6.3. Tainica împărăţie a Domnului cu poporul ales; învăţăturile Sale, în duhul ascultării

O, iată ce face iubirea, poporul Meu. Iubirea ajunge la Dumnezeu și mijlocește pentru cei ce ucid cu răutate, iar Eu ascult strigătul mărturisitorilor Mei, al căror aluat este iubirea. O, roagă-te și tu cu aceeași iubire, roagă-te pentru cei ce te urăsc și stai tare în credință, căci credința ta va lucra minuni fără de seamăn și va mărturisi pe Dumnezeu și te va ridica pe culmile biruinței sfinte, căci Eu sunt Mântuitorul tău, poporul Meu, sunt și nu te las, și sunt de-a dreapta Tatălui și sunt Mijlocitor la El pentru cel din urmă al Meu popor. Amin, amin, amin.

Vă dăm din noi, copii din porți. Luați putere în inimioare și umblați iarăși o clipă la inima celor îngrijiți de noi și de voi și spuneți-le din partea celor din cer că e mare păcat păcatul nerecunoștinței pentru binefacerile lui Dumnezeu peste om, și e și mai mare păcat să se călăuzească omul după simțirea lui, după cuvântul lui pus peste el și peste cei de lângă el câtă vreme cuvântul Domnului însoțește acest popor. Sunt mamă dulce și învăț cu dulce poporul să se ferească de păcat, căci cel mai dulce învățător este cel ce umblă la ființa omului ca să i-o arate lui, și apoi să-i arate cum trebuie să fie ființa lui și lucrarea ei. Aveți, fiilor mici, aveți înțelepciune mare pusă de Tatăl, de Fiul și de Duhul Sfânt în voi pentru poporul care s-a apropiat și care încă se apropie să fie în trupul bisericii de nou Ierusalim pe pământ. O, nu slăbiți să împărțiți darul Domnului pus în voi pentru poporul cel nou, pentru biruința lui Hristos,

O, poporul Meu, împărăția lui Dumnezeu nu este din lumea aceasta, și zadarnic o așteaptă omul să vină, căci ea vine, dar omul nu știe nimic, nimic despre ea, iar când Eu îi spun lui că ea vine, și el nu vede venirea ei așa cum Eu îi spun lui, atunci el se scoală și Mă face mincinos și Mă defaimă cu mintea lui, așa cum M-au defăimat cei ce au râs de Mine acum două mii de ani, de M-au numit smintitor. Mi-a spus atunci poporul iudeu că am demon, și tot așa îmi spune și azi. Mi-a spus că petrec cu păcat și cu păcătoșii pe pământ, și tot așa îmi spune și azi. Era scris de Mine în Scripturile cele de demult că voi veni prin mamă Fecioară născut pe pământ și că voi fi împăratul făpturii, însoțit de împărăția Mea, iar poporul iudeu s-a speriat și M-a strivit ca să nu mai fiu, și a scos de minciună tot ce am vestit Eu în vremea Mea cu el pe pământ, dar Eu am fost și sunt împăratul făpturii, și sunt cu împărăția Mea în cei credincioși, iar cei credincioși Mie nu sunt din lumea aceasta, precum și cei necredincioși Mie nu sunt din împărăția Mea.

O, nu sunt mincinos, omule, prin ceea ce Eu am spus și spun pe pământ, dar ești tu neputincios cu mintea, și mai neputincios cu inima și cu credința ca să știi tu ce înseamnă Dumnezeu pe pământ cu omul. Cel ce nu se naște de sus, acela este de jos, și nu știe unul ca acela să vadă și să înțeleagă. Nu înseamnă că Eu dacă nu M-am așezat văzut să cârmuiesc pe pământ cu toiag de fier noroadele, nu înseamnă aceasta că Scripturile au mințit. Am cârmuit noroadele și până să vin născut pe pământ, și am făcut aceasta și după ce am înviat din moartea pe care Mi-a dat-o poporul Israel, și nu sunt mincinos, ci omul este mincinos, pentru că este necredincios, pentru că nu-L iubește pe Dumnezeu. Cel necredincios este așa pentru că nu-L iubește pe Dumnezeu, căci Dumnezeu nu-i poate da omului așa cum știe omul să primească și să aibă. Eu caut să Mă dau Eu omului, nu să-i dau lui altceva să aibă. Eu pe Mine voiesc să Mă aibă omul, și nimic altceva să nu aibă el, dar iată, Eu nu sunt din lumea aceasta, iar omul iubește ca pe pământ, îi iubește pe ai lui, nu pe Mine.

O, poporul Meu, să fii, tată, ostaș curat la credință și să veghezi cu Mine, fiule. E sărbătoare de naștere, iar Eu te-am învățat ca să veghezi, și am întins mâna spre cei ce Mă defaimă și azi, căutând și spre țara Mea de azi ca să semene și în ea la vedere sămânța dezbinării între frați, sămânța necredinței în Iisus Hristos, dar tu rămâi în duhul nașterii de sus, rămâi pe stâncă, fiule, rămâi de strajă, tată, căci nimic, nimic n-au de câștigat pe pământ și în cer cei ce se apleacă spre hulă asupra Fiului Tatălui Savaot, și iată, acum, duhul desfrânării îi va arăta pe fiii lui, și toți cei ce îl iubesc pe el, toți cei ce iubesc minciuna se vor apleca spre hulă asupra curăției Mele și a mamei Mele Fecioara, și va fi ca în vremea lui Moise, când tot așa au primit și aceia prin păcatul cel iubit de ei și au pierit prin acest păcat.

O, măi fiilor învățați mereu de Dumnezeu, știți voi, tată, cum este cel care se silește spre lucrarea harului Meu în om cu mare râvnă și cu mare credință? Acela are mare putere de iubire și de slujire cu iubire pentru lucrul lui Dumnezeu cu omul, așa cum proorocul Daniel a avut. El chiar și când a fost supus slujirii împărăției omului peste om, el tot plin de harul Meu a lucrat, și s-a văzut că așa lucra. Dar dacă unul ca acela, ajungând la vreme de încercare înaintea necredincioșilor, se clatină și se îndoiește de adevărul dumnezeiesc al harului lucrător în om, sau dacă se ține cu mâna de ceva de pe pământ, de slava lui omenească sau de strânsura lui, acela pățește o cădere din har mai mare ca aceea din care s-a sculat să vină să fie ucenic poruncilor vieții, care Mă țin pe Mine Stăpân în om, și pățește el cum a pățit ucenicul care din teamă și din lașitate n-a răbdat până la sfârșit și a ieșit de sub cununa cea de la Mine pregătită, și care plutea apoi pe deasupra creștetului lui, și care era cunună pentru credință și pentru harurile ei lucrătoare în om, cununa mântuirii omului și a slavei harului Domnului pe creștetul lui. O așa se întâmplă cu cel ce stă cu Mine vreme multă, vreme frumoasă, și apoi, pierzând statornicia și curăția inimii și împlinirea cea bună și întreagă a vieții Mele în om, se duce apoi spre îndoială, spre necredință și spre căderea lui din har, iar cununa harului cea pentru el lucrată de Mine nu mai stă să se așeze pe creștetul lui, și se pregătește ea spre cel care umple locul lăsat gol de către cel ce nu și-a păstrat statornicia pașilor lui pe calea pe care a mers până atunci.

Iar tu, poporul Meu, să citești, tată, Scripturile, ca Daniel să le citești, și să-Mi amintești din ele de făgăduințele Mele și să cauți în ele împlinirile cele de la Mine, și să te rogi la Mine ca proorocul Daniel, căci el se ruga cu foc în inimioară pentru împlinirile Mele peste pământ. Citește, tată, vremurile cele de demult, citește în Scripturi, poporul Meu, și vezi că în ele au scris proorocii vremea Mea cu tine și Scripturile cele de apoi, și te fă potrivit pentru lucrare de ucenic, tată, căci lumea se duce tot mai cu avânt spre răsplătirile ei, dar tu să mergi tot mai cu dor spre întâmpinarea Mea, căci și Eu merg spre întâmpinarea ta și spre întâmpinarea celor credincioși până la sfârșit merg, și vom așeza masa cea pentru prooroci și pentru sfinți și le vom împărți lor moștenire, tată, moștenirea spre care ei au trudit, și cununa trudei lor, poporul Meu. Amin, amin, amin.

Omul este din lut, și tot așa este și iubirea lui. O, dacă s-ar lăsa făcut de mâna Mea omul, numai așa ar avea el parte de credință sfântă în lucrările lui Dumnezeu, și iată, și cei luminați odată prin darul credinței în lucrările lui Dumnezeu, și aceia se încearcă cu necredința, dar nu e necredință, ci e altceva. Când omul alunecă spre rele după ce umblă pe cale cu Mine, el dă atunci să se acopere cum că nu ar fi Dumnezeu pe cale cu el, și cu aceasta își acoperă el alunecarea lui, și mai este și netemerea de Dumnezeu, căci Eu, Domnul, celui alunecos de pe cale îi iau darurile Mele și-l las în banii lui.

