6.3. Tainica împărăţie a Domnului cu poporul ales; învăţăturile Sale, în duhul ascultării

O, poporul Meu, învață, tată, de la Mine să asculți toată învățătura Mea, dar învață-te să fii și probat pentru ea, tată! Vreau să văd la tine această înțelepciune, care-ți păstrează viața, tată, căci omul neprobat cade în sine, cade în nelucrare și disprețuiește pe Dumnezeu și pe semeni prin acest păcat. O, nimic, nimic n-ar fi să dorească omul decât cele ce vin peste el, și la a căror cârmă este Dumnezeu, după cum vede El că trebuie să lucreze pentru om spre mântuirea lui, spre smerenia lui, căci smerenia este har, și ar fi să ajungă ea omului, căci harul Meu nu se poate desăvârși în om pe alte căi.

Voi, cei care veniți până la acest munte de har ca să luați de la Dumnezeu pentru voi, nu puneți întrebări mărunte ca să ispitiți acest loc acoperit de taină sau pe cei veghetori pentru Mine aici, ci fiți cu duhul umilit, tată, că ispitirea cea pentru credință nu vă înmulțește credința, nu v-o limpezește, ci vă este lovită de duhul cel rău al ispitirii, căci scris este: «Cine se va lovi în piatra Hristos, se va zdrobi în ea», iar ceea ce dați să căpătați prin ispitire nu vă este vouă de folos, ci vă este pagubă, dar vă este de folos credința cea prin dar, nu prin căutare pentru ca să credeți, căci cine ispitește nu găsește ce caută, fiindcă Domnul stă împotriva celor ispititori și îi întoarce pe ei cu mâinile goale întru ale lor. O, dacă veniți până aici, căutați să știți despre Mine, tată, nu despre veghetorii muntelui Meu de taină și despre viața și faptele lor, ci luați de la ei pe Dumnezeu-Cuvântul, Care Se face sul de carte și vi Se dă vouă spre luminare pentru cele de sus peste voi, și așa este bine să vă purtați față de această taină atât de bine acoperită de Mine pentru cei ce cred, căci proorocia este pentru cei ce cred, numai pentru ei, și este o prăpastie mare între cei ce cred și cei ce nu cred, iar cei necredincioși cad în ea, și apoi își văd rodul necredinței lor, văd ceea ce trebuia să creadă.

O, voi, cei ce sunteți de peste tot poporul Meu cel ascultător de legea sfințeniei, și voi, cei ce auziți cuvântul Meu de pe masa poporului Meu, vă chem la veghe sfântă, vă chem, tată, la mare veghe și vă învăț să țineți moartea departe de voi. Aveți grijă să nu fie părinții vinovați pentru copii sau copiii vinovați pentru părinți. Măcar de acum încolo fiți cu mare grijă pentru această veghe, că mulți părinți cad prin copii, și mulți copii cad prin părinți, cad în stricăciune de minte și în nepăsare pentru veghe sfântă, căci viața trebuie vegheată ca să nu se strice, și ogorul trebuie plivit de buruieni ca să nu se înece toată semănătura în buruieni. Fiți tari cu firea, fiți cu Hristos în voi, că moartea se gătește cu podoabe și se face frumoasă la chip ca să n-o mai poată omul uita sau părăsi, și îl farmecă pe om spre ea, și așa moare omul cu moartea în brațe, căci femeia care se crede băgată în seamă ia foc și arde, și apoi se face moarte pentru cel ce cade în farmecul ei diavolesc și se face diavol pentru om, și nu văd pe pământ decât așa durere peste tot, și omul este fără de putere, fără de Domnul în el pentru ca să fie ocrotit de căderi.

O, mulțumiți Domnului cu lacrimi mii pentru darul credinței în venirea Mea cuvânt pe pământ aici și acum, în cetatea cuvântului Meu, căci dacă Eu, Domnul, nu v-aș fi dăruit acest dar, cine vi l-ar fi dat? Vegheați cu veghe sfântă și păziți cu grijă mare acest dar și păziți-vă de cei ce ar da să vi-l răpună, căci credința voastră în acest cuvânt are mulți, mulți dușmani, și nu uitați vestea Mea cea de acum două mii de ani când Eu am spus că dușmanii omului sunt casnicii lui, și de acolo începe, de aproape de voi începe numărul dușmanilor credinței voastre, iar duhul cel potrivnic Mie și omului credincios Mie știe ce să atace în om, și atacă credința între Mine și om, unirea Mea cu omul, legătura cea tainică între Mine și el, duhul iubirii, care leagă pe om de Dumnezeu cu putere de nedespărțit. O, acolo unde se ivește despărțirea, acolo au pătruns dușmanii, și de aceea Eu vă povățuiesc să vegheați acest dar, credința în venirea Mea cuvânt pe pământ pentru dragostea dintre Mine și om, pentru nedespărțirea lui de Mine și pentru plata cea de după ea, la capătul nădejdii, care se înfăptuiește prin credință. Amin.

O, n-a fost timp de examen când ați bătut să-Mi fiți fii, și iubirea Mea v-a deschis. Vegheați, dar, să nu vi se șubrezească iubirea! Vegheați pentru darul credinței, fiilor! Fiți mai tari decât cei care nu vă înțeleg! Fiți tari cu credința, căci pentru ea vă pune notă și Dumnezeu și satana. Ea este lucrarea la care ați fost chemați, și prin ea veți avea pe Domnul și veți rămâne cu El și pentru El întru toate câte vă încearcă pe voi în iubire. Amin.

Vă învăț încă în ziua aceasta pe voi, cei adunați la izvor, vă învăț cum să credeți în Mine și în venirea Mea de azi cuvânt pe pământ la voi și pentru voi, cei credincioși. Luați pildă de la cei credincioși și de la cei necredincioși și priviți la ei cum le-a fost rodul, bun sau rău, veșnic sau trecător. Adam, omul cel zidit de mâna Mea din pământ și din suflet viu, Mi-a părăsit învățătura, M-a părăsit, și M-a dușmănit apoi, dar Avraam M-a cunoscut prin credință, căci am ieșit în calea lui prin Melchisedec cu pâine și cu vin și i-am dat darul credinței și multă binecuvântare pentru acest dar i-am dat prin tainicul Meu preot, care și-a jertfit tot neamul său și pământul neamului său pentru credința lui în Mine, pentru ca să fie el al Meu apoi, și a fost.

Când Eu îi aleg pe-ai Mei pentru Mine, Eu am de răbdat mult, căci omul e înconjurat de-ai lui și de oameni fel de fel, iar până rămân Eu cu bobul cel curat în mână e multă lucrarea vânturatului plevei, e mult de suferit și de răbdat, și suferă Domnul pe pământ de la omul necredincios și trufaș până ce-Și alege pe-ai Săi dintre aceștia, și am spus cuvânt mare acum două mii de ani pentru cei credincioși, și așa am spus: «Cine nu lasă pentru numele Meu părinți și frați, soție și copii, rude și prieteni, averi și ranguri și pe sine însuși apoi ca să poată să fie al Meu cu totul, unul ca acela nu poate pentru Mine, nu poate să-Mi fie ucenic și credincios fără de întoarcere». Eu însă îl ajut pe cel cu inima curată și rabd și sufăr cu durere așteptând până ce biruiesc piedici fel de fel din calea celui ce vine venind la Mine, vine cu dor, și dorul îi este înger curățitor de cale pe calea lui cu Mine.

O, cum să vă învăț mai dulce pentru darul credinței? Veți auzi că nu e bună calea aceasta și credința pentru ea, dar veți auzi de la dușmanii voștri, nu de la prieteni, tată, și nimeni nu-ți poate fi prieten când îți răpune puterea, darul credinței, și acela te dușmănește și îți este dușman apoi. O, mulțumiți Tatălui Meu pentru darul credinței, fiilor, și fiți ca Avraam, care nu s-a îndoit când i s-a încercat credincioșia, ci a stat pe picioarele lui. Amin.

V-am iubit cu iubire fără seamăn în zi de praznic de Bobotează. V-am învățat pe voi cel mai mare dar: darul credinței sfinte în venirea Mea de azi cuvânt pe pământ. Nu sunteți datori cu nimic pentru ce vă dau. Sunt Eu dator să vă învăț și putere să vă dau să credeți, căci Tatăl M-a trimis să împlinesc aceasta și să-i chem și să-i adun întru credință tare pe cei ce sunt și vor fi. Nu uitați că duhul lumii este potrivnic vouă pentru învățătura Mea cea de sus pentru voi. Acest duh ține omul la întuneric și îl umple de dor pentru cele ce trec și îi face cu ochiul spre ele, căci este duh amăgitor.

Mă așez învățător ție, poporul Meu, și apoi îți dau cuvântul învățăturii și putere ca să-l împlinești pe el, spre pacea ta, fiule, spre pacea dintre frați și spre mângâierea Mea cea de la tine, căci când fiii ascultă se naște bucuria cea din ascultare răsărită, căci ea este rodul ascultării. Ascultă tu ca un copil învățătura Mea din ziua aceasta, și să vă purtați între voi așa cum trebuie să se poarte copiii înaintea părinților lor, spre rod de bucurie apoi, măi fiilor, căci voi nu trebuie să vă faceți învățători unii peste alții decât prin ascultare, și, văzându-se ea între frați, să ia frații unul de la altul puterea ascultării, și cu răbdare să se poarte fiecare înaintea fratelui său. Amin.

