6.3. Tainica împărăţie a Domnului cu poporul ales; învăţăturile Sale, în duhul ascultării

Sunt cu tine în casa ta și cinăm mereu masă de veac nou și de nuntă împărătească, iar Eu sunt Mirele tău, poporul Meu. Mirele este iubirea miresei, iar mireasa este iubirea Mirelui. Dar azi îți spun o taină, taina dintre Mire și mireasă, și iată ce-ți spun, popor iubit la sfârșit de timp: iubirea este un dor, nu este o bucurie. Dacă ea este o bucurie, își pierde mult din preț și din putere și nu mai este ea când ea duce spre bucurie, căci iubirea este dor adânc, poporul Meu iubit, și dorul acesta ține în el viața ei. Amin. O, de ce Mă destăinuiesc Eu ție cu această taină? Pentru că taina aceasta poartă în ea toată puterea venirii Mele care va să fie curând, curând, și pe care o așteaptă toți cei din morminte și mulți de pe pământ. Toată venirea Mea așteaptă mult de tot dorul dintre Mire și mireasă, clipa lui cea mai adâncă, cheia care va desface slava feței Mele în chip văzut cu voi pe pământ, nașterea cea cu răsunet mare a veacului nou, veacul ce va să fie după ce morții se vor scula. Amin.

Poporul Meu, nu bucuria este hrana iubirii, ci dorul din ea este hrana ei. Aceasta este taina pe care Eu azi ți-am deslușit-o cu atât adânc, fiule. Iubirea care Mă așteaptă să vin poartă în ea dorul venirii Mele, și altfel de iubire tu să nu cunoști, poporul Meu. Strânge-te inimă cu inimă și învață tot mai adânc, tot mai cu foc iubirea care Mă așteaptă să vin. Deschide gurița și hrănește cu ea taina aceasta de la unul la altul, că tu ești înzestrat de Dumnezeu cu dor din cer, poporul Meu.

Dragostea dintâi este mare taină. Ea se cheamă așa pentru că omul iubește deosebit întâia clipă a iubirii, iar dorul este cel ce iubește atunci, și el îi dă inimii putere de iubire. Dragostea dintâi este cea fără de păcat, și așa a iubit la început omul cel întâi zidit, și se desfăta cu iubire între toate câte Eu le-am făcut pentru el. Dar dacă el s-a smuls apoi din Mine, s-a născut și durerea lui, și apoi s-a născut și dorul, dar omul nu mai atinge cu mintea taina plânsului din el, dorul după fericirea lui, veșnica lui căutare după viață. Când omul a pierdut din iubire taina ei, dorul din ea, atunci el a rămas cu bucuria iubirii, și așa știe el acum iubirea. Dar Eu, acum, după șapte mii de ani de dureri și de bucurii între cer și pământ rostesc și spun: iubirea nu este bucurie, și este dor. Când ea duce spre bucurie, se pierde puterea ei, căci dorul din ea este cel ce ține în el viața ei. Eu așa iubire am, și ea este mai înainte de toți vecii, și cu dorul din ea am făcut tot și toate, și cu dorul din ea Mă nasc azi cuvânt pe pământ la ieslea Mea din acest sătuț pe care atât îl iubesc cât la început l-am iubit când din vatra lui am luat lut cu mâna și l-am făcut pe om. Amin.

O, poporul Meu, tu trebuie să fii gătit frumos, frumos de tot pentru ziua venirii Mele, frumos cum nu mai e nimeni pe pământ, frumos cum numai Unul este, că e ziua Mea, poporul Meu, și la serbarea ei trebuie haină frumoasă cum numai una este, numai să nu uiți cuvintele Mele, poporul Meu iubit. O, Eu te-am învățat să te îmbraci frumos și ziua și noaptea. Te-am învățat de cămășuță, fiule, și ziua și noaptea, pentru că tu ești al Meu, și stai înaintea Mea. Iar când te culci să te odihnești, te-am învățat să te îmbraci întru totul frumos și pregătit în toate, iar cămășuța s-o ai întreagă pe trup, gata de întâmpinarea Mea, și tot așa să ai și inima, și fapta ei, și credința ei. Ți-am sortit cămășuță albă, care nu ascunde murdăria, ci o vădește și te pune la lucrul curățeniei ca să fii curat cu totul, poporul Meu, ca să stai la masa Mea cea cu slavă de sfinți și de îngeri, și să stai tot timpul treaz la masa Mea, că Eu sunt ziua Tatălui, și tu ești ziua Mea, și am semnul venirii Mele cu tine, ieslea în care Eu cobor și îți fac să mănânci, că am venit să te servesc la masă, poporul Meu. Ziua și noaptea să cugeți la tot ce Eu te-am învățat să faci pentru venirea Mea la tine și pentru statul Meu cu tine, poporul Meu, că Eu de la iesle te mângâi și te cresc și te așez înaintea zilei Mele, numai să fii tu mare și treaz la minte și la inimă, că e pentru ziua Mea, poporul Meu. O, nu știe omul de pe pământ ce este această zi de sărbătoare și această lucrare și locul în care Eu trăiesc cu voi, și pentru voi cu Mine. Ar voi să se urce și el, dar fără bilet. Nu se poate fără bilet în această corabie. Nu se poate nici pe pământ fără bilet, fără legea cea pusă de om peste om.

O, poporul Meu, acele ceasornicului cele secunde se țin după acul cel mare ca să-l ajungă mereu, și îl ajung. Așa trebuie să călătorești și tu după Mine, poporul Meu, toată ziua și toată noaptea, și să Mă ajungi, fiule. Așa să faci până când vine clipa aceea să fie numai ea și atât. Așa să faci, ca să arătăm neamului omenesc ce oră este. Să se uite lumea la Mine și la tine și să vadă ce oră este, poporul Meu. Amin.

O, dacă știi de un timp anume și de o oră de întâlnire, cu mare drag te gătești și te pregătești pentru atunci și pentru acolo. Așa trebuie să faci tot ce faci tu când faci, și nu să fii greoi ca să fii prins apoi pe neștire pentru un răspuns în toate câte faci tu lui Dumnezeu și aproapelui tău. Dacă uiți să le faci pe cele pământești la vremea lor, așa uiți și de cele duhovnicești, și te uită și ele pe tine. Dar tu trebuie să porți o lucrare, o grijă care să te scoale din somn, o apăsare pentru cele ce se cer făcute și ținute în orânduială, căci îngerii te însoțesc și te slujesc, și tot așa și sfinții, poporul Meu.

O, poporul Meu, mare este taina nașterii de sus, taina omului nou, care nu mai păstrează nimic din omul lui cel vechi, căci cine este în Hristos, este făptură nouă, iar cele vechi au trecut și nu mai sunt, și este haină nouă, și este duhul curățeniei întru toate peste om și în om, și acest duh din om primenește totul în jurul lui și lucrează pentru Mine peste oameni din omul cel nou. Amin. Mucenița Ecaterina așa a lucrat în jurul ei, și a luminat în jur prin duhul curățeniei cel de sus, și Mi-a adus rod, fiilor, și tot așa voiește și acum să lucreze, că e vremea venirii Mele, și vor sfinții să primenească duhul din oameni și să-l facă curat și să-l facă nou, după chipul și asemănarea Mea, poporul Meu. Amin.

V-am învățat frumos de tot în ziua serbării care a trecut, că am zis să ia tot omul din învățătura Mea de peste poporul Meu, că Mi-e dor de om. Să caute omul la voi după Mine, și Eu să-i dau bogăția mântuirii. Pentru îngeri trebuie să fie omul curat și să facă bine curat pe el și lângă el, căci răul trebuie respins de om, de sufletul și de trupul și de duhul omului. Cel ce face curat, acela nu mai face și murdar. Nu poate omul să facă și curat și murdar. Cel ce face curat le lucrează pe toate cu curățenie și în curățenie și cu ordine, căci duhul din om se cunoaște pe dinafară prin ceea ce lucrează și cum lucrează omul.

O, poporul Meu, te hrănesc cu duhul cel dulce al înțelepciunii cea de sus, ca să se învețe și omul de pe pământ cu cele de sus, căci înțelepciunea și priceperea omenească nu sunt tot una cu cele de sus tot așa numite. Duhul cel de sus poate face curățenie peste duhul înțelepciunii omenești, căci curățenia și lucrul ei este un duh, și apoi o lucrare. Nu oricine poate, nu oricine trebuie să facă curățenie, ci acela care are acest duh cuprinzător, căci praful nu iartă nimic, dar nici cel ce are duhul curățeniei nu iartă nici o murdărie.

Poporul Meu, lângă creștin și pe creștin trebuie să fie mereu curat, mereu făcut curat, mereu rai lucrat și păzit, pentru îngeri, poporul Meu. Dacă omului nu-i place să fie curat, îi place îngerului, dar omul nu vrea să știe așa, iar pe voi să nu vă întreacă în aceasta fiii lumii. Dacă ei fac pentru trup și pentru slavă deșartă, voi mai vârtos să iubiți acest duh veșnic al curățeniei atotcuprinzătoare, că omul a nimicit totul, fiilor. Voi însă păstrați-vă sfinți, pe voi, și locurile în care stați, și așa să lucrați, și așa să păziți, pentru îngeri, fiilor, căci scris este: «Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, și toate s-au făcut noi». Amin.