O, ce frumos L-a mărturisit credința mea pe Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt! O, ce frumos e Domnul în sfinți pe pământ, unde dragostea Lui rabdă îndelung, plină de bunătate! Ea nu știe de pizmă, de lăudăroșenie, de trufie, căci ea nu caută ale sale, și de aceea ea nu se mânie și nu socotește răul, ci cu mare cuviință se bucură de adevăr, iar de nedreptate nu, și ea toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește și le rabdă, și de aceea nu piere ea. Amin. Eu spre ea vă conduc prin sămânța mea semănată peste voi. Amin.

O, faceți, fiilor, încă o cărticică mică și scoateți pe ea lucrarea dragostei, măi fiilor. Omul este lut, ca și cele lucrate de el, dar cartea dragostei dacă el o lucrează se face palat al ei, palat al lui Dumnezeu se face omul pe pământ dacă nu-i piere dragostea. O, desfaceți-vă unii altora încordările de suflet și lucrați totul ca pentru Domnul și ca pentru voi apoi, și veți fi roadele dragostei, iar Domnul va străluci pe pământ tot mai aprins cu împărăția Sa în voi și între voi. Pace vouă! Lumea serbează cum știe ea lumește Crăciunul, cel căzut de la locul lui între sărbători, dar voi serbați sărbătoarea mea de ridicare de pe pământ la cer. O, puneți-mă mijlocitor între voi și Dumnezeu, căci sfinții sunt cuminți, și numai dacă sunt ceruți în ajutor ei fac pe cele de la Domnul pentru cei care se bizuie pe Domnul și pe sfinții Lui în toate câte ei iubind săvârșesc în Domnul, fiilor. Amin.

O, nu te da Domnului cu toate ale tale, că Mi-e tare greu sub așa povară, ci te dă Mie spre binecuvântare cu toate ale Mele, tată. O, lucrează-Mi Mie, și cu acestea dă-te Mie, tată, și vei fi îndoit binecuvântat, o dată că lucrezi Mie, și, iarăși, încă o dată pentru că te dai Mie spre binecuvântare pentru tot lucrul tău, pentru toată mișcarea ta, pentru toată purtarea ta înaintea Mea.

Cel cu adevărat poporul Meu și copilul Meu este acela care nu mai trăiește și nu mai lucrează pentru sine, ci numai pentru Mine și în Mine, nemaiavând el de dus pe cele ale lui. Cel binecuvântat este cel ce învață să trăiască așa pentru tot ceea ce lucrează el. O, mulți, mulți de tot s-au făcut ai Mei din pricina aplecării lor pentru binecuvântare, căci aceștia au priceput ce înseamnă să se dea lui Dumnezeu omul și să nu-și mai rămână sieși, dar altfel de oameni când dau să se dea ai Mei și nu știu cum vine aceasta, aceia nu se dau Mie pentru Mine, ci se dau pentru ei, și dacă așa fac ei, Eu nu am cum să le dau lor lucrul Meu de făcut, fiindcă lucrul Meu trebuie dus cu mare iubire, cu mare sfială, cu mare umilință, poporul Meu, și mare statornicie îi trebuie celui ce vine să intre sub lucrul Meu și sub binecuvântarea Mea mereu pentru lucrul Meu.

O, poporul Meu, puțini de tot sunt cei aleși, puțini dintre cei chemați, și așa cei din urmă vor fi întâi, iar cei dintâi pe urmă, căci omul nu este ca Dumnezeu fiindcă nu are dragoste, și nici dreptate nu știe să aibă cel ce nu are dragoste, căci cu Dumnezeu nu se lucrează pentru plată mai mare, ci se lucrează pentru dragoste și pentru ascultare, tată, fiindcă supunerea nu mai ridică pricini și nu se mai socotește, ci se supune și nu se mai îngrijește, și așa poate omul să fie întâi înaintea Mea, iar în alt fel pierde omul, fiindcă legea lui Dumnezeu e bună numai în mâna Mea, iar când ea cade pe mâna omului se face omul stăpân pe ea și nu știe el că dreptatea lucrează altfel decât știe el să facă dreptate, căci Eu am spus acum două mii de ani: «N-am venit să stric legea sau proorocii, ci să împlinesc am venit, căci cine va strica una din aceste porunci, foarte mici, și va învăța așa pe oameni, acela foarte mic se va chema întru împărăția cerurilor, iar cel ce va face și va învăța, acela mare se va chema întru împărăția cerurilor, căci de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor și a fariseilor, nu veți intra să gustați întru împărăția cerurilor, căci dacă s-a zis: să nu ucizi, Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va fi vrednic de osândă».

Îți amintesc acestea, poporul Meu, ca să înveți tu de la Mine taina dreptății, fiule, și mai ales taina bucuriei lucrului Meu de către cel ce-Mi lucrează Mie. Vin și-ți deslușesc cuvântul Evangheliei Mele, că n-are pe pământ cine să-ți deschidă mintea ca să înțelegi tu pildele ieșite din gura Mea, fiule. O, lucrul Meu trebuie lucrat cu iubire și cu sfială, și trebuie lăsată în mâna Mea cumpăna dreptății, căci Eu Mă îndur de cine voiesc, tată, și tot ca Mine să vrei și tu dacă alegi să fii cu lucrul Meu pe pământ. Voiesc ca tu să fii priceput pentru tainele Mele cu omul, și pe care le-am ascuns în pilde ca să le pot păstra și să lucrez cu ele pentru om. Omul însă trebuie să priceapă lucrul și dreptul stăpânului său și să stea cu mulțumire în mâna celui ce-l tocmește pe el ca să-i dea de lucru, căci cel fără de lucru se duce la târg și stă degeaba acolo, tată, iar dacă Eu îl iau și îl tocmesc pe el la lucru, învoindu-Mă cu el dis-de-dimineață pentru plată, el trebuie să nu se tocmească cu Mine apoi pentru cei tocmiți spre târziul zilei, și care primesc plată ca și el, căci Eu sunt Stăpânul Care face ce voiește El cu ale Sale și Care Se uită la inima omului încercând-o pe ea și dreptatea din ea, căci dreptatea omului nu este ca a Mea, ci este ca a omului, iar omul este fariseu pentru taina dreptății.

În zi de sărbătoare de sfinți Mi-e Duhul fericit că pot să grăiesc cu tine, poporul Meu, și că pot să-ți amintesc și să te învăț adâncul tainelor Mele cu omul, tată. Ți-am spus adesea, ți-am spus să duci viață binecuvântată înaintea Mea, iar azi îți spun, pe lângă aceasta, să-Mi lași Mie dreptatea lucrurilor, măi tată, iar tu să fii mulțumit pentru tot ceea ce Eu lucrez, căci dacă faci cum a făcut cel ce a fost tocmit dis-de-dimineață pentru cel ce a fost tocmit în ceasul al unsprezecelea la lucrul viei Mele pentru că stătea la târg fără de lucru și nimeni nu-l tocmise toată ziua, atunci tu nu stai mulțumit înaintea Mea și te ridici să-Mi arăți că nu lucrez drept.

O, aș voi să-l învăț pe om să plângă cu bucurie, nu cu durere pentru durerile lui. L-aș dori sfânt pe om și l-aș dori cu bucuria pocăinței pentru cele rele ale lui, dar pentru aceasta trebuie să ajungă la pocăință omul. O, cum să-l fac pe om să ajungă la pocăință? Numai prin suferință pot să-l fac, dar nu tot omul înțelege glasul suferinței cea pentru curățirea de păcat, căci omul se încruntă și se răvășește când suferința bate la ușa lui ca să-i facă lui bine. Suferința este făcătoare de bine pentru om și este aducătoare de pocăință pentru cel ce înțelege limba ei, grăirea ei cu omul, lucrarea ei de înger peste om.

O, poporul Meu, adevărata pocăință îi aduce omului bucuria plânsului, tată. Nu este pentru suflet bucurie mai mare ca și plânsul cel plin de pocăință, cel plin de vindecare pentru răul din om. Cel mai mare dușman al omului este răul din el și vai omului care dă vina pe alt om pentru răul din el, pentru dușmanul din el!

O, trebuie să povățuim poporul, măi fiilor îngrijitori ai Mei! Ca niște copii ascultători de Dumnezeu ridicați-vă mereu spre învățătură peste popor, copii priveghetori. Să învețe poporul să primească fără de cârtiri povața cea pentru mântuirea sa, căci Eu știu ce fel de bine trebuie să fac fiecăruia pentru mântuirea sa. Să primească azi, ca să nu plângă mâine, să primească poporul povață pe potriva fiecăruia, tată. Să înțeleagă tot fiul cel pus la îndreptare că Eu voiesc să-i fie bine lui, ca Unul Care văd în om și în urma și înaintea lui. Să se poarte credincios cu Mine tot fiul poporului Meu și să Mă lase să-l lucrez pe el, căci omul trebuie făcut ca să fie apoi. Amin.

O, fiule poporul Meu! Când citești cuvântul Meu ia-l și pune-l peste tine, tată! Nu-l citi cu bucurie și cu mângâiere și cu dor și atât, ci să-l citești și cu pocăință, tată. Pune-l peste tine ca pe un făcător din cer pentru tine, și să nu spui că se potrivește el fratelui tău cel greșit, și nu și ție. O, pune-l peste tine, tată, ca să-ți aducă el ție bucuria pocăinței, fiule. Cuvântul Meu cel pentru fratele tău greșit să nu te facă pe tine judecător peste fratele tău, căci omul când cade îi spun Eu de ce cade. El cade după ce îl judecă pentru greșale pe fratele său, tată. Mereu am spus tuturor: «Nu judecați, ca să nu fiți judecați de același fel de greșale apoi și voi».

