Acest cuvânt sunt Eu, Domnul, și minunată este taina lui, și el este purtat de îngeri până la ieslea cuvântului Meu din mijlocul neamului român. Amin.
Acest cuvânt Mă aduce pe Mine pe pământ acum și până în ziua Mea cea cu slavă de îngeri și de sfinți și cu vedere pentru tot ochiul care a fost și care va fi atunci, și care va sta întru întâmpinarea Mea și va vedea venirea Mea cea văzută, venirea Fiului Omului. Amin, amin, amin.
Iată sărbătoarea puterilor cerești, care au în mijlocul lor pe arhanghelii Mei Mihail și Gavriil, întâii peste îngeri, și cu care Eu mult am slujit peste om în toate lucrările Mele pe care le așezam pe pământ ca să le săvârșesc.
Încă de la începutul Meu cu omul am lucrat prin îngeri peste om. Și dacă omul a căzut apoi, Eu i-am dat înger aproape ca să-l pot trage de unde a căzut, ca să-l pot îngriji la bine și la greu pe om, că greu e de om pe pământ. Dacă ar fi omul cu duhul lui în Duhul Sfânt, dacă ar vrea omul într-adevăr să vadă, i-aș arăta lui pe îngerul lui, l-aș face să vadă lupta îngerașului și suspinul și jalea și bucuria lui la rău și la bine alături de om din partea Mea. Cea mai mare bucurie o are îngerul omului atunci când el vede fața Mea. Atunci și omul are bucurie și tărie, căci îngerul îi dă. Când îngerul nu vede fața Mea, omul e fără putere pentru Mine și poate pentru el fără Dumnezeu, iar îngerul cel potrivnic omului îl slăbește pe om de partea lui, și apoi omul se rușinează, și apoi nu mai caută cu Mine și slăbește față de înger. Când omul stă împotriva răului, îngerul se bucură în fața Mea cu omul și ia puteri de la Mine pentru om, și se adună îngeri cu miile lângă om și lângă Mine, și văd îngerii fața Mea și au de lucru mereu lângă om și lângă Mine pentru om, lângă Mine și lângă om o dată. Omul care are viață și iubire și lucrare sfântă pe pământ între oameni, acela are înger tare, înger care se bucură și care bucură pe pământ și în cer deodată. Dar omul care nu iubește viața și iubirea și lucrarea de înger, acela ia în el nepăsarea de Dumnezeu, și de ea nu mai scapă, că nu are omul putere când îngerul nu are putere lângă el.
O, poporul Meu, stau deasupra ta cu mare și cu cerească și cu îngerească sărbătoare și lucrare. Aș voi să-ți desfac ochii și să vezi lucrarea îngerilor, și să vezi lucrarea ta. Aș voi să vezi statul îngerului cu tine, să vezi cât este și cum este, să vezi cât bucuri sau cât superi sau cât ai pe îngeraș; să-l vezi cât stă lângă tine și lângă Mine deodată; să vezi ce are sau ce nu are să-Mi dea de la tine. O, poporul Meu, credința ta și inima ta pot vedea aceasta, numai să vrei, numai să nu fii nepăsător de înger, poporul Meu. Nu mai e om pe pământ ca să-i pese de înger și să-i facă îngerului așternut bun cu el și lucru dulce lângă om și lângă Mine deodată. Te-am învățat, poporul Meu, pe tine mereu, și tot mereu te învăț, ca de la așa învățătură să ia omul care dă de ea. Te-am învățat și te învăț să nu iei în tine nepăsarea de suflet și de înger, că greu mai scapă omul de ea dacă o lasă peste el. Ea nu aduce nici o bucurie. Ea aduce numai uscăciune, căci Duhul Sfânt nu poate nimic în cel nepăsător. Ce să ia îngerașul de la omul care stă în nepăsare, în nelucrare pentru cer? Nu ia nimic. Și dacă nu ia, el nu vede fața Mea, căci se rușinează și nu vine. Dar Eu, poporul Meu, te-am învățat și mai minunat în lucrul Meu cu tine. Te-am învățat să dai putere îngerului și ți-am spus să ai ziua și noaptea înger de jos și înger de sus, și aceasta împuternicește cu multul pe înger înaintea Mea, că el are și de jos mărturisitor, și atunci el întărește pe om în bine, că tot omul creștin care are lângă el om, acela se oprește de la mult rău, și face binele și are sprijin pe pământ și în cer prin om și prin înger, și are mărturisitor sus și jos deodată, jos și sus în tot timpul, și face lucrarea cea creștinească și are grijă pentru înger. Amin.
