6.3. Tainica împărăţie a Domnului cu poporul ales; învăţăturile Sale, în duhul ascultării

O, poporul Meu, pocăința și lucrarea ei cea plină de darul cel dulce și cel frumos al umilinței îl face pe om să se vadă și să se simtă, să se vadă în afara lui de cei din jurul lui, și un așa om nu poate niciodată singur, pentru că este umilit, și umilința este binefăcătoare în jur dinăuntrul omului și lucrează ea pentru om și peste om. Eu de aceea v-am spus și vă spun mereu, fiilor: să nu umblați singuri. Nu vă ascundeți de la fața Mea, căci diavolul vă scrie la el aceasta, vă scrie că nu aveți umilință și că aveți duhul trufiei, și apoi el are grijă să vă ia din fața Mea, iar dacă voi nu vă îngrijiți să vă întoarceți către Mine cu toate cele ale umblatului singuri, rămâneți prea mult în cartea lui, iar Eu v-am învățat mereu, mereu să vă scrieți în cartea Mea, Cartea Mielului Cel junghiat, ca să Mă scăpați de înjosirea pe care Mi-o aduce diavolul pentru umblatul vostru fără înger, fără fața Mea cu voi, fără pază, fiilor, căci omul de șapte mii de ani s-a învățat să se ascundă de Dumnezeu și de omul lui Dumnezeu, ca să le lucreze el pe cele ascunse în el.

O, fiilor cu călăuză peste voi, aveți în fața voastră cuvântul Meu și pe cei ce Mă poartă cu el spre voi, și cu voi spre Mine. O, nu lăsați pe mâine viața voastră cea de azi, căci voi trebuie să vă răscumpărați viața și nu s-o amânați de azi pe mâine. Să audă tot omul de pe pământ că acest mâine pe care omul îl folosește mereu pentru ca să se tot amâne cu venirea lui la lumină și la cruce, este iadul care nu-l lasă pe om să învieze astăzi pentru mâinele cel ceresc și nu cel vremelnic, pentru învierea cea atât de așteptată de toți cei care au amânat pentru tot mereu mâine viața lor cea de sub cruce, viața cea slăvită la Dumnezeu din om.

Hai, mamă! Hai cu cuvântul sărbătorii tale ca să crească prin Noi poporul, să asculte poporul și să crească și nu să scadă, mamă. Amin, amin, amin.

– Hai, Fiule Mântuitor, dar Tu trebuie mai întâi să mântuiești de lume mintea și inima omului, și numai apoi să crești în el ca să Te bucuri de el, dar omului îi trebuie atinsă inima, Fiule, căci Baraba, după ce Tu ai murit în locul lui, aceasta i-a atins inima, și Te-a iubit numai pe Tine apoi, și pe el nu s-a mai iubit, și așa l-ai găsit când l-ai luat lângă Tine în veșnicie.

O, Fiule cu timp și fără timp peste om și peste pământ! O, nimic nu este trecător, nimic, și totul este luat de veșnicie din tot ce face omul, și el le va purta după cum și le va strânge, fie prin pocăință și prin umilință ca să nu-l pedepsească cele rele ale lui, fie prin nepăsare de suflet și prin iubire de vremelnicie pe pământ, și pentru care omul stă cu semeție în el însuși ca să nu-i pese de suflet pentru veșnicia lui, și după cum își adună omul să aibă, așa are și așa lucrează el. Dar eu aș vrea, cu toată durerea trudesc să vreau, și lângă Tine trudesc să ai om pe pământ cu duh blând și smerit ca al Tău, și apoi să faci cu el ca și cu Enoh, ca și cu Ilie, ca să aibă cine să Te aștepte, să Te întâlnești cu omul în văzduh și așa să petreci cu el mereu între cer și pământ la jumătate, și apoi să împlinești cu el totul, și apoi să Te arăți cu el pe pământ nou, Fiule Care trudești după om.

O, nimic nu este trecător pe pământ, chiar dacă omul știe că trece cu acest trup, căci cine nu învață nu știe că nimic nu este trecător și că totul se face înapoi pentru mărturisirea a toate câte au fost și iarăși sunt și vor fi.

O, ce bine e de cel mic, căci cel mare se dă că e mare, Doamne al umilinței și al celor umiliți, iar Ție îți este dor de tămăduirea Ta, de sănătatea Ta în om, căci omul e bolnav de el însuși, și sufletul lui, cel de la Tine dat lui, plânge fără mângâiere în el, căci omul trăiește trupește și nu știe ce face, Fiule Doamne. O, ce dor îmi este să găsim om cu dragostea și cu bunurile ei în ea! îi amintesc omului de mirele de la nunta din Cana Galileii, unde eu Te-am chemat să Te arăți că ești Dumnezeu din Dumnezeu, ca să Te urmeze apoi numai pe Tine mirele nunții, și el așa a făcut. Câți miri ar face ca el dacă Te-ar zări, dacă Ți-ar zări puterea Ta lucrând? O, nici Adam nu a putut să facă ce a făcut el, și nici azi nu vrea, Doamne îndurerat de când l-ai făcut pe om și până azi.

O, de nimic nu fuge omul ca de mustrarea care-i aduce lui moartea cea spre viața Ta în el, dar omul nu Te iubește pentru că nu Te cunoaște. Mereu, mereu vii cuvânt pe pământ și îi dai omului pâine ca să se învețe să trăiască din ea, îi dai cuvântul Tău, dar el este învățat cu pâinea pe care și-o face el și cu care-și mănâncă bucatele. De cincizeci de ani îi dai omului duhul învierii și al vieții veșnice, și el nu știe ce înseamnă vorba pe care o spune el când spune că „Dumnezeu îi dă omului, dar nu-i bagă în traistă”. El spune bine când spune așa, dar el la pâine și la bunătăți pământești se duce cu mintea când spune așa, și iată, Tu îi dai omului tot ce-i dă lui totul apoi, dar el nu ia în el, căci este plin de ale lui și nu știe să bage în traistă când Tu îi dai ca să fie el ca Tine apoi.

Omul nu mai are minte ca s-o dea Duhului Tău cu Care ar putea omul vedea ca Tine, Doamne, ca Tine în toate și peste toate. Omul nu mai are credință, pentru că nu mai are iubire, căci unde este iubirea Ta în om, acolo ești și Tu cu fața Ta, cu răbdarea Ta, cu blândețea Ta, Doamne. Omul nu mai are călăuză, iar cei ce-l călăuzesc pe el, îl poartă spre ei și nu spre Tine. Nici cel ce se roagă la Tine cu lacrimi și cu jertfă, nici acela nu mai are minte, căci dacă omul nu-și asprește pentru Dumnezeu viața, în zadar face el această jertfă, și nu se numește jertfă, căci jertfă, numai lui Dumnezeu poate omul să-I aducă prin neiubirea trupului și prin iubirea sufletului care primește de la trup jertfă de împăcare cu Dumnezeu când trupul este pentru Dumnezeu și nu pentru om.