O, poporul Meu, o, fiule, tu să nu stai împotriva celui ce dă să curețe răul din tine, că acela îți este prieten, nu dușman, tată. O, nu-l distruge pe acela care vrea bine vieții tale. învață înțelepciunea pocăinței, fiule, căci glasul pocăinței caută în fel și chip spre om ca să-l facă să cunoască limba ei, strigarea ei după om. Pocăința vine în om din afara omului. Ea stă față în față cu omul și apoi intră în om dacă omul o cunoaște pe ea de înger ajutător, de facere de bine pentru om. O, tată, trebuie făcut omul, fiule, dar iată jale mare pe Mine, căci dacă-i spun omului ce nu-i frumos la el acum sau mai târziu peste viața lui, el se îndârjește împotriva Mea și împotriva celui care-l învață pe el spre pocăință, spre îndreptare și spre vindecare de boală, și uneori Eu dau să lucrez peste om mai înainte să vină boala în el, căci Eu, ca un Dumnezeu atoatevăzător, văd înapoi și văd înainte și îl povățuiesc pe om împotriva dușmanilor care pândesc viața lui, și îl povățuiesc pe el numai dacă Mă primește, tată, iar dacă nu Mă primește el se încruntă și Mă dă din calea lui.

O, fiule, nu e tot una învățătura și învinuirea, nu, tată, nu. Ferice ție dacă Mă vei înțelege și dacă Mă vei primi ca pe un învățător de bine și nu ca pe un învinuitor al tău când aș da să umblu la ființa ta pentru viața ta, măi tată! Lucrarea Mea și a sfinților Mei e minunată, numai să înțeleagă omul mâna ei cea făcătoare de om, cea ziditoare pentru om, fiule. O, îți grăiesc acoperit ca să nu te superi, tată, dar te povățuiesc să crezi că nu este pentru suflet mângâiere mai mare ca și plânsul cel plin de pocăință, cel plin de vindecare pentru răul din om, căci cel mai mare dușman al omului este răul din om, care se face deprindere rea în el, și apoi greu mai scapă omul de meteahna cea cu deprindere în el, și prin care el se trufește înaintea omului care ar da să-l ajute pe el spre căile cunoștinței și ale curățirii lui de răul cel din el.

O, poporul Meu, mare este Dumnezeu întru sfinții Lui, tată! Pocăința trebuie să vină din afara omului spre înăuntrul lui, căci dacă ea lucrează dinăuntrul lui, ea nu se arată în afara lui spre curățirea lui prin om de Dumnezeu așezat pentru curățirea omului.

O, fericirea care trebuie să stea în om este mângâierea Duhului Sfânt, Care Se sălășluiește în om prin plânsul cel plin de pocăință, cel plin de vindecare pentru răul din om, și apoi cel plin de recunoștință pentru binele care vine să se așeze în om prin glasul îngerului cel binefăcător, căci pocăința este înger mângâietor în cel în care ea se sălășluiește.

Nici un om nu poate avea pocăință în el dacă nu are umilință de duh, Doamne. Ea este îngerul care face să stea în om duhul pocăinței. Omul care își face dreptate e vai de el, săracul. Acela nu are înger bun, și are numai duhul nemulțumirii și plânge după liniște mereu unul ca acela, dar cel ce stă în pocăință o are pe ea ca dreptate a sa, și acela este fericit și este fiu al păcii și este locaș al Domnului, căci Domnul stă în loc cu pace, și altfel el nu poate locui în om.

O, Doamne, poporul Tău trebuie să-Ți fie recunoscător pentru purtarea Ta de grijă în care îl înfășori pe el ca să facă el voia Ta și să nu aibă griji pământești, ci numai duhovnicește să stea el înaintea Ta pentru toată făptura, pentru lucrarea Ta peste om, Doamne, și să stea cu recunoștință înaintea Ta pentru grija Ta de el.

O, faceți și voi bine Domnului, fii ai poporului cel binecuvântat azi de cuvântul Său. Mereu, mereu cuvântul Domnului vine între voi cu binecuvântare și vine în taină ca o avere prin care să îngrijiți locul Domnului în voi, casa Domnului, și pe voi în ea și în El. V-a chemat Domnul spre El ca să vă vindece ranele cele de la păcate, iar voi trebuie să fiți recunoscători și cuminți. Taina dreptății lui Dumnezeu este taină mare, fiilor. O, lăsați această cumpănă în mâna Domnului, iar voi păstrați-vă toți în duhul pocăinței, fiindcă legea Domnului și a dreptății Lui este bună numai în mâna Lui, căci când ea cade în mâna omului greșește omul că o ia pe ea din mâna lui Dumnezeu, dar acum voi să nu-l dați înapoi pe cel ce vine de la Domnul ca să vă îndrepteze viața voastră cea strâmbă, căci Domnul lucrează prin trimișii Săi, așa cum a lucrat și acum două mii de ani de trimitea înaintea Lui doi câte doi, și câte trei, patru ucenici ca să netezească spre om calea împărăției cerurilor, calea Domnului spre om apoi. Nu uitați învățătura pe care trebuie s-o trageți din pilda amintită vouă de Domnul, din care trebuie să înțelegeți mult. Când cel dis-de-dimineață tocmit la lucrul viei a cârtit împotriva stăpânului casei că a dat aceeași plată celor ce au venit la lucrul viei în al unsprezecelea ceas, numai un ceas, ceas mai cu folos la lucru pentru că era ultimul ceas de lucru, stăpânul i-a spus celui cârtitor și doritor de câștig: «Au nu se cade să fac ce voiesc cu ale mele? Sau ochiul tău este rău pentru că eu sunt bun?». O, se făcuse rău ochiul lui din pricina bunătății stăpânului, care a împărțit la fel plata vierilor.

Duhul invidiei, iată cum se naște acest duh. O, căutați, fiilor, să trageți multă și adâncă învățătură din pilda amintită vouă de Domnul în ziua mea de serbare. Când cumpăna dreptății este luată de om din mâna Domnului, atunci omul face rău și se umple de rău apoi. Dreptatea este bună numai în mâna Domnului, căci când este luată de mâna omului, se face omul stăpân pe ea, și nu mai știe el că dreptatea lucrează altfel decât știe omul să facă dreptate. Domnul Se îndură de cine voiește. La fel face și omul, numai că omul uită că și el face tot așa, că și el alege ce și cum să facă, căci omul este stăpân pe sine mai mult decât trebuie să fie Domnul Stăpân al său.

O, fiilor, nu uitați că omul cel fericit este omul mulțumit, și tot acela este și fiul păcii, iar în cel plin de pace poate sta Domnul și Se poate împărți la cei săraci de El, numai să nu se nască între om și om duhul invidiei, ochiul cel rău în om pentru bunătatea Domnului, Care Se împarte tuturor celor ce iau de la El cu firească nevinovăție. Amin.

Roagă-te și învață să stai la facerea ta cea de la Mine, și apoi tu fericit să-Mi spui așa: „Mâinile Tale m-au făcut și m-au zidit, Doamne. O, înțelepțește-mă ca să învăț poruncile Tale, iar cei ce se tem de Tine mă vor vedea și se vor bucura, căci eu mi-am pus nădejdea în cuvântul Tău. Fie îndrumarea Ta mângâierea mea, după făgăduința Ta, iar milele Tale să se reverse peste mine ca să fiu viu, căci legea Ta este desfătarea mea”. Amin.

O, așa să te ajute Dumnezeu, fiule poporul Meu. Amin. O, Eu te ajut, tată, numai tu să fii și să-Mi spui și să-Mi ceri, iar Eu îți voi da și iar îți voi da ție facerea ta din mâna Mea, tată, dacă-Mi vei cere tu așa, poporul Meu. Amin, amin, amin.

Credința în Domnul și în cuvântul Său de azi îl face fericit pe cel ce vine la Domnul, îl face fericit și frumos, îl face fiu iubitor de Dumnezeu în casa lui Dumnezeu, căci cel frumos este cel mulțumit, iar aceasta îl face ceresc pe cel ce vine așa. O, frumoși sunt cei cerești! Fericit este cel ce știe să citească cerește și să înțeleagă apoi! Fericit este cel ce știe să vadă, adică să citească cerește, căci omul citește cu ochiul când face aceasta, iar înțelepciunea aceasta în om se face duh iubitor de oameni, și ea îl citește cerește pe om, și apoi înțelege cerește în om, și tot așa și vede, iar dacă tu înțelegi grăirea mea cu tine, fericit ești, popor adunat în căminul meu pentru sărbătoarea mea între sfinți cu tine pe pământ.

O, cunoaște-mă prin credință, fiule, și fă-te ucenic, că nu e tot una cu a veni în trupul acestui popor și cu a fi ucenic apoi. Ucenic înseamnă lucrător pentru cele cerești pe pământ, pentru planul Domnului cu oamenii și pentru oameni, și unul ca acela este trecut prin multe, prin greu după greu, prin încercări fel de fel, care-i probează lui credința și credincioșia, și apoi se lasă acela vestitor al celor ce sunt de la Dumnezeu să fie, căci fără propovăduire nu vin și nu se fac cele ce vin ca să fie precum sunt scrise în Scripturi să vină și să se facă apoi.