O, poporul Meu, una este omul gospodar, și alta este omul gospodar cu bun gust, pe lângă al cărui lucru stau îngerii cu plăcere. Voi știți povestea aceea cu fata cea harnică și cu cea leneșă. În aceeași lungime de timp cea harnică a făcut tot ce a fost de făcut în jurul ei de mâna ei, iar cea leneșă nu a făcut mai nimic, ba a stricat și mai mult, opărind pe copiii zânei pădurii când s-a dus să slujească pentru o ladă fermecată așa cum a primit sora ei cea harnică de la zână, căci zâna era cântarul, era îngerul.

Zâni și zâne, cântar peste oameni să ajungeți voi, copii ai poporului Meu. Cumpăna dintre bine și rău, aceasta vreau să fac din voi. Nu să judecați voi făptura cea care s-a stricat și s-a murdărit, ci să fie ea judecată prin ceea ce sunteți voi înaintea Mea. Amin.

Iată, pentru îngeri trebuie să fie omul curat în el și pe el și pe lângă el, ca să fie sfânt locul acela și să stea îngerii pe el și să guste cu bucurie din viața omului, și să vină îngerașul să-Mi aducă bucurie de la om.

Încă de la începutul Meu cu omul am lucrat prin îngeri peste om. Și dacă omul a căzut apoi, Eu i-am dat înger aproape ca să-l pot trage de unde a căzut, ca să-l pot îngriji la bine și la greu pe om, că greu e de om pe pământ. Dacă ar fi omul cu duhul lui în Duhul Sfânt, dacă ar vrea omul într-adevăr să vadă, i-aș arăta lui pe îngerul lui, l-aș face să vadă lupta îngerașului și suspinul și jalea și bucuria lui la rău și la bine alături de om din partea Mea. Cea mai mare bucurie o are îngerul omului atunci când el vede fața Mea. Atunci și omul are bucurie și tărie, căci îngerul îi dă. Când îngerul nu vede fața Mea, omul e fără putere pentru Mine și poate pentru el fără Dumnezeu, iar îngerul cel potrivnic omului îl slăbește pe om de partea lui, și apoi omul se rușinează, și apoi nu mai caută cu Mine și slăbește față de înger. Când omul stă împotriva răului, îngerul se bucură în fața Mea cu omul și ia puteri de la Mine pentru om, și se adună îngeri cu miile lângă om și lângă Mine, și văd îngerii fața Mea și au de lucru mereu lângă om și lângă Mine pentru om, lângă Mine și lângă om o dată. Omul care are viață și iubire și lucrare sfântă pe pământ între oameni, acela are înger tare, înger care se bucură și care bucură pe pământ și în cer deodată. Dar omul care nu iubește viața și iubirea și lucrarea de înger, acela ia în el nepăsarea de Dumnezeu, și de ea nu mai scapă, că nu are omul putere când îngerul nu are putere lângă el.

O, poporul Meu, stau deasupra ta cu mare și cu cerească și cu îngerească sărbătoare și lucrare. Aș voi să-ți desfac ochii și să vezi lucrarea îngerilor, și să vezi lucrarea ta. Aș voi să vezi statul îngerului cu tine, să vezi cât este și cum este, să vezi cât bucuri sau cât superi sau cât ai pe îngeraș; să-l vezi cât stă lângă tine și lângă Mine deodată; să vezi ce are sau ce nu are să-Mi dea de la tine. O, poporul Meu, credința ta și inima ta pot vedea aceasta, numai să vrei, numai să nu fii nepăsător de înger, poporul Meu. Nu mai e om pe pământ ca să-i pese de înger și să-i facă îngerului așternut bun cu el și lucru dulce lângă om și lângă Mine deodată. Te-am învățat, poporul Meu, pe tine mereu, și tot mereu te învăț, ca de la așa învățătură să ia omul care dă de ea. Te-am învățat și te învăț să nu iei în tine nepăsarea de suflet și de înger, că greu mai scapă omul de ea dacă o lasă peste el. Ea nu aduce nici o bucurie. Ea aduce numai uscăciune, căci Duhul Sfânt nu poate nimic în cel nepăsător. Ce să ia îngerașul de la omul care stă în nepăsare, în nelucrare pentru cer? Nu ia nimic. Și dacă nu ia, el nu vede fața Mea, căci se rușinează și nu vine. Dar Eu, poporul Meu, te-am învățat și mai minunat în lucrul Meu cu tine. Te-am învățat să dai putere îngerului și ți-am spus să ai ziua și noaptea înger de jos și înger de sus, și aceasta împuternicește cu multul pe înger înaintea Mea, că el are și de jos mărturisitor, și atunci el întărește pe om în bine, că tot omul creștin care are lângă el om, acela se oprește de la mult rău, și face binele și are sprijin pe pământ și în cer prin om și prin înger, și are mărturisitor sus și jos deodată, jos și sus în tot timpul, și face lucrarea cea creștinească și are grijă pentru înger. Amin.

Dă-i îngerului lucrare, poporul Meu, și mare putere vei avea pe pământ și în cer prin înger. Dă-i îngerului putere, și atunci vei fi lucrător și binefăcător îngerului și omului și ție. Amin. Eu așa te învăț, și frumos te mai învăț Eu pe tine, poporul Meu, că vreau să aibă omul de pe pământ învățătura dintre Mine și tine, și să-i facă bine omului, și să lucreze omul pentru înger. Amin. Lucrarea îngerului e mare minune și mare taină, căci ea ține de lucrarea omului, iar cea mai mare în taina lucrării îngerului este cuvântul omului, de la care ia îngerul pentru Dumnezeu, și iată, de aceea este scris că omul din cuvintele sale va fi mântuit sau osândit înaintea lui Dumnezeu. Nici o faptă pe pământ sau în cer n-o săvârșește omul fără gând și fără cuvânt mai întâi. Întâi omul gândește, întâi zice, și apoi face, iar fapta îi urmează cuvântului.

O, poporul Meu, tu să nu uiți că mare taină este cuvântul. Să nu rostești cuvânt nemăsurat, cuvânt neîmplinit. Cuvântul neîmplinit alungă pe înger, căci îngerul este din cer. Caută să înțelegi când îngerul se zbate pentru tine de lângă tine. Eu am pus lângă tine îngeri tari din cer și de pe pământ, și așa să primești, și așa să faci. O, să nu rostești cuvânt nemăsurat, cuvânt neîmplinit, cuvânt uscat, ci, din contra, poporul Meu, să fii atent dinăuntrul tău și din afara ta, pentru îngeri. Amin. Duhul Meu Se bucură cu multul că am pe cine să învăț pe pământ ca să fie învățătura Mea izvor de viață pentru tot omul care caută și iubește viața. O, poporul Meu, nu numai tot binele îl văd Eu numaidecât la om, dar și răul tot atât îl văd, numai că omul este îndrăzneț și nu cugetă la Cel ce vede, la Domnul, Care vede tot și peste tot. Cain n-a mai gândit că Dumnezeu îl vede, ci, din contra, a gândit că nu-l vede, și tot așa a și răspuns când Domnul l-a întrebat de fapta lui.

Omul își murdărește cugetul și nu se mai spală apoi. Cui nu-i place să se spele nu se spală. Cui nu-i place să fie curat nu se spală, nu se îngrijește, nici chiar atunci când Dumnezeu caută la el așa cum a căutat la Cain, pe care l-a îndemnat să se spele, căci era murdar și n-avea pe înger aproape din pricină că era murdar. O, nu numai cu trupul sunt murdari oamenii. Oamenii stau cu sufletul nespălat, și aceia în zadar își spală trupul, căci cu sufletul sunt murdari, sunt necurățați.

O, copii străjeri pentru cuvântul Meu peste voi, aveți grijă de acest izvor. Să curgă acest izvor, să nu-i sece cursul, că fără el muriți și Mă îndurerați adânc, iar cu el trăiți și Mă bucurați pe Mine și pe îngeri. Amin. Izvorul spală pe cel ce-l folosește. Tu să fii izvor care spală, poporul Meu. Tu când stai și când umbli, să curgi peste pământ binecuvântare și să faci curat pe pământ. Așa să faci, poporul Meu. Amin. O, pe unde umblă omul ar trebui să rămână curat, nu murdar, că omul are mâini și picioare, și toată firea așteaptă după mersul și după mâna omului. Dar omul lasă numai murdar în urma lui, în jurul lui, și cu sufletul și cu trupul. Așa calcă omul pe pământ, și pedepsește pământul și firea de pe el. Dar tu, poporul Meu, să cauți numai cu Mine și cu povața Mea și cu trezirea pe care mereu ți-o fac, că adevăratul binefăcător al tău este cel ce te dojenește, cel ce te ține de mână prin vremea ta de nepăsare dacă ai fi nepăsător pe drum. Tu să nu te plângi Mie sau omului când ești dojenit din cer sau de pe pământ, că dacă faci așa, Mă supăr, fiule. Tu să fii tot o trăire, tot o simțire. Tu să fii copac verde și să rodești, ca să aibă îngerii față spre Mine pentru tine. Tu să fii atent dinăuntrul tău și din afara ta pentru îngeri. Auzi tu ce-ți spun? Pentru îngeri, poporul Meu. Amin, amin, amin. Așa a învățat și apostolul Meu pe fiii bisericii, iar cine este al bisericii, acela lucrează învățătura învățătorului său. Pentru îngeri trebuie să-și aibă femeia semnul stăpânirii, precum îl au și îngerii. Pentru îngeri să-și aibă femeia capul acoperit cu maramă. Pentru îngeri să-și aibă omul trupul acoperit, că nu este omului îngăduit să-și aibă trupul descoperit, decât fără voia lui, așa cum pățeau sfinții Mei pe pământ, care, pentru că nu se lepădau de Mine și de viața Mea, erau batjocoriți pe pământ de către păgâni, iar îngerii le slujeau lor, căci sfinții sufereau pentru Mine ocara.