O, Fiule uitat de om, de tare multe ori greșește omul într-o zi și nu se îngrijește de curățirea lui dacă el nu Te iubește, dacă lui nu-i este milă de Tine, și în zadar Te crede el pe Tine că Tu ești Dumnezeu dacă nu Te și iubește miluindu-Te cu viața lui cea după viața Ta trăită pe pământ.

Cel ce iubește pe Dumnezeu, acela vorbește cuvintele lui Dumnezeu, și Îl face apoi adevărat pe Domnul în el și peste el. Luați în voi durerea Mea, că sfântul mucenic Mina a părăsit deșertăciunea în mijlocul căreia trăia și, fugind de lume și de duhul ei, a luat în el durerea Mea, jalea Mea care a făcut din el sfânt făcător de minuni, om care înviază morții, căci durerea Mea din om Îl face pe Dumnezeu fericit, Îi face casă lui Dumnezeu în om, și omul se face sălaș Mie, și apoi el vorbește cuvintele Mele mărturisindu-Mă oamenilor Dumnezeu adevărat. Amin.

Luați în voi durerea Mea și nu fugiți de ea. Ea vă va face dulci, ea vă va face sărați, ea vă va face amari. Vă va face dulci pentru cei din cer și de pe pământ sfinți și vii; vă va face sărați pentru cei ce nu au gustul vieții veșnice în ei și învățătura ei, și vă va face amari pentru diavolul, fiilor, și diavolul va fugi de voi, fiindcă el nu poate să-l caute pe omul care are în el durerea Mea, durerea care biruiește moartea și lumea și iadul din om. Amin.

O, poporul Meu, când știi că Domnul, Cel ce a făcut cerul și pământul, te îndeamnă mereu să fii al Lui, să stai al Lui, să poți ca El și ca toți cei care au fost asemenea Lui pe pământ, tu trebuie să înveți tot mereu, tot mai adânc taina vieții. Eu când l-am făcut pe om l-am făcut după chipul și asemănarea Mea, și așa am dorit să rămână omul. El însă a dat de altă voie decât voia Celui ce l-a făcut pe el, și așa a uitat el de taina vieții, iar cine uită de ea, uită de Dumnezeu, uită că omul trebuie să fie după chipul și asemănarea Mea.

O, poporul Meu, omul care-și are naștere din cer, din taina vieții, acela este om al durerilor așa cum am fost Eu. Cel ce fuge de durere, acela la durere fuge, la durerea care vine după bucuria cea fără de viață în ea, dar fericit este omul care după ce suferă după taina vieții iubind-o și trăind-o, capătă după aceasta cununa cea nebiruită a măririlor cerești pe pământ și în cer și se arată moștenire a cerurilor. Amin.

Smerenia de duh, Eu cu ea voiesc să te încununez, poporul Meu, căci fața ei în om îi strălucește omului fața, și frumos este locul în care locuiesc împreună frații smereniei de duh care-l face frumos pe om. De pe pământ și până în cer e scump omul care are ca podoabă a vieții smerenia de duh, și minunat sunt Eu cu împărăția Mea în el, împărăție care nu este din lumea aceasta. Amin.

O, fiilor hrăniți cu taina vieții, voi la toți cei care aud de Mine cu voi și de voi cu Mine, la toți cei care vin să vadă lucrurile Mele cu voi și pe voi, să le spuneți lor că împărăția Mea din om nu este din lumea aceasta, și de aceea lumea nu-i cunoaște ai Mei pe cei ce sunt în lume ai Mei, și de aceea lumea le pune nume rău, zice ea, dar ea fără să știe ce face le pune nume bun, nume care nu este din lumea aceasta.

Te îndemn la rugăciune cu dor și cu dulce în ea înaintea Mea, căci omul cel fără rugăciune fierbinte și mereu și bineplăcută Mie este prins de diavolul, iar Eu de aceea le-am spus prin Duhul la apostoli și la ucenici: «Țineți din răsputeri la dragostea dintre voi», iar aceasta nu este altceva decât lucru de Duh Sfânt între frate și frate, între ucenic și ucenic, căci numai așa omul rămâne întru Mine, și Eu întru el, iar cel ce nu învață în el fața Duhului Sfânt, cine nu Mă hrănește pe Mine din el cu lucrare de Duh Sfânt, acela se ridică și Mă doboară pe Mine pentru el. Dar Eu pe tine te învăț să fii împărăția Mea, poporul Meu, căci Eu te hrănesc cu ea mereu, iar tu să ții din răsputeri la dragostea pe care o așez Eu în mijlocul tău pentru ca să ai viață prin ea, fiule, căci vai omului care se hrănește numai cu pâine, și de aceea îi dau Eu omului din masa cuvântului Meu, care s-a făcut dragostea Mea în tine, Ierusalime de azi, iar masa Mea cu tine nu a putut-o birui din mersul ei nici împăratul, nici judecătorul, nici păstorul cel lumesc, nici vânzătorul, nici neîmplinitorul și nici vreun alt duh străin care nu are nimic în Mine, căci Eu sunt Cel Atotputernic și pot cu toți cei ce stau acoperiți de mâna Mea fără să se teamă de cel ce desparte pe om de Dumnezeu, fără să se aplece omului străin de Dumnezeu.

O, Ierusalime, o, popor hrănit cu slava cuvântului Meu, nu sta fără să te hrănești cu ea, că iată, tot omul de pe pământ e numai trup, pentru că este născut din trup. Tu însă ai pe Născătorul Cel de la Tatăl venit pe pământ cu trupul și cu duhul, iar tu să nu stai fără hrana Duhului Sfânt și să nu uiți Scriptura care spune: «Cine este născut din duh, duh este». Amin. Tu să treci din trup în duh pe pământ, ca să fii ceresc și nu pământesc sub cer, căci cerul te crește cu cea mai dulce hrană, la care toți sfinții lui tânjesc și se strâng pe lângă tine când inima ta se hrănește cu ea, și se hrănesc și ei, căci cei cerești sunt atât de frumoși cât nu-i pot vedea cei de pe pământ, fiindcă cele de pe pământ sunt pământești, și la cele de pe pământ se uită și pe ele le lucrează, iar cele care se vor lăsa descoperite curând, curând, nu le știe și nu le dorește omul, și de aceea nu le poate vedea și nu de altceva, poporul Meu.

Și acum, Ierusalime, popor al cuvântului Meu, deschide gurița și mărturisește pe Domnul Dumnezeul tău, Iisus Hristos, Care este viu în vecii vecilor. Mergi cu vestea cuvântului Meu între oameni și să te vadă neamurile pământului de la margini la margini că tu ești turma Mea cea mică, slava Mea și pacea cerului care se odihnește în cuvânt pe pământ. Amin.

Hristos a înviat, popor al Fiului lui Dumnezeu! Tatăl Mă privește în mijlocul tău. Pace ție! Pace sfinților Mei care vin cu Mine la tine ca să fac cu ei și cu tine pe pământ cerul cel nou și pământul cel nou; Eu și cu poporul cuvântului Meu pe pământ între oameni. Amin, amin, amin.