O, aveți grijă unii de alții, fiilor, pentru sfințenie, pentru lucrare sfântă, pentru iubire sfântă, pentru credință sfântă prin acestea. Primiți învățătura și n-o dați de peste voi! înțelepțiți-vă pentru primirea învățăturii, căci vai celor ce nu au peste ei învățători și veghetori pentru cele dinăuntrul lor și din afara lor! îmbrăcați-vă frumos pe dinăuntru și pe dinafară, fiilor, căci cele dinăuntru dacă sunt frumoase strălucesc în afară și nu se ascund și nu se pot tăinui înăuntru. Umilința de duh este frumusețea celor credincioși și este jertfa cea mai frumoasă pe care I-o puteți Domnului închina. în tot ceea ce lucrați frumos, ba chiar și în cele ce voi greșiți, fiilor, umilința de duh este săpunul care vă spală vouă fața înaintea Domnului, și Domnul nu vă va urgisi pe voi dacă veți fi așa. O, feriți-vă de păcat! Feriți-vă de răutate și feriți-vă de judecată, căci Domnul este Stăpânul, și este Milostivul, și El poate să certe sau să ierte; El, și nu voi. O, nu vă apăsați unii de la alții! Fiți cu grijă fiecare pentru pacea celuilalt, și aceasta să vă fie iubirea. Cei ce sunteți frumoși la înțelepciune și la umilință și la lucrare și la purtare, nu stați fără îndreptar și fără îndreptare peste voi. E primejdioasă orice clipă amânată când nu stați bine cu Dumnezeu prin greșeli. Voi, cei ce ascultați, și, iarăși, mai vârtos voi, cei ce nu ascultați bine de Dumnezeu, deschideți când Domnul încearcă la ușa voastră, și arătați-I Lui tot ce îl zdrobește pe El în voi. E păcat să-L îndurerați pe Domnul și să-L lăsați îndurerat apoi. O, e păcat să faceți ca voi! Vă grăiesc cu grai iubitor, căci omul nu vrea să primească altfel învierea Domnului în el. Domnul S-a purtat blând cu ucenicii de când i-a cules și până ce a înviat pentru ei și pentru cei ce vor crede în El prin propovăduirea lor.

O, atât de mult iubește și fericește Domnul în cer și pe pământ pe cel ce rabdă mustrarea, înțelepțindu-se din ea în clipa aceea, fiilor! Nu poate însă omul să intre sub minunea aceasta făcătoare de om. Omul se supără pe Dumnezeu, se supără de șapte mii de ani și îl învață pe Domnul să Se poarte frumos cu el, iar Domnul este Cel umilit, fiindcă omul nu poate să fie așa. Vă îndemn spre duioșie când vă grăiesc așa grăire. Iau din Domnul simțirea Lui când iau ca să vă povățuiesc și ca să vă dau să știți pe cele dinăuntru ale Domnului, pe cele de la om puse în El, căci omul așa îl vrea pe Dumnezeu, și altfel nu-L vrea omul cu el pe Dumnezeu.

O, popor învățat din cer, învață-te să te închini lui Dumnezeu, fiule. A te închina lui Dumnezeu înseamnă a nu Se închina El ție. A te închina Lui înseamnă a face voia Lui, înseamnă a te apleca voii Lui, iar a nu înțelege și a nu asculta așa cum îți spune El, așa cum îți cere El, așa cum în cer este, înseamnă a nu te închina Lui. O, închină-te pe tine însuți Domnului, că nu e bine să te închini ție însuți și nu e bine să-l faci pe fratele tău să se închine ție, ba chiar și pe Domnul; o, nu e bine așa, fiule. Văd această deșertăciune din loc în loc prin poporul meu cel învățat din cer și îl învăț pe tot fiul cel puțin aplecat, îl învăț să se vindece de păcatul acesta și să se închine numai lui Dumnezeu și să nu caute luiși închinare, ci să caute cu duhul dragostei, care pe toate le poate, iar Dumnezeul dragostei va fi cu voi dacă așa veți lucra, fiilor. învățătura mea de peste voi în ziua aceasta este să vă deprindeți să fiți fericiți, iar ca să credeți ce vă învăț eu și să vedeți că este așa, deschideți la legea fericirilor, deschideți Scripturile, și, iarăși, faceți-vă încă o carte mică lângă cea a poruncilor lui Dumnezeu și țineți-o și pe aceea în față la închinarea voastră înaintea lui Dumnezeu și să vă aplecați Lui împlinind poruncile Lui și fericiți fiind când sunteți întrebați de ele prin pilda fericirilor care vin să încerce pe cei ce cred lui Dumnezeu. Ridicați-vă unul din voi în ziua aceasta și dați citire în ziua mea de serbare cărții poruncilor lui Dumnezeu și apoi cărții fericirilor, fiilor, iar Domnul va coborî Duhul Său în porți cu multul și vă va desluși vouă și vă va învăța pe voi împlinirea cea mare. Amin.

O, poporul Meu, mult ar trebui să-L iubească omul pe Dumnezeu! Deschide, tată, gurița și laudă pe Dumnezeul tău, Ierusalime nou, căci Domnul trebuie slăvit de om, și din gură în gură trebuie să fie purtat și vestit. Vestea împărăției cerurilor e cea mai măreață veste între pământ și cer, dar omul uită de Mântuitorul său Iisus Hristos și nu-I poartă pe buze măritul Său nume din om în om. Omul și-a îndreptat ochii și inima spre pământ și nu mai are dor de Dumnezeu nici în vremea necazurilor, căci și atunci caută tot spre pământ, caută om după om în vreme de necaz, și Domnul este dat uitării, iar puterea și izbăvirea cea de la Dumnezeu nu mai este cerută de om. S-a dezvățat omul să-L amintească pe Dumnezeu în toate ale lui, iar Eu, Domnul, nu se putea să nu vin acum, la sfârșit de timp, și să strig după om, vestindu-i lui mai mult decât acum două mii de ani că s-a apropiat împărăția cerurilor și că omul trebuie să iasă întru întâmpinarea ei vrând-nevrând, fie pentru bucurie, fie pentru tânguire, precum este scris despre venirea Mea iarăși pe pământ după om.

Vin sfinții oaspeți în mijlocul tău, Ierusalime. Îmbracă-te frumos pe dinăuntru și pe dinafară, tată, căci duhul umilit este armura cea mai tare care-i păzește pe ai Mei. Nimic și nimeni nu-i poate urgisi pe cei cu duh umilit în ei. Orice furtuni s-ar vrea nimicitoare peste cei cu duhul umilit, ele amuțesc odată cu suflarea lor, căci duhul umilit îl ține pe om în Dumnezeu. Amin.

O, poporul Meu, fugi, tată, de căderea din har și întărește-te în credință, și cere la Mine să fac mare în tine harul acesta, căci prin harul Meu tu stai lângă izvor dacă stai. Stai, tată, lângă lucrarea venirii Mele iarăși de la Tatăl la om, căci prin statul tău cu Mine și prin venirea celor ce vin spre harul credinței în venirea Mea, se împlinește Evanghelia Mea prin care am spus acum două mii de ani și așa am spus: «Cine nu lasă pentru Mine mamă și tată, frați și surori, soție și copii, averi și ranguri, ba și pe sine însuși, unul ca acela nu poate fi ucenicul Meu», unul ca acela iubește toate acestea și stă împotriva Mea cu ele, stă împotriva Evangheliei lui Hristos, care s-a vestit și se vestește de la margini la margini, învățându-l mereu pe tot omul să se lepede de sine și să vină după Mine și să se facă locaș al împărăției Mele, după ce Eu trezesc în el straja sufletului lui, credința, care se descoperă în om, descoperindu-L pe Domnul de Stăpân și de viață a omului.

– O, poporul Meu, sfinții grăiesc pe pământ cu oamenii, și mare este viața cuvântului lor, căci au luat în ei lumină din lumină și au luat din Mine și au în cer și se dau oamenilor, tată. Fii credincios, poporul Meu, căci sfinții sunt vii, tată, precum Moise și Ilie s-au arătat vii pe muntele slavei Mele. Fii credincios cu adevărat, căci Eu sunt Dumnezeul celor vii, și sfinții sunt vii, tată, iar tu să crezi în mărturisirea lor cea din cer. Ai văzut cum vorbea în rai șarpele cu femeia, și este scrisă în Scripturi vorbirea aceasta. Ai văzut cum vorbeam Eu în rai cu omul, și este scrisă în Scripturi vorbirea Mea cu el. Ai văzut cum vorbeam Eu cu servii Mei prin vreme, și este scrisă în Scripturi vorbirea Mea cu ei. Vezi, tată, și acum, căci Eu vorbesc cu tine, fiindcă pot să fac aceasta, și vorbesc sfinții cu tine, tată, căci ei trăiesc în Mine, după cum este scris. Te învăț să crezi, fiule. Fii credincios, tată, și să audă vorbirea Mea cu tine tot omul de pe pământ și să-l ajutăm pe om să creadă în statul Meu cu tine, în statul Meu cu omul în sfat pe pământ, fiule. Hai, tată, să așezăm în om credința că Eu sunt Cel ce vine, că Eu sunt Cel ce sunt! Hai, poporul Meu, să semănăm peste neamul oamenilor credința că este Dumnezeu cu ei, că tot ce este pe pământ vorbește cu Dumnezeu și că omul a căzut de tot și s-a lepădat de tot de Făcătorul a toate.

