Sunt Eu, Cel ce vă port de grijă de lângă Tatăl și de lângă voi. Sunt Domnul Mângâietorul. Amin.
E sărbătoare, fiilor din grădină. Se slăvește Duhul Sfânt în cuvântul gurii Mele care suflă peste voi. Duhul Sfânt este mângâierea voastră, iar ființa Lui vă dă din ea ca s-o aveți în voi, că acum, nimeni nu mai este pe pământ, nimeni decât cel ce are în el ființa Duhului Sfânt, iar ceilalți nu sunt, că e greu să știe omul să fie.
O, greu se mai lasă omul spre facere, fiilor copii. Greu se mai lasă omul mic ca să poată crește apoi, căci creșterea e pentru cei mici care stau la crescut.
Duhul Sfânt este ființă. Cel ce are în el această ființă, acela este mângâierea Mea, că are în el pe Mângâietorul, Cel de o ființă cu Tatăl și cu Mine, Fiul Tatălui, Care vă grăiește vouă din cele ce nu se văd. Cele ce nu se văd sunt cele adevărate, sunt cele ce sunt. Iar cele ce se văd sunt cele neadevărate care acoperă pe cele adevărate, pe cele ce sunt.
Dacă omul ar simți de ajuns durerile nașterii lui atunci când dă să se nască din Dumnezeu, ar avea omul apoi ființa Duhului Sfânt în el, și ar iubi-o și ar păstra-o ca pe viața lui însăși, și toată lucrarea lui ar fi a Mea și pentru Mine, și ar fi omul mângâiat de Duhul Sfânt Mângâietorul.
O, copii apăsați de durerile Mele cele pentru nașterea din nou a lumii! Mă deșert în voi cu durerile Mele, cu durerile facerii, că iarăși le fac pe toate. Amin. Ferice celui care vine să fie cu Mine și cu voi, și care simte ca și voi durerile voastre cele pentru Mine, cele pentru ființa Duhului Sfânt în om. O, copii duioși, unde să găsesc Eu om pe pământ să-l aduc printre voi și să vă mângâie ca Mine și să vă creadă durerile Mele în voi și să nu vă mai facă dureri omul de lângă voi? Voi aveți nevoie de multă mângâiere, de multă iubire de la cei din cer, că e grea povara venirii Mele, și pe care Eu v-am pus-o pe umeri. Eu sunt Cel ce vine, și truda pentru venirea Mea e lucrare multă și grea, iar voi sunteți mici și trudiți de peste tot. Vă strâng apăsări și griji și de sus, și de jos, și din lături, și dinăuntru, și din afară, copii trudiți de peste tot. Dar Eu vă dau mângâierea. Duhul Sfânt este mângâierea voastră, iar ființa Lui vă dă din ea, ca s-o aveți în voi și să puteți prin ea. Amin.
A intrat pe poarta cerului jertfa de rugăciune și de pomenire a celor adormiți. Vin cu cetele cei adormiți, vin la voi, că voi pomeniți aici tot neamul omenesc care a fost și care este. Când cei ce au murit păcătuind văd locul scăpării, locul de aici în care Eu lucrez cu voi scăparea omului, când văd ei biruința Mea prin voi, se umplu de durere și de remușcare și plâng spre Mine cu jale să am milă de ei și să le șterg păcatele, că ei în zilele cele de pomenire a lor văd raiul, care este odihna sfinților, și văd iadul, care este locul osândei în care se vor munci cei păcătoși după învierea morților. Tot neamul omenesc cel adormit a venit la pomenirea lor de la voi, iar acum ascultă glasul ființei Duhului Sfânt, care grăiește din Mine peste voi pregătind învierea morților și venirea Mea cu viața veacului ce va să fie. Amin.
O, poporul Meu, dragostea cea nevătămătoare plânge în urma omului ca s-o ia omul în el și să-i dea ființă în el. Tot ce iubește omul este dragoste care-l vatămă pe om, și omul n-o mai poate lepăda de la el. Dragostea care nu vatămă este dragostea Mea în om, dragostea care-i dă omului trăirea cea de veci, viața cea de veci, care nu întunecă vecia omului.