O, frumos te mai învăț Eu pe tine, poporul Meu, că vreau să ia lumea învățătura Mea, ca atunci când va fi să vin Eu să fiu îndreptățit întru cuvântul Meu, că am zis de la început: «Nu Eu, ci cuvântul Meu cel spus din vreme, acela va judeca pe cel ce nu l-a păzit». Amin.

Poporul Meu, iar și iar Îmi sting focul și dorul inimii după avutul Meu de pe pământ, după tine, poporul Meu. Învățătura Mea s-o iubești, și să fie ea viața ta, trăirea ta, dorul tău, precum Mie Mi-e dor de tine, poporul Meu, că tu ești cuibul Meu în care trag când vin. Amin.

Cu sărbătoare de sfinți Mă mângâi în preajma ta, și doresc să stau tot mai mult cu tine în cuvânt, dar nu să te înveți cu Mine, decât numai ca să faci voia Mea și nu altcum, poporul Meu. Nici voi să nu vă învățați unii cu alții, decât numai pentru ca să faceți tot mai frumos voia Domnului în toată umilința și jertfirea, căci voi sunteți frați în Domnul cerește și nu pământește și nu omenește, și să vadă cine vă știe pe voi, să vadă cum și în ce fel sunteți voi frați. Toată bunătatea s-o aveți între voi întru toate, ca unii ce sunteți fiii împărăției cerurilor, ca unii care aveți casă cerul, nu pământul și atât. Suflet cald să vă îndeletniciți să aveți, căci când sufletul e dulce și cald, e totul sănătos și în cuget și în trup, fiilor, și în jur.

Poporul Meu, când vorbești, să ai frumosul umilinței în cuvintele tale și în glasul tău. Când umbli, să ai umblare cerească pe pământ, ca să se bucure de treacătul tău toată făptura. Când mănânci, să nu uiți că nu e bine pe pământ, și dă-i și sufletului, dă-i și îngerului, dă-I și Domnului, ca să fii pe pământ și în cer deodată. Sufletului dă-i cugetare sfântă, îngerului dă-i umilința ta, pe a cărei cărare merge el pentru tine la Dumnezeu, iar Domnului dă-I inima și așteptarea din ea și părtășia ta cu El, ca să ai mereu cu tine calea veșniciei, calea cu Domnul, poporul Meu. Când stai, să nu fii uscat, și să rodești în jur ca pomul care nu stă când rodește. Când te dai, să nu te socotești cât te-ai dat, ci cât te-ai oprit ție, că așa și nu altcum socotesc Eu pentru tine tot ce ești și ce vei fi. Când te rogi, vezi ce spui, și așează-te să împlinești apoi ce spui, ce-Mi ceri, că dacă tu nu împlinești, Eu cum și de unde să-ți dau dacă nu le fac cu tine pe cele ce-Mi ceri? Când auzi, să nu te pripești, ci să primești când e vorba de viața ta cea de sus și cea de jos laolaltă, căci toate sunt măsurate cu măsură bună, numai să crezi ca Mine, fiule. Iar când crezi, să știi că atunci poți, fiindcă aceasta este taina împlinirilor Mele prin tine, poporul Meu. Și când vorbești, și când umbli, și când mănânci, și când stai, și când dai, și când te rogi, și când crezi, să crezi că măsura credinței este fapta ei. Amin.

Să știi, poporul Meu, că învățătura dă roade în cei ce o iubesc pe ea de-a pururi și făcând-o împlinită peste ei. Numai cei înțelepți o doresc cu dor ca pe o iubită și stau cu ea și îi gustă desfătările ei, căci învățătura este mamă care-i crește mari pe cei ce se nasc din Dumnezeu, că ea este izvor răcoritor pentru suflet și armă vătămătoare pentru vrăjmașii vieții veșnice, și omul se păzește viu prin ea. Amin.

Învățătura este darul cel pentru sfinți, căci ea este cea de sus, și locuiește întru sfințenie și o păzește pe ea. Ferice celui ce se păstrează sfânt prin acest dar de sus de-a pururi cu cel sfânt.

Nu e bine să învețe pe altul omul, ci e bine să se învețe pe sine, căci omul este frumos prin umilință. Amin. O, cât de dulce și cât de frumos te învăț, poporul Meu! Cine mai are așa izvor, așa mângâiere, așa Stăpân milos, așa Răscumpărător al sufletului și al trupului și al duhului omului frumos prin umilință? Petrec cu sfinți în jurul tău și îți dau din gura Mea și îți dau din sânul Meu, și tu le împarți lor când îți dau, căci dacă am cui să împart, atât iau și sfinții cu care vin întru venirea Mea. Doresc să Mă mângâi de la tine. Așa doresc și sfinții, așa doresc și îngerii, poporul Meu. O, așa să dorești și tu, că tot ce-Mi dai tu este al tău. Eu sunt cămara cea nestricăcioasă unde tu aduni tot ce-Mi dai și tot ce-ți cer. Să nu dorești să te întorci de la Mine. Să nu dorești să-ți faci voia ta. Să nu fii nemulțumit pe cale, ci să mergi cu voia Mea și cu toată pacea, și din plin să mergi. Dacă Eu ți-aș spune să urnești o piatră și s-o așezi la șapte pași de ea, tu te-ai duce așa. O, dacă Eu ți-aș spune să-l iubești pe fratele tău, și cu umilință să-l iubești, așa să făptuiești și fapta duhului, precum te-ai dus pentru fapta cea cu trupul împlinită și urnită.

O, poporul Meu, învățătura cea de azi te învață să-l iubești pe aproapele tău cu umilință. Amin. De ce, oare, te învăț Eu aceasta? O, nu poți altfel afla mângâierea iubirii, căci omul este frumos prin umilință, poporul Meu. Fă-ți rost de îngeri întru toate: și în cuvinte, și în simțire, și în mișcare, și în purtare, și în culcare, și în sculare, și pe cale, și când mănânci, și când te rogi, și când auzi, și când vezi, și când crezi. În tot și în toate fă-ți rost de îngeri din cer și de pe pământ, și nu fugi de îngeri, că Eu vreau să fii ocrotit cum nimeni n-a mai fost, că vine vremea slavei; veni-va și a și venit, numai să crezi, și așa să lucrezi această vreme, și apoi să te bucuri în ea. Amin. Vine la tine o vreme dulce pe care tu n-o pricepi de ajuns, dar o dorești, iar pentru ea tu trebuie să fii ca ea, căci și cei din morminte vor fi mulți răpiți de ea și vor umbla în slava ei, precum este scris.

O, poporul Meu, iubește pe Domnul Dumnezeul tău cu umilință, căci omul este frumos prin umilință, și tot așa să-l iubești și pe fratele tău; cu umilință, fiule, cu îngeri în iubirea ta, în toată, poporul Meu. Învățătura Mea s-o iubești. Ea este darul cel pentru sfinți și este înger al vieții lor, căci ea dă roade în cei ce o iubesc pe ea și o doresc ca pe o iubită. Amin.

Te-am învățat, poporul Meu, iar sfinții s-au încălzit în vatra ta și au luat mângâiere din graiul Meu de peste tine. Tu ești muntele Domnului, și din el iau și vor lua învățătură mulțime de popoare, căci proorocii au grăit zicând: «În zilele cele de pe urmă muntele templului Domnului se va înălța peste vârfurile munților și vor veni popoare zicând: să ne suim în muntele Domnului, și Domnul ne va învăța, și vom merge pe cărările Sale, căci din Sion ne va învăța Domnul, și cuvântul lui Dumnezeu, din Ierusalim, din muntele Domnului». Amin, amin, amin.

Cuvintele dacă sunt mai mari decât faptele, dacă omul nu dă ființă cuvintelor rostite de el pentru dragostea de Dumnezeu, acela făgăduiește și nu face, căci temerea de Dumnezeu îi este mică, fiindcă el este mare. Dar cine este cu Domnul nu este mare, și stă întru cuvintele Domnului. Cel mic stă zi și noapte, și îi petrece duhul în Domnul zi și noapte, iar când se trezește zice: «M-am sculat, și încă sunt cu Tine, Doamne, iar Tu cearcă-mă ca să cunoști inima mea, ispitește-mă ca să-mi vezi cugetarea, și dacă vezi în mine slujire rea și cărare a mea, călăuzește-mă, Doamne, ca să fiu pe cărarea veșniciei». Amin. Iată cuvânt care trebuie să aibă împlinire mare, căci ea dă viața cuvântului. Trăirile sfinte sunt împlinirea cuvintelor rostite, iar desfătarea acestor trăiri este mărturisirea. Ea dă putere și duh așa cum dădea sfinților care ajungeau la mărturisirea lui Dumnezeu înaintea oamenilor, iar Eu, Domnul, Mă arătam celor ce ajungeau la mărturisire și le întăream duhul și puterea din ale Mele, și ei puteau cu putere, și faptele lor erau mari, mari cât cuvintele lor, și se adunau sfinții și îngerii cu miile la focul trăirilor sfinte și se hrăneau cu tainele mărturisirii, care aveau putere nu numai în cuvânt, ci și în faptă, prin cei ce mărturiseau despre adevăr și despre viață și despre lumină la cei ce trăiau în întunericul lor.

