... Poporul Meu, am scris numele tău în cerul Meu, şi ai grijă să nu Mă întristezi. Poporul Meu, ai grijă să fii uşurel, ca să poţi să treci prin urechea acului, să nu te oprească ceva, că strâmtă e vremea, e ca urechea acului, şi mulţi vor rămâne. Poporul Meu, te-am hrănit cu duhul, că multe trupuri vor împuţi acest pământ. Poporul Meu, îndreaptă-ţi către Mine privirea, că uite, în faţa ta sunt Eu, Domnul Iisus Hristos, Care, de când am fost în trup şi până astăzi în Duh, numai în necazuri şi supărări sunt. Niciodată n-am fost bucuros şi mângâiat. Poporul Meu, am venit din cerul sfânt să împlinesc ceea ce e scris. Poporul Meu, precum am venit în mijlocul cărturarilor şi fariseilor, aşa am venit şi am chemat la Mine întreaga lume, şi cine a venit, este fericit, este viu.
Am venit în mijlocul preoţilor, şi ei Mă răstignesc. Cine M-a ascultat, astăzi este cu Mine. Cine a ascultat de lume, mereu a murit, şi cei rămaşi din lume, acum plâng la capul lor. Poporul Meu, am venit la tine, că aşa e scris, să nu mai merg în lume, că Tatăl nu Mă lasă, şi am venit la tine şi pe casă, şi pe cale, şi pe câmp. Unde am găsit loc, acolo am venit. O, mult am suferit până te-am făcut în felul acesta! Pregăteşte-te mereu, până vei ajunge să-L vezi cu ochii pe Dumnezeu, pe Care astăzi tu nu-L crezi.
... O, poporul Meu întru care am binevoit! Am primit vestea că ţi-e silă, că ţi-e urât de Mine şi că Mă vei părăsi, că te vei duce în lume şi vei scuipa după Mine şi Mă vei huli şi multe cuvinte de ocară îmi vei aduce.
O, poporul Meu, nu mai înmulţi mâncărurile, nu mai înmulţi paharele, nu mai înmulţi mândruţele.
O, poporul Meu, aştept să fii pregătit, căci când te voi vedea pregătit, totul s-a sfârşit. Că astăzi te-aş lua, dar nu vei putea intra în împărăţia Mea, că dacă ţi s-a îmbolnăvit soţia şi tu ai dus-o la spital, Eu am voit s-o curăţesc, şi tu i-ai adus mâncărică de dulce, şi bună. O, poporul Meu, o, tată, tată, când să pregătesc Eu poporul Meu dacă voi nu voiţi să cunoaşteţi că toate sunt pentru Mine? V-aţi îmbolnăvit şi luaţi mereu lucruri ca să fiţi sănătoşi, dar voi nu vreţi să cunoaşteţi semnele pe care Eu le săvârşesc pentru voi.
Am voit să opresc cearta de la voi prin semne, căci cu binele nu voiţi. O, dacă ar fi o schijă pacea Mea, nu ar rămâne nimic de ea, că te-aş spulbera. Dacă ar fi o bombă pacea Mea, te-aş face ţărână. Am făcut gard cu pace în jurul tău şi cearta îl strică mereu. Până când va fi cuvântul acesta: „Pace vouă!”? Cine să vină din cer să facă mereu pace? Cine, când tu vrei să te cerţi? între voi e război mereu. Dacă aş zice: „Ceartă vouă!”, ca şi câinii v-aţi mânca, dar Eu am zis mereu: „Pace vouă, poporul Meu!”, şi pace nu este. Ce lucru faci tu, tată? Ce lucrezi tu, creştine? Ce lucrezi tu azi şi mâine? Ce faci tu, creştine? Dacă ai fi olog sau orb, te-aş ierta, dar nu te iert. Copilaşii Mei, dacă veţi mai duce viaţă nepregătită şi în ceartă, mâine nu veţi mai fi cu Mine.