Trăirea cea de veci, aceasta este ce vreau Eu să-ți dau, omule, că Eu așa am spus: «Cel ce crede în Mine nu va muri niciodată». Amin. O, Eu n-am mințit prin acest cuvânt pe care l-am spus cu toată iubirea Mea cea pentru om. Eu n-am spus prea mult cu acest cuvânt, ci am cuprins în el tot adevărul cel despre viața cea de veci. Dar cine este cel ce crede în Mine ca să nu moară niciodată așa cum n-a murit Enoh și Ilie și Ioan cel iubit și alții mulți de după ei, care sunt cu trupul, fiind cuprinși de cele ce nu se văd între cele ce se văd? Dragostea cea nevătămătoare îl aduce pe om la viață de veci și Mă aduce pe Mine în om ca să trăiască omul în Mine și să fie el mișcarea Mea și casa Mea și vecia Mea în om. Cine mai este pe pământ casa Duhului Sfânt, în care să se mistuie de dragoste căldura ființei Duhului Sfânt? Cel ce are pe Duhul Sfânt în el, acela are și pe Tatăl și pe Fiul, căci Cei trei, nedespărțiți sunt în tot locul lor și în toată vremea lor dacă sunt în om, căci una sunt, iar acest nume este Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Amin, amin, amin. O, dacă ar bea omul din această cupă, s-ar îmbăta de Dumnezeu. Dacă oamenii și-ar da unii altora cupa aceasta a fericirii cea de sus, ar fi beție de Duh Sfânt peste oameni și s-ar găsi oamenii în Mine și s-ar aduna să bea și să-și caute fericirea în această beție.
Vreau, fiilor copii, să împart dulceața fericirii omului, s-o împart tuturor în zilele Mele de nuntă cu voi. Vreau să bea omul din cupa fericirii care rămâne peste om, care nu se pierde ca fericirea cea care înșeală viața omului. Grija omului ar trebui să fiu Eu și nu el. Dacă aș fi Eu grija inimii și a minții și a lucrării omului, l-aș pune pe un așa om pe ranele voastre, fiilor trudiți de grijile Mele în voi. Dar omul care dă să vină se face sare pe ranele Mele din voi, și ranele vă ustură, și Eu vă văd, și Eu vă ung cu alinul Meu cel prin cuvânt.
Mă împart prin voi oamenilor pe care-i chem la izvorul mângâierii care dă viață de veci celui ce vine să bea cu folos. Îi dau omului cunoștința dragostei care nu vatămă. Cei ce cu adevărat știu să se iubească unii pe alții, nu sunt cei ce se iubesc între ei pentru mângâierea lor, ci sunt cei ce se iubesc unii pe alții pentru bucuria Mea, pentru mângâierea Mea. Amin. Cei ce se iubesc unii pe alții pentru mângâierea lor, aceia se duc spre dragoste care vatămă trupul și sufletul și care murdărește taina ființei Mele în om. Când dragostea cea vătămătoare se bucură în trupul și în duhul omului, îngerii cei stricători de viață fac sapă din omul cel vătămat și lărgesc cu ea adâncul în care se cufundă pic cu pic viața omului până ce ea se sfârșește de tot. Omul însă nu are cum să priceapă lucrarea cea rea care iese de la dragostea de sine care-l mângâie pe om pentru vătămarea vieții lui. Dar Eu, Domnul, Cel plin de milă și de îndurare, Mă țin după om și strig în urma lui și îi spun cu cuvântul să se oprească și să asculte suspinul ființei Duhului Sfânt, Care strigă acum, la capătul puterilor omului, chemându-l pe om la scăldătoare, la nașterea din Dumnezeu, la viața cea de veci. Amin.
Deschideți porțile nunții Mele cu voi, copii ai vieții! Sunați din trâmbiță, să vină cei chemați, să vină să le dau să bea din cupa iubirii care nu se sfârșește în veci. Amin. Omul caută iubirea. Omul caută viața. Să vină să-i spun Eu ce sunt acestea și unde sunt ele, că el caută în gol. Omul se găsește pe sine în toate căutările lui, că el nu știe ce trebuie să găsească. El trebuie să Mă găsească pe Mine, nu pe sine, că el nu poate să-și dea viață. Viața omului Eu sunt, și de la Mine o are cel ce o are.
Deschideți întâlnirii Mele cu cei chemați de Mine la izvorul vieții cea de veci. Deschideți porțile sărbătorii Mele cu voi în mijlocul oamenilor. Să vină oamenii să guste din cupa fericirii veșnice. Eu voi fi ca râul care răcorește arșița din om și Mă voi slăvi cu mângâierea peste cei ce se vor aduna ca să bea. Mâna Mea e plină de mângâiere. O desfac și Îmi las mângâierea să curgă și să ia din ea cei ce Mă caută la voi. Amin.
Puneți-vă strai de sărbătoare, fiilor copii. Îmbrățișați-vă unii pe alții în mare pregătire și dați dragostea Mea oamenilor, dragostea care nu vatămă viața omului. Dați-vă cu dragostea Mea din voi, cu frumosul Meu cel de peste voi. Vă dau ca să dați. Mă dau vouă ca să Mă dați. Amin.