O, dacă Eu țin cerul și pământul cu cuvântul și cu legile facerii, care ascultă și cred neîndoielnic în Mine aceste legi, dacă Eu le țin pe acestea ca să nu se scufunde în adânc, în întuneric, așa cum au fost mai înainte de facere, pe tine cum să nu te țin pe brațele învățăturii ca să te deprind prin aceasta să știi ce înseamnă Dumnezeu și vederea lui Dumnezeu între om și om, și între om și Dumnezeu, când e vorba de cel ce are credință neîndoielnică?

O, poporul Meu care stai la crescut, învață-te să stai sub aripile Mele așa cum este cu puii care ies din oul pe care cloșca îl ține cald sub aripile ei, și apoi pe pui îi ține sub aripi ca să-i păzească de frig, de întuneric, de ploaie, de vânt, de uliu, poporul Meu. Puii nu stau fără cloșcă, dar dacă ei se fac mari și se împrăștie singuri după cules, ei se răcesc de cloșcă, și apoi cloșca nu-i mai primește și îi ciupe și fuge de ei, și apoi ea își face alții dacă ea pierde dragostea lor și credința lor.

O, popor crescut sub aripile Fiului lui Dumnezeu, Eu sunt Puiul Tatălui, și nu voiesc altfel să fiu, căci vreau să am Tată și vreau să aibă Tatăl Fiu. Amin. Așa voiesc să gândești și tu, căci Scriptura spune de cei ce sunt ai lui Dumnezeu că vor fi asemenea Lui, iar asemenea Lui sunt cei ce au credință neîndoielnică și roade prin ea. Amin.

Omul crede că nu-l aude, că nu-l vede, că nu-l știe Dumnezeu, și nu știe bietul de el să se căiască și apoi să rămână viu și nu tot mort, căci pocăința care nu-l înviază pe om, aceea nu-l ajută cu nimic pe om, aceea nu e înger, ci e nălucă.

Eu îi cunosc pe ai Mei prin felul cum Mă primesc ei, căci v-am spus cu cuvântul celor ce Mă poartă spre voi, copii ai școlii cea de sus, că numai cine este al tău te primește cu creșterea, cu mustrarea, cu iubirea ta pentru el, și așa îl cunoști pe cel ce este al tău.

O, vai de omul fără de îngeri, că acela își este sieși rob și răufăcător, căci credința îndoielnică le taie îngerilor calea spre om. Credința neîndoielnică stă în prag cu omul, nu în casă, nu înăuntrul lui, și omul primește pe tot solul care vine spre el, și este numit un așa om fiu al lui Avraam, căci Eu am spus prin această carte a vieții că nimeni nu va rămâne în ea decât Avraam. Amin, amin, amin.

O, ce largă Mi-a fost calea spre Avraam, o, ce credință am găsit la el, fiilor! Deschideți Scripturile acelea și uitați-vă la el și la Mine când ne-am întâlnit spre lucrarea credinței lui. El nu avea duhul lui; el avea Duhul Meu, prin darul credinței neîndoielnice, iar Eu încă de pe atunci M-am făcut pâine și vin prin credința lui care a fost răsplătită cu Mielul lui Dumnezeu, Care spală păcatele făpturii.

Vreau, Ierusalime, să-ți dau această povață de viață fără de moarte. Crede, fiule, ca Avraam, că Eu iau chip pentru tine, iau cuvânt pentru tine și lucrez așa cum am lucrat cu el, iar Eu vreau să fii ca și Mine, făgăduitul lui prin sămânța Mea care trebuie să se vadă încolțind zi de zi în duhul, în sufletul și în trupul tău, popor plin de carte, că nimeni pe pământ nu are atâta carte câtă ai tu, și pe nimeni n-am mai pregătit ca și pe tine până în zilele tale, iar tu trebuie să fii în clocot pe pământ, și din mâna ta să mănânce de la Mine toată suflarea dintre pământ și cer, numai să nu te îndoiești în credința pe care ți-am dăruit-o s-o porți în piept, și în fapta ei apoi, ca să te găsesc viu în toată clipa, la orice strajă din zi sau din noapte, și primește-L pe Dumnezeu, Care vine ca un Mire, Ierusalime. Și cum ca un Mire? Mirele din cer este pretențios și împarte în două pe cei la care vine, și îi numește fericiți pe cei ce veghează spre venirea Lui în toată clipa și, iarăși, nevrednici pe cei ce se lenevesc. Amin.

O, fiice ale Ierusalimului, fiți duhovnicești din zori și până în zori, iar taina aceasta și împlinirea ei vine de la ascultarea de Dumnezeu și de cuvântul Său și de cei ce vă veghează ca să fiți duhovnicești pe pământ. Primiți mereu îndemnul cel pentru duhovnicească trăire și purtare și ascultare și lucrare. Ușurați-vă lucrul cel cu mâna prin ascultare de cei ce veghează peste voi pentru Domnul, și apoi prin primire una pe alta, unii pe alții. Taina creștinătății este umilința în toate și pentru toate: la purtare, la îmbrăcăminte, la mâncare, la grija cea pentru sfințenia a toate, în toată, toată vremea, și la cinstire între frați, între surori, și nu vă culcați și nu vă sculați fără griji, fără griji duhovnicești, care se răsfrâng cu armonie în toate câte lucrați lucrul cel cu mâna. Iubiți prevederea în toate: în simțiri, în vorbiri, în priviri, în purtare, în ascultare, în credință, în pace, în sfințenie, că eu am fost în ascultare plăcută și toate le făceam cu Domnul meu Cel iubit, cu Fiul meu, pe Care-L așteptam și Îl iubeam până să vină El pe pământ, și apoi eu I-am fost cale. Amin.

Așijderea și voi, fii ai poporului sfânt, fiți cumpătați în toate, în cuvânt și în faptă, căci fericiți sunt cei ce nu greșesc în cuvânt și în faptă. Fiți cu duh vestitor de cele cerești, căci aveți cărțile Duhului Sfânt care vă sunt hrană și lucru al cugetului bun, al tainelor cerești, al armoniei îngerești, că mare este lucrarea acestui cuvânt, și eu, ca mamă a Fiului Cel răstignit de iudei și înviat de Tatăl și de Sine, vă tămăduiesc mereu de orice neputință, ca să fiți ai Fiului meu, rodul Lui cel pentru Tatăl, slava Lui înaintea sfinților, și dați loc rugăciunii și păcii sfinte, că frumos este duhul cel rugător spre Dumnezeu în om. Amin.

O, poporul Meu, vreau, fiule, să te învăț să nu cazi sub griji. Închină-te Mie prin rugă și prin mulțumire și arată-Mi cererile tale. Păzește în minte, în inimă și în cuget pacea Mea, și Eu voi fi ajutorul tău, poporul Meu. Ai grijă de cuvântul Meu, să-l iubești, să-l aștepți, să te pregătești pentru el și pentru împlinirea lui. Ai grijă să asculți, poporul Meu, și să nu faci nimic, nimic cum îți place ție, căci aceasta este urâciune în casa Domnului, că Eu am pus peste tine călăuză ca să trăiești înaintea Mea cu ascultare, poporul Meu. Nu iubi ce-ți place ție, ci iubește ce-I place lui Dumnezeu, și uită-te în Scripturi și în sfinți plăcerea cea mai plăcută Mie: ascultarea, fiule, că de la ea vei avea înțelepciunea ei, și aceasta te va hrăni cu dragostea de Dumnezeu și, apoi prin credință vei împlini tu cu Mine Scripturile învierii morților, căci cei vii, cei curați, cei sfinți pot săvârși prin Mine minuni și lucrări mai presus de învierea morților, poporul Meu. Amin.