Iată cum vă învăț Eu în ziua aceasta! Vă învăț să fiți cu duhul smerit unul față de altul, iar acest duh să vă ajute pe voi să vă vedeți și să vă spuneți singuri greșalele, că Eu v-am spus vouă că omul greșește mult într-o zi și trebuie să-și curețe ziua spre sfârșitul ei apoi, ca să fie curat în ea înaintea Mea și să fie omul curățat. O, nu cumva să credeți că nu greșiți cu nimic într-o zi ca să stați nepăsători pentru câștigarea zilei. Voi trebuie să vegheați, tată, peste purtarea voastră spre sfârșitul zilei și să vă întrebați dacă nu cumva v-ați făcut grei sau nepăsători pentru duhul frăției sau v-ați mărit cu ceva înaintea celor de o lucrare cu voi. Este scris în Scripturi să vă spuneți greșalele dintre voi spre vindecare de ele, fiilor, și unii altora să vi le arătați spre creștere curată și neîngreuiată de greșale.

O, nu este bine, fiule, să te înveți să-i spui fratelui tău că a greșit dacă nu ai numire de învățător și de veghetor peste frați. Te scrie diavolul cu duh de judecată dacă faci așa, dacă nu ești numit să faci aceasta. O, să nu vă deprindeți să lucrați așa între voi și voi, măi fiilor. Să ia de la voi învățătură tot poporul Meu cel ascultător de peste tot, căci sunt și mulți neascultători, iar Eu nu le pot da și celor ce nu ascultă, și așa trebuie să facă și cei ce învață pe frați din partea Mea.

O, fiilor, mărturisiți-vă greșalele dintre voi unii altora, căci trebuie să vă vindecați de ele, tată. Să nu vadă fratele tău că tu rămâi nepăsător de greșeala pe care el o vede la tine, ca nu cumva să-ți spună el greșeala sau ca nu cumva să-l slăbești spre greșeală și pe el, căci omul este slab, tată, și are obiceiul cel slab să se ia după om, după cel ce greșește, și nu e bine aceasta, și e bine să ia de la învățător, că numai învățătorul are de la Mine să învețe pe frați sau să judece pricinile dintre ei, cu orânduială de la Mine pusă. O, nu trebuie să-i spui fratelui greșeala lui și să-i dai sfat pentru ea, ci trebuie să cauți greșeala ta și s-o spui lui, iar el ți-o va spune pe-a lui apoi, și așa vine vindecarea de la unul la altul, căci din părerea de rău pentru greșeală vine în tine îndemnul ca s-o apeși pe ea pentru eliberarea ta de sub ea, și așa să luați unul de la altul îndemn pentru vindecare de greșale, fiilor. O, nu trebuie împlinită de formă învățătura aceasta a Mea de peste voi, și nici cu fățărnicie, ci trebuie din smerenia inimii, tată, și trebuie să se îndeletnicească bine inima cu lucrarea aceasta a vindecării de greșale, și nimic nu trebuie lăsat pe mâine, fiilor, căci fiecare zi are neputințele ei, fiindcă e vechi omul în neputințe, dar Eu stau la mijloc între voi și vă dau mereu duh de viață, și numai pentru aceasta Mi-am făcut Eu coborârea la voi, și nepregătiți mereu de Mine nu puteți sta înaintea Mea, fiilor, căci diavolul este învățat să vă învinuiască înaintea Mea, iar Eu trebuie să-i arăt lui ocrotirea pe care v-o fac, și despre care vă învăț, ca să vadă el și să slăbească cu pâra lui mereu adusă înaintea Mea pentru cei credincioși ai Mei, și care nu-și scutură vina, ci și-o vindecă pe ea, unii altora mărturisindu-și greșalele dintre ei, căci taina frăției este mare și trebuie curată să fie ea între frați. Vă veți mira, poate, pentru aceasta ce vă învăț Eu astăzi, dar Eu voiesc să vă scap de osândă, tată, căci dacă vă faceți unii peste alții învățători pentru greșalele dintre voi, să știți că vă învățați să nu mai cântăriți greșalele voastre mai mult decât pe ale fraților voștri, și nu este drept să lucrați așa, tată, nu este, fiilor, căci Unul este Cel Drept. Voiesc să fac mult bine peste tot pe unde sunt strânși în chiticele creștini pentru slava Mea de azi, pentru bucuria Mea înaintea Tatălui, dar să asculte cei ce stau uniți pentru duhul învățăturii și a frăției apoi, căci frăția are lucrarea vindecării greșalelor unul de la altul prin mărturisirea lor, medicamentul celor ce iubesc să fie sănătoși și curați de greșale. Ochiul care se uită la greșeala fratelui său, acela este ochi strâmb, ochi care nu vede drept, căci se uită în lături, și aceasta vine de la diavolul. O, nu zidește frăția această lucrare, ci duh de judecată naște ea între frați, iar cei ce judecă așa cad în judecată, cad în însăși sabia lor.

O, cum să fie omul dornic după Dumnezeu dacă el ucide animalele și se face un trup cu ele apoi, mâncându-le? Iată, cine se unește cu un trup, este un trup cu trupul cu care se unește, și cine mănâncă animale se face un trup cu ele în însuși trupul său, dar Eu vin și îl învăț pe om să nu mai mănânce animale și să nu mai mănânce oameni, căci omul care mănâncă de pe piață nu știe ce mănâncă. Eu însă știu, și de aceea îi spun ce-i spun și îl chem pe om să audă ce-i spun și să creadă apoi și să asculte de Dumnezeu, că Eu vin din Tatăl cuvânt pe pământ ca să-l învăț pe om voia Mea în el, spre viața lui, fiindcă omul prin toate moare.

Mărturisiți-vă unii altora greșalele dintre voi, și diavolul va fugi de voi, că lui nu-i place vindecarea de greșale. O, nu vă faceți învățători, că nu oricine trebuie să învețe pe om, fiilor, ci numai cei puși la această lucrare. Fiți copii, așa cum am fost Eu, de am ascultat de părinți așa cum Îmi spuneau ei sau Mă purtau, căci copiii nu trebuie nici ei să asculte de oricine, ci numai de părinții care-i cresc pe ei, că dacă altfel fac, ei se rup de părinți și umblă pe furiș de ei cu gândurile și cu faptele și cu pasul lor, iar ascunderea este de la diavol, care-l îndeamnă pe om să se ascundă după ce calcă el orânduiala de peste el, paza lui de tot răul din jur și de diavol. Amin.

oamenii sunt cu multe blesteme peste ei, și nu e cine să-i ajute, că nu mai au preoții putere de iubire, putere de credință și de curăție și de post și de rugăciune și de umilință înaintea durerilor de pe pământ. O, nu știu oamenii câte blesteme stau peste ei și nu înțeleg din întâmplări, căci ei își atrag blesteme prin faptele lor, prin cuvintele lor. Rostirea de cuvinte de blestem și nedezlegate apoi, aceasta este legătură pusă peste mulți și nedezlegată, și oamenii suferă greu de la înseși cuvintele lor, și nu mai sunt salvatori pe pământ pentru ei,

Fiți treji pentru vindecarea greșalelor, căci cine spune că nu greșește acela se osândește să stea sub greșeală, fiindcă omul greșește prin multe și mereu, și tot mereu trebuie el să se vindece pe sine învinuindu-și greșalele și păzindu-se cu mare grijă ca nu cumva să pomenească fratelui său greșeala, că nu oricine trebuie să fie învățător și povățuitor și judecător faptelor omului, fiindcă cel ce judecă trebuie să vindece prin lucrarea lui, că multe blesteme stau peste oameni, și nu e diavolul vinovatul, ci e omul care se dă diavolului prin înseși cuvintele și faptele lui. Amin.

Să te așezi să înveți învățătura Mea de peste tine, poporul Meu, că am lăsat în ziua aceasta învățătură nouă peste tine și lucrare nouă ție, tată. O, ai grijă să nu ții nevindecate greșalele tale! Cere-Mi credință și umilință, cere-Mi minte și vedere sfântă ca să-ți poți înțelege și privi greșalele și ca să-ți lucrezi îndreptare, tată, căci greșalele nevindecate te țin rob, te țin sub blestemul lor.

pentru om am grăit și înainte de facerea lui, și după ce l-am zidit, și cu Tatăl am grăit Eu grăirea Mea și a Lui, și este una grăirea Mea și a Lui, căci Eu și cu Tatăl Una suntem. Amin. O, nu tot așa este între om și om grăirea ca să fie una cei ce grăiesc unii cu alții, și aceasta este durerea cea de șapte mii de ani între pământ și cer, durere între om și Dumnezeu, și între om și om, căci semeția și-a zidit casă întărită în om după ce omul s-a încumetat să nu asculte de Dumnezeu, și de atunci se lovește om pe om, se supără om pe om, se încearcă om peste om pentru întâietate și se desparte om de om pentru nemulțumirea dinspre unul spre altul, și de aceea omul nu dăinuiește, și de aceea este trecător omul și este necredincios tainelor vieții, căci așa trăisc pe pământ cei necredincioși, și apoi ei trec.