O, popor hrănit cu puterea cuvântului Meu! Cel ce trăiește în întuneric este cel ce tace ținându-și sufletul său la întuneric. Dar de ce-ți spun Eu ție aceasta? O, poporul Meu, sufletul trebuie ținut la lumină, la suprafață. Sufletul trebuie să vorbească mereu și să stea în taina mărturisirii, care hrănește trăirile sfinte ale sufletului și la care se adună sfinții și îngerii, poporul Meu. Cel ce se teme de Domnul, acela este drept și este mereu adevărat, și din așa trăire se face plăcut pe pământul sfânt și în cer. Dar cel ce se teme de om, acela nu este drept, și de aceea se teme, și de aceea se ascunde înăuntrul lui și își ține sufletul la întuneric și nu-l ține deasupra. Dar Eu te învăț pe tine să nu faci așa, ci, din contra, să stai mereu la lumină,

O, poporul Meu, rugăciunea are în ea făgăduința omului. Când omul se roagă Mie, el se făgăduiește Mie, căci numai acela se cheamă că se roagă primind, iar David spunea în cartea sa: «Să mă ajuți, Doamne, să-mi împlinesc făgăduințele mele». Cel ce se roagă este cel ce crede că dobândește prin cuvântul rugăciunii, și acela primește, iar cel care primește este cel în care Dumnezeu crede. Dacă Dumnezeu crede în om, este pentru că omul crede în Dumnezeu, făcând cele plăcute Lui. Amin.

Poporul Meu, tu ești muntele Domnului, și așa să fii, muntele Sionului să fii tu. Amin. Scris este: «Cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sionului. Nu se va clătina în veac cel ce locuiește în Ierusalim, căci munți sunt împrejurul lui, iar Domnul, împrejurul poporului Său în veac; iar Tu, Doamne, fă bine celor buni și celor drepți cu inima». Amin.

O, poporul Meu, ce frumoase sunt mărturisirile acestui suflet! Cartea lui David stătea înaintea Mea ziua și noaptea și așa își descoperea el sufletul din adâncul ființei sale, căci vorbirea scoate sufletul la lumină, poporul Meu. Netrăirea aduce cu ea tăcere și durere și tristeți și clătinare, dar cel ce locuiește în Ierusalim nu se va clătina în veac, căci munți sunt împrejurul lui, și Domnul, împrejurul poporului Său. Amin. David trăia și se hrănea cu Duhul Sfânt, iar cugetul lui mărturisea aceasta, căci el spunea: «Cântați Domnului mereu cântare, cântare nouă, căci lauda Lui este în biserica cuvioșilor Lui. Veselește-te, Israele, de Cel ce te-a făcut pe tine, iar voi, fii ai Sionului, bucurați-vă de Împăratul vostru!». Amin.

Iată, poporul Meu, ce frumos este sufletul care trăiește mărturisind, și Eu te-am învățat să faci așa, și mereu te îndemn să asculți de învățătura Mea și s-o trăiești, poporul Meu. De când te-am zidit prin acest cuvânt, ți-am zis mereu: „Mi-e dor de tine!“. Și iar, și iar îți zic, poporul Meu: Mi-e dor de tine! Răspunde-Mi dacă înțelegi acest cuvânt, căci David spunea: «Cearcă-mi și ispitește, Doamne, inima mea și cugetarea mea, și mă vezi».

O, poporul Meu, Eu pe cel ce-l văd îl călăuzesc așa cum l-am călăuzit pe David, unsul Meu. Dar pe cel ce nu-l văd nu-l pot călăuzi. Cum să-l călăuzesc pe cel cu care nu vorbesc, pe cel care nu-Mi vorbește? Cum pot să-i ispitesc inima celui ce nu și-o arată? Dacă și-o arată, numai așa i-o pot ispiti, ca să văd apoi ce bine să-i fac și cum să-l așez ca să stea bine. Dar dacă el nu stă cum Îmi spune sau cum îi spun, acela nu este drept, și de aceea nu stă cum se stă. Dacă el Îmi făgăduiește zi de zi viața lui și trăirea ei, și dacă nu stă cum Îmi făgăduiește să stea, ce să-i fac celui lenos, celui uituc, celui neatent, celui ce nu veghează pentru viața lui cea veșnică întru Mine?

O, cât au vegheat sfinții și câtă mărturisire au putut ei da despre viața Mea în ei, că se supunea cerul și pământul sub cuvântul lor, sub credința lor cea plină de fapte. Ei pe toate le lepădau pentru viața Mea în ei, pe care n-o lepădau nicicum, și cu care făptuiau semne mari înaintea necredincioșilor pentru numele Meu cel purtat de ei, căci așa am zis acestora: «Orice veți face în numele Meu, așa veți dobândi». Amin.

Poporul Meu, să nu uiți să te măsori cu sfinții, fiule, că dacă uiți să te măsori, nu vei fi ca sfinții. Să nu uiți ce ești tu, că dacă uiți, cum ai mai fi tu muntele Domnului? Toți sfinții se încredeau în Mine în vremea mărturisirii lor și nu se clătinau întru Mine, căci «cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sionului», precum este scris. Ei aveau grijă de suflet, nu de trup, căci cine are grijă de trup nu știe să aibă grijă de suflet, nu știe din pricina grijii de trup, că una este să nu-ți lași trupul să sufere, și alta este să-i dai trupului ceea ce nu-i trebuie, ceea ce nu-i face cinste sufletului sfânt și nici trupului care stă înaintea lui Dumnezeu.

Te-am învățat odată, poporul Meu, să nu ai nimic din cele ce sunt deșertăciune, din cele asemănătoare cu cele ale fiilor lumii. Iar Eu acum îți amintesc aceasta și te rog din nou să te uiți pe lângă tine și să dai din tine iubirea de tine, iubirea cea care cere pentru trup, și s-o ai pe cea care cere pentru suflet, și pe acestea să le ai pe lângă tine și în locul în care stai. Dragostea și sfiala sfântă, sfiala cea care dă atât de frumos înaintea Mea și înaintea ta, să nu le părăsești, să nu le pierzi pe drum, că dacă le pierzi, îți pierzi statura cea dulce, cea sfântă, cea odihnitoare, fiule crescut de cuvântul învățăturii sfinte care iese din gura Mea ca să te cresc și să te am frumos, și tot așa să te și păstrez. Nu este nici un om care să merite binele și frumosul și bunătatea și iubirea, și de aceea omul trebuie să le dobândească lucrându-le pe ele în părți și nu luându-le, căci cine dă să le ia din părți nedând cu aceeași măsură, acela se dă merituos. Dar Eu am spus că nu este nici un om să merite bunătatea din jur, ci trebuie să lucreze ca să aibă la Dumnezeu și la oameni, iar dacă nu are, nu și-a strâns și nu are. Nimeni nu poate strânge fără suferință, iar cine se teme de suferință nu strânge nimic, nu are nimic cel ce nu lucrează crezând și nu oricum lucrând.

Pe vremea încercării credinței sfinților chinuiți de păgâni pentru numele Meu, a fost aruncată în foc o mamă, iar copilul ei, mic fiind, dacă a văzut pe mama lui în foc, cum plângea căutând-o a și pornit spre ea ca să capete mângâierea ei, așa cum caută orice copil. El, cât era de mic, nu știa nimic de foc, iar când își pierduse mama, dacă a găsit-o apoi, s-a dus întins la ea, iar focul n-a fost mai tare decât dorul lui, decât dragostea după mama lui. Iar Eu i-am luat atunci pe amândoi la pieptul mângâierilor Mele încă pe când erau ei în foc cu trupul viu. Iată, iubirea este mai tare ca moartea, mai tare ca focul, iar mărturisirea îi face pe ai Mei să se scrie în Cartea Vieții, în casa cea de sus. Amin.

În toți cei care iau cuvântul Meu de la ei, în toți voiesc Eu să lucrez, dar unii se fălesc pentru ei înșiși împlinind din cuvântul Meu, și n-are cine să-i învețe pe aceștia duhul umilinței, care-i poate ține vii pe cei ce cred în coborârea Mea de aici. Omul îngâmfat în duhul lui în zadar ia cuvântul Meu de aici, că acela îl împlinește pentru slava lui, nu pentru slava Mea. Ferice, mamă, ferice celor ce se apleacă celor din grădina Mea de aici pentru cuvântul Meu de azi, ca să-l înțeleagă și să-l poarte cu umilință și nu spre căderea lor prin duhul măririi de sine când cu zgomot urât dau ei să le pună pe ale Mele peste ei dând la o parte binecuvântarea, duhul ascultării, care-l binecuvintează pe om, duhul supunerii, care-l ridică pe om deasupra trupului său spre zidire sfântă și bineplăcută Mie.

O, ce frumoși sunt puii când au mamă, când au cloșcă! Ce adunați sunt ei sub ea! Ce hrăniți sunt cu hrană de mamă! Așa este și creștinul care stă sub povățuitor cu umilință și cu bucurie.

O, poporul Meu, altarul pe care stau Eu, altarul pe care stai tu este crucea, fiule de azi. Așa au stat și ucenicii Mei cei de acum două mii de ani. Răul care-l pierde pe om trebuie răstignit, ca să aibă omul înviere prin răstignire, căci fără răstignire omul nu are viața Mea în el, ci o are pe a lui, că omul nu știe să iubească crucea Mea.