O, poporul Meu, învață-te să prețuiești pe cele pătrunse cu credința cea mlădioasă. Învață mereu, că mult ți-am spus: învață! Învață cum să înveți, că iată, pe pământ fiii veacului acesta stricăcios au furat de la Dumnezeu cum se învață, și ei învață și se luptă pentru o împărăție care piere. Învață, poporul Meu, că Eu sunt peste tine Învățătorul și Domnul. Nu pot să-i fiu omului Învățător dacă nu-i sunt și Domnul, că nimeni dacă nu-L iubește pe Domnul Domn peste el, nici nu învață de la El. Învață-te cu viață mărturisitoare cu trupul, cu sufletul și cu duhul tău, poporul Meu, căci aceasta se învață cu învățător, și dă tu putere duhului învățăturii în mijlocul tău, că te așteaptă sfinții să le fii cunună, Ierusalime cu nume nou. Amin.

Iată ce vă dau să lucrați, fiilor învățători, căci învățător este cel ce are ucenici pentru Mine, pentru mărturisirea lui Iisus Hristos. Luați șapte măsuri de făină și faceți aluat dulce și, împărțindu-l în bucăți o sută douăzeci, adică de trei ori numărul sfinților mucenici pomeniți azi în sărbătoare bisericească și apostolească, faceți apoi forme de sfinți în forma veacului ce va să fie și care nu cade, și coaceți-le, și apoi să le ungeți cu miere și cu semințe peste miere, și luați și mâncați și împărțiți poporului, spre bucuria părtășiei sfinților mucenici cu voi.

O, fiilor, ce frumoasă este slujirea îngerilor și a sfinților! Când ei aud rostirea care spune: „Binecuvintează intrarea sfinților Tăi, Doamne!“, ei se întrepătrund cu toate cele văzute ale slujirii pentru Sfintele care se dau sfinților și slujesc, iar preotul, pentru intrarea lor, rostește peste biserică: „Înțelepciune, drepți!“, și apoi Eu și cu sfinții și cu îngerii venim și facem masă de pomenire a tainei lui Dumnezeu pe pământ slujită.

O, ce frumoase sunt cele adevărate, cele cerești și cei cerești pe pământ, iar azi, mucenicii serbați au primit întâietate și au fost cinstiți de cei din cer, de sfinți și de îngeri, și au fost cinstiți pe pământ de tine, poporul Meu. De aceea am zis să fiți, fiilor, împărțitori de binecuvântare, de pâine dulce ca sfinții, pâine binecuvântată, care înseamnă trupul sfinților mucenici care se unesc cu voi în sărbătoare cerească, fiilor.

Binecuvântată să fie jertfa ce se împarte poporului după ce veți frământa aluat dulce și îl veți forma în forma veacului cel nou după numărul lui peste veacuri, și îl veți coace la cuptor și îl veți presăra cu miere și cu semințe și îl veți gusta, și vă veți duce să dați această binecuvântare celor ce o vor gusta și se vor bucura din cer pe pământ și se va bucura și cerul. Amin. Și vă rog, fiilor, fiți bucurie și numai bucurie pentru cer pe pământ. Amin, amin, amin.

Eu am spus răspicat: «Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie», Mie și nu loruși, copii de sub cruce, striviți și biruitori sub ea și prin ea, că nu e om biruitor între pământ și cer decât prin cruce. Amin.

Eram împreună cu ucenicii când am chemat mulțimea și am zis: «Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie, căci cine va voi să-și scape sufletul, îl va pierde, iar cine va pierde sufletul său pentru Mine și pentru Evanghelie, acela îl va avea, îl va scăpa de la pierzare, căci ce-i folosește omului să capete lumea toată dacă sufletul și-l pierde, și ce ar putea el da în schimb pentru sufletul său?».

O, copii striviți și biruitori sub crucea grea a venirii Mele după om! Să știți și să spuneți tuturor prin acest cuvânt rostit că pe pământ sunt două feluri de creștini: creștini pământești, trupești, și creștini cerești, duhovnicești, sub cruce. Voi, fiilor mici și cu mers apăsător de greu pe calea voastră cu Mine, voi niciodată să nu plângeți pentru voi sau pentru om. Voi să plângeți pentru Mine și cu Mine, iar fiii lumii să se plângă pe ei. Cine plânge pentru el, se răzvrătește și se nemulțumește, iar cel ce Mă iubește și Mă urmează prin lepădare de sine, nu trebuie, nu e frumos să se despartă de Dumnezeu în fața îngerilor sau în fața oamenilor, căci Eu nu sunt păpușă, cum dau mulți să se poarte cu Mine, ci sunt Cel plin de lacrimi pentru tot omul care se joacă cu Dumnezeu înaintea îngerilor și înaintea oamenilor scuturându-se de cruce, de credință, de statură și de statornicie prin orice greu, iar Eu, Domnul, Eu și sfinții Mei, nu am făcut și nu facem așa, ci îndelung răbdăm pe pământ și în cer pentru viața și salvarea omului căzut din viață. Amin.

Crucea este venirea Mea prin slava de pe cruce, așa cum am lucrat și acum două mii de ani. Crucea este semnul venirii Mele la om, iar omul fără cruce nu are în trupul lui venirea Mea. Crucea este biruința morții, și fericiți îi numesc Eu pe cei ce se bagă sub ea și nu mai ies de sub ea apoi, căci omul fără cruce este lumesc, este ca și copilul care iubește jucăriile și viața voii libere și nu o viață cu lacrimi și cu strâns de inimă ca să-l țină acestea viu și adevărat pe pământ și în cer. Crucea este viața cea fără de păcat, fără de plăceri, fără voie de sine, căci împărăția lui Dumnezeu în om, nu este ca cea de pe pământ în om, ci este ca cea de pe cruce, căci Eu prin cruce am fost împărat cu împărăție care nu cade. Amin.

Sub cruce nu se trăiește viață vremelnică, ci viață veșnică. Faptele vieții vremelnice nu sunt fără de plăceri, fără de păcat, nu sunt pline de fiorul fricii de Dumnezeu, ci sunt omenești și fără de Duhul Sfânt ocârmuitor al celor credincioși și sfinți. Iar faptele vieții veșnice sunt cele ce-l fac pe om ca Mine și îl țin ceresc pe pământ și dezlipit de pământ pe om, că mulți sfinți păzeau să aibă numai hăinuța de pe ei, ca să fugă de orice plăcere, pentru că iubeau viața și țineau la ea să n-o piardă, să n-o dea pe nimic de pe pământ.