O, poporul Meu, dau mereu să te nasc din cuvântul Meu cel mereu proaspăt și să te învăț taina celor credincioși, căci darul și duhul credinței celei lucrătoare se așează în cei blânzi și smeriți cu inima, iar dacă vrei să-i știi pe cei ce sunt așa, aceia sunt cei ce au credință pentru lucrările Mele pe pământ, pentru puterea Mea, care se arată prin credință și prin duhul pocăinței, tată, așa cum s-a arătat la cei trei tineri credință lucrătoare, căci în cuptorul cel de foc fiind aruncați pentru credința lor, ei cu inimi zdrobite și cu suflete smerite cereau să le fie de Domnul primite ruga lor și ziceau: «O, Doamne, ai dat hotărâri drepte pentru tot ceea ce ai făcut cu noi. Păcătuit-am, dar nu ne lipsi de îndurarea Ta, căci nu mai e profet acum, nici ardere de tot, nici jertfă, nici prinos, nici loc unde să aducem înaintea Ta pârgă și să aflăm har, ci numai cu inima înfrântă și cu duh umiliți să fim primiți. O, nu ne rușina, ci poartă-Te cu noi după îndurările Tale, ca să se rușineze cei ce ne împilează, și să ajungă de ocară cu toată puterea lor cei ce ne pedepsesc pe noi, ca să cunoască ei că Tu ești singurul Dumnezeu și ești Cel preaslăvit în tot pământul!», și o, minune, căci slujitorii împăratului nu curmară cu încălzirea cuptorului, și vâlvătaia s-a ridicat de patruzeci și nouă de coți, încât când a izbucnit afară i-a mistuit pe caldeii care erau împrejurul cuptorului, căci în cuptor îngerul Domnului a suflat vânt răcoritor, iar focul nu s-a mai atins de ei, și atunci ei au cântat cântare de laudă, preaslăvind pe Dumnezeu în cuptor, și iată, așa este biruința celor credincioși. O, erau blînzi și smeriți cu inima acești fii, și aveau în ei credință pentru lucrările lui Dumnezeu pe pământ, și aceasta este taina credinței celor credincioși, poporul Meu. Cei ce ajung în necredință nu au duhul blând și smerit, nu au loc în ei pentru Dumnezeu și pentru credință în lucrările lui Dumnezeu, nu are loc în ei duhul pocăinței, duhul duioșiei, dar în mijlocul tău Eu voiesc să Mă bucur de darurile pentru cei credincioși și să te învăț mereu tainele lui Dumnezeu, poporul Meu, iar cei credincioși dăinuiesc, tată, și nu este minciună dăinuirea pe vecii a celor credincioși, și îți voi grăi ție deslușit aceasta, căci Eu sunt în mijlocul tău învățător ție, tată, numai tu să te silești să știi apoi cele ce Eu te învăț pentru nașterea ta cea de sus, pentru ca să fii tu din Dumnezeu pe pământ și prin credință să lucrezi, și să iei lucrul tău de la Dumnezeu când El vine spre tine să-l lucrezi înaintea Lui.

Iată cum am dat Eu să prăznuiesc în tine praznicul nașterii Mele, poporul Meu. Te-am învățat, tată, iar și iar te-am învățat taina credinței, patul ei de odihnă și lucrarea ei apoi. Eu prin credința celor credincioși am croit calea venirii Mele trup pe pământ, născut din mama Fecioară între fiii oamenilor. Taina nașterii este credință în naștere. Taina facerii a toate este credință în cele ce au să vină și să fie apoi, și așa se împlinesc ele pe pământ și rămân ele tainele lui Dumnezeu și sunt învăluite în taină, așa cum a fost și taina nașterii Mele, pe care puțini de tot au purtat-o atunci pe pământ în inimile și în lucrarea lor cea pentru nașterea Mea.

Omul se simte neîndreptățit de Dumnezeu, căci el își trage merite. O, nu e nedrept Dumnezeu cu omul, căci omul este păcătos și nu are nici blândețe, nici umilință, nici pocăință. Omul zice că Dumnezeu este iubire, și bine zice, dar să mai zică și altfel, și să zică despre iubire că ea nu are nimic legat cu păcatul, căci între Dumnezeu și om stă perete despărțitor păcatul și rătăcirea omului de pe calea Mea. O, nu este Domnul nedrept cu omul, ci omul este nedrept cu Dumnezeu, căci Dumnezeu este iubire din iubire, iar omul este din păcat.

Să se nască din Dumnezeu omul și să fie apoi blând și smerit cu inima, ca să primească de la Mine darul credinței și duhul înțelepciunii de sus pentru lucrările Mele cu el, așa cum mama Mea Fecioară a primit prin înger lucrările lui Dumnezeu peste ea,

O, numai copiii, numai ei rămân în duhul nașterii, căci ei sunt mici și sunt cei ajutați și sunt cei ce nu cunosc răul și semeția lui cea din vârful lui. O, e atât de semeț omul, că nici nu-și poate zări cu ochii minții lui semeția lui, și iată, îi trebuie doctor omului ca să-i spună boala și să-i dea doctorii de vedere, căci boala necăutată se întinde pe tot omul, pe trupul, pe duhul și pe sufletul lui și greu se mai poate apoi scoate țâțâna ei din om ca să poată omul să-și înnoiască viața.

O, deschideți-vă larg, larg duhurile și inimile, iar auzul să vă fie ager acum, voi, cei adunați la masa Mea în ziua aceasta, căci Eu, Domnul, Mă așez cuvânt de pomenire a mersului Meu dinspre cer spre pământ mai bine de cincizeci de ani, însoțit de un popor credincios în mijlocul neamului român. O, cu mare durere spun că e cutremurător de dureros la cer credința cea din om care apoi se stinge ea în cel care o poartă! Am petrecut cu multă durere și numai în umilință pe toată calea aceasta cu un popor care nu Mi-a fost statornic până la sfârșit. Drumul a fost cu trepte, că altfel nu ajungeam până azi cu calea cuvântului Meu cel de azi peste pământ. Am cerut puțin, și am tot adăugat pic cu pic apoi la viața cea sfântă, pe care voiam Eu s-o așez în cei ce veneau să-Mi fie popor credincios și împlinitor sfințeniei Mele în om. Am grăit ca un tată blând peste cei ce aveau să crească pic cu pic, dar, îngăduitor cum M-am purtat, puțin de tot l-a ajutat îngăduința Mea pe cel ce venea să-Mi fie popor, alături cu mersul crucii Mele de azi, și apoi să Mă bizui Eu pe el cu tot mai multa Mea cale pe pământ, căci calea Mea din cer pe pământ creștea, creștea odată cu multul Meu cuvânt, izvorât din gura Mea.

O, poporul Meu, îți amintesc, tată, să nu uiți lucrarea vorbirilor sfinte în mijlocul tău, căci Eu așa Îmi fac loc cu tine și cu sfinții și cu harul Meu cel lucrător pentru tine și prin tine în mijlocul tău, și pe pământ apoi cu tine în lucrare pentru mulți, căci vorbirile sfinte sunt pline de taină sfântă și slujesc lor îngerii tainelor cerești și se încălzesc sfinții lângă căldura ta cea pentru Dumnezeu între frate și frate, căci Eu arunc mereu focul Meu în tine ca să ne încălzim la el, Eu și cu tine, că nu e bine să fie rece pentru Dumnezeu în mijlocul tău, poporul Meu. Focul Meu cu tine ține de cald și de mângâiere mulțimilor de suflete, și iau foc unii de la alții cei ce iau acest foc de Duh Sfânt de pe masa Mea cu tine, și își aprind iubirea și veghea cei ce se hrănesc cu iubirea Mea cea din mijlocul tău pentru om.

O, trebuie ascultare de Dumnezeu, poporul Meu! Rău e să se poarte om cu om cu neascultare între unul și altul, căci aceasta se răsfrânge apoi și între om și Dumnezeu, căci se suie la cer toate, toate ale omului, fiindcă sunt îngeri buni și răi, și aceștia lucrează deplin lucrarea lor, ascultând fiecare de stăpânul lor. Lucrez cu cerul lucrare cu sobor ceresc în mijlocul tău și te îndemn să te îndeletnicești să lucrezi și tu pentru orice lucrare sau pricină tot așa cum lucrez Eu, căci Eu vin cu așezare cerească de sobor lucrător ca să îți dau pildă de lucru, poporul Meu.

Te povățuiesc să-ți deschizi gurița și să faci cu ea lucrarea vieții tale, căci Eu am zidit mădularele omului și le-am dat la fiecare lucrare, iar gurii i-am dat lucrarea cuvântului și i-am dat să grăiască. O, nu e să nu grăiască gura, ci e să grăiască ea, după lucrarea de facere pe care i-am dat-o. Nu uita că tu ai venit la Mine să-Mi fii fiu, nu să-Mi fii argat, căci Eu am argați îngerii slavei Mele, și ai și tu tot așa din partea Mea, numai să vrei să-Mi fii fiu, tată, dacă ai venit să fii al Meu. Fiul stă la masă cu Tatăl, dar argații nu, iar tu trebuie să stai cu Mine la masă de cuvânt și să ne iubim la masă, nu să ne răcim unii de alții, fiule tăcut la masa nunții Mele cu tine. O, nu tăcea, tată, la masa cea frățească a nunții Fiului de Împărat, căci Eu am scris pe pământ lucrarea cea de la masa Mea de nuntă, iar cel care tăcea la masă a pierdut, a pierdut locul de la masă, ba a fost și grabnic pedepsit.

Fiilor, fiilor, judecata Mea nu este nedreaptă. Eu judec fapta omului între Mine și el, nu între el și fratele lui. Țineți minte această lucrare, căci cerul altfel nu lucrează între Dumnezeu și om. Pentru cele dintre om și om are datoria fiecare din cei doi să lucreze dreptatea sau pocăința pentru faptă, iar dacă nu le lucrează cei doi pe acestea, mai apoi vin peste ei cele bune sau cele rele lucrate de ei, și aceasta este dreptatea care se așează la locul ei chiar prin înseși faptele dintre oameni, prin însuși cântarul cel drept, care lucrează în taină dreptatea a toate.

