6.3. Tainica împărăţie a Domnului cu poporul ales; învăţăturile Sale, în duhul ascultării

Fiecare clipă de mustrare este o naștere din nou pentru cel ce voiește să se nască din cer. O, cu greu se prinde această taină de omul cel de azi. Dar vouă, celor ce sunteți popor al cuvântului Meu care dă viață, nu vă întristați de vremea mustrării pentru greșale. Pe voi înșivă și unii pe alții dați-vă Mie în toată clipa cu viața voastră. Fiecare mustrare este o naștere din nou a ta, copil născut prin taina cea nouă a bisericii, taina Noului Ierusalim peste făptura ta. Omul cel vechi dă să se supere în tine, dar omul cel nou se bucură de lucrarea nașterii, căci ziua judecății este ziua nașterii din nou. Amin.

Dați drumul îngerașilor să zboare spre cer, căci îngerii, fără de lucru ceresc sunt triști, sunt rușinați și nu văd fața Domnului, și nu pot zbura bucurându-se. Lucrați lucrarea cerului în voi cu umilință, ca să fiți tari de îngeri, fiilor, și ca să puteți cu putere în vremea aceasta grea, și să poată îngerii pentru voi prin lucrarea voastră pentru Dumnezeu, că iată ce vă spun: de la facerea omului și până la voi, toți cei care au lucrat poruncile Mele umilindu-se înaintea Mea, au fost slujiți de suite de îngeri și au biruit pentru Mine. Dați loc îngerilor peste voi. Fiți mereu curați înăuntru și în afara și în jurul vostru, ca să aveți de jur împrejur lucrul îngerilor slujindu-vă în lucrarea voastră pentru venirea Mea. Îngerii sunt cerești. La fel și voi să fiți, și în toată vremea să fiți, aciuându-vă lângă Mine, că e nor gros de duhuri rele, care se nasc din oameni pentru lucrarea întunericului, care se vrea stăpână peste tot, așezându-se împotriva Mea. E vremea să nu uitați nici o clipită de statul Meu cu voi. E vremea să nu vă pierdeți vremea, ci s-o răscumpărați pentru viața cea veșnică, fiindcă Eu așa am spus: «Cel ce va da să-și câștige viața sa, acela și-o va pierde, iar cel ce și-o va pierde pentru viața Mea, acela și-o va dobândi, și altfel nu va fi». Amin, amin zic vouă: uitați-vă mereu peste lucrarea voastră cu Mine, și unul peste altul uitați-vă, făcându-vă rost de mult untdelemn, ca să aveți lumină multă, că Eu vin când nimeni nu se așteaptă să vin, vin ca furul, și fericiți veți fi voi să vă găsesc gata pentru Mine în toată vremea. Amin. Îngerii întunericului suflă de peste tot în lumina Mea din om, și vai celui ce va rămâne descoperit, adică fără pază de îngeri! Și iată ce vă învăț, ca să ia tot omul din mâna voastră învățătura Mea și să facă din ea armură tare peste el, că războiul cel nevăzut a umplut văzduhul de venin și seceră omul de pe picioare. Iată ce vă învăț: lucrul minții voastre să fie înger din cer peste voi, înger neadormit, înger tare și nebiruit de rău, că e vreme cu luptă ori pentru viață, ori pentru moarte.

Primiți-vă unii pe alții cu cuvântul Meu cel pregătitor de veac nou, dar iubiți-vă unii pe alții ca să vă primiți. Lucrați între voi ca între îngeri, căci viață îngerească v-am dat să aduceți înaintea Mea. Să cunoască această măsură toți cei care vor să se alipească cu voi, și așa să vină spre voi, și așa să ia de la voi, căci voi nu aveți voie să dați decât viață îngerească peste om prin învățătura cu care Eu vă acopăr. Așa este scris în Scripturi cuvântul Meu: «Cei ce se vor învrednici să dobândească veacul acela și învierea cea din morți, nu mai pot să moară, căci sunt la fel cu îngerii și sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii». Amin. Aceasta este pecetea cu care Eu îi însemnez pe cei ce se lasă născuți la glasul cuvântului Meu, care vine la voi pentru nașterea din nou a lumii. Acesta este năvodul pe care Eu, Domnul, îl arunc în lume, și când îl trag la țărm, aleg din el tot ce este mare și deplin, iar ce este mic arunc înapoi.

Mulți sunt cei ce dau să se îmbete din vraja cuvântului Meu care cheamă la viață, dar cuvântul Meu este adevărul, care va rămâne în veac, dimpreună cu cei ce-l împlinesc. Amin. Farmecul Duhului Sfânt este deplin atunci când Eu, Domnul, pot să dobândesc în om chipul omului cel întâi zidit, omul zidit pentru veșnicie, om după chipul și asemănarea Mea. Amin, amin zic tuturor celor ce aud pe Domnul prin acest cuvânt: oricine și-a pus nădejdea în Domnul se curățește pe sine, așa cum Domnul curat este. Amin, amin zic celor ce Mă iubesc, căci ei acum sunt fii ai lui Dumnezeu, iar atunci când Eu Mă voi arăta, fi-vor asemenea Mie, fiindcă Mă vor vedea precum sunt. Amin.

