi n-au ştiut că e adevărat cuvântul Meu spus peste Noe până ce a venit potopul, şi, luându-i pe toţi, au ştiut atunci că e adevărat. Dar Dumnezeu a venit din vreme, şi nimeni nu L-a primit în afară de Noe. O, fii ai oamenilor, la fel va fi şi venirea Fiului Meu. Venirea Lui este în vremea când oamenii nu priveghează. Dumnezeu era venit la Noe şi lucra cu el salvare, dar pentru ceilalţi oameni nu era venit Dumnezeu.

Apa este taina naşterii din nou. Când am făcut cerul şi pământul, le-am scos din ape şi le-am aşezat în legile lor cele veşnice. Am despărţit apele de ape şi am pus la mijloc cerul, tăria cerului. Apoi am zis şi s-au adunat apele de sub cer la un loc şi s-au făcut mări, şi din ele s-a ivit pământul, şi din pământ a odrăslit apoi iarbă şi pomi după ce apa cea de sus a coborât pe pământ ploaie. Iată, apa este taina naşterii. Pământul cel dintâi s-a făcut din apă. Pământul cel de al doilea, tot din apă, şi apoi am venit Eu şi am sfinţit apele botezându-le pentru naşterea omului din apă şi din Duh şi din sânge, căci Eu am venit să lucrez naşterea cea veşnică a omului care vine spre naştere.

Iată, naşterea omului pe pământ începe cu moartea, cu păcatul, iar naşterea omului în cer începe cu apa, cu pocăinţa cea prin botez. Pocăinţa este naşterea omului în cer,

Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, una sunt, şi fără de sfat nu lucrează Dumnezeu. Când l-am zidit pe om, Noi am făcut sfat. Când l-am nimicit pe om, Noi Ne-am sfătuit, şi apoi am dat potop pe pământ, ca s-o luăm iarăşi de la capăt cu lucrul dumnezeirii, căci omul se purta cum voia el pe pământ şi nu cum voia Dumnezeu. O, cum de nu au înţeles cei ce nu au primit venirea Mea în lume acum două mii de ani? Cum de nu au putut pricepe când ei citeau în Scripturi că Noi, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, am făcut sfat când l-am zidit pe om? Lucrarea fără sfat e lucrare fără înger, poporul Meu, şi oamenii au lucrat apoi fără de îngeri şi s-au stricat de tot, iar Dumnezeu a zis: «Nu va rămâne Duhul Meu pururea în oamenii aceştia, pentru că sunt numai trup, iar cugetele lor şi dorinţele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele».

O, poporul Meu, se scoală sfinţii din odihna lor şi-Mi amintesc de Scriptura venirii Mele cu ei pe pământ, iar tu te-ai lăsat casă Mie şi sfinţilor Mei şi-Mi legi ranele, căci Eu milă voiesc de la om, iar cel milos cu Dumnezeu ştie cum să se jertfească, fiindcă darul milei de Dumnezeu îl învaţă pe el jertfa cea bineplăcută Mie, şi iată, cel milos îmi este Mie casă, tată, aşa cum Noe Mi-a fost când Eu nu mai aveam cum să pun piciorul pe pământ din pricina păcatelor oamenilor, care nu aveau milă de Mine pe vremea aceea atât de grea pentru Dumnezeu pe pământ. Noe însă s-a aşezat lângă Mine, iar Eu lângă el, şi am zidit cu el casă de salvare pentru cel credincios Mie, dar nu s-au aflat pe pământ credincioşi, în afară de Noe şi casa lui, care Mi-au fost Mie salvare, şi apoi lor.

Lucrarea Mea cu tine este corabie de salvare din urgie a celor credincioşi Mie în vremea aceasta, poporul Meu, şi fericiţi şi sfinţi sunt cei ce vin şi se adăpostesc în această casă, sub această streaşină de venire a Mea la om.

Omule, numai Domnul te poate ocroti! Iată-L venind în ajutorul tău plin de putere, plin de milă şi de cuvânt mângâios! Pe vremea lui Noe a venit puterea Lui peste Noe şi a făcut arcă Noe şi a salvat Domnul din ape pe cei credincioşi Lui, puţini, puţini de tot printre cei răi de pe pământ atunci. în vremea aceasta El însuşi vine, şi vine tainic, vine învăluit în cuvânt, dar omul se dă prea mare, prea înţelept, prea deştept şi se taie în Scripturi ca în sabie, înţelegându-le după socotinţa omenească sau neputând să le desluşească pe ele. O, vine Domnul pe pământ îmbrăcat în cuvânt şi citeşte în Scripturi ca să le desluşească şi să le înţeleagă omul. Nu este om mai fericit pe pământ acum ca şi cel ce îl aude şi îl primeşte pe Domnul cu credinţă mare, în prag stând ca să-L primească şi să-şi înnoiască credinţa şi fapta cea pentru venirea Lui. Amin.

Hristos a înviat, poporul Meu de la izvor! Şi acum punem pe masă cuvântul Meu poporului credincios, celui ce crede prin vestirea ta cuvântul pe care gura Mea îl izvorăşte în mijlocul tău spre tămăduirea neamurilor, dar neamurile de pe pământ fac ceea ce au făcut neamurile din vremea lui Noe, cel credincios Mie în vremea aceea, pe când ceilalţi îşi vedeau de ale lor şi nu dădeau să audă strigarea Mea prin Noe şi nu credeau şi nu căutau spre strigarea Mea pentru izbăvirea lor din fărădelegile lor, o, nu voiau, aşa cum nici cei de azi nu voiesc să creadă şi să caute cu disperare spre salvarea lor pentru ca să nu vină fără veste peste ei disperarea, ceasul ispitei, care va să vină să încerce pe toţi oamenii de pe pământ, precum este scris să vină.

lumina de pe pământ se stinge şi se tot stinge, şi numai credinţa omului care vine să creadă venirea Mea, numai aceea va rămâne lumină pe pământ, şi ea va lumina până peste margini şi va vedea omul calea spre tine, calea Mea cu tine şi se va agăţa de scăparea lui şi va lua omul în el credinţa cea salvatoare, credinţa care a fost în Noe şi în cei din casa lui când Eu, Domnul, am spălat pământul de păcatul pus peste el de la nepăsarea de Dumnezeu a oamenilor din vremea lui Noe. Ce l-a scăpat pe Noe de mânia Mea cu care am spălat pământul aşa cum altfel n-am mai putut să-l spăl? O, credinţa în salvarea cea de la Mine, aceea şi numai aceea l-a salvat pe Noe. Putea şi el ca toţi ceilalţi de pe pământ să se îndoiască, dar n-a făcut aceasta Noe, şi este scris în Scripturi de el ca semn al credinţei care-l scapă pe om de pedeapsă, că mare este omul care crede în Mine când Eu vin spre el şi când el vine spre Mine cu inima lui, cerând el mântuirea lui cea de la Mine, iertarea lui de păcat, înfierea lui Mie prin puterea credinţei lui în salvarea lui cea de la Mine, Cel atât de duios după om şi pentru om.

Nu mai aştept să creadă oamenii în venirea Mea, nu mai aştept. Nici pe vremea lui Noe nu a mai aşteptat Dumnezeu să creadă oamenii vestirea Lui prin Noe, care a crezut că vine Dumnezeu cu spălarea pământului, şi a ascultat de şi-a făcut corabie acest om credincios şi casa lui, şi a venit Dumnezeu, dar nu au mai văzut izbăvirea cei ce n-au voit să creadă, ci au văzut-o numai cei credincioşi, numai cei ce au aşteptat pe Domnul.