Când l-am făcut pe om și am pus în el duh de viață, l-am simțit în Mine apoi. Duhul lui era în Duhul Sfânt, iar Duhul Sfânt era în duhul lui, și era Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt una cu omul, și a fost bucuria aceasta o clipă, și apoi omul s-a vrut în duhul lui, și tot așa a fost tot neamul omenesc, de atunci și până azi.

Aș vrea să te învăț, poporul Meu. Zi de învățat vreau să fie ziua de sărbătoare a crucii Mele. Duhul tău, fiule, să fie în Duhul Sfânt. Aceasta vreau să te învăț, căci taina aceasta e mare de tot, și nu e om pe pământ s-o cunoască. Numai cel ce o trăiește pe ea, numai acela o cunoaște și o are. Duhul tău să fie în Duhul Sfânt, iar Duhul Sfânt să fie în duhul tău, dar nu să crezi că este așa, ci să lucrezi să fie așa, că altfel omul cade cu zgomot și nu este, căci scris este: «El va fi piatră de încercare și stâncă de poticnire pentru mulți, și mulți se vor poticni, vor cădea și se vor sfărâma; vor fi prinși în cursă și vor fi duși spre robie».

O, poporul Meu, în cine este Dumnezeu, se cunoaște că este, și în cine este omul, se cunoaște că este, se cunoaște după tot lucrul și după tot cuvântul. În cine pune Dumnezeu, se cunoaște că pune El, se cunoaște după faptă și după cuvânt și după cruce, după suferință. Dar în cine pune omul însuși, iarăși se cunoaște, și acolo unde să mai pună și Dumnezeu? Acolo își ia omul singur din cele din Dumnezeu, își ia după cum e placul lui, și nu-și ia crucea unul ca acela, ci își ia merite și își ia slavă de-a gata, dar nu așa este crucea Mea și iubirea pentru ea, și aceasta este sminteala care se bagă sub numele Meu ca să-l strice, și aceasta aduce mânia Mea, căci Eu am zis așa: «După cum se adună neghina și se arde în foc, așa va fi la sfârșitul veacului. Și va trimite Fiul Omului pe îngerii Săi, și aceștia vor strânge din împărăția Lui toate smintelile și pe cei care fac fărădelege, și îi vor arunca pe ei în foc cu văpaie, și acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. Și atunci cei drepți vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor». Amin.

Poporul Meu, Eu am stat pe cruce pentru viața ta în Mine, și te-am învățat să stai și tu pentru viața Mea în tine, dar să stai frumos, poporul Meu, că pe cruce se stă frumos și cu dulce, iar crucea trebuie să se facă dragoste în om, poporul Meu. O, cum să te învăț Eu mai frumos și mai dulce taina crucii? Să știi, poporul Meu, că omul frumos nu este cel din afară, ci este cel dinăuntru. Omul cu inima urâtă nu e de nici un preț, că acela nu iubește crucea. Dar cel frumos la inimă cunoaște taina crucii, și acela e de mare preț. Învață-te să înțelegi tot cuvântul Meu și să nu treci pe lângă el, că e păcat, poporul Meu. El te învață lecția vieții. Amin. Lecția vieții este crucea. Cea mai mare școală a vieții este crucea. Ea îl face frumos pe om, numai să vrea omul s-o învețe așa cum am învățat-o Eu când am venit de la Tatăl pe pământ. Dacă am văzut că omul nu găsește iubirea de Dumnezeu, am venit și M-am făcut Om și i-am arătat omului crucea, iubirea de Dumnezeu, blândețea și smerenia inimii în care iubește Dumnezeu. Amin.

Lucrarea voastră să fie inima voastră, și așa să se vadă cele dinăuntru ale voastre, fiilor, precum se și văd. Căutați însă înțelepciunea, și prin ea să vă măsurați clipă de clipă, că Eu vă sunt Păstor. Amin, amin zic vouă: Eu vă sunt Păstor; Eu și nu voi. În cine pun Eu se cunoaște că pun Eu. În cine pune omul însuși se cunoaște că pune omul. Când Eu pun în om pe cele ale Mele, se cunoaște că le pun Eu, dar când omul ia să-și pună singur, se cunoaște și aceasta. Dar vouă Eu să vă fiu Păstor; Eu și nu voi. Cei ce stați în trupul poporului Meu, să vă fiu Eu Păstor. Eu și nu voi, copii iubiți, că v-am învățat taina crucii. Amin.

Taina Păstorului cu crucea, această taină ar trebui s-o învețe cei ce se vor păstori. O, de unde vor aceștia să învețe păstoria când se vor păstori? Cine s-ar mai duce să se facă păstor dacă ar trebui să învețe taina Păstorului cu crucea? Nu s-ar mai duce nimeni să ia păstorie și oi de păstorit dacă ar trebui să aibă cruce.

Eu sunt Păstorul Cel cu crucea. Am venit din nou Păstor pe pământ. Glăsuiesc cu dor, și fericit este cel ce vine să-i dau. Eu îi dau viață celui ce vine, și nu-i cer nimic decât să ia ce-i dau și să poarte dacă ia. Amin.

Amin, amin zic vouă: să știe toți ce este iubirea și ce face ea. Ea când iese din om nu iubește pentru sine, ci se dă, și aceea este ea și bucuria ei. Cel ce are pace, acela are iubirea. Eu mereu le spuneam «Pace vouă!» când eram cu ucenicii pe pământ cu trupul. Nici vouă nu vă spun altfel, căci pacea este iubirea care se odihnește în cel ce Mă iubește și în cel ce iubește pentru Mine și nu pentru sine. Amin. Nu pentru voi să vă iubiți unii pe alții, ci pentru Mine. Amin. Nu pentru tine să-l iubești pe fratele tău, ci pentru el și pentru Mine. Amin. Iar când veți înțelege bine aceasta, atunci va fi împărăția cerurilor în chip văzut peste pământ, iar Eu, Domnul, voi spune multora din mijlocul vostru: «Pace vouă!» le voi spune lor, iar ei vor lua din frumusețea copilului sfânt, pe care o pun Eu mereu, mereu în voi, și se vor face lumină din lumină, cer nou și pământ nou pentru viața ce va să fie în taina veacului cel nou, taină ascunsă și păstrată pentru fiii cei veșnici. Amin.

Toată iubirea dintre voi să treacă prin Mine, și nu uita aceasta, poporul Meu, că aceasta este ruga Mea înaintea ta. Tot ce vă dați unul altuia să treacă prin Mine, și atunci veți învăța aceasta. Amin. Cuvântul care se face faptă, acela este cel ce învață și cel ce-l crește pe om. Amin.

O, poporul Meu mireasă, hai să-l deprindem pe tot omul să știe ce este petrecerea Mea cu tine, nunta Mea cu tine înaintea fiilor oamenilor. Aceasta este venirea Mea cea de după două mii de ani, venire dulce și nu cu mânie venire. Am venit și te-am chemat, și tu M-ai auzit și Mi-ai cunoscut glasul. Iar Eu apoi te-am cuprins și te-am născut din acest cuvânt și te-am împodobit cu frumusețe din cer și ți-am dat nume nou și te-am numit mireasă, poporul Meu, iar tu faci voia Mirelui. Acum întindem masa nunții pe pământ și vestim în patru zări să vină cei chemați, iar pe cei ce vin îi așezăm la masă și le dăm duh ceresc, duhul mângâierii le dăm. Cel ce se lasă spre mângâierea Mea, acela se pătrunde de ea și Îmi cunoaște venirea și vine la ea și se hrănește din ea, căci Eu aici vin, aici, unde Mi-am pregătit loc, ca acolo unde sunt Eu, să fie și ai Mei, și cu ei să-Mi aștern pe pământ slava Mea, cuvântul Meu care cheamă omul la masa Mea.

O, poporul Meu, lucrarea Mea cu tine e taină ținută de ochii tăi. Eu însă am voit să fiu cu tine pe pământ și să Mă slăvesc de deasupra ta cu cuvântul Meu cel pentru tine și cel pentru tot omul care voiește să audă de la Mine. Aceasta este slava Mea care petrece cu tine și care te poartă în ea ca s-o poți purta și ca s-o poți da. Și iată ce te învăț: te învăț ca pe cel mic, să fii mare cu înțelepciunea și să iei atât cât îți dau Eu, că dacă dai să iei mai mult, nu poți purta, că tu ești mic, și te temi dacă iei mai mult. Fii înțelept, ca să iei numai cum îți dau Eu, și să te mângâi cu ce-ți dau Eu, că tu ai nevoie de mângâiere, fiule de azi. Eu te fac să auzi și să asculți cuvântul Meu și să te bucuri de el, și altceva nu fac peste tine, că Eu sunt Dumnezeu, și tu ești mic și nu poți purta mai mult. Dar dacă tu crezi tot ce fac Eu cu tine, Eu te fac cât cerul, și Mă las purtat de tine, că Eu sunt cât cerul, fiule purtat de slava Mea cea ascunsă de ochii tăi. O, Eu nu dau să te obosesc. Eu nu vreau ca tu să obosești. Vreau doar să te mângâi, și cu mângâiere să poți, că altfel omul nu poate cu Mine, căci slava Mea e prea mare față de om.

O, nu pot tot așa ca și pe tine să-l învăț pe omul care ia din slava vrăjmașului Meu, diavolul. Omul care ia de la diavol nu este om făcut de Mine, și de aceea ia, și nu încape învățătura Mea în acela, că acela aude de la el, nu de la Mine, și acela e doritor de slavă, și de aceea caută slavă. Dar omul cel pregătit de Mine, acela nu caută slavă, și caută umilința dulce, și caută să fie mic sub mâna Mea și stă sub darul credinței sfinte, care-l face pe om Dumnezeu prin har, și așa Mă sălășluiesc Eu cu slava Mea în om și lângă om până la venirea Mea cu slavă.