Fiilor, Îmi pregătesc poporul pentru veghe, și despecetluiesc Scripturile ca să-l fac să le înțeleagă și să le trăiască. Duhul frăției întru Hristos este mare minune între cei adunați laolaltă în numele Meu ca să-Mi facă voia întru venirea Mea. Cel ce iubește duhul frăției, acela nu are nimic al său, nici cu mintea, nici cu inima, nici cu fapta, nici cu năravul firii, și se așează după trebuința celor ce sunt cu Hristos, căci scris este: «Dragostea nu caută ale sale». Duhul frăției întru Hristos este dragoste nefățarnică între cei de același nume. Duhul acestei frății se stinge ca un foc care nu are hrană atunci când năravurile firii trupești se vor înțelese în omul care pune răul la socoteală pentru el și împotriva fratelui pe care-l apasă, fiindcă năravul firii omului îl face pe om să calce legea lui Dumnezeu pentru legea lui. Duhul frăției întru Hristos este veghea asupra ta și asupra fratelui tău pentru dragostea de Dumnezeu. Aceasta înseamnă frăția cea întru Hristos. Amin. Pe ei înșiși și unii pe alții se dau lui Dumnezeu în toată clipa cei ce sunt frați în numele Meu; unii pe alții se iubesc precum i-am iubit Eu, iar Eu i-am iubit dându-Mă lor și pentru ei. Aceasta înseamnă frăția întru Hristos, iar cel ce o voiește altfel, să se așeze sub învățătură și să învețe așa cum îi spun Eu despre taina aceasta. Amin.

Viața îngerească în om, face îngeri în jurul lui, îngeri din oameni, după cum voiesc Eu să fiți voi, poporul Meu, îngerași și îngerașe după plăcerea Mea, viață fără de păcat prin sfințenia duhului, a sufletului și a trupului. Amin. Iar cel ce lucrează acestea vine cu ele la lumină, ca să se arate că în Dumnezeu sunt săvârșite. Acestea întăresc duhul și taina frăției întru Hristos, iar fără de acestea nu este bucurie sfântă, nu este, fiilor. Este scris că cei ce sunt ai lui Hristos s-au răstignit, ca să trăiesc Eu în ei, Eu cu Duhul Meu, Care stă deasupra tuturor prin răstignirea trupului. Amin.

Cel ce voiește să vină după Mine, să se lepede de sine și să-și ia crucea, ca viață, și așa să vină. Amin. Dar care cruce să și-o ia? Să-și ia, oare, crucea lui și necazurile lui și încurcăturile faptelor lui? O, nu așa să se înțeleagă această Scriptură, ci așa să se înțeleagă ea: să-și ia omul crucea pe umeri așa cum Mi-am luat-o Eu, de M-am dus cu ea pe Golgota ca să fiu răstignit. Acolo să-Mi urmeze Mie omul. Să-și ia omul crucea răstignirii și să se așeze pe ea, și așa să-Mi urmeze; așa, răstignit, căci cel nerăstignit este liber și face fărădelegi cu trupul său. Să-și lase omul crucea lui cea rușinoasă și să ia crucea slavei, crucea răstignirii prin care lumea este moartă pentru el, iar el, mort pentru ea, căci faptele lumii sunt viața iadului pe pământ, oglinda iadului în care omul se uită și își vede fața. Eu, Domnul, M-am lăsat în carte cu acest cuvânt pentru ziua aceasta a pocăinței: să-și ia omul crucea răstignirii, așa cum am luat-o Eu, și să-Mi urmeze Mie, ca să scape de cele ce au să vină peste pământ pentru curățirea fărădelegii de pe el, căci fărădelegea și trupurile ei se vor topi ca ceara curând, curând.

Cel ce păcătuiește împotriva umilinței, aceluia nu-i mai trebuie alt păcat ca să piardă viața cea vie, care nu este altceva decât voia lui Dumnezeu în om. Umilința îl ajută pe om să nu se vrea mare, și să se vrea viu, fiindcă cel mare însetează mereu și pleacă după apă ca să-și astâmpere arsura inimii. Tot omul a părăsit umilința și tot omul L-a părăsit pe Dumnezeu căutând cu cele de pe pământ, dar iubirea pământească și trupească se stinge mereu, și omul caută iar, și omul însetează iar. Își face omul rost de foc în inimă și caută mereu după apă ca să-l stingă, dar Eu am zis: «Oricine bea din apa aceasta va înseta din nou și va umbla mereu după apă».