Nu este mângâiere decât Eu. între om și om nu poate fi duhul mângâierii decât dacă sunt Eu între unul și celălalt mângâierea, iar cel ce înțelege aceasta, acela nu Mă văduvește de iubirea lui cea pentru Mine, ci și-o crește în el pentru mângâierea Mea, și această taină numai sfinții știu a o lucra și a o purta. Omul nu este cel ce-l învață pe om taina lui Dumnezeu dinăuntrul omului, căci duhul omului îl învață pe om să se iubească pe sine, să-și caute luiși, nu să caute pentru Dumnezeu, căci e mare taina mângâierii, și numai cel ce se leapădă de sine poate să-L aibă în el pe Dumnezeu și să se dea Lui casă și să se facă el cerul cel deschis al lui Dumnezeu spre oameni ca să-L vadă oamenii pe Dumnezeu pe pământ și iubirea Lui, taina lui Dumnezeu cu omul, duhul mângâierii între pământ și cer. Amin.

O, popor al Fiului meu, Mângâietorul tău! Ferește-te, fiule, de păcat. De iubire de sine ferește-te. De părere de sine, de vedere de sine ferește-te, căci așa păcate nasc păcate grele și cade omul sub ele și nu știe de ele, căci păcatul își ascunde fața lui cea de deasupra când intră în mintea omului și apoi în inima lui, înnegrindu-o pe ea. O, nu poate omul să-și ascundă păcatele, căci ele ies prin pielea omului și îl fac urât pe om. Iubirea de sine îl duce pe om la păcatul invidiei, și de la acest păcat se naște moartea în om cu toate păcatele ei. Ferește-te, fiule, de invidie și de păcatele ei, căci ea aduce în om păcatul vorbirii de rău, ura, gelozia, învinuirea, dezvinovățirea, pâra, pânda, părerea de sine, vederea de sine, minciuna, și apoi teama de la acestea și apoi necredința, îndoiala și necredința. Este scris în Scripturi: «Dacă ochiul tău este bun, tot trupul tău este bun». O, caută și privește ca Dumnezeu, fiule, căci Dumnezeu este bun. O, caută să-I lași lui Dumnezeu dreptul pe care îl are peste om, și vei fi copilul Lui dacă vei lucra așa. învață, învață neîncetat, învață să-L iubești pe Dumnezeu cu toată ființa ta, ca să stea Domnul în tine cu toată slava Sa și să Se arate cu ea în tot jurul Său ca să faci bine în jur. O, nu te teme! Dacă ești cu Domnul în tine nu te teme de nimic, iar dacă te temi, vezi, căci numai cel vinovat se teme, și cel neumilit se teme, și se teme din pricina lipsei lui Dumnezeu din el. O, ferice de inima umilită, căci inima umilită îl ține pe Domnul în om, și Domnul îi dă lui mângâiere. Amin.

O, popor al Fiului meu! Iubește, fiule, rugăciunea și fiorul ei cel sfânt, căci acesta poartă în el împlinirea rugăciunii tale. Cere izbăvirea ta, dar cere mai întâi pentru aproapele tău. O, roagă-te pentru neamul român, că e în grea cumpănă acest neam. Ridică-te mare în rugăciune spre Tatăl, spre Fiul și spre Duhul Sfânt, ca să ajuți tu acest neam cu rugăciunea ta spre Dumnezeu, căci în bisericile lumii nu mai este viață, nu mai este rugăciune, ci este numai carte de rugăciune, și este numai omul, iar Dumnezeu nu mai poate nimic acolo unde omul stă ca să poată el. O, nu mai este pe pământ rugăciune plăcută lui Dumnezeu. Tot omul cere numai pentru el, iar pentru Dumnezeu nu mai cere nimeni pe pământ, și de aceea nu mai este credință pe pământ, și de aceea vine Domnul pe pământ cuvânt.

O, popor al Fiului meu Cuvântul, te-aș învăța mult, dar pe toate ți le-a spus ție Fiul meu în toată vremea Lui cu tine, El și sfinții Lui. Deschide înaintea ta cartea învățăturii și împlinește în tine învățătura învățătorului tău, ca să-I spui Lui prin aceasta că-L iubești pe El. Cu frică de Dumnezeu împlinește tu cuvântul Lui, și împlinește-l cu credință și cu dragoste, căci așa se apropie de Dumnezeu cei ce-L iubesc pe El, iar cel ce se apropie altfel, acela nu-L iubește pe El. Tot ce înseamnă Dumnezeu, aceea să luați și să aveți, iar tot ce înseamnă om, aceea să nu iubiți, fiilor, căci scris este: «Vor fi asemenea Lui cei ce-L iubesc pe El». Amin.

O, popor călăuzit de Dumnezeu-Cuvântul, fă-te cuvânt de slavă și de rugăciune și de iubire de Dumnezeu, căci așa ți-a fost chemarea când Domnul a chemat la El pe om prin acest înnoit cuvânt. Porunca iubirii de Dumnezeu să n-o călcați, fiilor. învățați-o mereu pe ea de la cei ce vă dau vouă pe Dumnezeu. Feriți-vă de păcat, căci păcatul este om! Feriți-vă de voi înșivă! învățați cum să împliniți această rugă a mea spre voi: feriți-vă pe voi de voi înșivă, că nu poate nimeni să-i facă omului rău, decât el însuși. Stați în Dumnezeu! El este Cel ce vede, Cel ce știe și Cel ce poate. O, ce bine este omului să nu uite că este om, și atunci Dumnezeu își va face casă în el și va ieși spre oameni și își va face lucrarea Sa, și așa va fi Domnul cu oamenii, precum este scris în Scripturi. Amin, amin, amin.

Coboară Domnul pe pământ cuvânt, însoțit de oștirile cerești cele fără de trupuri, că e sărbătoarea îngerilor Lui. Amin. Eu, Domnul, Mă vestesc la porți în cer sus și pe pământ jos. Deschid cerul când Mă vestesc cu coborârea Mea, și Mă vestesc în cer îngerilor când cobor, căci am slujitori îngerii, și, iarăși, Mă vestesc pe pământ celor ce-Mi stau porți așezate de Mine pentru venirea Mea cuvânt, căci îi am slujitori. Amin. în apropierea Mea am serafimii, cei cu câte șase aripi, iubitorii de Dumnezeu, și sunt în chipul focului, căci scris este: «îmbrăcămintea slavei Lui este ca focul». O, voi, cei ce v-ați adunat la izvorul Meu de cuvânt pentru sărbătoarea îngerilor, rugați-vă la serafimi să vă aprindă, să vă încălzească și să vă îndumnezeiască iubirea. Amin. Am apoi înaintea Mea heruvimii, cei cu ochi mulți, din care se revarsă înțelegerea și înțelepciunea pentru ochii sufletești ca să le dea vederea cunoștinței de Dumnezeu și a tainelor celor de sus. O, rugați-vă la heruvimi să vă lumineze sufletele cu duhul cunoașterii cea de sus. Amin. Purtătorii de Dumnezeu, adică scaunele, sunt așa numiți pentru că Eu Mă odihnesc pe ele după cum este scris: «Șezut-ai pe scaun, Dumnezeule, Cel ce faci dreptatea». O, voi, cei ce stăpâniți peste oameni și împărățiți, rugați-vă purtătorilor de Dumnezeu, scaunelor, care-L odihnesc pe Domnul, să vă dea vouă duhul dreptei judecăți. Amin. Domniile, puterile și stăpâniile, vin la rând în slava Mea cerească, și acestea domnesc peste îngerii cei mai de jos, care dau oamenilor puterea stăpânirii și a înțeleptei iconomii peste cele încredințate lor cete ale oamenilor, și apoi puterile care ajută oamenii în toate lucrările lor, dându-le mărire de suflet în ispite și în supuneri, iar stăpâniile au putere peste duhurile diavolești, ocrotind ele pe oameni și ajutându-i pentru împărăția cerurilor, care se câștigă cu biruința asupra patimilor și a gândurilor vrăjmașe lor. Stau apoi pe rând începătoriile, arhanghelii și îngerii. începătoriile rânduiesc îngerii cei mai de jos pentru slujiri poruncite de Dumnezeu peste neamuri și ținuturi, ridicându-i pe cei destoinici între oameni pe trepte de cinste și povățuindu-i spre cinstirea de Dumnezeu și spre necăutarea câștigului lor. Arhanghelii sunt cei ce vestesc tainele lui Dumnezeu, proorociile și voia Domnului, ca să se înmulțească în oameni credința și înțelegerea, iar îngerii, cei ce sunt aproape de oameni, ocrotesc oamenii și-i păzesc de căderi și-i ridică atunci când cad, și iată, așa este slujirea îngerilor, luând unii de la alții slujire. Amin.