Trupurile celor înviați sunt străvezii și scapă de sub învelișul de carne și se văd lucrându-și lucrarea. Omul are două trupuri: unul înăuntru și unul în afara lui. Iată, așa este omul cel ascuns în însuși trupul lui, în cele dinăuntru ale trupului lui, în carnea lui, așezată pe oasele lui. Când se umblă la un trup pus în pământ după ani de zile, acesta nu mai este carne și sânge, ci numai oasele lui, numai cele dinăuntru, iar carnea și sângele se fac pământ, și numai oasele îl mai mărturisesc, numai cele rămase din om, iar celelalte au mers la judecată.

Nu ieșiți și nu intrați în curțile Mele cu voi fără să vă stropiți cu apă sfințită prin cuvânt, căci duhul rău stă la pândă la toate răspântiile, pe toate căile și cărăruțele să vă păteze cu turnările lui și să vă dezbrace de veșmântul ascultării cea pentru paza voastră, venită de la rostirea cuvântului Meu de peste voi. Am pus în poarta care străjuiește grădinița cuvântului Meu, am pus în ea putere de destrămare a toată lucrarea diavolului, pusă de omul vrăjmaș și pizmaș în calea voastră, asupra voastră ca să vă murdărească cu cele ale lui apoi și să vă cadă din brațul Meu. Mergeți pe calea cea arătată de Mine vouă, fiilor, și pe care Eu am așezat cuvânt de ocrotire a voastră. Am pus duh în poarta care străjuiește grădinița Mea de cuvânt și v-am orânduit drum vegheat. Vedeți din Scripturi pilda celui ce n-a ținut calea pe care Eu i-am spus să meargă neabătându-se de pe ea, și a fost mâncat de fiare cel ce n-a ascultat, cel ce a călcat peste cuvântul ascultării.

Lucrați după cuvântul Meu, fiilor! Lucrați lucrare de fiu, tată! Iubiți curățenia în toată vremea și peste tot, iar în această taină intră lucrarea ascultării, căci oaspeți cerești dau să se odihnească pe lângă voi. O, nu este lege împotriva curățeniei. Fiți curați, și în curățenie să vă trăiți viața! Nu stați fără cei din cer mereu cu voi. Cei din cer sunt curați și stau în curățenie și în duhul ei! Dați voie Duhului Meu să Se sălășluiască între voi cu înțelepciunea Sa, care vine dacă vreți s-o aveți între voi, și după ea să lucrați! Ea când vede duh de om nu se mai apropie, nu are cale să vină. Când omul dă să orânduiască el peste ale Mele Mă dă deoparte pe Mine atunci. Voiesc totul să fie al Meu cu tot cu voi, și nu al vostru, fiilor, căci diavolul se teme de Dumnezeu, iar la om îndrăznește, tată. Am rostit demult un cuvânt prin care am spus așa în cartea Mea cu poporul Meu: «Fiule, dacă vei spune în lucrarea Mea cu tine că „asta e camera mea sau lucrul meu“, vei greși, și unde-ți va sta capul îți vor sta picioarele». O, așa, așa Mă dă omul pe Mine de peste el și Mă pune la picioarele lui pentru cele ale lui numite de el, și judecă omul după mersul lui pentru cele ale lui. Nu așa trebuie să facă omul cu Mine, tată, căci el Îmi este dator cu multul pentru viața lui: pentru soare, pentru lumină, pentru căldură, pentru iubire, pentru facerea Mea cea pentru el, și pe toate acestea i le dau în dar, cerându-i doar duh umilit înaintea Mea, între Mine și el. El însă se simte bine stăpân, dar omul nu poate să fie stăpân, căci Stăpân este numai Cel ce veșnic este. Amin.

Ai grijă de tine ca și de Mine, și aceasta este o vorbă mare, tată, e prea mare pentru cel neascultător, dar pentru cel ascultător e lucrătoare, fiule. O, ai grijă de Mine și numai așa te vei îngriji de tine, fiindcă atunci am Eu de tine grijă, tată. Cel ce are grijă de Mine face aceasta ca să semene cu Mine, și așa se îngrijește el de sine, semănând cu Mine așa, și nu altfel. O, ai grijă să nu-Mi scoți ochii că-Mi lucrezi sau că lucrezi fratelui tău. Nu ai dreptate, tată. O, și Eu lucrez ție mai mult ca tu Mie. La fel și fratele tău lucrează pentru tine, și unii pentru alții lucrăm, și așa este la Mine măsura, și nu este cum dai tu să măsori. Măsurătoarea ta e părtinitoare de partea ta, iar Eu nu tot așa Mă dăruiesc. Nu cer plată pentru ce dau, pentru ce fac, ci numai loc de odihnă cer de la om.

Eu cu toată iubirea aduc spre voi pe cele trebuincioase, și lucrez prin taina Evangheliei Mele de peste voi. Voi însă ar fi să aveți ca și cum n-ați avea, ca să puteți fi dornici de mila Mea, de căldura Mea, spre mângâierea voastră. Taina mângâierii este a celor ce iubesc. Numai a acelora este ea, și Duhul Sfânt este aluatul ei. El este Mângâietorul, iar cine nu dorește de El, acela este stârpitură între pământ și cer.

Aveți grijă cu cei ce vin să se alipească tainei Domnului cu voi. Învățați-i pe fiecare că este o taină pe pământ cel ce are în el împărăția lui Dumnezeu. Învățați-i că aurul amestecat în noroi nu mai are nume, nu mai are preț. Învățați-i pe ei să se păstreze taină, să se păstreze în Dumnezeu cel ce iubește să fie cu Domnul pe pământ, și dați-le putere să creadă aceasta, că iată, eu le dau. Îngerul Rafael a fost o taină în călătoria lui cu cel credincios, iar această lucrare trebuie știută că este între pământ și cer cu cei credincioși, chiar dacă vrea, chiar dacă nu vrea omul, căci tainele lui Dumnezeu pe pământ sunt îngeri cu trup și fără trup, iar îngerii sunt taine și slujesc trupurilor celor credincioși și duhurilor lor locuitoare în trupuri.

O, nu uitați vorbirile sfinte și pline de taină între voi, căci îngerii tainelor cerești vă slujesc vouă atunci, și nu uitați să iubiți lucrarea bisericii cea cu sobor, și numai așa să lucrați, numai cu îngerii, și nimic, nimic să nu aveți care să nu poată fi mărturisit din voi bisericește, iar faptele întunericului să le pedepsiți cu tot cu întunericul lor, ca pe lucrarea diavolului care nu iubește lumina, ascunzându-se de ea.

Fiți cerul Domnului pe pământ, unde nimic nu este decât lumină. Învățați această nouă împărăție, împărăția luminii, căci cei ce nu iubesc să fie așa, aceia vor plânge din pricina întunericului lor, căci cele ascunse sunt rele pentru aceasta, iar cele în lumină ținute sunt ale celor curați, curați în ei și între ei unii pentru alții, iar fățărnicia îi dovedește pe cei ce o lucrează pe ea. Așa îmi învăț eu poporul în ziua mea de serbare, iar ca să lucreze el lucrarea luminii, să știe fiecare că ea se face cuvânt, și numai așa lumina este lumină. Cuvântul tău este lumina ta, fiule, iar dacă ea nu este cuvânt, nu este lumină. Cuvântul cel despre tine mereu în gura ta, despre lumina aceasta grăiesc eu ție, despre lumina ta, iar lumina Domnului este cea care îi învederează pe toți și pe toate câte sunt și se fac.

O, cuvântul meu este cu durere în el, căci eu văd din cer și îl îndemn pe fiecare fiu să se facă cuvântul său pentru taina inimii curate între frate și frate, pentru duhul credincioșiei dintre voi, fii ai cuvântului sfânt. O, Domnul Se face cuvântul Său, și așa Se arată El vouă. Faceți și voi ca El și ca lucrarea Sa, fiți asemenea Lui cu lucrarea voastră, căci Domnul este Cel Care grăiește cuvântul Său, și de aceea este, și Se arată că este și ce este El. Cel ce cuvintează, acela este, iar cel ce nu cuvintează este ascuns în însuși trupul lui. O, feriți-vă de cele ce dau să se ascundă în voi și între voi și voi și vegheați pentru lumina a toate și pentru toată lucrarea ei, căci așa sunt pe pământ cei ce sunt fiii lui Dumnezeu și în toată lumina stau ei. Amin.

O, stați descoperiți cu cele din voi, căci cei ce au haină peste haină vor fi vădiți și nu vor putea să se învelească. Așa să-i învățați voi pe cei ce vin să se înfățișeze Domnului cu mersul lor pe calea aceasta a mea cu voi. Aveți grijă, fiilor, să nu aibă ei haină peste haină, ci să aleagă ei lumina, și ea să le fie hăinuța pe calea lor cu Domnul pe pământ. Îi povățuiesc să învețe lucrarea oilor cu păstor, căci oile fără toiag peste ele cad în calea lupilor, și altă soartă nu au, iar lupii au haină peste haină și nu se dau să fie cunoscuți.

O, mare este sănătatea cea pentru Mine în om, căci fără ea nu este sănătos omul, chiar dacă trupul îi poate. Adevărata comoară a sănătății omului este atunci când trupul lui poate pentru Dumnezeu și ca Dumnezeu pe pământ între oameni, căci sănătatea și trăirea Mea în om aduc Mie rod suflete scoase din foc și aduse la înviere. Eu sunt Cel ce am înviat dintre morți ca să învie și omul așa cum Eu am înviat, căci pentru om am înviat, și sunt începătura învierii, și fericiți și sfinți sunt cei ce au parte de învierea cea dintâi, și peste care nu mai poate moartea, precum este scris.