O, voi, cei ce înțelegeți calea vieții, nu urcați spre acest munte, cu poveri, cu greutăți în spate. Veniți liberi, fără poveri, nu urcați cu desagi în spate, că drumul e cu urcuș, și omul n-a înțeles ce este libertatea și a ieșit de sub stăpânirea lui Dumnezeu, și este căzut rob deșertăciunii lucrurilor care l-au umplut pe om de poveri. Dar Eu stau pe muntele Sionului, muntele Meu cel sfânt, și grăiesc peste tot omul, că vreau să-l tămăduiesc de deșertăciunea lucrurilor și să-l așez pe calea vieții, cale fără poveri. Vreau să-i dau omului ziua libertății, ziua învierii, ziua Domnului. Amin, amin, amin.

Dar pe voi, fii ai venirii Mele, v-am învățat mereu să vă feriți de judecata Mea făcând voia Mea înaintea Mea. Faceți milostenie multă, cât puteți de multă, că milostenia este candelă cu untdelemn, candelă aprinsă. Dați-Mă pe Mine în dar la tot omul care întinde mâna după hrană din cer. Dați-Mă și la cel ce se rușinează cu Mine și nu întinde mâna decât pe furiș. Dați milostenie pe Dumnezeu la toți cei care nu vor hrana cea din cer, căci Eu, Domnul, le dau pâinea cea amară a îngrijorării la cei nepăsători de suflet. îi fac pe toți să se îngrijoreze la auzul cuvântului Meu, și se va aprinde foc de jur împrejur și va amenința pământul cu foc și cu judecată, dar țara Mea cu ieslea Mea în ea va fi tronul cuvântului Meu, din care curge cuvânt de foc mistuitor și curățitor peste om și peste pământ.

Dați milostenie pe Dumnezeu, fiilor vestitori ai venirii Mele. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu întru venirea lui Hristos, Fiul Tatălui, și Mă împart prin voi venire a Mea peste tot omul.

Umilința este arma cea împotriva slavei deșarte. Ea duce pe om la sfințenie. Ea este toiag pentru cel sfânt. Umilința este făclia care face vedere în sfinți, iar duhul sfinților îi ridică pe ei deasupra trupurilor lor prin umilință, căci Eu în cei curați Îmi aflu plăcerea și desfătarea.

A fost odată pe pământ un om sfânt, și lângă el s-au adunat mai mulți ca să-i fie ucenici și să-l urmeze după cum trăia el. El se uita mereu la ei, și mereu, mereu intra în colibioarele lor și se uita în ele ca nu cumva să aibă în ele vreun lucru netrebuincios trupului și sufletului lor. El controla pâinea lor măsurându-le-o. Dacă pâinea le era multă, îi numea slujitorii trupului, iar dacă era fără tărâța cea din grâu, îi numea iubitori de sine și lumești. Mergea ziua și noaptea la ușa lor și asculta cu grijă de sufletele lor, dacă nu cumva dormeau și nu se rugau în vreme de rugăciune, în vreme de noapte. Dacă nu-i auzea, le bătea în poartă ca să-i deștepte, ca să-i deschidă spre Dumnezeu. Cu mustrarea stătea mereu paznic peste ei și îi îmbunătățea pentru virtuțile cerești, ca să aibă după el urmași mai sfinți decât el, și ca să am Eu, Domnul, cale din sfinți zidită între început și sfârșit. El cerceta sufletele celor credincioși Mie bătând la ușa sufletelor lor.

Omul umilit este cel smerit, care-și lucrează răbdare și umilință de duh pentru iertarea păcatelor lui cele din trecut și pentru lucrarea lui cea pentru Dumnezeu. Cel ce nu lucrează pentru Dumnezeu cu viața lui, cu fapta lui, cu graiul lui, cu cugetul lui cel lucrător, acela nu are cu ce să-și lucreze mântuirea, căci mântuirea omului este lucrarea omului pentru Dumnezeu, ca să-Și facă Domnul fii din lucrarea fiilor, căci cei fără rod nu sunt fii.

Numai cel ce este umilit, numai acela nu este părăsit de darul credinței, iar omul umilit își lucrează răbdare și mulțumire și lucrare multă pentru Dumnezeu, în folosul mântuirii multora, pe care Domnul Și-i alege de fii.

Am spus vouă să trăiți pentru suflet lucrând trei părți, iar pentru trup lucrând o parte din părți. Dar azi vin și vă spun că vremea Mea este aproape de voi, și cu voi este, iar voi trebuie să trăiți patru părți pentru suflet, nu numai trei. Să trăiți cu tot întregul vostru pentru omul vostru cel ceresc, pentru trupul cel ceresc, fiilor. Dar cum se poate, oare? Să nu ziceți și voi că sunt grele cuvintele Mele pentru voi. Fiilor, fiilor scumpi între cer și pământ, faceți din trupurile voastre organe ale Duhului Sfânt folositoare sufletelor voastre, căci sufletele au veșnicie și au lucrare de răscumpărare a trupurilor lor pentru veșnicie. Amin.

