Selectați Pagina

Te hrănesc, poporul Meu. Dacă nu te-aș hrăni, n-ai fi ceea ce ești. Voiesc să fii, și de aceea te hrănesc. Cine n-are hrana pe care o ai tu din gura Mea, din munca Mea cu tine, acela este altceva decât tine. Eu abia am așteptat să fii tu, cel de azi, poporul Meu. Am așteptat de la facerea lumii să vină vremea ta, poporul Meu, să vină vremea Mea cu tine, fiule de la sfârșit. Deschide gurița și mănâncă de la Mine. Deschide urechea și inima și mănâncă, poporul Meu. Amin, amin, amin.

O, toți îngerii și toți sfinții mănâncă la această masă a cuvântului Meu. Când văd ei că Eu am locaș pe pământ, când ei văd pe cei ce nu se văd că se fac grai pe pământ, își simt vremea lor cu Mine, își văd răscumpărarea lor cea mare și bucuria pe care n-au visat-o nici pe pământ, nici în cer, căci taina acestei bucurii a fost acoperită până și de Scripturi, poporul Meu.

Aud oameni școliți care spun: „Unde este scris în Scripturi lucrarea aceasta pe care o face Dumnezeu cu ei?“. O, dacă Scriptura ar fi o carte și atât, ar găsi omul în ea ce este scris în ea, dar ea este taina lucrărilor Mele, și în cuvintele ei se vede bine taina acestei lucrări pe care o fac Eu cu tine azi, poporul Meu. Omul însă nu este învățat cu taine. El e învățat cu lucru pipăit, cu negru pe alb dacă el n-a vrut să treacă cu Mine dincolo de el și să învețe tainele Mele. Cuvântul Scripturilor acoperă în el lucrarea Mea de azi, iar Eu prin izvorul acesta am vorbit omului greoi la minte și la credință și M-am spălat de necredința omului, căci necredința vine de la păcate, poporul Meu. Acum două mii de ani le-am spus celor de atunci, cărora le vorbeam cuvântul vieții, și le-am spus: «Cine voiește să facă voia Mea, acela va înțelege cuvântul acesta că este de la Dumnezeu, și Mă va vedea pe Mine în cuvântul acesta». Dar iată, necredința vine de la păcate și niciodată ea n-a venit pe alt drum, căci îngâmfarea și semeția și iubirea de sine și lăcomia, toate sunt duhul slavei deșarte, păcate împotriva credinței, și omul nu poate propăși din pricina lor atunci când el dă să vină după Mine.

Te hrănesc mereu, poporul Meu. Am pe fiii de la iesle, cărora le dau ca să-ți dea de la Mine ca să crească ei și tu, poporul Meu, ca să nu dai tu înapoi din crescut, căci omul crescut este cel ce face voia Mea. Eu trebuie să te cresc mereu, până acolo unde omul cel necredincios să Mă vadă în tine și să zică: „Ce este acest popor?“ și iarăși să zică: „Hai să ne suim în acest munte să învățăm legile vieții, legile Domnului“. Amin.

O, poporul Meu, curg de la Mine legile vieții peste pământ, și tu ești albia pe care Eu vin. De aceea ies cu tine, și omul se învață să știe că ești poporul Meu, că te vede cu Mine și nu cu el și nu cu lumea lui. Când lumea vine la tine să te vadă, vine că o chem Eu. Eu și nu tu. O chem și îi dau hrană de pe masa Mea cu tine și o fac să se bucure cu bucurie sfântă la masa Mea cu tine, și o chem spre viață, dar grijile ei o trag iarăși spre ele, și lumea e greu de înviat. Te-am pus în mijlocul lumii ca să-i arăt că poate și că nu vrea să poată. Eu când am venit și M-am făcut Om din om ca și omul, am făcut așa ca să-i arăt omului că poate și că nu vrea. Acum când te-am așezat pe tine înaintea Mea și înaintea lumii ca să faci tu voia Mea, am făcut așa ca să-i arăt omului că poate și că nu vrea. Tu ești semnul pe care l-am dat Eu lumii mai înainte de ziua cea mare a arătării Mele când Eu voi sta pe norii venirii Mele cu sfinții, deasupra lumii, și când tu vei fi ridicat lângă Mine pe nori ca să-Mi faci primirea, poporul Meu.