Dă-i îngerului lucrare, poporul Meu, și mare putere vei avea pe pământ și în cer prin înger. Dă-i îngerului putere, și atunci vei fi lucrător și binefăcător îngerului și omului și ție. Amin. Eu așa te învăț, și frumos te mai învăț Eu pe tine, poporul Meu, că vreau să aibă omul de pe pământ învățătura dintre Mine și tine, și să-i facă bine omului, și să lucreze omul pentru înger. Amin. Lucrarea îngerului e mare minune și mare taină, căci ea ține de lucrarea omului, iar cea mai mare în taina lucrării îngerului este cuvântul omului, de la care ia îngerul pentru Dumnezeu, și iată, de aceea este scris că omul din cuvintele sale va fi mântuit sau osândit înaintea lui Dumnezeu. Nici o faptă pe pământ sau în cer n-o săvârșește omul fără gând și fără cuvânt mai întâi. Întâi omul gândește, întâi zice, și apoi face, iar fapta îi urmează cuvântului.
O, poporul Meu, tu să nu uiți că mare taină este cuvântul. Să nu rostești cuvânt nemăsurat, cuvânt neîmplinit. Cuvântul neîmplinit alungă pe înger, căci îngerul este din cer. Caută să înțelegi când îngerul se zbate pentru tine de lângă tine. Eu am pus lângă tine îngeri tari din cer și de pe pământ, și așa să primești, și așa să faci. O, să nu rostești cuvânt nemăsurat, cuvânt neîmplinit, cuvânt uscat, ci, din contra, poporul Meu, să fii atent dinăuntrul tău și din afara ta, pentru îngeri. Amin. Duhul Meu Se bucură cu multul că am pe cine să învăț pe pământ ca să fie învățătura Mea izvor de viață pentru tot omul care caută și iubește viața. O, poporul Meu, nu numai tot binele îl văd Eu numaidecât la om, dar și răul tot atât îl văd, numai că omul este îndrăzneț și nu cugetă la Cel ce vede, la Domnul, Care vede tot și peste tot. Cain n-a mai gândit că Dumnezeu îl vede, ci, din contra, a gândit că nu-l vede, și tot așa a și răspuns când Domnul l-a întrebat de fapta lui.
Omul își murdărește cugetul și nu se mai spală apoi. Cui nu-i place să se spele nu se spală. Cui nu-i place să fie curat nu se spală, nu se îngrijește, nici chiar atunci când Dumnezeu caută la el așa cum a căutat la Cain, pe care l-a îndemnat să se spele, căci era murdar și n-avea pe înger aproape din pricină că era murdar. O, nu numai cu trupul sunt murdari oamenii. Oamenii stau cu sufletul nespălat, și aceia în zadar își spală trupul, căci cu sufletul sunt murdari, sunt necurățați.
O, copii străjeri pentru cuvântul Meu peste voi, aveți grijă de acest izvor. Să curgă acest izvor, să nu-i sece cursul, că fără el muriți și Mă îndurerați adânc, iar cu el trăiți și Mă bucurați pe Mine și pe îngeri. Amin. Izvorul spală pe cel ce-l folosește. Tu să fii izvor care spală, poporul Meu. Tu când stai și când umbli, să curgi peste pământ binecuvântare și să faci curat pe pământ. Așa să faci, poporul Meu. Amin. O, pe unde umblă omul ar trebui să rămână curat, nu murdar, că omul are mâini și picioare, și toată firea așteaptă după mersul și după mâna omului. Dar omul lasă numai murdar în urma lui, în jurul lui, și cu sufletul și cu trupul. Așa calcă omul pe pământ, și pedepsește pământul și firea de pe el. Dar tu, poporul Meu, să cauți numai cu Mine și cu povața Mea și cu trezirea pe care mereu ți-o fac, că adevăratul binefăcător al tău este cel ce te dojenește, cel ce te ține de mână prin vremea ta de nepăsare dacă ai fi nepăsător pe drum. Tu să nu te plângi Mie sau omului când ești dojenit din cer sau de pe pământ, că dacă faci așa, Mă supăr, fiule. Tu să fii tot o trăire, tot o simțire. Tu să fii copac verde și să rodești, ca să aibă îngerii față spre Mine pentru tine. Tu să fii atent dinăuntrul tău și din afara ta pentru îngeri. Auzi tu ce-ți spun? Pentru îngeri, poporul Meu. Amin, amin, amin. Așa a învățat și apostolul Meu pe fiii bisericii, iar cine este al bisericii, acela lucrează învățătura învățătorului său. Pentru îngeri trebuie să-și aibă femeia semnul stăpânirii, precum îl au și îngerii. Pentru îngeri să-și aibă femeia capul acoperit cu maramă. Pentru îngeri să-și aibă omul trupul acoperit, că nu este omului îngăduit să-și aibă trupul descoperit, decât fără voia lui, așa cum pățeau sfinții Mei pe pământ, care, pentru că nu se lepădau de Mine și de viața Mea, erau batjocoriți pe pământ de către păgâni, iar îngerii le slujeau lor, căci sfinții sufereau pentru Mine ocara.