Îngerii sunt fără de trup și Mă înconjoară și-Mi sunt veșmânt, și de aceea nu Mă poate vedea omul, dar Eu sunt cu trupul și Mă port din loc în loc cu omul, iar îngerii Mă acoperă. Îți spun, poporul Meu, despre cele ce nu se văd și sunt, tată. Fii credincios, dar, căci cei necredincioși nu știu să-L aibă pe Domnul Stăpân al lor, nu știu să se ferească de cădere din Dumnezeu. Te-am chemat, tată, la izvor, ca să-ți împrospătez înțelegerea cea de sus pentru cele de sus, și apoi credința, și apoi fapta vieții tale, fiule, căci îngerii slujitori de la Mine până la tine lucrează de la Mine pentru tine, tată, iar tu să nu fii păgân cu inima, ci să-L iubești cu ea pe Domnul, fiindcă Domnul este, fiule. Taina inimii feciorelnice aș vrea s-o pricepi, tată, și să nu iubești tu alți dumnezei afară de Mine, căci omul de rând nu poate pricepe la câți dumnezei se poate închina omul. Tu însă ești mult învățat de Dumnezeu și-ți voi cere răspuns pentru toate câte ți-am dat ca să le știi, și-ți voi pune notă pentru cât ai învățat, tată.

În zi de sărbătoare de mucenici Eu, Domnul, iată, le spun fiilor poporului Meu: căutați binecuvântarea, căutați să fiți binecuvântați, voi, cei ce ați crezut și credeți în lucrarea cuvântului Meu și în așezarea ei înaintea voastră! Căutați să credeți cu sănătate de credință, tată, căci un adevărat creștin este cel binecuvântat. Poporul acesta n-a priceput cum vine peste el binecuvântarea cea de la Mine, dar să se uite el în Scripturi și să-i vadă pe cei binecuvântați și pe cei ce binecuvintează, și să se uite la Avraam, la Isaac și la Iacov, și să se uite la Moise și la Iosua, și să se uite la Ilie și la Elisei, și să se uite la David și la Solomon, și să se uite la Hristos și la ucenicii Lui cei împuterniciți de El pentru binecuvântare peste fii și peste ucenici.

Să intre sub mâna celor ce binecuvintează, să intre fiecare fiu credincios așezării Mele, și fiecare să știe să stea la rândul cetei sale, căci fiecare creștin își are timpul lui și rădăcina lui. Amin.

O, fii credincioși ai poporului Meu, căutați să intrați sub mâna păstorilor cei puși de Mine peste voi pentru binecuvântare și nu-i disprețuiți, fiindcă Eu sunt Cel ce i-am așezat pe ei păstori, căci vai oilor fără păstor, fără mână care binecuvintează pe creștet pe fiii lui Dumnezeu! Oi sunt cei ce ascultă și se lasă la păscut sub toiag de păstor, iar altfel de oi nu sunt oi, ci sunt capre, și caprele țopăie și împung și se cațără ca să rupă copaci și ramuri de copaci, căci nu se mulțumesc cu iarbă, iar oile plâng și grăiesc și mângâie și încălzesc și rabdă și nu se răzvrătesc, ci stau sub mâna păstorilor lor. Intrați sub binecuvântare sub mâna păstorilor, căci dacă nu sunteți găsiți așa nu veți fi ocrotiți de rău și de minciuna cea de pe pământ și de fața ei cea zgomotoasă, care se atinge cu semnele ei peste toți cei ce nu au pe creștetul lor pecetea Dumnezeului Celui viu și numele Lui cel nou, Cuvântul lui Dumnezeu. Amin.

O, fii ai poporului Meu, iubiți, tată, această lucrare de cuvânt al Meu de peste voi și mergeți spre cer după cuvântul Meu, fiilor. Fiți, tată, iertători și binevoitori, căci tâlharului din dreapta crucii Mele, pe care am fost osândit la răstignire între doi tâlhari, pe acela Eu l-am iubit și l-am miluit cu iertarea și cu raiul credincioșilor Mei, căci cel ce este de partea Mea are la Mine toată trecerea, tată. Iată ce cuvânt îți spun Eu acum, poporul Meu, căci vremea se tot strică, și vine tot mai văzută lepădarea de Dumnezeu a omului prin tot ceea ce iubește el împotriva poruncii care-i spune lui să nu aibă alți dumnezei în afară de Mine ca să-și închine lor viața. îți spun, poporul Meu, că tot cel ce ține de partea Mea și cu această lucrare de cuvânt și cu toată așezarea ei, mărturisindu-Mă și nu tăgăduindu-Mă când vine prilejul mărturisirii, unul ca acela are trecere la Mine, că e mare putere din cer în inima care poartă în ea credința în cuvântul venirii Mele azi, cuvântul de înviere din păcat a omului.

O, fiți iertători și nu fiți judecători, fiilor. Lăsați-Mi Mie toată judecata lucrurilor și a faptelor, căci voi nu știți inima omului, nu știți nici simțirea lui și nici lucrarea lui și nici taina vieții lui, ci Eu le știu pe acestea. Eu sunt Cel ce încerc inima și rărunchii omului, precum este scris. Voi doar fiți credincioși, tată, și fiți de partea Mea ca niște fii mici, nu ca niște fii mari, căci dacă vă simțiți mari vă apucați și lucrați cu asprime și cu judecată peste ceilalți frați ai Mei. Fiți mari cu duhul cel bun, și nu cu nemulțumirea, căci nemulțumirea vă face să judecați pe frați. Puneți-vă în gând că și cei ce vă călăuzesc de la Mine sunt nemulțumiți de voi pentru multe ale voastre neplăcute Mie, și ei nu vi le mai spun pe toate, fiindcă vă este greu să primiți și să nu vă supărați. O, mai degrabă luați pildă de la tâlharul din dreapta crucii răstignirii Mele, care a ținut de partea Mea, față de celălalt tâlhar, care a apăsat pe Duhul Meu cu necredință și cu răzvrătire de cuvânt. O, fiilor, țineți dreptatea în partea celor ce vă călăuzesc spre Mine, tată, nu țineți de partea voastră dreptatea, că dacă faceți aceasta rămâneți fără călăuză, fiilor, că Eu nu de altceva vă învăț aceasta, căci vai celor ce umblă în întuneric, iar Eu am spus: «Atât cât sunt în lume, lumină a lumii sunt», dar voi să știți că nu umblați în lumină decât atunci când aveți călăuză peste voi, tată. O, fiți ascultători, căci Eu v-am spus în ziua aceasta taină mare. învățați să mergeți lin spre cer, și învățați taina sufletului feciorelnic, fiilor. Amin, amin, amin.

O, Bunule Păstor, să învețe fiii poporului Tău puterea binecuvântării peste el, căci mucenicul Nestor a venit la mine să-l binecuvintez ca să aibă putere să stârpească pe cel dușman și omorâtor de oameni, iar eu i-am spus: «Du-te, și vei birui!», și Te-a numit el atunci cu numele meu și Ți-a spus: «Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi să biruiesc!». Dau poporului Tău pildă de credință pe acest mărturisitor al Tău și al meu, care pe Tine Te-a mărturisit Dumnezeu în cer, iar pe mine fiu al Tău pe pământ. Amin. Dau poporului Tău îndemn să caute să creadă în Tine cu sănătate de credință și să lucreze cu binecuvântare, și tot așa să și trăiască. Amin.

O, fii ai lui Dumnezeu-Cuvântul, fiți mărturisitori, căci vouă vi se cere mult de tot, după cum și vi s-a dat. Intrați sub taina binecuvântării, căci ea vă dă putere, și nu voi. Cel ce crede în cuvântul lui Dumnezeu, acela stă sub binecuvântare, iar cel ce nu stă sub binecuvântare, acela nu este mărturisitor. Să vă uitați între voi la cei ce au ieșit de sub binecuvântare, că apoi aceia n-au mai mărturisit înaintea oamenilor credința lor în cuvântul acesta, ci au tăcut și s-au rușinat cu Dumnezeu, Care păstorește cu toiag de fier neamurile pământului, precum este scris, mustrând blând, căci cuvântul Lui merge acum peste pământ iute ca fulgerul și scormone cu făclia lui tot ce a făcut omul în ascuns de Dumnezeu și scoate la lumină lucrarea omului, iar omul este mincinos. O, iubiți pe Domnul după cum El vă învață să iubiți, căci iubirea de Dumnezeu nu umblă de capul ei dacă omul o are, ci stă sub binecuvântare dacă ea este în om. Fiți pentru Dumnezeu, și împotriva vrăjmașilor Lui și ai sufletelor voastre și fiți tari cu duhul credinței și al mărturisirii, căci numai cei ce cred sunt cei ce mărturisesc. Fiți treji pe de-a-ntregul, căci se vor ridica cei din morminte și vor mărturisi această venire a Domnului la voi cuvânt de înviere a morților și a celor vii. Fiți îngeri ai duhului mărturisirii pe pământ, căci cetele cele de foc ale îngerilor lui Dumnezeu vor mărturisi toată lucrarea Domnului cu voi, toată păstorirea pe care ați primit-o de la Păstorul Cel bun peste sufletele voastre. Amin. Și iată, mucenicul Nestor vă mărturisește vouă și vă spune așa:

– Iubiți cu iubire curată în sufletele voastre, și veți afla har de la Domnul peste iubirea din voi și veți afla apoi peste voi darul credinței sfinte, credință de foc, care se face înger de foc în inima cea încălzită de ea din partea Domnului. Cu duh iubitor de oameni să fiți dăruiți de la Dumnezeul darurilor cerești, căci acest duh vă zidește iubirea, iar iubirea vă va întâlni cu Dumnezeu și cu sfinții Lui pe pământ, așa cum eu m-am întâlnit cu Dimitrie, în care L-am văzut pe Domnul și de la care am cerut putere să biruiesc pe vrăjmașul sufletelor oamenilor. Credința să vă fie înger de foc, căci altfel nu biruiți pe cei ce se războiesc cu Dumnezeu în vremea aceasta în care tot omul se leapădă de Dumnezeu pentru alți dumnezei. Cereți binecuvântare peste credința voastră, și așa vă va da Domnul de lucru pentru El. Nu cereți lucru, ci binecuvântare peste viața voastră cu Dumnezeu, căci din viață vine lucrul cel bun, și nu mai înainte. Așa mărturisesc eu în ziua aceasta puterea credinței mărturisitoare în cel ce se unește cu Dumnezeu pe pământ înaintea oamenilor peste care el se face mărturisitor. Amin, amin, amin.