O, nu vă bucurați, nu vă odihniți, nu vă liniștiți atâta timp cât stați în mijlocul lumii cu pașii voștri, căci lumea înoată în păcat și lasă urma lui peste tot pe unde ea stăpânește și crește cu veninul ei ucigător de om. Purtați cu voi Duhul Meu și apă sfințită de la izvorul Meu de cuvânt și faceți-vă pârtie cu ea printre morți, căci nu e boală mai grea pentru om ca și duhul lumii, duh care cheamă pe pământ ziua mâniei Mele, zi de durere peste bucuriile cele fără de Dumnezeu ale oamenilor de pe pământ.

O, îmbrăcați-vă în duhul blândeții, că de mare ajutor este el pentru statul Meu în om, pentru căldura lui cea plină de taină sfântă, taină de la care se naște în om înțelepciunea cea de sus, toiagul de sprijin pe calea lui cu Mine, căci Eu locuiesc în înțelepciunea Mea cea din om, și pe care el o dobândește de sus prin duhul blândeții, duh care poate totul în om, Duhul Meu.

Le spun la toți oamenii de pe pământ să biruiască lumea: pofta trupului, pofta ochilor și trufia vieții, căci acestea sunt duhul morții, duhul care a prins putere în văzduh prin măiestria cea bolnavă a omului, căci omul își zidește moarte prin tot ceea ce s-a deprins el să facă, și cu care numai păreri de rău își pregătește lui, târzii păreri de rău și tot mai târzii.

Post sfânt, rugăciune sfântă, statură cuviincioasă, părăsirea plăcerilor, ascultarea de poruncile vieții și multă, multă iubire și credință și multă credincioșie lângă Mine, așa să împlinești tu, popor credincios, și strânge-te, tată, lângă Mine, ca să te bucuri și ca să Mă bucuri, că nu sunt între cer și pământ ceasuri și locuri mai mărețe ca atunci și ca acolo unde Eu cu tine ne întâlnim și ne scriem pe pământ cu popasul cerului, Eu și cu voi întru întâlnire cerească în zilele acestea.

O, popor al Domnului, deschide-ți voința și apoi înțelepciunea ca să auzi și să împlinești și să poți să împlinești. Voi, fii și fiice, trebuie să stați cu cartea deschisă pentru orice stare, căci cartea Domnului cu voi e cartea înțelepciunii cea pentru voi, și e cartea judecății pentru cei necredincioși acestui cuvânt. Luați din carte, luați cu cei ce știu să ia din ea pentru fiecare stare, pentru fiecare rană, pentru fiecare boală și primiți-i pe ei, căci bolile sufletului sunt rele înăuntru și în afara celui bolnav și pot dăuna în jur pe semeni, căci scris este că puțin aluat dospește toată frământătura.

O, să se vindece fiii și fiicele acestei lucrări de duhul de femeie, care este duh ușuratic, duh iubitor de sine în om, duh al nemulțumirii, duh al răzvrătirii și duh al închipuirii, iar închipuirea este boală cu chin în cel ce o are pe ea și nu umblă după vindecarea ei. O, duhul închipuirii dă să lovească în porți din mulți din cei ce îl păstrează pe el în ei ca hrană a minții lor. El dă să tot învinuiască și să slăbească porțile Domnului și pe străjerii poporului sfințit, căci cei ce n-au auzit pe Domnul, Care adesea a vestit că toate se sparg în porți, aceia dacă nu iau să citească în carte sau să-i primească cu deschidere pe cei ce pot să le arate lor de la Domnul, rămân ei tulburători de la mijloc, rămân cu duhul închipuirii lor, și iată, trebuie să fie și aceasta ca să iasă la lumină cei încercați prin multe ispite, și apoi biruitori cu Evanghelia Domnului peste pământ.

O, greu se mai zidește în om împărăția lui Dumnezeu! Nu știe omul să primească pe ziditorii lui și să le deschidă lor! O, nu mai e vremea să nu știți, fii și fiice ale lui Dumnezeu-Cuvântul! Cei ce sunteți nemulțumiți și răvășiți între cei ce sunt poporul Domnului, fiți credincioși ca să vedeți că puțin aluat dospește toată frământătura, și nu va lăsa Domnul aluatul cel stricat ca să-l strice pe cel bun, căci Domnul este Mielul Cel biruitor, nu Cel biruit este El. Fiți ascultători, fiți primitori de sfat și de trezire pentru lucrarea facerii voastre, căci cu greu se zidește în voi împărăția cerurilor, dar primiți-i pe ziditori ca să vă lucreze ei, după cum Domnul a orânduit să fie și să se lucreze în poporul Său. O, lucrarea de fiu este ascultarea, iar cine nu poate să fie fiu ascultător, nu poate să fie moștenitor al tatălui său. Vă vom învăța ce este ascultarea și cum lucrează ea. Așezați-vă! Vă vom învăța pe voi în ziua aceasta. Amin, amin, amin.

Te povățuiesc, poporul Meu, să iubești duhul de biserică, tată, și să-l urmezi pentru viața ta și a Mea prin biserică, fiule. Biserica are sobor, și fără sobor ea nu este biserică. Ea trebuie să lucreze după hotărâri întemeiate peste orice stare sau pricină, și toate se judecă de către soborul ei cel din apostoli zidit în mijlocul ei. Biserica este cea care are cap și trup, și nu se poate cap fără trup sau trup fără cap. Biserica este cea slujită de cei ce o păstoresc și o îngrijesc pe ea, iar ea trebuie să lucreze în Duhul lui Dumnezeu, în duhul iubirii cea de sus și al ascultării pentru cele de sus, așa cum a fost ea așezată de Mine și de urmașii Mei, de ucenicii Mei cei de la început, cei pe care Eu i-am trimis după învierea Mea să vestească împărăția cerurilor și să așeze biserica Mea din loc în loc, din cetate în cetate pe pământ și să fie ea apoi turma Mea, rodul Meu, rodul propovăduirii apostolilor cei de la Mine născători de turmă sfântă pe pământ. Amin.

Hai, mama Mea, să-i hrănim cu dor pe cei abia atrași de farmecul cuvântului Meu peste oameni în zilele acestea de venire a Mea iarăși de la Tatăl la om! Hai, mamă, să le dăm vlagă și să-i învățăm pe ei veghea și iubirea de Dumnezeu, căci pentru iubire trebuie mereu veghe, mamă, că altfel ea se stinge ca focul care nu mai are lemne pentru ca să ardă el, mamă. O, binecuvântată ești de Mine, Fiul tău în cuvântul tău de azi pentru țara Mea de venire și pentru cei ce aud glasul Meu de la izvor și vin spre el din depărtări ca să învețe să se facă și ei fii ai lui Dumnezeu și moștenitori ai credinței sfinte, care este puterea cea pentru Dumnezeu în om, o, mamă. Amin, amin, amin.

O, poporul Meu, adu-Mi, tată, aminte de făgăduințele Mele pentru cer nou și pentru pământ nou și ține-ți gândul în ele, tată, ca să se facă ele, căci ele trebuie să se arate cu multul din loc în loc peste pământ, după cum scrie în Scripturi!

Grăiesc vouă cuvânt de dor, căci dorul din voi se face dor pe pământ și în cer. Vă aștept cu răbdare și cu dor să vă faceți asemenea mie înaintea Fiului meu, Care vine să-Și facă mireasă și să o împodobească slăvit. Dați putere dorului în voi, căci dorul este puterea care caută în om după Domnul, caută căutând și dorind cu dor, și Fiul meu Iisus Hristos trăiește în om și este viu și Se naște în om dor, dor și iar dor, și aceasta este partea care nu se va lua de la voi, și fericiți sunt și vor fi cei care-și aleg partea cea bună, partea care nu se va lua de la ei, dorul de Dumnezeu și căutarea după El cu lacrimi și cu dor, ca Maria, sora Martei, fiica cea care s-a ales pentru partea cea bună și care nu s-a mai luat de la ea, căci de cine dorul se leagă, acela nu mai poate altfel trăi, și este mereu viu, și în trezie și în somn mereu viu este.

O, inimioare pline de sângele iubirii de Dumnezeu, dorul din voi vă va învăța toate, și din Domnul va lua și vă va vesti vouă, căci izvorul Lui curge și se deschide tot mai mult, și stăvilarele lui cad și curge râul vieții și face limpezi inima și mintea omului credincios și îl face pe el fiu al Tatălui ceresc, precum Fiul meu Iisus Hristos este, și este Cel dintâi între mulți frați, precum este scris despre El. Vă binecuvintează Domnul credința și iubirea, pe care voi să le lăsați în mâna Lui, ca El să le așeze în voi mereu zidire nouă, așa cum vremea de acum cere, iar temelia acestora este dorul, care-I face casă în voi Fiului meu Iisus Hristos, Mântuitorul nostru. Pe aripi de înger v-am purtat spre izvor pentru ziua mea de serbare, și tot așa și spre ale voastre înapoi, până ce ale Domnului vor fi toate ale voastre, toate câte vă alină sau vă însărcinează pe voi.