O, poporul Meu, grăiesc ție, fiule, ca să audă oamenii glasul Meu și graiul Meu cu tine pe pământ. Ce ai face tu dacă n-ai mai crede în Mine, în cuvântul Meu? Te-ai face asemenea oamenilor care nu mai știu ce înseamnă să fie omul cu Dumnezeu. Te-ai face asemenea cu cei ce te învață cum să fii, că oamenii lumii au învățători, au preoți, au profeți, și duhul lumii îi desparte de Mine, că zice Scriptura: «Prietenia cu lumea este vrăjmășie cu Dumnezeu». Te-ai face vrăjmaș Mie dacă te-ai despărți de cuvântul vieții, fiule al poporului Meu. O, tu să nu te joci de-a statul cu Dumnezeu, de-a venitul și de-a plecatul să nu te joci tu, cel care stai cu Mine prin credința ta, prin iubirea ta. Cel ce se joacă de-a plecatul nu se mai poate juca și de-a venitul înapoi la Mine și la tine, poporul Meu, iubitul Meu popor. O, greu e de cel venit și plecat, și va veni o vreme grea, o durere apăsătoare peste cel ce n-a știut să stea cu Dumnezeu, și mai mare durere ca aceea nici n-a mai fost și nici nu va mai fi durere, durere fără mângâiere.

O, fiule Israele, să nu te joci cu Dumnezeu, să nu-L înșeli, să nu-L minți, să nu-L părăsești pe Cel ce este. Pe Mine, fiule, nu Mă poți găsi la cei străini de Mine, la cei ce nu-Mi sunt casă. Eu sunt cu cei ce-i am casă a Mea și odihnă a Mea în ea, voia Mea în om, poporul Meu. Numai un așa om este creștin, casă a Mea este.

Cuvântul Meu zidește casă Mie în tine, fiule credincios din Israel. Cuvântul Meu din tine să dea socoteală la oricine îți va cere socoteală pentru credința ta și pentru înțelepciunea ta, copilul Meu Israel. Nimeni, fiule, nu are înțelepciune în afară de tine, căci M-am făcut în tine înțelepciune ca să nu Mă părăsești și ca să nu pieri, copile scump. Scris este în Scripturi: «Cel ce piere, din lipsă de înțelepciune piere, din lipsa lui Dumnezeu din el piere cel fără înțelepciune». Pacea Mea în tine este viața Mea în tine, fiule. Cel ce are pace are pe Dumnezeu, căci Eu Mă fac pace în cel ce Mă are, Mă fac credință în el, Mă fac iubire, Mă fac zâmbet sfânt, Mă fac lumină, Mă fac odihnă a Mea în el și îl numesc fiu al lui Dumnezeu, căci Eu așa am zis: «Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema».

Israele, Israele, să nu-ți pierzi, fiule, fericirea; să nu te joci de-a statul cu Dumnezeu. Mă aprind în dorul Meu de tine, și Duhul Meu Se mistuie după tine ca să te țin în dragoste, poporul Meu. N-am pace în cer și pe pământ fără tine, fiule Israele. Să nu te lași înstrăinat, să nu te lași în mâna celor fără Dumnezeu, căci cei cu Dumnezeu sunt cei ce-L trăiesc pe Dumnezeu. Este scris în Scripturi și în prooroci de glasul cuvântului Meu care este azi cu tine, poporule Israel de azi. Citește, fiule, și crezi luminând peste oameni. Lumină din lumină să dai, că ai, poporul Meu. Ale Mele din ale Mele să dai. O, vin mereu, Israele, vin și nu te las să pieri, că vremea e grea, și dacă tu ai vedea-o te-ai speria.

E vremea rea, măi Israele măi, și e plină de profeții ei, și tu ești mic. Stai de mână cu Mine, fiule, că tu ești mic, ești mititel în vremea oamenilor. Eu sunt mic pe pământ, că tu ești mititel și puținel, dar mărirea Mea te are mare, și tu ești mare înaintea Mea. Tu, cel mititel, ești mare și ești cuprins de mărirea Mea, de cuvântul Meu care te păstorește ca să fii și să nu pieri înghițit de vremea rea. Stai în casă, fiule, stai în tine cu Mine, nu în lume cu tine și cu lumea. Stai, că mare este cel ce stă ca să nu cadă, iar cel ce cade, acela nu stă și de aceea cade.

Poporul Meu, să faci bine cu Mine oamenilor; să nu faci oamenilor bine cu tine. Oamenii așa sunt învățați să facă bine, și zic că e bine, dar tu să nu zici tot așa, și tu să faci bine cu Mine, fiule.