N-are nimeni cu ce să-Mi facă primirea când voi veni, și de aceea Eu Însumi Îmi fac această pregătire. Îmi trebuie pământ sfânt și om sfânt pe el. Îmi trebuie credință și credincioșie de la om. Îmi trebuie iubire numai pentru Mine la om. Îmi trebuie casă și masă și haină și hrană la om, și toate după voia Mea, și toate acestea să Mă aștepte să vin. Eu Însumi Îmi fac această pregătire, Eu Însumi, că omul nu știe să Mi-o facă. Eu Însumi te-am așezat înaintea Mea, și Eu te gătesc, poporul Meu, și te dau semn lumii mai înainte de ziua venirii Mele. Amin. Tu ești semnul Fiului Omului, ești poporul care duce prin lume viața Mea, crucea Mea, jugul Meu și vestea Mea peste pământ. Să nu te temi. Nicicum să nu te temi că nu poți, căci tot Eu pot. Tu numai să fii; tu numai să stai așa cum te așez Eu; tu numai să faci ce-ți dau Eu să faci, iar Eu sunt Domnul, și împlinesc. Amin.

O, lume și iar lume! O, lume împodobită cu podoabele slavei tale deșarte! Îți dau să vezi. Amin. Când vezi că Eu Îmi așez un popor în mijlocul tău ca să-l vezi, când vezi că Eu Mi-l gătesc în legile Mele cele sfinte, când vezi că dragostea Mea și dragostea lui sălășluiesc în mijlocul lui laolaltă, când vezi petrecerea Mea cea sfântă cu el, când vezi hrana lui și hăinuța lui și căsuța lui și toate ale lui spre asemănare cu Mine, să știi și să înțelegi, și să crezi apoi, că Eu, Domnul, sunt la ușă și vin. Amin. Acesta este semnul pe care ți-l dau până să vin. Acesta este solul pe care-l trimit la tine ca să-ți dea de veste că Eu vin. Amin. Eu sunt Cel Drept, și nu te iau pe neștire cu venirea Mea. Ba încă te și chem la masa Mea cu ucenicii Mei cei de azi și Îmi slobozesc peste tine cuvântul vieții ca să te lași cuprins în el. Tu însă ești dusă de grijile vieții tale, și viața Mea n-o vrei. Un picuț, și vei vrea și tu viața Mea, dar ea va fi atunci departe de tine. Eu încă te aștept. Un ceas te mai aștept, și nu te mai aștept apoi. Eu sunt Omul Care vine de la Tatăl la tine, Omul Care vine din cer după om ca să-l tragă pe om la Tatăl. Dacă ar veni înger după tine, ai zice că nu pricepi adevărat. Eu sunt Omul Cel de la Tatăl întocmit în om, și am luat chipul omului cel întâi zidit, chipul și asemănarea lui cea dinainte de căderea lui din Dumnezeu, și așa am venit, și așa vin, și tot ochiul Mă va vedea când vin, ca să nu fie nedumerire; și nu va fi, că unde este Domnul, este cu totul, întru toată înțelepciunea Sa în cer și pe pământ, și Îmi voi arăta semnul cum că Eu sunt, că-Mi voi ridica poporul cel pregătit și voi sta cu el pe nori în văzul tău, o, lume care zăbovești! Și atunci vei înțelege că Eu am fost în calea ta cu lucrarea Mea și că n-ai vrut să Mă cunoști și că n-ai vrut să vii și că n-ai vrut să Mă aștepți să vin și să te iau la sân. Eu încă te mai aștept. Un ceas te mai aștept, și nu te mai aștept apoi, și voi sta pe nori și Îmi voi striga poporul să vină la Mine pe nori și să Mă întâmpine în văzul tău, pentru adevărul Meu. Amin, amin, amin.

O, poporul Meu, smerenia ta întru Mine să fie taina ta, taina celor ce știu să trăiască pentru viața cea de veci. Aceasta să fie taina ta, că e greu pentru om fără Dumnezeu, și să mai știe și adâncul și lucrarea cea cu folos a acestei taine care-i dă omului vecia cea dulce unde nu este suspin. Nu e om pe pământ să știe să-Mi facă primirea cu pâine și cu sare. Nu știe nimeni taina smereniei de inimă, taină care întâmpină pe Domnul la venirea Sa. Nu știe nimeni decât Eu, și Eu Însumi Îmi fac această pregătire în om și de la om, așa cum am lucrat mereu în om când am așezat pe pământ lucrurile Mele. O, nu am ce să iau din mâna omului lucrare. Dacă Eu nu v-aș învăța, dacă Eu nu v-aș hrăni mereu, nici voi n-ați ști, darămite omul de dincolo de Mine! Omul are pretenție la om, și nu știe că numai Eu trebuie să am pretenție la om. Eu și nu omul. Omul trebuie doar să-l ajute pe om, pe omul care cere ajutorul, pe cel ce ia peste el ajutorul de la om, de la cel ce se învoiește la cerința omului, și fiecare om ar trebui să lucreze așa, ca să fie el plăcut lui Dumnezeu și nu omului. Iată, omul nu trebuie să aibă pretenție la om, și el nu știe aceasta ca să nu facă așa; că, ce știi tu, omule, dacă-l vei mântui pe celălalt? O, poporul Meu, numai Eu trebuie să am pretenție la tine; numai Eu. Iar tu să simți că ești al Meu și să faci voia Mea. Amin.