Fiți cu inimi pline de înțelepciune de sus pentru felul cum Îl împărțiți pe Fiul meu. Ajutați prin statura voastră cea dinăuntru și cea din afară să creadă omul prin acestea în Domnul Dumnezeul vostru, să poată să creadă prin voi. Dați oamenilor daruri ca la nuntă și spuneți cum spune omul la nuntă pentru miri când le dă darul mirilor; dați oamenilor daruri sfinte, credință și iubire, și spuneți așa: „de la noi puțin, iar de la Domnul mult“, ca să vă vadă omul umilința, și mult va lucra peste om umilința cea din voi, lucrare de folos pentru frumusețea omului cea de sus din cer. Sfiala cea sfântă în voi are în lucrarea ei curajul sfințeniei, prin care biruiește lumea cel ce iubește pe Dumnezeu cu credință ziditoare în el. Aveți grijă de iubirea din voi, numai Domnului s-o dați, numai Lui, iar omul să aibă de la voi din roadele ei. Aceasta este lucrarea iubirii de Dumnezeu în om. Numai dorul de Dumnezeu să locuiască în voi mereu, și el să vă fie sarea vieții, plăcerea vieții în voi. Rugăciunea să vă fie lină ca apa susurândă și cristalină de izvor blând în cursul lui, căci zbuciumul în rugăciune îl dovedește pe om nemulțumit și nesătul, și este semeție nemulțumirea, și omul nu cunoaște fața acestui păcat. Caldă mi-a fost rugăciunea și lină mi-a fost în toate durerile vieții, căci viața mea a fost numai Dumnezeu și durerea Lui în mine, și dulce I-am purtat durerea și nu cu zbucium I-am purtat-o, căci smerenia mea pentru Domnul a fost fără de seamăn între oameni și n-am voit să vreau și să pot mai mult sau mai puțin ca Domnul meu pe calea vieții mele, fiindcă eu de la El și pentru El am venit pe pământ, și tot omul poate să-și dea viața Domnului ca să fie ca a mea apoi, de folos înaintea Lui, numai să aibă omul milă de Domnul așa cum am avut eu, așa cum eu am lucrat-o pe ea înaintea Sa. Iubiți învățătura Fiului meu, că iată izvorul Său, care prin izvorârea lui curge și cheamă omul în barca de salvare! Izvorul plânge, și aceasta înseamnă izvorârea sa și plânge și cântă curgând prin susurul său lin și învață pe toți dreptatea a toate.

Aveți grijă de toate clipele vieții voastre și lucrați dreptatea a toate. În zori, când vă sculați din așternut fiți ca și treji. Aveți grijă cum vă ridicați, căci ziua bună trebuie de dimineață s-o porniți. Sculați-vă cu cuviincioșie și ridicați-vă frumos din așternut, ca și cum ați da Domnului primele voastre mișcări și gânduri. Ridicați-vă din pat cu dreapta trupului, nu vă ridicați cu spatele, ci cu fața, ca să vă fie fața dreptar al zilei apoi, iar când vă îmbrăcați, luați întâi mânecuța cea dreaptă a cămășuței, și apoi pe cea stângă, și apoi cu amândouă mâinile puneți pe voi cămășuța, căci mare taină este ceea ce vă învăț eu, și nimeni nu știe să învețe ca mine de la Domnul pe om. Când vă încălțați luați întâi ciorăpașul cel drept și săndăluța cea dreaptă, ca să vă meargă bine și cu Domnul să fiți toată vremea zilei. Tot așa să lucrați și când vă pregătiți de odihnă pentru trup, și ca înaintea Domnului să le lucrați pe toate pentru binele vostru de la El. Când dați să grăiți unii cu alții începeți cu cuvânt drept, ca să grăiți drept în toată ziua apoi și pace să lucrați între voi prin vorbirea dintre voi. O, urâți minciuna, căci ea nimicește viața omului și nimicește frăția cea sfântă dintre frații cei iubitori de Hristos, și ea este lucrarea diavolului în om, și din om spre om, și ca săgeata se înfige ea când ea trece prin om ca să se înfigă în alt om. Luați adevărul a toate de lucrare a voastră, luați din dreapta, nu luați din stânga, luați din loc cunoscut de Dumnezeu, nu luați din loc neștiut de voi, că Domnul nu lucrează cu necunoscutul pentru voi, căci omul necunoscut de om e cursă pentru om. Cel cunoscut e luminat în afara sa și se vede bine lumina cea dinăuntrul său, precum se vede și minciuna din cel ce o are pe ea ca lucrare a sa din firea lui cea rea. O, fericiți veți fi voi dacă nu vă veți sminti întru Domnul, Cel ce locuiește în cei ce Îl poartă pe El spre om. Fiți mari cu dreapta și cu adevărul din voi și începeți cu dreapta toate ale voastre lucrări și mișcări. Fiți fii ai Celui drept prin chipul și asemănarea voastră cu ale Sale toate, și El vă va face pe voi cale a multora spre izvorul Său, care plânge prin cursul său și cheamă cu duioșia sa la salvare pe om. Amin.

O, poporul Meu de azi, o, tată, te învăț taina milei, ca să nu greșești lui Dumnezeu prin acest simțământ. Nu de necazurile sau de suferințele omului să-ți fie ție milă, nu, tată, nu, că nu-l duce la bine aceasta pe om, ci să-ți fie milă de lipsa lui Dumnezeu din om, și pentru care vine peste el o mulțime de rele, căci singur și le cheamă, fiindcă unde nu este Domnul în om și cu omul după cum cere fața Domnului, acolo este plată de la ispititorul, iar ispititorul Îi cere Domnului voie asupra omului, căci faptele omului sunt împărțite și multe sunt pe placul diavolului, și duhul diavolului este folosit de om din pricina lipsei de Dumnezeu din el. Te învăț lucrarea milei, fiule. O, mila dăunătoare omului și aproapelui său nimicește tot ce ar mai rămâne pentru Dumnezeu în om, căci omul se apleacă spre om și Îmi dă Mie peste mână când Eu îi dau omului îndreptare sau ispășire prin suferință ca să nu-l las pe el cu totul plată satanei, care-i dă de lucru omului cel fără de lucru sfânt. O, când tu îl ajuți pe cel căruia Eu îi trimit mustrare spre trezire, ce faci tu, omule? Ești mai bun ca Mine, tată? Îi faci tu mai bine aceluia? Ba din contra, îl faci să se simtă nedreptățit și nu-l lași în mâna Mea cea făcătoare când el greșește. Eu dau să-l scap pe om de păcatul trufiei și fac aceasta prin tot ce Eu îi trimit, căci trufia când este în om ea are capul ascuns ca să nu-i știe omul fața, dar Eu știu că toată căderea omului vine de la trufie și de la nepocăință, iar cel ce nu se poate umili împotriva trufiei, Eu, Domnul, dau să-l ajut aplecându-l spre suferință, spre neputință și spre ispășire, și tu ce faci dacă te apleci să-l dădăcești, să-l compătimești și să-l înțelegi în rătăcirea lui? Crezi, oare, că ajunge fapta ta la Mine când tu Îmi dai peste mână, când Eu lucrez pentru scăparea omului și pentru ocrotirea lui de moartea cea veșnică? O, când omul nu se umilește împotriva trufiei lui tu îi dai ajutor să nu se umilească și să se creadă meritos pentru aplecarea ta lui. O, ce nebunie, ce nebunie din amândouă părțile și ce păcat aceasta unul împotriva altuia! O, ce nebunie când omul nu vrea să știe ce înseamnă Dumnezeu și lucrarea Lui cea bună pentru om și ce înseamnă omul! Iată, nu este înțelepciune pe pământ așa cum era în Ioan Botezătorul. Se încrede omul în sine că este înțelept, că face bine omului, că mângâie pe aproapele său, că are dreptate împotriva altui om sau că e neîndreptățit, ca unul care stă bine întru toate înaintea Mea. El însă nu știe, săracul, că Mie Îmi place de cel umilit așa cum am fost Eu, de cel disprețuit, de cel răbdător și iertător prin iubire așa cum am fost Eu, și care nu poate pedepsi sau dușmăni pe cel dușman pe el. O, Mie Îmi place de cel care dă să-l trezească pe om spre pocăință, spre umilință, spre aplecare, și toate acestea spre salvarea omului, așa cum Ioan Botezătorul lucra pentru om. O, Mie Îmi place de cel ce lucrează ca Mine cu omul din pricina lipsei lui Dumnezeu din om. Cel lipsit de Dumnezeu în el însuși nu trebuie miluit, ci trebuie trezit spre aplecare și spre curățirea de el însuși, căci vai de cel ce are prieteni care țin cu el când el nu stă bine cu Dumnezeu! Vai de cel ce este păsuit pentru neorânduiala lui, căci unul ca acela moare, și este mort cel ce atrage luiși îndreptățire din părți și omoară viața celor ce îi trage la un gând cu el! O, Eu n-am făcut așa și nu așa l-am învățat pe om prin ceea ce am făcut pentru om, și de aceea am spus adesea: „citește, poporul Meu, Evanghelia Mea cea de acum două mii de ani ca să vezi ce a făcut Domnul și ce faci tu, ca să vezi ce înseamnă Domnul și ce înseamnă fariseu înaintea Lui“.

minunile sunt numai pentru oamenii necredincioși și care tot caută ca să poată să creadă, iar proorociile sunt pentru cei credincioși, care știu ce înseamnă Dumnezeu pe pământ și ce înseamnă omul, iar aceștia rămân în credință și în taina împărăției lui Dumnezeu în ei până la sfârșit cu răbdare pentru mântuirea lor cea de la Mine, și cu unii ca aceștia pot Eu să împlinesc pe pământ lucrarea Mea și toate făgăduințele cele din Scripturi pentru veacul ce va să fie. Amin.

Împlinirea întru Mine a celor credincioși acum trebuie să fie cu mult mai multă și mai întreagă față de cei ce au crezut acum două mii de ani după ce Eu M-am arătat lor Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Dumnezeu dovedit, fiilor. Acum însă a ajuns sfârșitul veacurilor, și trebuie să nu caute la Mine pentru sine omul, ci pentru Mine și pentru multa Mea venire cu mântuirea și cu judecata, pentru cei ce se pocăiesc și pentru cei ce nu se pocăiesc la glasul Meu, care strigă omul să se întoarcă acasă și să ia din duhul raiului, și așa să trăiască el pe pământ apoi și să stea înaintea venirii Mele, căci iată cum vin! Vin cuvânt pe pământ și curăț cu el omul și îl spăl pe dinăuntru și pe dinafară așa cum spală gospodina vasul de care se folosește în gospodăria sa și îi dă strălucire și apoi îl pune pe masă și așează în el bunătăți la sărbători. Amin.