Voiesc să fii un trup cu Mine, Mire și mireasă în iubire cerească, nu firească, poporul Meu. Iubirea firească se face păcat, dar iubirea cerească se face cer nou și pământ nou în om. Ai văzut pe David cel căzut în cursele firii, căci firea apăruse în fața lui prin ceea ce este slab dintru început. Dacă Batșeba nu se iubea pe sine înaintea lui Dumnezeu, dacă ea ar fi fost fire dumnezeiască în trup, ea nu s-ar fi dat spre iubire de sine, spre huzur trupesc, și atunci David regele n-ar fi văzut fire așezată înaintea lui. Dar David a venit spre plâns duhovnicesc, și Eu i-am șters rana făcută de fire, că se făcuse rană în inima lui păcatul, și David a fost unsul Meu, căci s-a îngrijit de Mine întru el.

Poporul Meu, Eu așa ți-am spus: treci din trup în duh, fă-te din firesc duhovnicesc, că te învăț pe tine lecția vieții, ca să audă omul pământesc cele despre viață fără de moarte. E mare lucru să aibă omul duhovnicesc statură duhovnicească. E mare lucrare această lucrare din om văzută. Mai mare iubire ca aceasta nu este de la om. Omul duhovnicesc sfințește pe omul cel din fața lui. Îți spun ție, poporul Meu iubit, să-ți cunoști, tată, lucrul ce-l ai de lucrat înaintea Mea, că tu trebuie să fii omul cel duhovnicesc înaintea Mea. Te oblojesc cu iubirea cuvântului Meu, cu puterea cuvântului Meu. Te încălduresc în iubirea Mea, ca să-i știi izvorul, fiule. Îți aduc mereu prin ea înveșnicire, încopilărire, înduhovnicire, căci Eu sunt iubirea, fiindcă omul cel coborât din cer este fără de păcat. Omul cel născut din Mine trebuie să se facă om fără de păcat înaintea Mea, om al iubirii cerești pe pământ.

O, popor cu nume sfânt, proorocit din vremea începutului împărăției cea nouă a lui Iisus Hristos! Am hotărât să cobor iar spre tine prin cuvânt și să-ți amintesc să nu fii numai cu numele popor al lui Dumnezeu, ci să fii cu viață sfântă și pregătită bine înaintea Celui ce vine. Dar nu să te pocăiești numai pentru o vreme, nu așa, și să stai mereu priveghind. Nu priveghea numai un timp, ci priveghează până la capăt și crede până la capăt și lasă-L pe Dumnezeu să lucreze peste tine cum știe El, cum vede El că trebuie. Să nu fii numai cu numele popor al acestei lucrări dumnezeiești, și să fii cu ființa și cu viața și cu toate îndeletnicirile, și să fii cu credință și prin credință, că aceasta va fi prima fericire rostită peste fiii acestui popor: ferice celui ce a fost chemat și a crezut apoi în această lucrare a lui Iisus Hristos, Care a venit prin cuvânt ca să-Și gătească bine calea celei de a doua arătări în mijlocul oamenilor. Ferice vouă, celor ce credeți în această coborâre cerească pe pământ! Și iarăși zic: vai vouă, celor ce ați dat de acest izvor, de acest cuvânt de mântuire, și ați fost necredincioși și ispititori și ați părăsit această coborâre cerească!

Poporule iubit, scoală-te spre fericire și nu spre vaiet, că aceste două cuvinte vor conduce de-a dreapta și de-a stânga pe fiii acestei lucrări.

O, am încă multe să-ți spun, popor cu nume sfânt, dar le poți tu purta de-acum? Iată, cei ce cred pe Dumnezeu Cuvântul se bucură purtând tot ce aduce cuvântul de la Dumnezeu, iar cei ce nu cred, aceia nu pot purta cele cu care Eu vin de-acum. Aceia nu pot crede, fiindcă celor ce ispitesc pe Dumnezeu Cuvântul întru lucrarea Sa, acelora nu le este dată puterea să creadă. Eu așa am spus celui ce M-a rugat de vindecare zicându-Mi: «Doamne, dacă poți, fă-mi bine», iar Eu i-am răspuns: «Dacă poți crede, totul se poate împlini». Și am auzit credința lui și rugăciunea lui ca să-l ajut și ca să-i dau putere să creadă, căci a spus: «Cred, Doamne. Ajută-mi în necredință, ajută-mi să cred».

Apostolii Mei credeau, și se rugau să le măresc credința, dar nu stăteau nepăsători în credință. Se rugau spunându-Mi: «Adaugă, Doamne, credinței noastre, adaugă credință». Și tu, iubitul Meu popor, ai avut în mijlocul tău slava lui Dumnezeu, și tot n-ai știut cum să crezi în ea, căci lucrarea aceasta este slava lui Dumnezeu în mijlocul tău, dar cine n-a stat mic sub ea, acela n-a înțeles pe Dumnezeu întru lucrarea Sa, întru mărirea Sa, căci acela n-a folosit sfiala cea sfântă de care avea atâta nevoie acest popor chemat, ca prin sfiala cea sfântă să fi dobândit har înaintea lui Dumnezeu.