... Creştine, multe cărări duc omul în iad. De ce, tată, nu le cunoaşte? Sau chiar dacă a auzit, dar nu vrea să afle. „Unde m-oi duce, m-oi duce. Să mă văd eu mort”, şi când ajunge acolo, îşi blesteamă părinţii şi preoţii că nu l-au învăţat. Măi copii, Eu v-am învăţat întru totul, v-am învăţat mai mult decât au învăţat învăţătorii pe elevii lor. Crezi? Nimic n-aţi şti dacă v-aş pune la un examen. îl vei vedea pe diavolul lângă tine şi nu-l vei cunoaşte decât atunci când te duci în iad.
... Copii, mult nu mai stăm aici, şi ne vom muta în altă casă şi vor veni din ţări îndepărtate, şi când vor vedea hrana voastră (cu carne, n.r.), se vor sminti.
... Poporul Meu, unde sunt fraţii voştri? Unde sunt copilaşii voştri? Poporul Meu, am adus la cunoştinţă vremurile şi ispitele. Poporul Meu, de câte ori am grăit acest cuvânt: «Creştine, ţine-te bine, ca vântul să nu te dărâme»! De câte ori am spus acest cuvânt: «Creştine, ţine-te bine, ca lumea să nu te dărâme»! Unde sunt aceia pe care i-am uns şi i-am binecuvântat şi i-am încredinţat ca fii ai cerului? că dacă ar şti şi numele îngerilor şi al celor din cer, şi aceia ar fi fost vânduţi, şi aceia ar fi fost coborâţi din cer jos.
... Multe familii s-au distrus. Parcă a venit vijelia, parcă a venit potopul lui Noe. Dar nu a venit potopul lui Noe, şi nici potop de vijelie, ci a venit un potop din China, a venit un potop din Germania, a venit un potop din Franţa, a venit un potop din Rusia, şi toate ţările au adus câte un potop. Dar dacă te duci în Germania, acolo vezi credinţă sfântă, iar dacă te duci în China şi mergi prin bălţi şi bălării, ajungi undeva la o credinţă nestricată. în toate ţările a rămas câte o insulă nestingherită din credinţă, numai în ţara Mea nu mai e, nu mai e, tată. Mergi prin baltă şi mărăcini, nu mai e credinţă sfântă. Cei cu credinţă sfântă sunt prinşi în sicrie. Aceia mai au credinţă sfântă.
... Apropiaţi-vă bine de Mine. Nu lăsaţi trupul să se îngraşe ca să fiţi greoi la drumul către Noi. Cu mulţi dintre voi se va întâmpla ca şi cu femeia lui Lot când voia să fie la Mine cu tot neamul ei, dar nu putea merge cu Mine că nu făcea voia Mea. Şi dacă ţii la neam, rămâi cu neamul, ca femeia lui Lot. Şi Noe avea neamuri, şi strigau la Noe: „Noe, dă-ne drumul!”, şi nu i-a primit, căci cheia era la Mine.
... Fiilor, trăiţi cu frică. Aveţi frică, nu de bătaie, ci de păcat, că nimic nu te pedepseşte decât păcatul. Vine acela care va pune lacăt şi la ţigară, şi la sticluţă, şi la cărnicică, şi fericit care nu o va lua nici pe aceasta.
... Tată, vor fi clipe când Eu n-am să vin la voi, că mai am copii şi merg la ei, şi voi păţi cum a păţit Moise: când voi veni la voi, vă voi găsi mâncând şi jucând. Şi ce veţi face? Cine-şi ia toiagul în mână să păstorească poporul Meu când Eu nu voi veni la el?
Fiilor, daţi-Mi şi Mie o bucurie că nu vă veţi abate de la Mine. Mă duc, că am un popor mult mai întărit decât voi, căci ei cântă rugăciunile. O, ce popor! Acum l-am aflat. Mă duc şi la el. Când voi veni înapoi, să vă găsesc bine, nu cu carnea în dinţi şi cu băutura. Oiţele Mele, aşa am spus când am plecat: «Staţi liniştiţi, cântaţi şi fiţi cuminţi».
11-12-1973