O, frumos te mai învăț Eu pe tine, poporul Meu, că vreau să ia lumea învățătura Mea, ca atunci când va fi să vin Eu să fiu îndreptățit întru cuvântul Meu, că am zis de la început: «Nu Eu, ci cuvântul Meu cel spus din vreme, acela va judeca pe cel ce nu l-a păzit». Amin.
Avem cu voi sărbătoare din cer. Avem, poporul Meu, avem sărbătoare mare cu voi. Toate cetele cerești, toate puterile din cer, în cete adunate cu voi, stau martori între Mine și voi pentru cuvântul Meu de peste voi. Arhanghelii, Heruvimii, Serafimii, Îngerii, Începătoriile, Stăpâniile, Scaunele, Domniile, Puterile, stau cete-cete și ascultă cuvântul Meu de peste voi, cuvântul pentru serbarea lor în lucrare de biserică. Mihail și Gavriil, mai-mari peste toate cetele cerești, Îmi slujesc aparte, căci sunt mai-mari. Iată, între îngeri e mare ascultare, mare ordine, mare disciplină, poporul Meu. Lucrarea lor e cu mare slavă, cu mare iubire, și din iubire ei sunt una întru Mine prin mai-marii lor. Și peste cei vii și peste cei morți ei au lucrare, căci așa este lucrarea Mea, iar lucrarea Mea ei o lucrează.
Am zăbovit cu toți cei adormiți și pomeniți la Mine prin voi, am zăbovit cu ei de la pomenirea lor de acum câteva zile și până azi, ca să le împărțim mângâiere și hrană pentru suflet și pentru trup, și haină de mântuire, poporul Meu. Curând, curând vine clipa când sufletele lor vor intra în trupurile lor și se vor scula și vor lua din mila Mea care curge din acest izvor peste cei vii și peste cei adormiți. Vine ziua cea mare când cele două lumi vor fi numai una, căci scris este: «O turmă și un Păstor va fi». Amin. Acum, mai-marii peste îngeri rostesc peste ei slobozire cu bucurie după ce ei petrec cu voi deplin, gustând din hrana cea de la iesle pentru suflet și pentru trup. Amin.
Se clatină puterile cerești cu bucurie pentru lucrarea venirii Mele, și tot așa aș vrea să fii și tu, poporul Meu. Stau deasupra ta cu îngerească sărbătoare și lucrare. Aș voi să-ți desfac ochii și să vezi lucrarea îngerilor, și să vezi lucrarea ta cea la Mine adunată; să vezi dacă ai sau dacă n-ai, sau câtă ai adunată la Mine, și să faci să ai. Aș voi să-ți arăt îngerul și să vezi câtă bucurie sau câtă supărare îi dai îngerului tău; să-l vezi cât stă lângă tine și lângă Mine deodată; să vezi ce are sau ce nu are de la tine să-Mi dea. Vezi tu de ce te rog Eu să nu plângi și să nu te plângi Mie sau omului când ești dojenit din cer sau de pe pământ? Te rog pentru îngeri, poporul Meu; pentru îngeri și pentru venirea Mea, căci scris este prin ucenicii Mei: «Dumnezeul păcii Însuși vă sfințește pe voi desăvârșit, iar voi, cu duhul vostru și cu sufletul și cu trupul, păziți-vă întregi și fără de prihană întru venirea Lui, căci El Credincios este, și va îndeplini». Amin.
Acum puterile cerești se apleacă pentru mulțumire cu Mine la iesle, că Eu iau sărbătoare de la voi în ziua de pomenire a lor. Le e dor sfinților și îngerilor de sărbători pe pământ, iar omul nu mai știe ce este aceasta. Dar la voi să găsească cerul hrană și mângâiere și odihnă, că spre aceasta ați fost voi chemați, ca să moșteniți cu sfinții. Amin.