O, prea mulți zic că au lepădarea de sine, dar cine este cel ce știe ce înseamnă aceasta?

O, poporul Meu, pe cruce nu se zbate nimeni, că ea este puterea care-i dă omului pacea, nădejdea, viața. Pe orice alt semn de umilință se zbate omul, se zbate pentru el însuși, căci așa este omul învățat de firea lui cea omenească. Dar pe cruce nimeni nu mai cere nimic, ci așteaptă viața, învierea, fiindcă pe ea îl are omul pe Domnul cu el atunci când Domnul și nu sinele lui este iubirea lui, iar cuvântul Meu nu trebuie răstălmăcit, ci trebuie primit și iubit. O, poporul Meu, o, fiilor, crucea este îmbrățișarea cu viața, dar învățați această învățătură.

învățați Ierusalimul ce sunt Eu, Domnul, copii puși de Mine lumină peste el ca să vadă el calea. Deschideți-vă gurița în mijlocul lui, și Eu Mă voi turna în voi și vom pluti cu cerul peste pământ, peste Ierusalim, fiilor învățători, căci cerul pe pământ e viața cea de veci care se împarte prin omul credincios și mlădios în mâna Mea, fiindcă numai cel mlădios este credinciosul cel plăcut lui Dumnezeu.

le spun tuturor acestora că omul greșit trebuie îndemnat la pocăință, nu la nădejde, căci nădejdea este a celor sfinți, iar pocăința este a celor greșiți și a căror nădejde numai prin pocăință le este primită la Dumnezeu și dată de Dumnezeu lor. Cel îndemnat la pocăință trebuie să știe ce a greșit și cât este greșeala lui și ce-I face Domnului și omului statul lui greșit. Acela nu se poate împăca cu sine și cu Dumnezeu prin sine, ci numai prin alții care să-l curețe pe el, căci nu altfel este orânduiala între Mine și om, iar Eu, Domnul, nu altfel am lucrat între oameni și cu oamenii. Pocăința este a celor greșiți care numai prin pocăință le este primită nădejdea, și altfel nu este bine cu nădejdea la cei păcătoși care cu ea rămân greșiți și nu pocăiți. Nădejdea celor păcătoși îi face să păcătuiască mereu, și lor le este de folos pocăința, nu nădejdea mai întâi, nu nădejdea care nu poate nimic, nimic fără de pocăința cea de dinaintea ei, căci așa și nu altfel cei păcătoși s-au făcut sfinți, și mulți din ei au născut sfinți prin pilda și învățătura lor care atrăgea spre ei ucenici pentru Mine și nu pentru ei, și aceasta îi dovedea pe ei sfinți, oameni lepădați de sine, ca să Mă aibă pe Mine în ei apoi.

Poporul Meu, cei ce gândesc la fel, nu pot aceștia decât în Duhul Sfânt să poată așa. Poporul Meu, cei ce stau împreună sunt cei ce pot aceasta prin Duhul Sfânt, Care este Unul și Care îi învață la fel pe cei ce stau împreună în obște, căci în obște lucrată în numele Duhului Sfânt nu trebuie stat mai mult trupește, mai mult cu trupul, ci mai mult duhovnicește, mai mult cu duhul între frați, căci altfel ei se folosesc unii de alții pentru cele trupești și pământești și nicidecum pentru cele duhovnicești. În obște de sfinți, aceștia trebuie să vorbească în Duhul Sfânt și tot așa să-L laude pe Domnul ziua și noaptea, cu nădejdea în Cel ce stă nevăzut.

O, poporul Meu, taina sfinților este Duhul Sfânt al credinței care crede cele nădăjduite și prin credință le dovedesc a fi, căci cine ar nădăjdui în cele ce nu se văd dacă nu ar avea credință în ele? Eu când i-am spus lui Natanael: «Iată cu adevărat israelit fără de vicleșug», el Mi-a zis: «De unde mă cunoști?», iar Eu i-am răspuns că mai înainte de a-l chema Filip să vină să Mă vadă, l-am văzut când era sub smochin, și atunci el a crezut și a mărturisit că Eu sunt Fiul lui Dumnezeu, și a fost el iubit de Duhul Sfânt.

Iar voi, copii ai bisericii Mele de nou Ierusalim, fiți fii-copii, că Eu am zis că numai copilului îi este teamă singur, fără învățător mereu, fără ocrotitor mereu, fără păzitor de cel rău mereu. Voi în ziua aceasta de pomenire a credinței sfinte învățați de la Mine că omul care nu iubește pe Duhul Sfânt, acela să postească de hrana cea pentru trup până ce va iubi cu putere pe cele nădăjduite prin credință și, stăruind așa și crezând așa, să le dovedească a fi, și nu numai atât, ci a le și mărturisi. Amin.

Eu vă învăț pe voi că cel ce postește de mâncăruri și nu are pe Duhul Sfânt lucrător și mărturisitor din el, acela nu are nici o plată, precum diavolul, care nu mănâncă mâncare, nu are plată din Duhul Sfânt. Eu vă învăț pe voi că Duhul Sfânt este al sfinților, iar sfinții au duhul umilinței, duhul înțelepciunii de sus, care este curată, pașnică, îngăduitoare, miluitoare, roditoare de roade bune, neîndoielnică și neprefăcută, și este ascultătoare, fiilor, iar blândețea înțelepciunii își arată faptele ei și purtarea ei, precum neorânduiala și tot lucrul ei își arată faptele ei. Amin.

Statul vostru împreună să nu fie mai mult trupește, ci să fie mai mult duhovnicește, ca să scăpați de plângeri unii împotriva altora, căci aceasta este judecată, și iată, judecătorul stă înaintea ușilor și vine și vă osândește la Mine dacă nu iubiți suferința, dacă nu iubiți întristarea cea după Dumnezeu, dacă nu iubiți îndelunga răbdare, ca proorocii care au lucrat și care lucrează în numele Meu.

Îndeletniciți-vă din inimă cu înfrânarea limbii, că foc este limba, și aruncă în foc drumul vieții. Cu ea faceți-I parte numai Domnului, fiilor, și să arătați aceasta. Amin.

Duhul pocăinței și duhul proorociei, aceste două duhuri v-am spus să le lucrați, că acestea fac dragostea de Dumnezeu și lucrarea ei peste pământ. V-am învățat să nu lucrați nimic din duhul vostru, fiindcă voi nu trebuie să trăiți în numele Domnului și numai atât, ci trebuie să trăiți ca Dumnezeu pe pământ și să fiți casa Duhului Sfânt.

Eu când Mă dau vouă Mă împart, și întreg Mă dau vouă tuturor celor ce Mă luați. Dar voi Mă dați unii altora apoi, fiilor? Dacă Eu Mă dau întreg împărțindu-Mă și nedespărțindu-Mă, voi trebuie să Mă arătați întreg în voi, dar luați aminte la citit, la îndemnat, la învățătură și nu nepăsători fiind de harul Meu dintre voi prin duhul proorociei, ca să fiți tuturor vădiți apoi, căci cei ce stăruiesc în învățătură, vă spun Eu, Domnul, așa cum Pavel apostolul își învăța ucenicii: și pe ei se vor mântui, și pe cei care-i ascultă pe ei. Amin.