Scrieți pe văzduh că e sărbătoare, ca să vadă omul, ca să audă omul și ca să vină, că Mă desfac cu mângâierea Duhului Sfânt pentru ca să încălzesc în om iubirea lui cea pentru Mine și să-Mi desfac calea și s-o așez în calea omului. Amin.
Binecuvântate să fie casa și grădina întâlnirii, corturi pentru slava Domnului. Să fie cald în ele, să fie soare peste toată sărbătoarea care Mă aduce pe Mine la voi, sărbătoarea duminicii tuturor sfinților, duminică lungă, sărbătoare de trei zile, Noul Ierusalim în cer și pe pământ în sărbătoare. Cereți vreme dulce, soare mângâios, văzduh cald, care să mângâie pe cei ce se vor aduna pe lângă voi pentru slava Mea cu voi. Cereți pace din cer peste toată sărbătoarea. Cereți îngeri întru toate câte sunt de așternut înaintea oamenilor pentru sărbătoarea lor cu Mine și cu voi. Cereți îngeri pentru puterile voastre trudite, că ați trudit fără odihnă, copii trudiți, care ați învățat jertfa în locul iubirii, jertfa care nu cere, ci numai se dă. Iar Eu vă dau viața cea de veci, răsplata celor ce se jertfesc fără plată, și vă dau ființa Duhului Sfânt, care Mă mângâie pe Mine în voi, ca să fiți voi mângâiați așa cum sunt și Eu.
Iată, am ieșit cu bine și cu pace și cu iubire la împlinirea cuvântului Meu pentru casa și grădina întâlnirii. Acum dăruiți-vă cu slava voastră cea de la Mine pentru ca să vadă cei ce vin lucrul Meu prin voi pentru învierea Mea în om. Sculați-vă și vă gătiți. Îngerii Mei vor fi prin voi, iar voi vă veți arăta oamenilor cu slava Mea în voi, cu taina Mea din voi și prin voi. Amin.
Fiilor, fiilor, aveți grijă de rânduielile Mele cele creștinești pentru voi. Nu amestecați trupurile. Casa întâlnirii să odihnească în ea om crescut, copil din poporul Meu cel viu, și altfel să nu se schimbe această rânduială, că Eu v-am învățat să faceți cruce peste toate locurile pe care vă așezați voi să vă odihniți, iar crucea să nu fie înjosită de trupuri care nu sunt ca trupurile voastre. Voi sta de vorbă cu omul în casa aceasta, dar pentru altfel de poposire a omului în casa pe care am pus-o Eu acum pe pământ prin voi, nu este rânduială. Această casă este sub lege creștinească, fiindcă duhul și trupul Meu au nevoie de odihnă aici, fiilor veghetori din partea Mea peste averea Mea.
Acum învăluiesc în taina binecuvântării cea de sus această împlinire, casa și grădina întâlnirii, și zic: să fie sărbătoare pentru împlinirea aceasta. Să fie sfințite prin cuvânt și prin apă sfințită. Iar voi, copii ai tainei cea de nou Ierusalim, să fiți coroana Mea de slavă pentru zilele de sărbătoare care sunt în prag. Să vină nuntași, să vină doinași, să vină cei ce iubesc slava Mea cu voi, și să vină cei ce nu cunosc taina Mea cea de peste voi, și apoi s-o cunoască, și cu ea să se lumineze și să caute lumina și să caute viața cea de veci, dragostea cea nevătămătoare care iubește pe Dumnezeu dinăuntrul inimii omului. Amin.
O, fiilor frumoși, pace vouă! Vă dau multă pace, iar voi să stați în ea și s-o înmulțiți între voi. Ființa Duhului Sfânt vă mângâie și vă umple de ea așa cum i-a umplut pe ucenicii Mei acum două mii de ani, după ce Eu M-am înălțat la Tatăl, de unde le-am trimis mângâierea pe care le-o promisesem: ființa Duhului Sfânt, focul care se mistuie în om pentru slava Mea peste pământ.
O, fiți frumoși, fiilor copii. Fiți dulci, copii și copile, și fiți slava Mea. Duhul Sfânt este ființă. Cel ce are în el această ființă, acela este mângâierea Mea, că are în el pe Mângâietorul. Acesta este Cel ce vă învață pe voi, copii ai mângâierii. Acesta este Cel ce vă hrănește pe voi. Iar cel ce-L are pe El, râuri de ape vii curg din el, și iarăși va ieși pământul din ape, din apele vii ale râurilor Duhului Sfânt Mângâietorul, Care este una cu Mine și cu Tatăl, și cu voi, copii ai mângâierii. Amin, amin, amin.