Iată, Eu sunt lumina, și omul este întunericul, și se luptă lumina cu întunericul, și aceasta este între cuvântul Meu și între om, între Mine și om. Suspină proorocii Mei, suspină cu Mine între cei din cer și se uită pe pământ cu suspin în ei pentru întunericul din om, și dintre om și om, pentru trufia care și-a făcut scaun de odihnă în om, căci omul care zice rău despre om, acela este el, și nu altul este răul acela. Se dă omul mai mare unul peste altul, dă să nu se măsoare nimeni cu el, și să-și doboare pe orice potrivnic al său, fie prin avuții, fie prin câștig, fie prin mărire, fie prin dreptate sau nemulțumire pentru dreptate, și pe pământ e numai și numai război între om și om, între om și rivalul său, căci așa este în mintea omului, care este adevăratul vrăjmaș al lui însuși, și nu omul pe care el voiește să-l înlăture pentru statul lui însuși mai mare decât alt om.

O, fiilor, luați, tată, învățătură adâncă din cele ce Eu așez astăzi din Mine pe masă, din Mine și din suspinul Meu și al sfinților Mei. Am lăsat învățătură pe pământ că după roadele lui se cunoaște omul, ca și pomul, tată. Cei ce nasc pentru împărăția cerurilor fii, aceia sunt cei ce fac roade bune, roade pentru cer, iar cel ce doboară omul ca să fie el mai mult decât altul, acela este om slab, om neroditor, om care strivește rodul care ar mai putea fi rod, om care cruță ce este rău, și strivește ce este bun, și iată, cei ce cruță pe cei răi fac rău celor buni și sunt trădătorii celor buni. O, tată, feriți-vă, așa este lăsată învățătura Mea, feriți-vă de cel ce năzuiește să pedepsească! Și cum adică să vă feriți? Adică să nu aveți încredere în unul ca acela, în cel ce are mare năzuință de a pedepsi. Acela lovește în însăși viața lui, a pașilor lui, iar voi înțelepțiți-vă din orice puteți să învățați binele din rău, căci din răul pe care și-l face singur, din acela se înțelepțește omul, și nu din altceva. Omul care nu se biruiește pe sine este om slab înaintea sa însuși, și nu poate fi puternic unul ca acela, și își este sieși dușman, dar cel ce iartă totul, iar lui nu-și iartă nimic, acela este cel mai mare între oameni și pentru oameni, și așa este mare omul, și altfel nu este mare omul, iar aceluia i se iartă totul, căci așa este la Dumnezeu, și așa trebuie să învețe omul pe Dumnezeu, și nu cum este el învățat să învețe despre Dumnezeu.

E zi de bucurie, poporul Meu, dar e și de durere, tată. Bucuria și durerea Mea și a ta merg amândouă și lucrează biruință pentru Mine și pentru tine, dar ai grijă să păstrezi ce ai de la Mine, ai grijă de credința ta în venirea Mea, fiule, căci cine se îndoiește măcar un pic, acela cade, tată, și doboară cu el un neam întreg. Am spus nu demult celor ce-Mi stau porți ca să vin și să te îngrijesc cu cuvântul Meu pe tine, poporul Meu, și le-am spus lor că omul ambițios, omul încăpățânat prin firea lui de om nimic n-ar avea de pierdut dacă ar iubi ascultarea și supunerea pentru salvarea lui, nimic n-ar pierde el, decât ambiția, iar aceasta este diavolul. O, acest diavol are fețe multe și cârlige multe și ascunse, zice el, dar este un diavol care se prinde singur în însăși cursa lui, căci omul ambițios nu este om deștept, iar prostia îl dă de gol, căci acest diavol poate numai pe tărâmurile lui să strice, numai în omul stăpânit de el.

O, poporul Meu, iubește, tată, umilința cea dinăuntrul inimii tale, care lucrează în jur pace și liniște și iubire cerească, fiule. Te-am povățuit mereu, mereu să stai în duhul pocăinței, căci acest duh nu se ridică niciodată în om să pedepsească și să judece pe fratele său, ci, din contra, se roagă pentru el și pentru semenii lui un astfel de om, și acesta seamănă cu Mine, căci Eu îi ocrotesc pe ai Mei și nu-i judec, ci numai pe cei necredincioși îi las spre judecată, căci necredința este însăși judecata lor înaintea Mea, a Celui Credincios și Adevărat, precum este scris că sunt Eu, Cel ce șed pe cal alb și Mă numesc Credincios și Adevărat și judec și Mă războiesc cu dreptate, și numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu. Amin.

O, popor de la izvor, îți întăresc, tată, puterile trupului, puterile sufletului și iubirea, și pe Mine în tine, și îngeri și sfinți cu tine la lucrul zidirii celei noi, care se arată acum tot mai întreg, din zi în zi tot mai mult, și vom sfârși curând și vom pune ordine mare în curțile Mele cu tine. Voiesc cu dor mult, tot mai desăvârșit voiesc îndumnezeirea ta, și de la tine a multora, fiule. Eu de aceea am venit acum pe pământ cu atâta lucrare, și voiesc să semene omul cu Mine tot mai mult, de șapte mii de ani doresc aceasta. Omul seamănă cu omul, și voiesc ca tu să semeni cu Mine, fiule poporul Meu. Voiesc cu dor mare îndumnezeirea ta, și locașul Meu cel plin de slavă te doresc pe tine, și toate prin credința ta se împlinesc așa. Amin.

O, fiilor, fiți plini de pace și de toată liniștea cea sfântă la locul și la lucrul vostru împreună pentru sfârșitul zidirii celei noi în curțile Mele cu voi! Fiți, tată, harnici, căci Eu vă dau putere să fiți așa! Intrați sub greu pentru orice lucru sfânt de lucrat, căci jugul Meu este ușor, și este odihnă pentru cei ce intră sub el când Eu îi pun pe ei la lucrul Meu. Avem de lucrat frumos și cu iubire pentru toate ale Mele cu voi, căci toate trebuie să aibă în aluatul lor, în facerea lor duhul păcii, duhul iubirii, duhul înțelepciunii și al înțelegerii și duhul iubirii dintre voi, iubire pentru Mine, nu pentru voi, fiilor. Iubirea dintre cei ce sunt ai Mei este iubire pentru Mine, nu pentru ei, și aceasta trebuie bine să învețe și să știe apoi toți cei ce sunt ai Mei și toți cei ce vor fi să fie ai Mei. Amin.

Mă las cu pacea Mea peste tine, poporul Meu. Nu uita că te-am așezat să înveți Scripturile, tată. Toți laolaltă, toți odată să citiți și să învățați un singur fel de înțeles al Scripturilor, căci Eu voiesc ca voi să gândiți la fel, tată, și aceasta înseamnă frații împreună, și nu altceva înseamnă împreună frați. Citirea Scripturilor și a tot cuvântul Meu de peste voi în zilele acestea, aceasta vă ține în Mine și nu în lumea aceasta, fiilor. Amin.

O, poporul Meu, ești de mare preț la Dumnezeu. Credința ta în lucrarea cuvântului Meu este putere mare în tine, putere de la Dumnezeu, fiule mic, căci Eu am spus că a acelor mici este împărăția lui Dumnezeu. O, să te păzești pe tine însuți să fii mare, să poți tu, să faci tu, să vrei tu. O, nu așa sunt fiii lui Dumnezeu pe pământ, tată. Ei sunt cei mici, în care poate Dumnezeu după ce ei primesc de la El putere să se facă fii ai lui Dumnezeu pe pământ prin iubirea Lui pentru ei, și apoi prin iubirea lor pentru Dumnezeu. O, fiule născut din cuvântul Meu de azi, ai grijă, tată, să-L iubești pe Dumnezeu și să nu iubești altfel dacă ești în staulul Meu de nou Ierusalim. Nimic altceva, nimic altfel să nu iubești, căci numai Eu, numai Eu sunt netrecător, fiule, numai Eu sunt Cel ce-ți dau viață ca să ai, numai Eu sunt totul în om, și rămâne veșnic cel ce Mă are pe Mine în el întreg, și unul ca acela nu cade din lucrul Meu și din staulul bisericii Mele de azi, biserică prin care Eu îi învăț pe cei născuți prin ea, prin lucrarea ei cea întru Mine, și îi învăț apoi prin ei pe toți cei ce aud glasul Meu prin biserica Mea de nou Ierusalim pe pământul român, pământ ales de la facerea lumii să fie așternutul Meu acum, la sfârșit de timp, când Eu iarăși vin de la Tatăl după om pe nori de cuvânt, căci slava Mea de azi este cuvântul, și prin el Mă slăvesc. Amin.

O, feriți-vă de gâlcevi între voi, căci pricini sunt în toată vremea lucrului sau a statului, dar să rămână mici ele, iar voi să fiți mari și să le supuneți. Și iarăși, feriți-vă de vorbiri doi câte doi, de simțiri doi câte doi, căci voi sunteți biserică, fiilor, nu sunteți de sine, iar biserica are multe mădulare. Feriți-vă de statul în sine, de părerea de sine, de simțirea de sine, de lucrarea de sine, căci voi sunteți trupul cel întreg al Domnului și Domnul trebuie să fie, nu voi, și așa să fiți voi. Amin.