Voiesc să-ți amintesc, Ierusalime, cel din urmă semn de dinaintea învierii morților, și apoi a arătării Mele cu mii și mii de îngeri și de sfinți în văzduh. Acest semn va fi răcirea dragostei, poporul Meu. Împotriva acesteia tu trebuie mult să veghezi, că e luptă pe viață și pe moarte, iar tu trebuie să lupți pentru viață mai mult decât luptă duhul rău pentru moarte când el își vede de aproape biruința și moartea și, neștiind pentru ce luptă, el va vedea atunci că moartea este rodul lui.

Eu, poporul Meu, te privesc mereu, și îți spun iarăși și iarăși aceasta ca să nu uiți că te privesc, și îți spun iarăși aceasta ca să știi să te faci plăcut și din zi în zi mai plin de Dumnezeu, mai viu de viața Mea în tine, mai ca Dumnezeu pe pământ, poporul Meu, că pe pământ e diavolul în slujbă mare cu toți slujitorii lui și cu toți cei ce zic că slujesc pe Dumnezeu sub haină de sfinți, iar tu dacă vrei să fii ca Dumnezeu, trebuie să văd Eu aceasta, și apoi Eu să fiu Cel Care te voi arăta că ești și că ai pe Dumnezeu de tată. Amin.

O, fii ai Ierusalimului, dacă voi gândiți la fel pentru Mine și pentru voi, aceasta va fi biruința Mea împotriva diavolului, care fuge de voi dacă voi nu-l veți îngădui. Duhul Sfânt este Dumnezeu, nu este om, iar omul Duhului Sfânt este sălaș al Meu. Îndeletniciți-vă cu căutarea după Mine, că greu a fost de Mine între cei ce erau ai Mei și învățați cu Mine, că aceia nu M-au prețuit, iar alții s-au învățat cu Mine și n-au mai stat cu Mine și ca Mine. Învățați să Mă căutați și să nu fiți voi în tot ceea ce faceți, că Eu trag din greu, și tot mai greu trag să vă am ai Mei pe pământ după rânduiala care este întru Dumnezeu peste voi. Fiți fiii credinței care nădăjduiește ascultând ca în cer, fiilor. Fiți Ierusalim nou, căci cele vechi au trecut odată cu lucrarea Mea cu voi. Amin, amin, amin.

Ceea ce fac Eu cu voi, și voi cu Mine întru dreptatea Mea, să nu le faceți pentru ca să fiți văzuți de oameni, ci să le faceți ca să aveți plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. Să nu vă vestiți cu faptele cele întru Mine așa cum fac fățarnicii care iau slavă de la oameni și cu atâta plată rămân. Să nu vă rugați de ochii oamenilor ca toți cei care fac așa, și tot așa își iau și plata de la oameni. Nu uitați de învățătura Mea, fiilor, căci Tatăl știe și vede mai înainte să-I cereți voi Lui ceea ce vă lipsește vouă și Lui de pe pământ. Voi rugați-vă să vină împărăția cerurilor pe pământ precum a fost la început cerul și pământul, și rugați-vă Tatălui pentru pâine, și rugați-vă pentru iertarea greșalelor voastre și ale fraților voștri cei iertați de voi, și rugați-vă de pază de la Tatăl, fiilor. Postiți cu fața senină, căci oamenii care postesc pe pământ se arată oamenilor și își iau plata prin aceasta. Voi însă să vă arătați Tatălui, și El vă va răsplăti. Amin. Învățați de la Mine blândețea și smerenia inimii, și așa să faceți milă unii cu alții, fără să vă arătați în stânga și în dreapta voastră, iar Tatăl, Care vede în ascuns, vă va da vouă împătrit. Rugați-vă dincolo de lume, și să fie ușă între lume și voi, iar Tatăl, Care este în ascuns, vă va da vouă. Privegheați și postiți cu fața senină, ca să nu vă arătați oamenilor că postiți, ci Tatălui, Care este în ascuns, iar El vă va răsplăti vouă, și veți fi fiii Celui Preaînalt pe pământ. Postul vostru să vă fie de tot ce este rău și urât sufletului Tatălui, și acoperiți-vă cu iubirea de El, și veți fi asemenea Lui când lucrați așa.

Iubiți-vă unii pe alții așa cum v-am iubit Eu, și altfel să nu iubiți, că pe pământ omul îl iubește pe om în numele Meu și face fapte frățești în numele Meu și uită omul să Mă iubească pe pământ ca și în cer. Voi însă să nu dați iubirea dintre voi pe cea care trebuie să fie între Mine și voi, căci dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veți lua? Iubiți pe Dumnezeu, fiilor, și toată iubirea voastră va fi iubirea Lui, care face bine în jurul vostru fără de trufie, căci cine nu iubește din Mine, iubește din el, și rămâne pe pământ iubirea lui. Iubiți în Mine, că în voi nu e ca în Mine. Stați în Mine, că în voi nu stați ca în Mine, și după ce veți face așa, îmi veți spune dacă sunt drepte cele ce Eu vă spun. Iubirea de frați să nu treacă înaintea iubirii de Dumnezeu, căci cea dintâi este atacată de la duhul cel potrivnic, care este omenesc și nu este dumnezeiesc. Iubiți pe Dumnezeu, și El vă va îmbrăca întru El și veți fi fiii Celui Preaînalt pe pământ, și cerul pe pământ veți fi, că vreau să pun pe pământ raiul la vedere, fiilor, și apoi să-l ascund pentru puține clipe, și vă voi acoperi pe voi așa cum l-am acoperit pe Abimelec de nu l-a văzut nimeni sub sicomorul care-l adumbrea pe el până ce l-am ridicat spre mărturie a învierii și a vieții cea întru Dumnezeu. Vă voi acoperi pe voi pentru puține clipe așa cum M-a acoperit și pe Mine norul din ochii ucenicilor Mei în vremea când M-am așezat în ascuns lângă Tatăl, și voi face aceasta ca să vă asemăn cu Mine și cu Tatăl, Care este în ascuns, și apoi vom da vălul la o parte și Mă voi arăta cu toți sfinții cei de la început și până la voi, și cu toți cei păcătoși, în dreapta și în stânga, și voi avea în dreapta pe sfinți, și în stânga pe păcătoși. Iar acum, prin cuvântul Meu de peste voi, Mă rog în voi pentru cei păcătoși, ca să fie iertați prin mijlocirea voastră și să-i liberez pe ei, începând de la Adam și până acum. Amin, amin, amin.