O, poporul Meu, întărește-ți nădejdea că tot ce-Mi ceri Eu îți voi face și îți voi da. Nădejdea se face multă prin rugăciune, poporul Meu. Vreau să te aud, poporul Meu. Vreau să ai nădejde, dar ea vine cu rugăciunea ta. Amin.
Voi, cei de la iesle care-Mi primiți cuvântul pentru Israel, vreau, fiilor, să vă audă Israel rugăciunea voastră spre Mine, cu nădejde în ea. Duhul Meu vine peste voi și Se roagă în voi cu nădejde, căci voi sunteți nădejde pentru Mine. Duhul Meu Se roagă în voi, fiilor străjeri. Amin, amin, amin.
– Dacă n-am fi atât de puțini la inimă și la dragoste, Doamne, am ști prin înțelepciune și prin bărbăție să ne hrănim nădejdea în marea Ta biruință și pentru noi. Dar zilnic ne vedem doborâți față în față cu marea Ta lucrare, că ea e prea mare, iar noi, prea mici sub ea cu inima din noi, care n-are putere pentru fapte mari cât lucrarea Ta de peste noi.
Poporul Tău așteaptă mai mult de la noi, iar noi nu suntem atât cât ne așteaptă el, și numai Tu știi cât suntem. Temerea crește în noi și ne slăbește. Trupul ne e prea neputincios. Nădejdea cea pentru noi pâlpâie în noi, deși știm de ajuns că Tu Te vei preaslăvi peste pământ în curând. Nu suntem ceea ce aștepți Tu să fim. Nu avem îndemânare în iubire și în înțelepciune și în lucrarea facerii omului așa cum ne-ai spus Tu să lucrăm, iar cu omul e greu, că e greoi omul, și nu este duh de umilință la om, Doamne, și nici noi nu știm de ajuns să dăm umilinței noastre fața cea plăcută Ție și omului, ca să avem nădejde și pentru noi înaintea Ta.
Tot omul are milă de el însuși, că omul e prea slab dacă a căzut din Tine. Noi tot așa așteptăm, că suntem plăpânzi de tot cu inima, fiindcă Tu ești Dumnezeu mare, și omul nu este deprins cu credință mântuitoare, fiindcă n-are fapte, Doamne. Și Tu vii, și noi n-avem tot ce trebuie să avem pentru ziua mântuirii. Așteptăm să fie poporul mai bun ca noi, ca să ai Tu putere pe pământ prin poporul Tău. Dacă Tu nu i-ai da atât cât îi dai, noi nu suntem în stare să-i dăm lui față, fiindcă nici noi nu arătăm ca Tine înaintea lui. Așa grăim noi cu Tine, și atunci ne legăm nădejdea de ziua milei Tale când Tu ne vei schimba după înfățișarea Ta, că știm că poți.
Tânjim după nestricăciune, deși pe cât poate omul de mult ne străduim pentru taina aceasta a nădejdii venirii Tale peste trupurile și peste sufletele noastre. Toate cuvintele Tale sunt adevărate, dar taina lor ne acoperă de la fața împlinirilor lor. Ca cei ce suntem în trup, suportăm așteptarea cu teamă și cu durere în inimi, căci bucurie nu dorim de vreme ce Tu ești atât de îndurerat pentru om. Așa grăim noi cu Tine, ca să ne ținem nădejdea în Tine și să avem părtășie cu Tine, căci duhul din noi tânjește ca să vii și să aduci cerul pe pământ la noi, precum ne spui, și să ne faci veșnici, și ai Tăi pe pământ și în veșnicie, Doamne.
În fiecare zi așteptăm veșnicia ca să ne cuprindă în ea, așa cum Tu ai spus despre trupurile noastre ca să rămână pentru întâmpinarea Ta cea mare. Dar cât de frumoși trebuie să fie cei ce Te vor întâmpina aievea! Iar noi cât suntem, oare, de frumoși pentru o așa mare iubire a Ta? Ne știm slăbiciunile, ne știm micimea inimii și a faptelor, și n-avem tăria să credem cu totul că vom îndrăzni să stăm înaintea Ta cu fruntea sus, deși dorim atât de mult să fim ce vrei Tu, dar trupul e mic și fricos și slab cu puterea. Știm că Tu ne poți face veșnici, dar cei veșnici merită aceasta, iar noi ne știm micimea pentru o așa mare milă și bucurie de la Tine. Ne hrănim nădejdea și luptăm din răsputeri pentru ea. Nădăjduim că vei avea popor frumos și că poți să ne dai frumusețea pe care Tu o meriți în noi, dar dă-ne întărire, fie tainic, fie aievea, dă-ne mereu, că suntem slabi, Doamne. Durerea din noi spune multe, dar noi luăm durerea Ta întâi ca s-o purtăm, și prin ea, purtată de noi, Tu vei avea milă de noi.