O, poporul Meu, întărește-ți și tu, tată, iubirea și veghea cea pentru venirea Mea la tine cuvânt de facere, cuvânt dătător de viață, fiule. Ai grijă de iubire, tată, și ocrotește în tine viața ei, căci cine pierde iubirea și darurile ei, acela pierde și credința cu toate bunurile ei cele ziditoare de om. Ai grijă să știi cum să prețuiești iubirea și slava ei cea de sus, tată, căci cine-și face din iubire mângâiere a sa, acela are iubire de sine și nu de cruce așa cum Eu l-am învățat pe om să-Mi urmeze dacă vine la Mine. Eu mult de tot și tot mereu te-aș învăța și aș sta cu tine în cuvânt, poporul Meu, căci sfinții îmi doresc venirea Mea la tine ca să vină și ei la tine cuvânt, că e vremea Scripturii venirii Mele cu sfinții, tată, numai că intrarea Mea la tine stă în puterea celor din porți,

Se duc oamenii cu bulucul la moaștele sfinților pe pământ din loc în loc ca să ceară și să capete de la sfinți ajutor pentru ei, dar oamenii nu știu că și sfinții au nevoie de ajutorul de la ei pentru multa cerului lucrare peste pământ. O, nu e bine să știe oamenii că sfinții sunt în cer numai pentru ajutorul oamenilor, ci e bine să știe că ei sunt și mărturisitori și ajutori lui Dumnezeu, căci Domnul are mult de lucrat peste pământ. E bine să știe oamenii că trebuie să facă voia lui Dumnezeu, nu numai să ceară pentru ei ajutor din cer și atât. E bine să aibă povățuitori pentru mântuire oamenii și e bine să fie drepți cu Dumnezeu, și pentru aceasta le trebuie povață, le trebuie mustrare și apoi îndreptare oamenilor.

Când omul iubește pe om, inima lui se strânge în acela și îl supune pe acela luiși, și așa se atrage om pe om, dar cine se ridică deasupra trupului său neiubindu-se pe sine, acela îl iubește pe Dumnezeu cu toate ale lui, și inima lui se strânge în Mine și Mă supune luiși pentru iubirea lui cea pentru Mine, și așa Mă atrage spre el cel ce Mă iubește, și așa își strânge el comoară în Mine, iar când își lasă pe pământ trupul el vine în casa lui cea de sus și trăiește în ea, în agoniseala lui, căci unde a fost inima lui, acolo este și casa lui, iar sfinții își fac în cer casă și cinste și primire, și așa are Domnul iubire în om pe pământ și în cer apoi.

Eu, Domnul, împlinesc tainic tot ceea ce rostesc, căci nu peste fiii oamenilor așez Eu împlinirile, ci numai peste cei ce sunt și se fac fii ai lui Dumnezeu între oameni, și ale acelora sunt făgăduințele Mele toate, numai să știe ei să le priceapă și să le poarte în ei și peste ei, căci împărăția Mea cu ei nu este din lumea aceasta, ci este din cer și este cu cerul în mijlocul celor credincioși, iar cerul acesta este scaunul Meu de domnie, al cărui așternut este pământul, precum este scris.

Omul nu-și jertfește pentru om nici măcar răbdarea, nici măcar iertarea pentru cel greșit lui când acela i-ar cere lui iertare. O, dacă omul nu este umilit între el și om, îl părăsește pe el harul lui Dumnezeu și se leapădă omul de Dumnezeu și de fața lui Dumnezeu, pe care trebuie s-o poarte peste viața și peste fapta sa. O, iată de ce nu are omul în el împărăția lui Dumnezeu, fața Ta în el, Fiule Doamne! Omul care Te cunoaște își pierde mereu harul pe care i l-ai dat să-l poarte când Te-ai făcut cunoscut lui, căci de la începutul lui i-ai arătat omului lucrarea harului, lucrare care poate prin ascultarea omului, prin iubirea Ta din el, căci iubirea omului îl desparte pe el de Dumnezeu, și iată, omul trebuie învățat iară și iară, căci el a pierdut înțelepciunea, a pierdut învățătura, și Tu vii iarăși pe pământ să-l înveți pe el.

Iar tu, popor adunat lângă lucrarea cuvântului lui Dumnezeu, învață jertfa dragostei cea pentru Dumnezeu și mereu învaț-o, căci cel ce învață este cel ce lucrează mereu lucrarea lui Dumnezeu pe pământ. Caută să stai în lumină cu viața ta, cu inima ta, cu lucrarea ta, căci cele ascunse ale omului sunt întuneric pentru el și pentru Dumnezeu și pentru oameni, dar tu lucrează lucrarea luminii, căci Domnul te-a așezat pe pământ vindecător al omului ca să-l vindeci pe om de păcat și să-l dai pe el lui Dumnezeu împărăție, și ca să afle omul taina fericirii, viața cea fără de griji, și fericiți cei plini de har, care înțeleg pentru ei tainele lui Dumnezeu prin credința lor cea de la Dumnezeu pusă în ei și care este darul celor chemați, aleși și credincioși Lui, darul lui Dumnezeu în om, fiilor. Amin, amin, amin.

Fă-ți sufletul lumină din lumină, poporul Meu, așa cum Ioan, botezătorul Meu, s-a făcut, căci Dumnezeu este lumină și așa S-a arătat El. Rugul aprins văzut de Moise pe muntele Sinai a fost lumina din care a grăit Dumnezeu lui Moise. Stâlpul de foc care a călăuzit pe Israel în pustie a fost lumina cea necreată a lui Dumnezeu, care se face înger de lumină înaintea omului. Slava Mea cea de pe Tabor, lumina cea de la început, care M-a strălucit când M-am schimbat la față înaintea ucenicilor Mei, a fost lumină ca aceea de pe muntele Sinai când Dumnezeu i-a grăit lui Moise. învierea Mea și lumina ei, pe care le-am arătat-o ucenicilor Mei în chip de înger, și apoi slava cu care am ieșit înaintea apostolului Pavel pe drumul Damascului, așa s-a arătat lumina cea de la început la mulți pe pământ, și iată, Eu sunt lumina lumii atât cât sunt în lume, atât cât Mă ține omul pe pământ ca să fiu lumină peste oameni, iar tu ajută-Mă să fiu, poporul Meu, ajută-Mă, fiule, și învață de la Mine ce înseamnă Dumnezeu pe pământ cu oamenii, învață, tată, ca Ioan Botezătorul, care n-a făcut nici o minune, dar care a fost duhul proorociei, duhul mărturisirii înaintea Mea și înaintea oamenilor și vestindu-Mă ca să se împlinească apoi vestirea lui cea mărturisitoare.

Toate cuvintele Mele rostite în mijlocul tău, poporul Meu, aceasta înseamnă lumina Mea, lumina lui Dumnezeu. Cuvântul Meu este o rugă a Mea peste tine, cerându-te să-Mi fii mărturisitor cuvântului Meu și vieții lui în tine. Uită-te la fiii oamenilor, căci dinții lor sunt arme și săgeți, iar limba lor sabie ascuțită, precum este scris, dar tu trebuie să fii mărturisitor pentru Mine vieții Mele în tine pe pământ, tată, căci vin de la Tatăl la tine, nu vin din lume, și vin și te cresc ca să fii lumina Mea în lume așa cum a fost Ioan, înaintemergătorul Meu, căci el a fost lumina care-Mi așeza calea spre oameni ca să știe oamenii că vine Fiul lui Dumnezeu la ei și ca să-L primească ei pe El.