Din nou voi face serbare cerească și vom chema omul la serbare, și vor fi nuntași, și vor fi lăutari, ca să știe lumea și de nunta Mea, nu numai de nunta ei. Nunta ei nu e nuntă, ci e desfrânare. Nunta ei e minciună. Mirele și mireasa ei e minciună, și Eu voiesc să-i arăt lumii această minciună a ei și să te arăt pe tine adevărul Meu, poporul Meu.

Hai să ne gătim pentru zile de nuntă, fiilor de la iesle. Ascultați cuvântul Meu și puneți-l peste poporul Meu ca să se gătească pentru Mine, că iarăși Mă arăt cu slava Mea peste pământ, ca să schimb omul la față pentru serbările Mele cu voi.

Voi, cei care-Mi auziți cuvântul, stați bine în fața zilelor Mele cu voi și cu poporul Meu peste pământ. Învățați-l pe om să-L vadă pe Dumnezeu, să știe cărarea spre El, căci s-au sculat mulți cu dor de slavă de la Mine între oameni și se strâng grupuri și perechi ca să lucreze cu Duhul Sfânt peste mulți, zic ei, și își zic că se pricep s-o facă, dar ei se simt bine să facă aceasta și atât; le place să lucreze peste oameni cu cele ce știu ei despre Dumnezeu, și aceștia se bucură cu plăcere de lucrul lor. Dar Eu nu pot lua nimic pentru Mine din așa muncă, fiindcă dacă se bucură omul de așa lucru, nu Mă mai pot bucura și Eu. Cei ce au lucrat pentru Mine, aceia au fost trimiși de Mine, iar calea acestora a fost și este cu urcuș, nu cu bucurii plăcute, nu cu fericire, ci cu lacrimi și cu adevăr și cu jertfă pentru Mine și pentru om, ca să-l tragă pe om la Tatăl. Totul e vopsit pe cărările pe care omul scrie numele Meu. Cărarea Mea e așa cum a fost ea acum două mii de ani, și Eu n-am încăput după voia Mea cu ea nici atunci, nici acum. De aceea Mi-am făcut cu voi și la voi grădini, și ele sunt ale Mele și nu ale omului, și Eu îl chem pe om să vadă slava Mea pe care v-am dat-o vouă s-o purtați pe pământ. Amin. Vă povățuiesc mereu, ca să știți cum să purtați fața Mea și slava Mea peste pământ, căci cei firavi n-au a se mări decât cu mila Mea și cu slava Mea și cu puterea Mea peste ei. Amin.

Pregătiți zilele slavei, fiilor de la iesle. Așezați pe poporul Meu înaintea Mea pentru fața Mea în el și pentru slava Mea prin el. Nimeni nu știe să facă aceasta, decât voi, cei ce aveți de la Mine. Țineți în mâinile voastre această pregătire și arătați lumii fața ei, și arătați-i fața Mea, și să se ducă până la margini serbările Mele cu voi și fața lor, și dați-le față cerească, dați-le viață cerească. Lucrați în numele Meu peste inimile acestui sătuț, sătuțul cuvântului Meu. Fiți cu fața Mea în mijlocul lui și dați-i semn spre împărăția Mea din mijlocul vostru.

Chemați la nuntă, fiilor, chemați în lung și în lat, că Eu vă voi ajuta să puteți și să aveți. Așa făceam și Eu cu mulțimile care veneau să Mă vadă. Le dădeam pâine, le dădeam cuvânt, le dădeam ce Îmi cereau, ca să rămână numele Meu pe veci, și urmele Mele între oameni, ca să calce ei apoi pe urmele Mele și să se poarte spre Mine. Așa și azi lucrez, și cu voi lucrez. Voi nu știți, dar Eu știu cât de mulți se minunează de voi și de lucrul Meu cu voi, căci Eu sunt Cel minunat Care sălășluiește cu voi.