fiilor, fiilor, să Mă aveți bogat în voi, ca să Mă puteți da unul altuia spre zidire și ca nici unul să nu fiți fără lucru sfânt. Să nu vă aveți unul pe altul în inimă mai mult decât pe Mine, ca nu cumva să vă scrie duhul rău că aveți alt dumnezeu în afară de Mine, căruia îi slujiți cu inima și cu dorul din ea, că Eu oftez și am oftat îndelung până ce să vă am, și ca să vă am apoi fii ai Mei și frați adunați în inima Mea din care să Mă luați ca să Mă aveți în voi, căci Eu sunt un Dumnezeu gelos și îl dau de la Mine pe cel ce nu Mă iubește pe calea pe care vă învăț Eu iubirea, Eu și nu voi. O, să nu vă fiți vouă înșivă stăpâni, căci Dumnezeu trebuie să vă fie Tată, iar voi să-I fiți fii. Să nu faceți cu inima voastră ce vrea ea. Să nu luați în ea ceva din ce nu vă spun Eu; să nu luați nici din cer, nici de pe pământ în afară de cele ce vă dau Eu prin cuvânt. O, dacă M-ar iubi cei ce se vor ai Mei, dacă M-ar iubi de ajuns, așa cum este porunca vieții omului, Eu n-aș mai spune peste ei atâtea cuvinte, atâtea povețe, atâtea rugi, fiilor. Inima din creștin dacă devine locaș a ceva ce nu-i dau Eu prin cuvânt, atunci ea nu este curată pentru ca să fie ea locaș al Meu, și ea este a omului însuși, și atunci el nu mai este al Meu chiar dacă Eu nu-i spun aceasta, deși atunci când îl strig, când îl mustru, de aceea o fac, pentru că nu mai este al Meu, și dau să-l golesc de cele ce are el în inimă și ca să-l fac iarăși al Meu, și ca să-l vadă duhul rău și să nu-l mai învețe pe om să facă omul ca el însuși și nu ca Mine.

O, Eu pe voi v-am învățat să treceți din trup în duh și să fiți ascultători pe pământ și să umblați numai și numai în lumină, că voi aveți călăuză pusă de Mine peste voi ca să vedeți precum Eu văd, și să Mă vedeți precum Eu vă văd, și din zi în zi mai mult să nu mai trăiți zilele voastre, ci să trăiți zilele Domnului, fiilor, căci s-au scurs doisprezece ani de când am sfințit cu cuvântul Meu cel din nori lăsat peste pământ Sfânta Sfintelor Noului Ierusalim, din care Eu Mă împart cuvânt peste pământ coborând pe firul sfintei Liturghii, iar legea jertfelnicului voi s-o știți și s-o trăiți din zi în zi mai deplin, ascultând de glasul Meu și de glasul călăuzei, căci vai de biserica în care nu este duh de prooroc, fiilor.

O, Ierusalime, o, popor hrănit de cuvântul lui Dumnezeu și de duhul proorociei care s-a făcut dar mare în mijlocul tău prin puterea și prin harul Meu! Voiesc să văd la tine lucrare de ucenic, lucrarea Sfintei Liturghii, Trupul și Sângele Meu unit cu tine în toți fiii tăi cei ucenici, ca să-I spun Tatălui cu dor și cu bucurie: «Eu în ei, și ei în Mine, ca să știe lumea că Tu M-ai trimis la ei, Tată». Amin, amin, amin.

O, poporul Meu cel de azi al cuvântului Meu care vorbește peste tine și te crește ca să fii pentru venirea Mea! Să stai, fiule, la făcut, căci cine nu e făcut nu mai rămâne. Tatăl este Cel ce știe să te învețe, că tu ai văzut pe fiul cel mare al pildei acesteia cum se nedumerea de petrecerea cea pentru întoarcerea la pocăință a fratelui lui cel mic, care s-a cheltuit în desfrânări. Tatăl l-a învățat și i-a spus că el este moștenitor peste toate ale lui, dar pentru că a înviat din morții veacului acesta fratele lui cel mic, se cuvenea să se veselească și nu să se întristeze tatăl, căci scris este: «Mare bucurie se face îngerilor lui Dumnezeu când un păcătos se pocăiește». Amin. Iată, mintea se învață, și apoi omul are minte din Dumnezeu, Învățătorul omului. Cel ce vrea să ia învățătură, acela să învețe cu umilință și să înceapă cu umilință, căci ea este roditoare de minte, fiindcă Domnul, celor smeriți le dă har, le dă minte, și nimeni nu poate avea har până nu are minte cu care să lucreze har din har, învățătură de la Dumnezeu. Amin.

Iar tu, Ierusalime, să Mă iubești cu dulce și să te deprinzi cu învățătura cea tâlcuitoare, căci Eu ție mult îți vorbesc, și îți dau minte ca să ai din învățătura Mea, iar celorlalți, câți sunt nepocăiți, le grăiesc în pilde, căci așa am cuvântat că voi lucra, și fiecare își va aduna la Dumnezeu, fie spre osândire, fie spre mântuire. Dar Eu am venit ca și acum două mii de ani, ca să mântuiesc lumea, și numai cu voia omului să fac aceasta. Amin, amin, amin.

O, poporul Meu cu care Eu grăiesc în zilele Mele de apoi, cei ce au căutat să știe vremea sfinților și trăirile lor, aceia nu pot să nu creadă în Dumnezeu și în puterea Lui prin omul care proorocește și se roagă mulțumitor și iubește împlinind iubirea Mea în el. Fariseului i s-a socotit mândrie rugăciunea lui de mulțumire, iar vameșului i s-a socotit pocăință și botez spre iertarea păcatelor lui. Mândria este desfrânare, căci cine nu iubește pe Domnul și nu pe sine prin tot ceea ce face și simte și împarte, acela face desfrânare prin tot ceea ce face, așa cum Eu v-am învățat pe voi să-i spuneți poporului cuvântului Meu, copii care învățați de la Mine ca să dați apoi în părți învățătura Mea. Mânia cea pentru sine este desfrânare în trupul omului, căci omul nu Mă are pe Mine de Dumnezeu când face așa, și scris este: «Orice păcat pe care îl face omul, este în afară de trup, dar cine se dedă desfrânării, păcătuiește în însuși trupul său».

Cel ce iubește mândria, acela nu este făcător de pace între el și Dumnezeu, căci cel ce face pace, nu poate face pace mai multă ca pacea cea din faptele sale între el și Dumnezeu, între el și aproapele său, iar altfel de pace este iubire de sine și nu este în folosul lui Dumnezeu. Dacă omul este adevărat în rugăciune când Îmi spune să-i iert păcatele așa cum și el îl iartă pe cel ce-i greșește lui, apoi tot la fel de adevărat sunt și Eu în ceea ce-Mi spune el prin ceea ce l-am învățat Eu să spună în rugăciunea lui, și așa este cu toată rugăciunea pe care omul o așează înaintea lui Dumnezeu.

O, poporul Meu, să nu fii fariseu, ci să fii plăcut lui Dumnezeu și aproapelui tău prin tot ceea ce ești și faci, căci cine caută să-și placă lui însuși, acela rămâne în faptele sale, nu în faptele Mele, iar Eu am spus prin cuvintele Mele de atunci și de acum: «Rămâneți în iubirea Mea». Caută viață cu învățător, fiule, că asta înseamnă această Scriptură, fiindcă învățătorul îți pune mereu în față cuvintele vieții, iar viața ta să însemne iubirea Mea. Amin.