O, nu vor putea purta oamenii venirea Mea, că ea va fi cu slavă mare, și omul nu este pregătit de Mine pentru ea. Iată, nu se lasă omul pregătit pentru venirea Mea, și ea va fi cu slavă și va arde ca un cuptor, căci scris este: «Iată, vine ziua care va arde ca un cuptor». Atunci Eu Îmi voi schimba fața, căci omul Mă va vedea în slavă și se va înspăimânta, că scris este: «Vor plânge neamurile pământului și vor vedea pe Fiul Omului viind pe norii cerului, cu putere și cu slavă multă, ca să adune pe cei aleși ai Lui din cele patru vânturi ale pământului». Amin.

O, cum să fac Eu mai înainte de venirea Mea care va arde ca un cuptor în cer și pe pământ, cum să fac, oare, cum să fac să-l pot pregăti pe om pentru slava acelei zile? Ea vine curând, curând. Cum să-l fac pe om să învețe să audă de la Mine așa cum auziți voi, așa cum ascultați voi de cele ce auziți de la Mine? Să-l schimb pe om la față și la inimă înaintea Mea cum să fac? Să-l fac pe om să nu mai ia de la el sau de la om, și să ia de la Mine cum să fac, oare? Să trăiască omul de la Mine și de la cuvântul Meu și de la lucrarea Mea cu omul, o, cum aș putea să las peste om această schimbare ca să Mă pot uita la fața lui, și el la fața Mea așa cum ne-am văzut unii pe alții Eu și ucenicii Mei în ziua în care Eu Mi-am descoperit slava în ochii lor pe munte și când ei i-au văzut pe cei din cer în dreapta și în stânga Mea?

Iată, vine ziua care va arde ca un cuptor și va mistui totul, și omul nu vrea să audă de la Mine ca să-l fac pe el pentru ziua aceea. Omul trebuie să fie asemenea Mie în ziua aceea ca să nu se topească în ea. La această lucrare a omului nou lucrez Eu cu voi, copii ai slavei Domnului. Mă slăvesc cu voi peste pământ cu zile de slavă cerească, fiilor, cu sărbători cerești și dulci pe pământ, ca să-l deprind pe om pic cu pic cu slava Mea, și să-i cer apoi mai mult dacă vrea să poată, și să-i pregătesc pic cu pic pe cei aleși ai Mei din cele patru vânturi ale pământului, că vine ziua care va arde ca un cuptor. Vreau să-i învăț pe ai Mei s-o poată purta, căci slava ei arde.

Vă prind în cuvinte de mângâiere ca în brațe, copii ai poporului Meu de azi. Voi, fiilor de la ieslea Mea de cuvânt, dați mângâierea aceasta la poporul Meu cel adunat pentru pregătirea slavei zilelor Mele cu el între fiii oamenilor și învățați-vă și voi din zi în zi mai mult cu ea, că fără această mângâiere care curge din gura Mea peste grădina aceasta pentru om nu va mai putea nici un trup curând, curând.

Să vină cei aleși ai Mei din cele patru vânturi ale pământului, și să vină fiii oamenilor și să ia din acest munte al mângâierii și să se învețe cu slava Mea, că vine ziua care va arde ca un cuptor, și în ea nu va putea nici un trup, curând, curând. Numai cei mângâiați de Mine vor putea, numai ei, căci odată cu ziua aceea, vine și izbăvirea lor, precum este scris. Amin.

Fiii oamenilor au slava lor, și vor fi luați pe neștire de slava zilei Mele și vor fi dogoriți de ea. Dar Eu încă îi chem ca să-i învăț cu slava Mea care nu-i arde. Slava Mea îl mângâie pe om când ea caută cu omul. Slava pe care Eu o voiesc peste om este viața Mea în om. Aceasta voiesc Eu să-l învăț pe om mai înainte de ziua slavei Mele care se va arăta pe norii cerului curând, curând. Atunci tot omul se va schimba la față și își va pierde slava lui, și va intra sub slava Mea vrând-nevrând și se va topi sub ea, precum este scris pentru cei ce n-au primit cuvântul adevărului. Dar Eu încă îl chem pe om sub slava Mea care mângâie, căci Eu sunt Domnul îndurării și îl chem pe om sub mantia Mea, sub slava Mea. Amin.

Aud oameni școliți care spun: „Unde este scris în Scripturi lucrarea aceasta pe care o face Dumnezeu cu ei?“. O, dacă Scriptura ar fi o carte și atât, ar găsi omul în ea ce este scris în ea, dar ea este taina lucrărilor Mele, și în cuvintele ei se vede bine taina acestei lucrări pe care o fac Eu cu tine azi, poporul Meu. Omul însă nu este învățat cu taine. El e învățat cu lucru pipăit, cu negru pe alb dacă el n-a vrut să treacă cu Mine dincolo de el și să învețe tainele Mele. Cuvântul Scripturilor acoperă în el lucrarea Mea de azi, iar Eu prin izvorul acesta am vorbit omului greoi la minte și la credință și M-am spălat de necredința omului, căci necredința vine de la păcate, poporul Meu. Acum două mii de ani le-am spus celor de atunci, cărora le vorbeam cuvântul vieții, și le-am spus: «Cine voiește să facă voia Mea, acela va înțelege cuvântul acesta că este de la Dumnezeu, și Mă va vedea pe Mine în cuvântul acesta». Dar iată, necredința vine de la păcate și niciodată ea n-a venit pe alt drum, căci îngâmfarea și semeția și iubirea de sine și lăcomia, toate sunt duhul slavei deșarte, păcate împotriva credinței, și omul nu poate propăși din pricina lor atunci când el dă să vină după Mine.

Te hrănesc mereu, poporul Meu. Am pe fiii de la iesle, cărora le dau ca să-ți dea de la Mine ca să crească ei și tu, poporul Meu, ca să nu dai tu înapoi din crescut, căci omul crescut este cel ce face voia Mea. Eu trebuie să te cresc mereu, până acolo unde omul cel necredincios să Mă vadă în tine și să zică: „Ce este acest popor?“ și iarăși să zică: „Hai să ne suim în acest munte să învățăm legile vieții, legile Domnului“. Amin.

O, poporul Meu, curg de la Mine legile vieții peste pământ, și tu ești albia pe care Eu vin. De aceea ies cu tine, și omul se învață să știe că ești poporul Meu, că te vede cu Mine și nu cu el și nu cu lumea lui. Când lumea vine la tine să te vadă, vine că o chem Eu. Eu și nu tu. O chem și îi dau hrană de pe masa Mea cu tine și o fac să se bucure cu bucurie sfântă la masa Mea cu tine, și o chem spre viață, dar grijile ei o trag iarăși spre ele, și lumea e greu de înviat. Te-am pus în mijlocul lumii ca să-i arăt că poate și că nu vrea să poată. Eu când am venit și M-am făcut Om din om ca și omul, am făcut așa ca să-i arăt omului că poate și că nu vrea. Acum când te-am așezat pe tine înaintea Mea și înaintea lumii ca să faci tu voia Mea, am făcut așa ca să-i arăt omului că poate și că nu vrea. Tu ești semnul pe care l-am dat Eu lumii mai înainte de ziua cea mare a arătării Mele când Eu voi sta pe norii venirii Mele cu sfinții, deasupra lumii, și când tu vei fi ridicat lângă Mine pe nori ca să-Mi faci primirea, poporul Meu.

N-are nimeni cu ce să-Mi facă primirea când voi veni, și de aceea Eu Însumi Îmi fac această pregătire. Îmi trebuie pământ sfânt și om sfânt pe el. Îmi trebuie credință și credincioșie de la om. Îmi trebuie iubire numai pentru Mine la om. Îmi trebuie casă și masă și haină și hrană la om, și toate după voia Mea, și toate acestea să Mă aștepte să vin. Eu Însumi Îmi fac această pregătire, Eu Însumi, că omul nu știe să Mi-o facă. Eu Însumi te-am așezat înaintea Mea, și Eu te gătesc, poporul Meu, și te dau semn lumii mai înainte de ziua venirii Mele. Amin. Tu ești semnul Fiului Omului, ești poporul care duce prin lume viața Mea, crucea Mea, jugul Meu și vestea Mea peste pământ. Să nu te temi. Nicicum să nu te temi că nu poți, căci tot Eu pot. Tu numai să fii; tu numai să stai așa cum te așez Eu; tu numai să faci ce-ți dau Eu să faci, iar Eu sunt Domnul, și împlinesc. Amin.