Îți cerem Duh Sfânt peste poporul Tău. Mereu Duh Sfânt am vrea să aibă poporul Tău, și să avem și noi hrană din nădejdea și din iubirea lui spre Tine, căci sarcina noastră e multă și grea pe lângă măsura noastră, Doamne.
Ne-am vrea în brațul Tău, ca să ne odihnim de dureri și de așteptări. Am vrea să vii și să ne găsești pe toți întru unul, și pe unul în toți, și acel unul să fii Tu, și atunci vei veni, și atunci ne vom odihni. Amin.
Dar acum vezi oftatul din noi și nu-l lăsa fără răspuns. Vino, și să nu mai pleci, dar fă-ne să fim ca atunci când va fi să vii. Tu ești Adevărul, dar adevărate sunt și toate neputințele noastre și micimea faptelor pe care Tu le-ai dat omului să le săvârșească înaintea Ta. Avem însă nădejdea că tot ce este cu neputință nouă poți Tu pentru noi, Doamne, și vei aduce nouă înnoirea lumii și a noastră, și apoi ne vei da împărăția cea care încă nu o pricepem, dar o dorim și o nădăjduim și pentru noi.
Rugăciunea noastră e cea mai mică între rugăciunile oamenilor sau între ale celor ce știu să Te iubească pe pământ. Dar fă-Te Tu tare prin noi, cei mici și puțini la inimă și la înțelepciune, că la Tine scăpăm și altceva nu căutăm.
Coboară Tu pe îngeri la noi pe pământ, și ridică-ne mereu pe îngeri la Tine. Pe scară de îngeri să ne porți spre Tine, și prin ei să ne ai dragi și să ne îmbraci cu puterea de a fi așa cum vrei, Doamne. Mângâie-ne cu îngerii, și ne dă putere să lucrăm și să merităm mângâierea și să merităm venirea Ta cea de după două mii de ani, pe care o așteptăm cu inima înfrigurată de dor, ca să ne dai și nouă izbăvirea alături de cei bravi ai Tăi care s-au ostenit în via Ta. Așteptăm izbăvirea pământului cel nou, și dorim să faci cer nou și pământ nou pe pământ la noi, și dorim să mântuiești tot neamul omenesc și să-i aduci timpul fericirii, timpul care așteaptă după om de șapte mii de ani.
Acum binecuvintează-ne cuvântul și ajută-i împlinirea și dă-i nădejdea după care el tânjește.
Și dă-ne, Doamne, venirea Ta în toată plinirea ei. Amin, amin, amin.
– O, Duhul Meu S-a rugat în voi, și duhul vostru s-a rugat în Mine, și Tatăl a auzit, și îngerii și sfinții au auzit și au scris, și voi ați scris, și s-a scris în cer și pe pământ acest cuvânt al Duhului Sfânt, Care plânge în sfinți după răscumpărarea a toată făptura. Amin.
Vă prind cu toată taina Mea cea mântuitoare, vă prind în brațe, fiilor duruți de apăsarea acestei vremi când Eu cu toate puterile cerești Mă zbat să aduc izbăvirea cea mare pe care am promis-o atunci că o voi aduce cu venirea Mea. Bucurați-vă cu îngerii întru nădejde, fiilor care tânjiți după adevărul venirii Mele! Amin.
O, scoală-te bine, poporul Meu, și auzi plânsul celor ce te poartă pe tine înaintea Mea pentru izbăvirea ta și a lor și a tot și a toate. Și să stai treaz, și să înveți să fii un duh cu Mine prin rugăciune, și să fii atent dinăuntrul tău și din afara ta, pentru îngeri, poporul Meu, căci îngerii te vor, și să-i vrei și tu, și să fie cerul și pământul o lucrare. Îngerii și cu tine să fie numai o lucrare, iar tu să aduci slavă Domnului Dumnezeului tău și să înveți și să tot înveți să trăiești cu îngerii pe pământ și în cer deodată, și să poată îngerii pentru tine, iar tu, poporul Meu, să poți pentru îngeri. Și iarăși zic, pentru îngeri, poporul Meu. Amin, amin, amin.