O, fii ai luminii care vă crește ca să fiți mărturisitorii lui Hristos! Fiți înțelepți pentru credința voastră în cuvântul lui Dumnezeu, care vă crește azi pe voi, ca nu cumva amăgitorul să vă facă să pierdeți darul credinței, ca nu cumva diavolul cel de demult să vă dea spre necredință. Lucrați ca să meritați acest dar, pe care omul trebuie să și-l hrănească în el când Dumnezeu i-l dă, căci prin acest dar atâți înaintași au biruit cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu. îndrăzniți cu credința! Dumnezeu este cuvânt între voi mai mult decât în toate vremile de sub cer și sunteți hrăniți cu lumina cuvântului Său, pe care trebuie să-l împliniți ca niște fii născuți din cuvântul lui Dumnezeu, naștere care trebuie să se vadă din cer și de pe pământ peste voi. Fiți mari cu credința și cu ascultarea, căci diavolul e neliniștit ca să vă cadă din credință, dar lupta voastră să fie în Hristos, Care vă face pe voi lumină din lumină pe pământ. Dacă vreți să învățați puterea credinței, învățați-o de la mine. Dacă vreți să știți puterea duhului mărturisirii, învățați de la mine. Dacă vreți să fiți înaintemergători ai slavei lui Dumnezeu, care va cuprinde lumea în ziua cea de apoi, în ziua arătării Lui, învățați de la mine, căci eu mărturiseam despre lumină. Iubiți lumina, și nu este grea această lucrare! Iubiți taina luminii, căci fiii oamenilor iubesc întunericul acestui veac trecător! Iubiți pocăința pentru cele ce ați greșit și pentru cele ce n-ați greșit și însușiți-vi-le pe toate cele spuse despre voi din lumea cea vrăjmașă mie și vouă! Iubiți postul și rugăciunea și cereți la Dumnezeu darurile acestea, care au lucrat din mine între oameni cu puterea lor, căci ele m-au întărit în duhul mărturisirii lui Hristos și mi-au fost putere pentru El. Sfinții s-au osândit pe ei înșiși înaintea Domnului cu cele ce au greșit și cu cele ce n-au greșit, și așa au învățat ei oamenii să se pocăiască. Osândiți-vă și voi pentru cele greșite și pentru cele negreșite de voi și iubiți duhul pocăinței, căci drepții Domnului sunt cei ce se pocăiesc, și care prin credință sunt vii, sunt cei vii. Amin. Iubiți în voi viața lui Hristos, Care S-a lăsat osândit spre iertarea multora, și așa să fiți voi fiii lui Dumnezeu pe pământ, căci limba cea de carne nu poate grăi mărirea fiilor lui Dumnezeu, dar limba cea de duh are în ea descoperirea lui Dumnezeu de-a pururi, duhul mărturisirii, arma celor credincioși, care se prefac din slavă în slavă ca fii ai lui Dumnezeu pe pământ, și pe care lumea nu-i poate birui, fiindcă biserica lui Hristos nu este biruită, căci așa este scris. Amin.

O, poporul Meu, învață lucrarea fiilor lui Dumnezeu, învață, tată, de la cei ce au biruit prin credință și prin iubire și prin lumină! Nașterea ta cea de sus, aceasta să cauți tu în toată vremea înaintea Mea. Cuvântul Meu, care te naște, aceasta să împlinești tu când Eu îți aduc să lucrezi. Așa înseamnă lucrarea nașterii de sus, iar cei ce nu înțeleg aceasta, să învețe, căci am venit în lume să fiu lumina lumii, să luminez calea omului și să vadă omul și să știe lucrarea vieții peste el, s-o știe tot omul care crede prin darul credinței sfinte, să știe ce înseamnă Dumnezeu cu omul pe pământ. Amin.

oamenii își sunt dușmani unii altora prin ascundere și își sunt dușmani prin mărire de sine, prin semeție lucrătoare, căci om pe om se dărâmă pentru mărirea cea de pe pământ a omului și nu pentru altceva face el aceasta.

De omul cel ascuns în sine și în om îi este teamă și lui Dumnezeu și omului, și, iarăși, unui așa om îi este teamă de Dumnezeu și se ascunde, și îi este teamă de om și se ascunde de om, căci cel ascuns în sine și în om insuflă duh de teamă în alt om de lângă el, și duhul ascunderii se simte aproape atunci când el lucrează din om peste om.

O, poporul Meu, să nu judeci cu judecată pe aproapele tău, ci numai pe tine, tată, căci altfel nu este mântuire, ci este judecată. Cel ce știe această minunată lucrare, acela scapă de judecata faptelor lui rele înaintea lui Dumnezeu, iar cine lucrează altfel, acela a și fost judecat, căci a călcat peste Dumnezeu, Care nu vrea moartea celui greșit, ci voiește învierea lui. Amin.

O, poporul Meu de azi, ia, tată, cuvântul Meu în tine și vindecă-te cu el, vindecă-te de tine și ia-Mă pe Mine de viață a ta, de lucrare a ta, de putere a ta, căci puterea ta te ia și te scoate din Dumnezeu dacă tu nu ai pe Domnul de putere a ta.

cel ce nu se leapădă de sine se leapădă de Mine, și se vede că așa face, și aceasta nu se întâmplă în om prin puterea Mea, ci prin puterea lui, căci omul fără Dumnezeu în el nu pricepe ce înseamnă Dumnezeu în el și ce înseamnă el în statul lui cel dinăuntrul lui. Eu sunt acest cuvânt care lucrează peste tine, dar cel ce-și pierde credincioșia față de Dumnezeu, acela pățește așa din pricina păcatelor lui, din pricina neputinței lui.

O, îi trebuie tămăduire celui ce vine ca să fie cu Tine aici, la izvor și lângă poporul Tău, căci dacă el nu primește tămăduire atunci când vine, el pleacă iar, și pleacă prin ceea ce are în el, prin puterea cea din el. Numai cel ce ia în el puterea Ta când vine, numai acela nu pleacă, numai acela nu mai vrea altfel decât voința Ta, numai acela primește de la Tine darul cel scump al credincioșiei, care îl tămăduiește de sine pe om ca să vadă omul ca Dumnezeu, căci cine nu-L vede pe Dumnezeu, acela nu vede ca Dumnezeu și vede ca omul, iar omul este nevăzător de Dumnezeu, o, Doamne.

O, fii ai acestui popor, voiesc să vă dăruiesc tămăduire de voi înșivă, căci toate se dobândesc prin credință, după cum este scris. Duhul cel rău dă să vă scrie necredincioși și potrivnici, dar voi nu stați fără duhul călăuzirii, fără viață și lucrare binecuvântată peste voi. O, nu stați prin voi înșivă înaintea lui Dumnezeu și unii înaintea altora pentru cele ce sunt de lucrat, ci stați cu duhul supunerii sfinte, și pe care însuși Domnul l-a arătat cum este atunci când S-a supus voii celor ce L-au supus pe El. Omul trebuie să se lupte să rămână el, și nu lucrul cel făcut de el și nu înțelepciunea lui, căci cunoștința îl îngâmfă pe om, și așa a pățit Adam mai înainte de căderea lui din Dumnezeu.

O, popor hrănit de Dumnezeu, dacă cerul ar primi putere din mijlocul tău, ar sta mult cu tine în sfat Domnul și cu sfinții Lui. O, ție îți lipsește mult, mult duhul umilinței, căci dacă și unul sau doi îl au cu multul lipsă pe acest duh, toată casa lui Dumnezeu se face vinovată de lipsa duhului umilit, căci diavolului nu-i trebuie decât puțin de tot ca să se facă mare de tot acolo unde i se face loc ca să fie el.

Vă roagă Domnul să deschideți Scripturile și să vă faceți singuri judecata faptelor rele, iar cei de la Domnul așezați pentru voi, să vegheze aceia cum veți lucra vindecarea voastră de orice vină vă lucrați vouă înșivă și unii altora apoi, căci cel vinovat dă să scape de vină, dă s-o împartă, și nu dă să se vindece de ea prin darul milei Domnului și prin umilința inimii omului. Fiți treji îndeajuns pentru îndreptarea vieții voastre laolaltă. Vindecați-vă unii pe alții prin duhul iubirii sfinte, nu prin duhul dreptății faptelor, căci judecata faptelor este partea Domnului. Amin.

Pace vouă! Tămăduire vouă! Doctoria să vă fie umilința inimii care scapă neurgisită prin umilința din ea înaintea Domnului, Care vă hrănește pe voi cu Duhul Sfânt Cel făgăduit de El că va fi peste cei credincioși Lui. Amin, amin, amin.

Voi, cei ce ați venit astăzi la izvor ca să învățați din el și din gura celor prin care Eu îmi scurg cuvântul cel de viață dătător, învățați, tată, lucrarea iubirii, căci puterea iubirii va stăpâni curând, curând pământul tot și îl va spăla și îl va înnoi, dar trebuie să lucrați până atunci multă milă, multă iubire de Dumnezeu, multă, tată, multă, dar plăcută Mie și nu vouă, tată. Cel ce greșește din iubire, acela nu se depărtează de Mine, căci este mare la inimă, mare la har, iar bunătatea lui e fără de margini, căci are iubirea, dar feriți-vă de păcatul judecății, că nu este cădere mai mare la om ca și aceea prin păcatul judecății, păcat care-l pedepsește pe om cu aceeași măsură. Feriți-vă apoi de ură, de răzbunare, de răutate, de vorbire de rău, dar feriți-vă de invidie mai mult decât de orice păcat, că acest păcat nu-l iartă, ci îl zdrobește pe om și îi zdrobește ochii și mintea și îl întărește spre judecată. O, feriți-vă de necredință, dar feriți-vă de deznădejde în încercări. Întăriți-vă în duhul credinței neîndoielnice și nu căutați la fața firii lucrurilor, ci uitați-vă spre cele ce din credință se lucrează și vin ca să fie, căci Eu nu Mă împiedic în păcatele omului pentru salvarea lui, ci în necredința lui Mă împiedic