O, lume și iar lume! O, lume împodobită cu podoabele slavei tale deșarte! Îți dau să vezi. Amin. Când vezi că Eu Îmi așez un popor în mijlocul tău ca să-l vezi, când vezi că Eu Mi-l gătesc în legile Mele cele sfinte, când vezi că dragostea Mea și dragostea lui sălășluiesc în mijlocul lui laolaltă, când vezi petrecerea Mea cea sfântă cu el, când vezi hrana lui și hăinuța lui și căsuța lui și toate ale lui spre asemănare cu Mine, să știi și să înțelegi, și să crezi apoi, că Eu, Domnul, sunt la ușă și vin. Amin. Acesta este semnul pe care ți-l dau până să vin. Acesta este solul pe care-l trimit la tine ca să-ți dea de veste că Eu vin. Amin. Eu sunt Cel Drept, și nu te iau pe neștire cu venirea Mea. Ba încă te și chem la masa Mea cu ucenicii Mei cei de azi și Îmi slobozesc peste tine cuvântul vieții ca să te lași cuprins în el. Tu însă ești dusă de grijile vieții tale, și viața Mea n-o vrei. Un picuț, și vei vrea și tu viața Mea, dar ea va fi atunci departe de tine. Eu încă te aștept. Un ceas te mai aștept, și nu te mai aștept apoi. Eu sunt Omul Care vine de la Tatăl la tine, Omul Care vine din cer după om ca să-l tragă pe om la Tatăl. Dacă ar veni înger după tine, ai zice că nu pricepi adevărat. Eu sunt Omul Cel de la Tatăl întocmit în om, și am luat chipul omului cel întâi zidit, chipul și asemănarea lui cea dinainte de căderea lui din Dumnezeu, și așa am venit, și așa vin, și tot ochiul Mă va vedea când vin, ca să nu fie nedumerire; și nu va fi, că unde este Domnul, este cu totul, întru toată înțelepciunea Sa în cer și pe pământ, și Îmi voi arăta semnul cum că Eu sunt, că-Mi voi ridica poporul cel pregătit și voi sta cu el pe nori în văzul tău, o, lume care zăbovești! Și atunci vei înțelege că Eu am fost în calea ta cu lucrarea Mea și că n-ai vrut să Mă cunoști și că n-ai vrut să vii și că n-ai vrut să Mă aștepți să vin și să te iau la sân. Eu încă te mai aștept. Un ceas te mai aștept, și nu te mai aștept apoi, și voi sta pe nori și Îmi voi striga poporul să vină la Mine pe nori și să Mă întâmpine în văzul tău, pentru adevărul Meu. Amin, amin, amin.

Fiilor, fiilor, omul pe pământ își cumpără o grădină și își face în ea fântână, și apoi își gătește ogorul pentru însămânțat. Și după ce-l însămânțează, îl udă, că are fântână. O, fiilor, am săpat și am zidit la voi și cu voi fântâna pământului, și din ea Eu ud în lung și în lat peste pământ, și din ea Eu scot sămânță și apă, odată pe amândouă, și așa lucrez și așa Mă zbat să-i dau față nouă pământului și să Mă întind pe el cu veac nou, cu odihna cerului pe pământ. Scot apă din fântână și chem omul să-i dau, și Mă țin după el să-i dau, și vă am pe voi împărțitori și biruitori peste timp și peste pământ. Biruitor este cel ce se ridică deasupra tuturor celor ce domnesc peste pământ, căci cel ce stă sub acestea este biruit de ele. Cele de pe pământ nu sunt cele din cer, și omul stă sub cele de pe pământ și nu-și mai poate face vreme pentru cele fericite care plâng în cer după om, după moștenitori care să le moștenească și să le înmulțească peste pământ.

O, poporul Meu, intră, fiule, sub tainele Mele, intră bine, și stai bine sub ele ca să Mă ajuți și să te am de ajutor, poporul Meu, căci tainele sunt greu de pătruns, și tu trebuie să le pătrunzi. Amin. Și cum să le pătrunzi? Să le pătrunzi cu Mine și nu singur, poporul Meu. Și iată ce-ți spun: îți spun taina râului vieții. El izvorăște din Mine și curge prin om, poporul Meu, și apoi își dă omul unul altuia din el, și trăiește omul și se bucură omul și petrece omul, ca să aibă inimă bună de la care vine putere, poporul Meu, căci «omul nu trăiește numai cu pâine, ci trăiește cu cuvântul cel din Mine», precum este scris în Scripturi.

O, nu poate omul să bea singur din râul vieții. Singur nu-și face nimeni chef. Până și omul lumesc se duce la alt om lumesc sau se duce la crâșmă atunci când îi este dor de chef și de băut, că acolo are cu cine să se îndemne, are cu cine să se îmbete și să-și uite de necaz și de viața cea trecătoare, căci viața cea trecătoare e viață apăsătoare. Așa e și cu cel ce are dor să bea din râul vieții. Singur, în zadar bea. Singur, nu are cum să se bucure și să-și facă inimă bună de la care vine putere, și caută tovarăș ca să bea, caută prieteni ca să facă cu ei chef și să se îmbete și să uite de necaz, și să-și aducă aminte de viața cea veșnică și de bucuria cea de la ea. Dar celui ce nu-i place băutura, e greu de un așa om. Pentru cel din lume e greu pământul peste el dacă nu-i place băutura și cheful ca să uite de apăsare. Pentru cel din biserică e greu cerul peste el dacă nu-i place băutura și cheful, dacă nu bea din râul vieții așa cum trebuie să se bea din el.

Râul vieții trece din Mine în om, și din om în om, și așa se bea din el. Eu, Cel ce îl izvorăsc, nu-l pot întoarce ca să beau din el decât dacă el trece din Mine în om, și din om în om până la Mine, căci scris este: «Pahar este în mâna Domnului, plin de vin curat, plăcut mirositor, și îl închină de la unul la altul». Amin.

O, poporul Meu, dragostea cea nevătămătoare plânge în urma omului ca s-o ia omul în el și să-i dea ființă în el. Tot ce iubește omul este dragoste care-l vatămă pe om, și omul n-o mai poate lepăda de la el. Dragostea care nu vatămă este dragostea Mea în om, dragostea care-i dă omului trăirea cea de veci, viața cea de veci, care nu întunecă vecia omului.

Trăirea cea de veci, aceasta este ce vreau Eu să-ți dau, omule, că Eu așa am spus: «Cel ce crede în Mine nu va muri niciodată». Amin. O, Eu n-am mințit prin acest cuvânt pe care l-am spus cu toată iubirea Mea cea pentru om. Eu n-am spus prea mult cu acest cuvânt, ci am cuprins în el tot adevărul cel despre viața cea de veci. Dar cine este cel ce crede în Mine ca să nu moară niciodată așa cum n-a murit Enoh și Ilie și Ioan cel iubit și alții mulți de după ei, care sunt cu trupul, fiind cuprinși de cele ce nu se văd între cele ce se văd? Dragostea cea nevătămătoare îl aduce pe om la viață de veci și Mă aduce pe Mine în om ca să trăiască omul în Mine și să fie el mișcarea Mea și casa Mea și vecia Mea în om. Cine mai este pe pământ casa Duhului Sfânt, în care să se mistuie de dragoste căldura ființei Duhului Sfânt? Cel ce are pe Duhul Sfânt în el, acela are și pe Tatăl și pe Fiul, căci Cei trei, nedespărțiți sunt în tot locul lor și în toată vremea lor dacă sunt în om, căci una sunt, iar acest nume este Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Amin, amin, amin. O, dacă ar bea omul din această cupă, s-ar îmbăta de Dumnezeu. Dacă oamenii și-ar da unii altora cupa aceasta a fericirii cea de sus, ar fi beție de Duh Sfânt peste oameni și s-ar găsi oamenii în Mine și s-ar aduna să bea și să-și caute fericirea în această beție.

Vreau, fiilor copii, să împart dulceața fericirii omului, s-o împart tuturor în zilele Mele de nuntă cu voi. Vreau să bea omul din cupa fericirii care rămâne peste om, care nu se pierde ca fericirea cea care înșeală viața omului. Grija omului ar trebui să fiu Eu și nu el. Dacă aș fi Eu grija inimii și a minții și a lucrării omului, l-aș pune pe un așa om pe ranele voastre, fiilor trudiți de grijile Mele în voi. Dar omul care dă să vină se face sare pe ranele Mele din voi, și ranele vă ustură, și Eu vă văd, și Eu vă ung cu alinul Meu cel prin cuvânt.

Mă împart prin voi oamenilor pe care-i chem la izvorul mângâierii care dă viață de veci celui ce vine să bea cu folos. Îi dau omului cunoștința dragostei care nu vatămă. Cei ce cu adevărat știu să se iubească unii pe alții, nu sunt cei ce se iubesc între ei pentru mângâierea lor, ci sunt cei ce se iubesc unii pe alții pentru bucuria Mea, pentru mângâierea Mea. Amin. Cei ce se iubesc unii pe alții pentru mângâierea lor, aceia se duc spre dragoste care vatămă trupul și sufletul și care murdărește taina ființei Mele în om. Când dragostea cea vătămătoare se bucură în trupul și în duhul omului, îngerii cei stricători de viață fac sapă din omul cel vătămat și lărgesc cu ea adâncul în care se cufundă pic cu pic viața omului până ce ea se sfârșește de tot. Omul însă nu are cum să priceapă lucrarea cea rea care iese de la dragostea de sine care-l mângâie pe om pentru vătămarea vieții lui. Dar Eu, Domnul, Cel plin de milă și de îndurare, Mă țin după om și strig în urma lui și îi spun cu cuvântul să se oprească și să asculte suspinul ființei Duhului Sfânt, Care strigă acum, la capătul puterilor omului, chemându-l pe om la scăldătoare, la nașterea din Dumnezeu, la viața cea de veci. Amin.

O, nu i-a plăcut omului să-L aibă pe Dumnezeu de Tată. Nu i-a plăcut omului să asculte cu ascultare din cer. Iată ce este omul pe pământ. El stă în largul inimii lui și își face toate voile cât poate, și zice apoi că Eu sunt Tatăl lui. De ce mai zice, oare? Pentru ce ar mai fi să zică așa? Face omul fii și fiice și îi dă lumii, și apoi zice că i-am dat Eu copii. Eu cui am dat copii, i-am dat ca să Mi-i dea Mie să lucrez cu ei pentru Mine, așa cum am lucrat cu mama Mea Fecioara, așa cum am lucrat cu Ioan, fiul lui Zaharia și Elisabeta.