O, poporul Meu, tu să nu rămâi în iubirea ta, ci să rămâi în iubirea Mea, că tu trebuie să știi ce este rugăciunea ta și de unde își are ea puterea și ce este viața ta și de unde își are ea iubirea. Vorbirea ta cu cei ce Mă poartă pe Mine în mijlocul tău și spre tine trebuie să fie vorbire de Duh Sfânt, că dacă nu faci așa, duhul rău dă să te scrie cu greșeală asupra Duhului Sfânt, Care este din Mine în cei ce te poartă pe tine spre Mine, și pe Mine spre tine, și din care El lucrează peste biserica ta, peste adunarea ta. Altfel biserica nu are viață de Duh Sfânt, ci are altceva care nu înseamnă duh de viață, duh de biserică. Am spus prin cei învățători de la Mine peste tine că omul trebuie să-I zâmbească numai lui Dumnezeu, nu și omului; că omul trebuie să-I fie bucurie numai lui Dumnezeu, și numai atunci bucurie omului care se îndumnezeiește din această bucurie. Amin.

Frăția cea cu folos pentru Mine trebuie să se vadă în rugăciunea cea împlinită. Când rugăciunea rămâne neîmplinită, când frații uniți în cereri nu primesc împlinirea cererilor lor, asta înseamnă că nu au fost uniți în rugăciune. Este scris în psalmi despre cei ce stau în casa Domnului, în curțile Domnului, slugile Domnului să binecuvinteze pe Domnul, și noaptea să ridice mâinile lor spre cele sfinte, iar Domnul, Cel ce a făcut cerul și pământul, Domnul din Sion îi va binecuvânta pe ei. Amin.

O, fiilor învățați din izvorul cuvântului Meu, întinderea mâinilor spre Dumnezeu este îmbrățișarea cu Dumnezeu a omului rugător, căci el atunci este atent la unirea Mea cu el, și este chiar unirea, că inima se roagă, și ea face mâinile să se ridice. Asemenea este și cu întinderea mâinilor frate spre frate în numele Meu pentru iertare, pentru împăcare, pentru iubire din cer între frate și frate și pentru pacea Mea între frați.

O, fiilor, dacă în vremi sau în lipsuri grele numai unul lipsește de la cererea cea spre Mine, aceea nu se împlinește chiar măcar pentru unul care face altceva decât rugăciunea cea care cere pentru biserică. Moise când și-a ales pentru Mine din popor pentru duhul proorociei, s-a văzut puterea duhului lui și peste cei care nu erau acolo, căci s-a coborât duhul lui peste cei numiți, acolo unde erau ei. O, nu la număr, nu la locul de strângere, ci la rugăciune să fiți găsiți una, fiilor. Când preotul Mă poartă pe Mine pe mâini, iar în el nu, aceasta este pentru Mine o mai mare durere ca aceea de pe Golgota, unde am suferit pentru depărtarea omului de Mine. Acolo însă erau atâtea inimi care Mă purtau în ele așa cum Mă poartă un preot care este pe Golgota când Mă are pe mâini conducându-Mă cu durerea din el pe drumul crucii, plângând pentru Mine, Cel părăsit de inima omului nepăsător de Dumnezeu, Care ține cerul și pământul prin iubirea Lui pentru om.

O, fiilor care sunteți puși de Mine călăuză pentru poporul Meu, spuneți fiilor lui Israel că una este să facă omul minuni cu Dumnezeu, și alta e să facă duhul rău minuni prin om, căci viața fără Dumnezeu face din om, diavol, și omul se face fariseu lângă Dumnezeu. Spuneți fiilor lui Israel să nu se laude în ei că fac rugăciune, că postesc, că împlinesc legile Mele, ci să se laude lăudându-Mă Eu în ei, și să întindă mâinile la Mine ca să Mă dau lor cu viața Mea în ei. Amin.

Mă uit în bisericile lumii cum preotul nu înțelege ce este el, când creștinul nu înțelege ce este el, și cât trebuie aceștia să nu uite cu cine stă pe mâini când inima nu dovedește același lucru, sau pe cine ia el în trupul lui când fapta lui nu dovedește apoi pe Dumnezeu cu el. O, fiilor călăuzitori, Eu sunt Cel minunat întru și între sfinți, și de aceea vin și vă spun să învățați poporul și pe slugile Mele să spună când se roagă, să spună de Domnul, Cel ce este minunat întru și între sfinți, căci în cel ce este Domnul minunat, acela este om sfânt și minunat. Amin.

Ierusalime, vreau să aud din mijlocul tău cuvânt întreg, ca să fii tu întreg și sfânt și dator, fiule. Vreau să spui tu așa: „Mântuiește-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce ești minunat întru și între sfinți, aliluia, aliluia, aliluia, miluiește-ne“. Amin.

O, poporul Meu, nu sunt bune cele ascunse, orice ar însemna ele, ci sunt bune dacă sunt mărturisite. Cele nemărturisite aduc lene în virtuți și în înfocare după cer și după împliniri din cer, iar acestea trebuie primite și împlinite cu blândețe și cu umilință, așa cum lucram Eu înaintea Tatălui ca Fiu iubitor și ascultător. Amin.

Iată, trebuie călăuză ca să nu încapă nepăsare pentru cele de sus din cer, și pentru cele de jos de pe pământ, căci dacă zice creștinul că slujește cu mâna pentru mersul celor ce sunt pentru Dumnezeu, Eu, Domnul, îi spun lui că nu cu mâna se slujește pentru cele de sus, ci cu duhul și cu unirea în Hristos între frați și în lucrul Duhului Sfânt în vremea oricărui lucru cu mâna, iar altfel lucrul cu mâna este pentru trup dacă nu se face duh cel ce lucrează lucru cu mâna. Lenea pentru lucrul cu mâna se vede în lenea pentru lucrul cu duhul, căci dacă cel ce greșește se supără de la cel ce îi arată greșeala, atunci lucrul lui cu mâna este pentru trup, de vreme ce el nu se face duh din trup.

Pe pământul celor păcătoși cel ce greșește se bucură pentru greșeala altuia, și cu ea își acoperă greșalele lui, și chiar dacă nu se bucură, măcar face și el tot așa greșale, fie din răzbunare, fie din slăbiciunea de a greși, iar unul ca acesta uită că nu se aseamănă între ele nici faptele, nici greșalele între om și om. Dar pe pământul celor sfinți cei ce greșesc sunt ajutați spre pocăință de cei ce stau îngenuncheați pentru ca să meargă mulți pe picioare în urma lor și înaintea lor. Amin.

O, copii care-Mi sunteți porți, învățați mereu, mereu pe poporul Meu și pe cei ce vor să se nască din Duhul Meu Cel dătător de viață, învățați-i ce înseamnă cei scriși de la întemeierea lumii în Cartea Vieții Mielului. învățați-i să iubească duhul pocăinței mereu, și duhul proorociei, cuvântul acestei cărți care proorocește sfârșitul veacurilor și începutul văzut al împărăției lui Dumnezeu pe pământ cu oamenii. Amin.