Iată ce veste îți dau, iubitul Meu popor, chematul Meu ucenic, primitul și miluitul Domnului. Îți dau veste pentru lucrarea smereniei și a pocăinței întru tine, tată. Îți dau de știre că tu n-ai avut sfială față de Mine și față de cuvântul Meu lăsat peste tine și față de măreția Mea în mijlocul tău. Și dacă n-ai avut, și dacă n-a fost să se defăimeze numele Meu și lucrarea Mea, iată, te-am ținut așa cum ai stat, așa cum ai vrut să stai și cum ai vrut tu să-L înțelegi pe Dumnezeu. Și s-a întâmplat cu fiul acestui popor așa cum a fost cu Saul, care era uns prin prooroc, dar care făcea ca el și nu ca Dumnezeu, că venea să întrebe pe Dumnezeu și după ce a plecat Samuel proorocul din mijlocul poporului Israel, dar Domnul nu S-a mai uitat spre Saul și nu i-a dat răspuns prin nimeni și prin nimic. Și când el a văzut așa, s-a dus să întrebe prin fir străin de Dumnezeu, străin de lucrarea care-l unsese pe el, și a rostit Samuel din mormânt moartea lui Saul pentru necredință și pentru mărire de sine și pentru împotrivire, măi copii.

O, n-ai fost smerit, popor iubit, și mereu M-ai ispitit, iar când nu-ți mai plăcea să Mă port cu dreptate cu tine, plecai, tată, și te duceai să întrebi pe la prooroci, ca să faci tu din ei prooroci mincinoși împotriva Mea și a lucrării Mele cu tine, popor miluit de cuvântul cel rupt din brațele Treimii cerești. Și te duceai din acest braț și nu stăteai cu Mine și cu cina cuvântului Meu în mijlocul tău. Și Eu am venit mereu și te-am învățat și te-am îndemnat și ți-am pus mereu mâna pe ochi ca să vezi, dar tu nu cunoșteai mâna Mea cerească și te supărai pe mâna Mea și pe alifia Mea, pentru că tu ziceai mereu că vezi bine, poporul Meu iubit, și nu te-ai lăsat lucrat de Mine, tată, și iată, acum vin în calea ta ca să te îndemn spre pocăință și ca să lucrez Eu pentru pocăința ta și nu pentru necredința ta, că va fi greu și dureros dacă vei rămâne să lucrez peste necredința ta, că Eu voi veni, și vei vedea că am fost Cel ce am lucrat ca să te izbăvesc. Adu-ți aminte de Petru, care a plâns cu amar când a ajuns să înțeleagă că Eu am fost Cel mărturisit de el Hristosul lui Dumnezeu și că n-am fost mincinos întru lucrarea Mea între ucenicii Mei de atunci. Și după aceea i-a părut rău pe veci lui Petru că n-a lucrat cu sfială față de Dumnezeu, Care venise să fie cu el. Că Eu când M-am plecat să-l spăl pe picioare, el s-a scuturat împotrivindu-se, deși Eu îi spusesem lui prin cuvânt: «Ceea ce fac Eu acum, tu nu înțelegi, dar vei înțelege». Și iar, din nou fără sfială, a zis apoi: «Doamne, spală-mi și capul». Și Eu, răbdător și smerit, i-am spus: «Cel ce s-a spălat este curat». Eu lucram ca să-i pregătesc și să-i împlinesc întru lucrarea Mea pe care aveau s-o ducă din loc în loc apoi, dar ei, ca niște neînțelegători și nesfioși, loveau în cuvântul Meu cel rostit peste ei și Îmi întorceau cuvântul cu alt cuvânt, că nici ei și nici tu, poporul Meu, nici tu, ucenicul Meu cel de acum, nu înțelegi că da e da și nu e nu, iar cel ce nu face așa, acela cade în judecată prin această împotrivire. Așa este scris: «Da al vostru să fie da și nu să fie nu, ca să nu cădeți în judecată».

