Poporul Meu, iar și iar Îmi sting focul și dorul inimii după avutul Meu de pe pământ, după tine, poporul Meu. Învățătura Mea s-o iubești, și să fie ea viața ta, trăirea ta, dorul tău, precum Mie Mi-e dor de tine, poporul Meu, că tu ești cuibul Meu în care trag când vin. Amin.
Cu sărbătoare de sfinți Mă mângâi în preajma ta, și doresc să stau tot mai mult cu tine în cuvânt, dar nu să te înveți cu Mine, decât numai ca să faci voia Mea și nu altcum, poporul Meu. Nici voi să nu vă învățați unii cu alții, decât numai pentru ca să faceți tot mai frumos voia Domnului în toată umilința și jertfirea, căci voi sunteți frați în Domnul cerește și nu pământește și nu omenește, și să vadă cine vă știe pe voi, să vadă cum și în ce fel sunteți voi frați. Toată bunătatea s-o aveți între voi întru toate, ca unii ce sunteți fiii împărăției cerurilor, ca unii care aveți casă cerul, nu pământul și atât. Suflet cald să vă îndeletniciți să aveți, căci când sufletul e dulce și cald, e totul sănătos și în cuget și în trup, fiilor, și în jur.
Poporul Meu, când vorbești, să ai frumosul umilinței în cuvintele tale și în glasul tău. Când umbli, să ai umblare cerească pe pământ, ca să se bucure de treacătul tău toată făptura. Când mănânci, să nu uiți că nu e bine pe pământ, și dă-i și sufletului, dă-i și îngerului, dă-I și Domnului, ca să fii pe pământ și în cer deodată. Sufletului dă-i cugetare sfântă, îngerului dă-i umilința ta, pe a cărei cărare merge el pentru tine la Dumnezeu, iar Domnului dă-I inima și așteptarea din ea și părtășia ta cu El, ca să ai mereu cu tine calea veșniciei, calea cu Domnul, poporul Meu. Când stai, să nu fii uscat, și să rodești în jur ca pomul care nu stă când rodește. Când te dai, să nu te socotești cât te-ai dat, ci cât te-ai oprit ție, că așa și nu altcum socotesc Eu pentru tine tot ce ești și ce vei fi. Când te rogi, vezi ce spui, și așează-te să împlinești apoi ce spui, ce-Mi ceri, că dacă tu nu împlinești, Eu cum și de unde să-ți dau dacă nu le fac cu tine pe cele ce-Mi ceri? Când auzi, să nu te pripești, ci să primești când e vorba de viața ta cea de sus și cea de jos laolaltă, căci toate sunt măsurate cu măsură bună, numai să crezi ca Mine, fiule. Iar când crezi, să știi că atunci poți, fiindcă aceasta este taina împlinirilor Mele prin tine, poporul Meu. Și când vorbești, și când umbli, și când mănânci, și când stai, și când dai, și când te rogi, și când crezi, să crezi că măsura credinței este fapta ei. Amin.
Să știi, poporul Meu, că învățătura dă roade în cei ce o iubesc pe ea de-a pururi și făcând-o împlinită peste ei. Numai cei înțelepți o doresc cu dor ca pe o iubită și stau cu ea și îi gustă desfătările ei, căci învățătura este mamă care-i crește mari pe cei ce se nasc din Dumnezeu, că ea este izvor răcoritor pentru suflet și armă vătămătoare pentru vrăjmașii vieții veșnice, și omul se păzește viu prin ea. Amin.
Învățătura este darul cel pentru sfinți, căci ea este cea de sus, și locuiește întru sfințenie și o păzește pe ea. Ferice celui ce se păstrează sfânt prin acest dar de sus de-a pururi cu cel sfânt.
Nu e bine să învețe pe altul omul, ci e bine să se învețe pe sine, căci omul este frumos prin umilință. Amin. O, cât de dulce și cât de frumos te învăț, poporul Meu! Cine mai are așa izvor, așa mângâiere, așa Stăpân milos, așa Răscumpărător al sufletului și al trupului și al duhului omului frumos prin umilință? Petrec cu sfinți în jurul tău și îți dau din gura Mea și îți dau din sânul Meu, și tu le împarți lor când îți dau, căci dacă am cui să împart, atât iau și sfinții cu care vin întru venirea Mea. Doresc să Mă mângâi de la tine. Așa doresc și sfinții, așa doresc și îngerii, poporul Meu. O, așa să dorești și tu, că tot ce-Mi dai tu este al tău. Eu sunt cămara cea nestricăcioasă unde tu aduni tot ce-Mi dai și tot ce-ți cer. Să nu dorești să te întorci de la Mine. Să nu dorești să-ți faci voia ta. Să nu fii nemulțumit pe cale, ci să mergi cu voia Mea și cu toată pacea, și din plin să mergi. Dacă Eu ți-aș spune să urnești o piatră și s-o așezi la șapte pași de ea, tu te-ai duce așa. O, dacă Eu ți-aș spune să-l iubești pe fratele tău, și cu umilință să-l iubești, așa să făptuiești și fapta duhului, precum te-ai dus pentru fapta cea cu trupul împlinită și urnită.
O, poporul Meu, învățătura cea de azi te învață să-l iubești pe aproapele tău cu umilință. Amin. De ce, oare, te învăț Eu aceasta? O, nu poți altfel afla mângâierea iubirii, căci omul este frumos prin umilință, poporul Meu. Fă-ți rost de îngeri întru toate: și în cuvinte, și în simțire, și în mișcare, și în purtare, și în culcare, și în sculare, și pe cale, și când mănânci, și când te rogi, și când auzi, și când vezi, și când crezi. În tot și în toate fă-ți rost de îngeri din cer și de pe pământ, și nu fugi de îngeri, că Eu vreau să fii ocrotit cum nimeni n-a mai fost, că vine vremea slavei; veni-va și a și venit, numai să crezi, și așa să lucrezi această vreme, și apoi să te bucuri în ea. Amin. Vine la tine o vreme dulce pe care tu n-o pricepi de ajuns, dar o dorești, iar pentru ea tu trebuie să fii ca ea, căci și cei din morminte vor fi mulți răpiți de ea și vor umbla în slava ei, precum este scris.
O, poporul Meu, iubește pe Domnul Dumnezeul tău cu umilință, căci omul este frumos prin umilință, și tot așa să-l iubești și pe fratele tău; cu umilință, fiule, cu îngeri în iubirea ta, în toată, poporul Meu. Învățătura Mea s-o iubești. Ea este darul cel pentru sfinți și este înger al vieții lor, căci ea dă roade în cei ce o iubesc pe ea și o doresc ca pe o iubită. Amin.
Te-am învățat, poporul Meu, iar sfinții s-au încălzit în vatra ta și au luat mângâiere din graiul Meu de peste tine. Tu ești muntele Domnului, și din el iau și vor lua învățătură mulțime de popoare, căci proorocii au grăit zicând: «În zilele cele de pe urmă muntele templului Domnului se va înălța peste vârfurile munților și vor veni popoare zicând: să ne suim în muntele Domnului, și Domnul ne va învăța, și vom merge pe cărările Sale, căci din Sion ne va învăța Domnul, și cuvântul lui Dumnezeu, din Ierusalim, din muntele Domnului». Amin, amin, amin.