Acum, pun puteri cerești în lucru lângă voi, ca să pregătim slava cerului pe pământ cu voi și să vină lumea să vadă focul iubirii în care voi stați și să se încălzească la el. Amin. Iubirii Mele îi este dor de tot ce va fi pe pământ pentru ea, iar voi sunteți calea pe care Eu aduc pentru ea pe pământ pe toate ale ei cu voi, și apoi ne vom întâlni în văzul tuturor celor de pe pământ și ne vom ridica deasupra, ca să vadă toți ziua Mea cu voi, ziua când Eu voi veni să Mă arăt cu voi spre judecata necredinței, căci David așa a zis: «Tu, Doamne, din cer ai făcut să se audă judecata, și pământul s-a temut, și apoi s-a liniștit». Amin.

Și acum, rostesc din vreme și zic: binecuvântată să fie sărbătoarea Mea cu voi când Eu Mă voi întâlni cu omul în grădinile Mele cu voi, în locașurile credinței voastre, că Eu le întocmesc pe cele plăcute Mie pe pământ, la credința voastră, fiilor, și Eu pot totul prin cel ce se dă Mie cu totul. Amin.

Pace și dragoste ca în cer, și strai de serbare sfântă, și soare dulce și senin, și grai viu și cântec de leagăn să fie în grădinițele serbărilor Mele cerești pe pământ cu voi. Amin. Pâine din cer și de pe pământ, iubire din cer și de pe pământ, cuvânt din cer și de pe pământ, sărbătoare din cer și de pe pământ, mângâiere din cer și de pe pământ, toate în Duhul Meu. Amin. Așa să fie la serbare. Mire din cer, și mireasa de pe pământ. Mire în cer și pe pământ, și tot așa și mireasa. Amin.

Cuvântul Meu vă însoțește, și el pregătește, și el poate. Să vină lăutari, să vină doinași, să vină lăudători cu cântări și să laude zilele slavei Mele cu voi. Să vină inimi dulci să se îndulcească de viață din cer. Și totul va veni, așa cum este cuvântul. Amin. Eu, Domnul, Cel ce vine, trimit pe îngerii Mei să adune la serbare de nuntă, căci Tatăl tânjește pentru mângâierea Mea.

Tânjește Tatăl după tine, poporul Meu de azi. Tânjește Tatăl după mângâierea Mea. Și vor tânji după tine toți cei nemângâiați, curând, curând, și își vor vinde viața lor ca să aibă de la Mine viață ca a ta, și tu vei fi mângâierea multora și nu vei ști ce vei fi, și vor ști cei ce vor simți mângâierea, iar tu vei fi cuprins de sus și de jos în pacea zilelor Mele cu tine, poporul Meu. Tu ești taina mângâierii pe care Mi-a promis-o Tatăl când M-a trimis pe pământ să Mă fac Om. Și atunci Eu am prins bucurie, și M-am dat jertfă apoi, ca să ai tu azi mângâierea Mea și ca să-Mi fii tu mângâiere, căci adevărata mângâiere o au cei ce cred în Mine în vremea venirii Mele pentru mângâierea lor acum, și de-a pururi, și apoi pentru vecii. Pentru aceștia Eu sunt Cel de acum, căci așa sunt cei ce cred, și așa au fost toți cei care au crezut. Cei ce cred nu sunt cei ce se mângâie cu cele de ieri, ci se bucură de cele ce sunt acum, căci Eu sunt mereu acum, și de-a pururi, și sunt pentru vecii apoi.

Tânjește Tatăl după tine, poporul Meu cel de acum. Tânjește Tatăl după mângâierea Mea și a Lui. Tu ești taina mângâierii care se împlinește acum cu Mine și cu sfinții Mei care au așteptat în timp pe cele de acum, pe tine, cel ce ești mângâierea Mea, taina mângâierii care se împlinește acum.

Pace ție, și fii pacea Mea, și fii mângâierea Mea, popor al mângâierii. Duhul Sfânt Mângâietorul Se naște în tine și naște cu tine mângâierea care vine de la Mine peste pământ, căci duhul credinței pentru venirea Mea este chiar duhul mângâierii, Duhul Sfânt Mângâietorul, Care Se sălășluiește în fiii mângâierii. Amin, amin, amin.