Eram la cină și vorbeam cu ucenicii Mei, ca să-i pregătesc prin cuvântul rostit peste ei și prin împlinirea cuvântului rostit, că de aceea rosteam cuvinte, rosteam ca să se împlinească. Le-am dăruit cina ca să înțeleagă ei că în felul acesta voi rămâne cu ei în veac. Și pe când îi învățam, i-am spus lui Petru, care M-a mărturisit Hristosul lui Dumnezeu, i-am spus că satana vrea să-i cearnă vânturându-i ca pe grâu. I-am spus: «Petre, Eu M-am rugat ca să nu piară credința ta cea mărturisită și să te întorci după patima Mea ca să întărești pe ucenici cu această mărturisire». Eu am fost adevărat Hristosul Domnului, dar ei n-aveau atunci cum înțelege decât cu credința, așa cum a fost și cu Avraam. Așa i-am spus lui Petru: «M-am rugat ca să nu piară credința ta», dar el din nou și-a întărit cuvântul său spunând că el este gata să meargă la moarte cu Mine și că nu Mă va părăsi. Iată ce înseamnă cuvântul rostit, căci ei aveau ungere de la Mine și așa era și la ei, da al lor trebuia să fie da. S-a grăbit Petru, și dacă nu s-a ținut de cuvânt, a căzut în judecată, după cum este scris: «Da, da, și nu, nu, ca să nu cădeți în judecată». N-a stat Petru cu sfială de vorbă cu Mine, și atunci i-am vestit că până la cântatul cocoșilor se va lepăda de Mine. Nu era smerit acest ucenic, n-avea sfială, și se purta cu Mine ca și cu un om, dar Eu eram și Dumnezeu.

O, poporul Meu iubit, tot așa te-ai purtat și tu cu Mine prin această lucrare, și de aceea te-ai lepădat mereu de Mine până acum. Te-ai lepădat de Mine, tată, și n-ai stat până la capătul cinei cu Mine. Cine a plecat înainte de terminarea cinei? Stăteam cu ucenicii întru cina cea tainică și am frânt din pâine și le-am pus pe masă, și am pus și paharul, și am rostit lucrarea cinei, și Iuda a luat bucățica, și apoi a ieșit numaidecât, și a făcut rău dacă a plecat mai înainte de sfârșitul cinei. Iată ce înseamnă să nu stai până la sfârșit cu Dumnezeu și cu izvorul care ți-a spălat ochii ca să vezi. Așa se întâmplă cu cel ce pleacă de lângă Mine, acolo ajunge cel ce pleacă, fiindcă cel ce pleacă, acela M-a și vândut. Dar n-ai înțeles Scriptura aceasta, popor chemat de Mine la cina cuvântului Meu, că dacă înțelegeai, nu plecai și nu Mă vindeai, și erai acum ucenic întărit, și ai fi plecat cu Evanghelia Mea ca să deschizi ochii oamenilor mărturisind această lucrare cerească, această cină cu care Eu stau în mijlocul tău de patruzeci de ani, popor cu nume sfânt, care ai mâncat din cer și nu de pe pământ, ca să ai nume sfânt și ca să fii sfânt, că nu poți să ajungi cu sfinții din cer dacă acum nu ești sfânt, dar cine înțelege această adâncime de cuvânt?

Am auzit cuvântul unui preot care a spus că sfinții nu sunt pe pământ, și sunt numai în cer. Dar prin ce au ajuns aceia sfinți ai cerului? Nimeni nu poate fi în ceata sfinților în cer dacă nu a fost sfânt pentru această plată de sfânt, căci în cer nu este ca pe pământ. Pe pământ e numai nedreptate și slavă deșartă și răsplată mincinoasă, dar în cer nu e ca pe pământ, iubitul Meu popor, și acest adevăr trebuie să-l înțelegi acum, tată, că dacă ai fi știut să înțelegi că în cer nu este ca pe pământ, poate că te-ai fi sfiit mai mult în fața lui Dumnezeu. Dar tu ai fost mai neaplecat decât Petru atunci, și mult mai lungă vreme am stat Eu biruit de tine așteptându-te să te îndupleci și ca să înțelegi cuvântul rostit de Dumnezeu și să stai cu sfială lângă Mine. O, Eu sunt prietenul tău, așa cum am spus, dar sunt din cer, tată, și Eu am spus că împărăția Mea nu este de pe pământ, și este din cer. O, de câte ori M-ai pus tu dregător peste pământul tău, de câte ori! Și tu știai că Eu nu sunt de pe pământ, dar în zadar știai, că tu n-ai fost cu sfială față de Dumnezeu, Care este din cer. Așa și Petru a făcut, tot ca tine a făcut, cu toate că Mă mărturisise pe numele Meu de Fiu al lui Dumnezeu. Așa și tu, fiule, și M-ai învârtit cu tine patruzeci de ani. Și dacă acum am făcut o iesle nouă și un cuvânt nou, lasă-Mă ca în cer în această iesle, poporule iubit, că de aici Eu te învăț numai din cer, ca să te deprind să fii ceresc, copilul Meu. Te așteaptă cerul, tată, și tu nici acum nu știi ce înseamnă cer, dar iată, Eu vin acum prin cuvânt nou și îți spun că nu este cer lucrarea ta, că ție ți-a pierit credința cea bună, și nici nu te-ai rugat să-ți ajut în necredință, să-ți ajut ca să nu pățești ce a pățit Petru, căci câtă istețime a dat el să dovedească, pe atâta nevrednicie și nestatornicie a dovedit față de Dumnezeu.