Se umple omul de cunoștință despre Dumnezeu și despre toate cele din Dumnezeu, și apoi se îngâmfă că are cunoaștere, dar ca să facă voia lui Dumnezeu, nu se așează omul s-o facă. Ca să-L facă pe Dumnezeu Tată al lui, nu vrea omul, că omul este fiul risipitor, fiul cel rătăcit, care se cheltuie pentru el însuși și nu pentru tatăl. Fiul cel risipitor a plecat de la tatăl său și s-a dus într-ale sale, iar când a ajuns în trai rău, s-a vrut argat la tatăl său, s-a vrut sub ascultarea tatălui său, și l-a făcut iar tată.

O, poporul Meu, oare fiii oamenilor Îl vor mai face pe Dumnezeu Tată așa cum L-ați făcut voi? O, fiii oamenilor se duc să învețe carte unii de la alții și să-și strângă cunoștință, și apoi să se îngâmfe prin ea, dar ca să învețe să fie fiii lui Dumnezeu, nu caută fiii oamenilor. Fiii oamenilor sunt îngâmfați, și de aceea nu pot ei să aleagă calea umilinței pe care am mers Eu. Fiii oamenilor se îngâmfă, și de aceea nu pot ei să Mă vadă pe Mine cu voi, și pe voi cu Mine. Dar cei atinși la inimă de glasul cuvântului Meu care este cu voi, aceia se smulg și vin să Mă audă și să Mă vadă slăvindu-Mă cu voi în mijlocul oamenilor, căci voi slava oamenilor n-o primiți, că o aveți pe a Mea cu voi, și I-o dăm Tatălui, că-I suntem fii. Amin.

Iată ce vă spun: toți cei care se îngâmfă azi prin cunoștință vor pierde înțelepciunea lor, căci înțelepciunea Mea e mare, e cerească, e veșnică, și e alta decât cea a oamenilor înțelepți. Toți aceștia vor veni curând, curând spre izvorul Meu de la voi ca să-și stâmpere arsura sufletului, fiilor, căci va veni pârjol mare peste înțelepciunea cea omenească și va seca duhul omului, și își va căuta omul duhul și îl va găsi la Mine, și omul își va lua duhul înapoi, căci toate ale Mele, și pe care le-am dat omului, și pe care omul nu le-a păstrat și nu le-a folosit, acelea s-au întors întru Mine, și omul le-a pierdut și nu le-a mai căutat, și s-a găsit omul în altele care nu sunt din Dumnezeu, și omul și-a pierdut Tatăl și nu-L mai găsește, căci Tatăl este ascuns în duhul umilinței, în duhul cel plăcut lui Dumnezeu. Amin.

Când te-am născut Eu pe tine, poporul Meu micuț de azi, te-am îngrijit apoi, și te-am învățat să mergi în picioare, și să ai picioare te-am învățat. Cine nu se naște din Mine, cine nu învață de la Mine și numai de la Mine, cine nu merge întru Mine, cine nu este întru Mine, acela este dintre fiii oamenilor și n-are pe Dumnezeu de Tată. Cine se gândește că moare de foame, că suferă, că n-are ce-i trebuie dacă stă cu Mine, acela să nu vină după Mine, acela să stea întru ale sale. Dar cel ce voiește să-i fiu Eu Tată, acela să vină să-Mi fie fiu, iar fiul lucrează cu tatăl și pentru tatăl, nu pentru sine. Amin. Așa vă am Eu pe voi, copii ai poporului Meu, și se strânge lumea să se uite la voi și nu vă mai poate judeca, fiindcă Eu vă fac frumoși pe pământ, și vă fac cunoscuți prin voia Mea cerească în voi și peste voi, și cu slava Mea care îl slăvește pe om înaintea Mea și înaintea oamenilor. Și iarăși spun: toți cei care se îngâmfă azi prin cunoștință se vor rușina și se vor umili curând în fața slavei Mele care este peste voi, și vor iubi această slavă și o vor pune în mare cinste și se vor închina Domnului Dumnezeului vostru și slavei Lui cea de peste voi, căci slava lui Dumnezeu este adevărata slavă a omului slăvit. Amin. Cei ce se îngâmfă prin cunoștință, aceia nu pot zidi nimic pentru Dumnezeu, ci numai pentru slavă unii de la alții. Aceia nu sunt zidari, căci numai iubirea zidește, iubirea care se jertfește pentru Dumnezeu și pentru facerea omului, facere ca a Mea. Amin.

O, fiilor, cine și unde pe pământ se mai adună împreună frații la cuvântul Meu care zidește și hrănește, la glasul Meu care grăiește din cer peste pământ? O, dacă glasul cuvântului Meu ar fi la îndemâna oricui, n-ar mai fi nimic de Mine sau de om, căci n-ar ști omul să stea mic în mâna Mea și să ia cu scumpete din gura Mea cuvântul Meu, că omului îi place să se dea mare cu darurile și cu Mine și cu mărire de la Mine și cu întâietate, fiilor. Dar glasul Meu este unul pentru toți, și nu-i poate fi sfâșiat veșmântul după cum e placul omului care vrea să-L împartă pe Dumnezeu.

O, poporul Meu, Eu știu să Mă împart, dar omul nu știe să Mă împartă așa cum Mă împart Eu. Când Eu eram cu Israel peste pământ prin Moise, s-au sculat frații lui cu mărire împotriva lui, cum că nu numai Moise, ci și ei sunt prooroci, și căutau să disprețuiască rânduiala Mea care venea de la Mine prin Moise, și a ieșit cu durere în Israel această neorânduială. Cuvântul Meu peste oameni e mare lucrare, și el trebuie să stea în mâna Mea, nu în mâna omului, iar omul să-l împlinească și atât. E plin pământul de vrăjitori și de fermecători, și aleargă oamenii la ei ca să le facă aceștia pe plac, căci dușmanul veacului acesta l-a învățat pe om să-și aibă placul lui. Dar la Mine, Dumnezeul Cel adevărat, nu se poate așa, nu se poate cu placul omului, ci numai cu placul Meu care este bun și care îl păzește pe om de moarte, de orice fel de moarte, căci semeția și voia omului și dorul după el însuși sunt moarte.

O, ce frumos te învăț Eu pe tine, poporul Meu! O, de ar lua tot omul învățătura Mea pe care o pun peste tine, poporul Meu! O, de s-ar înălța omul până la voia Mea ca s-o facă așa cum o faci tu la cererea Mea și la cuvântul Meu, poporul Meu! Grija ta una este: să împlinești voia Mea și lucrul pe care ți-l dau Eu. Unde mai este pe pământ așa ca și la tine? Unde mai e popor care ascultă pe Domnul, care are și face cuvântul Domnului? Iată, aceasta înseamnă să fiu Eu cu omul și prin om. Amin. O, ce-ar mai fi să am Eu mai multe feluri de voințe peste pământ și nu numai una, așa cum este la Dumnezeu? Omul însă nu înțelege aceasta, și ar vrea să fiu Eu la îndemâna oricui, căci omului îi place să se dea mare chiar cu Dumnezeu, și îi place întâietatea între el și ceilalți ca el, și îi place să fie mărit, și îi place să Mă împartă el la oameni. O, poporul Meu, Eu știu să Mă împart. Omul însă nu știe să Mă împartă așa cum Mă împart Eu, căci omul când Mă împarte pe Mine, își face parte ca unul care împarte, și iată, nu știe omul să Mă împartă, nu știe, și nu vrea să audă că nu știe.

Acest râu de cuvânt este în mâna Mea și Eu îl lucrez, și Eu îl dau. Cine vrea să aibă din el, să vină să-l ia de aici, că Eu aici Mă vărs peste pământ cu cuvântul. Aici este gura Mea, și mult am lucrat și mult am pregătit Eu ce am aici. Cuvântul Meu e mare lucrare, și el trebuie să stea în mâna Mea, nu în mâna omului, și vai celui ce dă să facă el cuvântul Meu fără ca Eu să așez! Iată, am așezat, și sunt cuvânt peste pământ. Cine vrea să aibă cuvântul Meu curat, să vină să-l ia, să vină să bea. Acesta este râul vieții care curge din tronul lui Dumnezeu peste pământ. Amin. Iar tu, popor așezat de Mine în taina și în lucrul cuvântului Meu, să fii voia Mea și să nu fii ostenit cu această fericire. Curând, curând, împărăția Mea din mijlocul tău va fi iubită mult și tot mai mult, că Eu ți-am spus să fii frumos, poporul Meu, și ți-am spus să fii, ca să rămâi tu nădejdea cea pentru tot omul care-și va pierde în curând toată agoniseala lui și va căuta la tine ca să te aibă și să te asculte pentru Mine și să te pună peste el din partea Mea, poporul Meu. Dar tu să stai întru înțelepciunea Mea, căci omul îngâmfat și cel nepocăit nu va găsi intrarea, și va bâjbâi în gol, fiindcă Eu sunt Dumnezeul tău, Dumnezeul Cel adevărat, și Mă dau numai celui ce învață, și apoi să fie, căci fără învățătură de la Mine și fără fapta ei nimeni nu va putea să-și facă intrarea în împărăția Mea care vine pe pământ. Amin.