Cerul nu este pământ, tată. Cerul este cer, și pământul este pământ, și este cerească unirea cerului cu pământul, nu este pământească. Dar cum să fac Eu cu tine ca să știi bine această taină cerească? Iată, pentru această înțelepciune îți trebuie ție aplecare și pocăință adevărată și amănunțită, și sfială sfântă îți trebuie în fața cerului, că s-a aplecat cerul până la tine, poporul Meu iubit, s-a aplecat ca să te învețe ce este cer, și ce este pământ, și ce este om ceresc și trup ceresc, că, fii atent, sunt și trupuri cerești, și trupuri pământești. O, de când trebuia să fii tu ceresc, popor cu nume din cer, popor cu nume sfânt, că asta este lucrarea la care trebuie să ajung Eu cu tine, Israele al făgăduinței. Am venit prin cuvânt în calea ta ca să te îndemn spre pocăință, și ca să lucrez apoi lecție cerească peste tine. Am venit să te nasc din nou, să te nasc din cer și să nu-ți mai întinezi apoi cămașa cea pentru vremea aceasta, căci trebuie, tată, să-ți dau pe tine cămașa slavei care vine din cer pe pământul României, poporul Meu cel sfânt din mijlocul acestui pământ binecuvântat și proorocit de Dumnezeu.

Iată, lucrez lecție cerească peste tine, dar tu trebuie să înveți, tată, să înveți ca să știi ce să faci să fii moștenitor al slavei care vine cu Mine. Un picuț, și vin pe nori la tine ca să vadă și lumea că sunt cu tine, poporul Meu cel mic, întru care am binevoit Eu pentru răscumpărarea făpturii. Tatăl Meu a binevoit întru Mine, iar Eu L-am ascultat întru toate pe Tatăl, dar tu, popor iubit, puțin de tot L-ai ascultat pe Cel ce a binevoit în mijlocul tău cu lucrare cerească.

O, popor cu nume sfânt, atâta răbdare am avut cu tine! Cu atâta răbdare te-am hrănit și te-am răbdat învățându-te, ca să știi lecția împărăției cerurilor, tată, și să încep cu tine împărăția cerurilor cea văzută, împărăția Mea întru duhul și trupul tău, popor cu nume sfânt și cu alegere cerească, fiindcă din nou amintesc: nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi, copii ai poporului Meu, și v-am ales ca să vă deprind să aveți fire dumnezeiască, așa cum a fost firea trupului Meu.

… Întotdeauna să ții seama de fărâmița din trupul Celui ce Și-a întins mâinile pe cruce. Întotdeauna să nu bagi altă hrană în tine înainte de sfânta anafură, care este de la Mine. Să ai în casă întotdeauna. Nu da nimic trupului tău până nu-i dai mai întâi hrană duhovnicească. Atunci înseamnă că Îl ai pe Dumnezeu.

… Fiilor, vă mai dau o povață bună. Căutați un preot bun, sau vedeți, poate vrea cel de aproape, dar să ia cartea cu toate păcatele și să nu rămână nimic nespus, că orice lucru mic te încurcă, și satana abia așteaptă. Și chiar dacă nu-ți dă preotul nevoință, fă-ți singur, și numai apoi să iei sfânta fărâmiță. Nu lua sfânta Împărtășanie cu sufletul încărcat de păcate, că luați foc care vă arde și, în loc să vă mântuiți, mai rău vă osândiți.

… Fiilor, zilele de post să fie lucrate cu dragoste și cu smerenie, nu cu cârtire și laudă. Rugăciunea, feriți-o de lumea de astăzi, că lumea, dacă vede pe creștin că se roagă la Dumnezeu, în loc să facă și cel din lume așa, prinde ură pe creștin. Lumea când îl vede pe creștin că postește, îl ia în batjocură și râde, face haz de viața creștinului, dar voi nu vă păliți de hazul lor.

… Femeia care este adevărată femeie creștină, este cheia tuturor hăinuțelor. Ea curăță hăinuța soțului și a copiilor și pe a ei prin viața ei trăită după voia lui Dumnezeu, și prin smerenie și înțelepciune ea va curăți hăinuțele de la toți cei din casă cu ea. Femeia creștină adevărată este cheia tuturor bunătăților. Femeia lumească este cheia tuturor răutăților care duc pe om la pieire.

… Cine bea alcool, acela să nu se aștepte la bine. Cine a pus o picătură de alcool pe masa sa, nu zic în gura sa, de la acela a plecat Dumnezeu cu binecuvântarea Sa. Ai văzut pe Domnul bând alcool pe pământ? Dar nu a băut decât apă și vin. Vin a băut ca să se împlinească ce s-a zis prin prooroci.

Cine pune alcool la pomană, la praznic sau la parastase, nu este primit de Mine.