O, feriți-vă de trecut, fiilor, căci voi sunteți omul cel nou. Chip și asemănare lui Hristos să fiți voi! Amin. Iar când auziți aceasta de la noi, feriți-vă de nepăsare pentru cele ce auziți de la noi. Să vă pese de tot ce vine din cer peste voi și pentru voi ca să le împliniți și ca să le trăiți și ca să le luați în fire, fiilor. O, iubiți cu iubire mare slujirile care vin din cer peste voi ca să le aduceți Domnului, și nu uitați, o, nu uitați că iubirea este cea care nu cere răsplată. Ei nu-i trebuie răsplată, și dacă-i trebuie, nu este ea, ci este dușmanul ei, ascuns sub fața străină de fața iubirii. O, feriți-vă de duh îndărătnic, fiilor, și veți fi cei blânzi, cei răbdători, făcându-vă bine duhului unul altuia, și iubirii făcându-i bine, căci ea este locașul Domnului în voi și între voi. Fiți sfinți prin toate câte noi v-am învățat în ziua noastră cu voi. Noi am fost Domnului ucenici pentru că am lăsat pentru El tot ce am avut pe pământ, și nu sunt ucenicii Lui cei ce nu au ce lăsa ca să se dea Lui casă și lucru și vestire. Noi am lăsat totul și am urmat apoi Mielului lui Dumnezeu oriunde El umbla, căci am iubit mult și ni s-a iertat mult, și ne-am lăsat pe noi și L-am ales pe Domnul. Amin.

Pe pământ sunt numai despărțiri între oameni, iar despărțirile dor adânc în ei, chiar și când ei dau să le înlocuiască cu altceva, cu alte stări și lucrări, dar Eu, Domnul, rămân mereu prietenul celui ce Mă știe veșnic și neschimbător, rămân cu el în toate durerile lui și nu-l părăsesc pe cel ce rămâne cu Mine când el și-i pierde pe cei iubiți ai săi, când despărțirile brăzdează viața lui, încercându-l pe el în iubire și în credință și în umilință, căci dacă umilință este în el, poate omul pe mai departe și poate frumos, și poate cu Mine cel umilit, poate cu Domnul, și altfel el nu poate pe pământ atunci când poate. Așa vă învăț Eu pe voi să puteți când sunteți îndurerați voi, fii ai poporului Meu, căci Eu, Domnul, vă rămân vouă întreg în toate câte voi pierdeți, și sunt veșnic și neschimbător cu cei ce cred în ființa Mea dumnezeiască prin care toate se fac și sunt. Eu sunt Cel ce nu-l părăsesc pe cel părăsit și stau lângă el și îl mângâi în dureri de suflet și de trup și îl fac să poată și îl țin în Duhul Meu Cel mângâios, prin Care omul se mângâie, chiar dacă el nu știe îndeajuns taina izvorului mângâierii, de unde vine ea și izvorul ei, căci Eu sunt Cel tainic ca să-l pot ajuta pe om în tot suspinul lui cel cunoscut lui și cel necunoscut între cei din jurul lui.

O, cine este cel ce caută cu adevărat pocăința între cei ce caută pe Dumnezeu prin tot necazul lui pe pământ? Caută oamenii la Mine izbăvire din necazurile lor cele de la păcatele lor, dar n-are cine să-i învețe spre pocăință pe oameni. Se teme omul de pocăință, dar de semeție nu se teme. De trufie, de dușmănie, de invidie, de grăire de rău, de judecată peste semenii lui nu se teme omul, nu se teme cel ce nu are pocăință învederată, care să se așeze peste inima și peste fața lui apoi, și care să se răsfrângă în toată fapta și lucrarea lui între semenii lui. Nimic nu-i face mai bine omului decât pocăința, și iată, taină mare îți spun, poporul Meu. Cel ce nu are în firea lui pocăința și lucrarea ei mereu, acela este un om zbuciumat mereu și fără de pace, iar acestea se văd pe fața ființei lui și în toată lucrarea lui, dar cel ce are duhul pocăinței în ființa lui, acela insuflă în jurul lui pacea duhului lui, pacea cea binefăcătoare, mângâierea cea din Dumnezeu pentru el și pentru semenii lui, răbdarea cea sfântă, care îndulcește inima omului și lucrarea ei în jur, și un așa om are în el Duhul lui Dumnezeu, lucrarea cea bună spre folosul semenilor lui, și odată cu aceasta are și plata cea bună.

în ziua aceasta de sărbătoare Mă așez peste tine cu darul cel sfânt al pocăinței, poporul Meu. Cel purtător de acest dar, care naște daruri sfinte în om, daruri duhovnicești, se face unul ca acela apoi lumină în jur și nu o mai părăsește pe ea, și nici ea pe el, nu părăsește duhul pocăinței din el, și se face cu el binefăcător sufletelor oamenilor, și este curat cu inima prin duhul pocăinței și are în el împărăția lui Dumnezeu, și cu ea se apropie de oameni ca s-o sufle pe ea peste ei. Aceasta este lucrarea pe care voiesc s-o ai tu de trăire a ta, fiule al poporului Meu, iar lucrarea pocăinței te învață ascultarea, fiule. Eu sunt cuvânt în mijlocul tău, iar duhul pocăinței te învață să stai în ascultare de cuvântul Meu de peste tine și în lumină să stai, fiule, și așa te am Eu pe tine popor pe pământ, iar cine te urăște pe tine, acela nu vede și nu simte ca Mine, ci vede ca omul, iar omul este plin de sine și este trufaș, și tot așa bolnav și vede. Eu însă te prețuiesc, tată, pentru că tu ai ales să fii cu Mine și să stai cu Mine sub durerile Mele de la om și să Mă ajuți pe calea Mea spre om, și ești de preț în ochii Mei, căci Eu sunt curat și tot așa și văd. O, te învăț pocăința și duhul ei și curățenia ta mereu prin ea, căci cel ce stă în pocăință este ocrotit de căderi și de ispite, căci stă în Dumnezeu.

Îți dau să ai în grijă clipă de clipă împlinirea a tot cuvântul Meu de peste tine în mijlocul tău, poporul Meu, și iată, după două mii de ani de la rostirea cu gura Mea peste ucenicii Mei de atunci, pe care îi învățam îndeosebi, îți amintesc iarăși ție azi cuvântul Meu de atunci ca să ai grijă pentru tine de împlinirea lui, căci le-am spus atunci la ucenici: «Nu vă temeți de cei ce vă ucid trupul, și după aceea n-au ce să vă mai facă, ci temeți-vă de cei ce vă ucid duhul». O, poporul Meu, să te ferești cu totul de cei ce dau să-ți ucidă ție duhul pe care-l ai în dar de la Mine. Ferește-te, tată, de cei ce dau să-ți ucidă credința ta în lucrarea Mea, ferește-te măcar ca de cei ce ți-ar putea ucide trupul! Dar tu trebuie să-ți ferești credința, fiule, căci cel ce va crede până la sfârșit, va fi multora mântuitor, va fi cununa răbdării Mele pentru om și va fi fericit și îl voi slăvi pe el în slava Mea și va fi și el iubirea, precum Eu sunt iubirea Tatălui Meu înaintea Sa. Amin. Ascultă tu cu mare veghe acest cuvânt al Meu din Mine așezat peste tine: păzește-te de cel ce dă să-ți ucidă credința, și păzește mai mult decât pe tine credința ta în venirea Mea și iubirea ta pentru cei ce Mă poartă ca să fiu cu tine pe pământ și să te călăuzesc, căci unde nu este iubire nu este ascultare, nu este răbdare sfântă, nu este pace, nu este nici sfințenie fără de ascultare pentru ea. Te țin în brațul Meu când te învăț așa, și așa înseamnă când Eu te învăț, căci ca să stai în brațul Meu înseamnă să asculți, fiule. Amin.

O, vom merge înainte cu împlinirile cuvântului Meu adus de la Tatăl și vom face așezări sfinte în poporul Meu, și Eu îmi voi găsi odihna în mijlocul lui. Trebuie multă lucrare duhovnicească. Ea alină ranele care slăbesc mersul Meu și al vostru, fiilor. O, trebuie cântare de slavă și de rugăciune și la lucru și la stat, și trebuie vorbire duhovnicească în vremea lucrului cu mâna, căci așa se adună îngerii și sfinții pentru hrana lor și pentru ca să lucreze cu voi lucrul ce-l avem de adus spre vedere, lucrul cel de la Mine cu voi, fiilor. O, lucrați numai sub binecuvântare, tată! Rostiți cuvântul binecuvântării Mele peste tot ce lucrați și sunteți voi, căci pe fruntea română, pe sceptrul ei stă scris: „Nimic fără Dumnezeu”, și așa să fie în poporul Meu, și cu binecuvântare să fie împlinit orice lucru mic sau mare, căci am așezat fii din partea Mea pentru cele ce au nevoie de binecuvântare ale poporului Meu.

O, spălați-vă pe mâini mereu, spălați-vă de lume, tată, căci amestecul cu trupul lumii face sfințenia să plângă, fiilor! Feriți-vă de duhul lumii când mergeți prin lume, și nu vă lăsați atacați, și să nu iubiți și să nu doriți pe cele făcute de lume pentru ea. Fiți înțelepți când Eu, Domnul, vă spun să fiți sfinții Mei! Fiți plini de inimă duhovnicească și de zarvă sfântă ca îngerii din cer. Aveți gurițele cu care să-L slăviți și să-L mărturisiți pe Dumnezeu unii altora, și aveți inimă cu care să-L purtați pe El și să-L împărțiți, și aveți trup cu care să-L slujiți pe El în toate lucrările Lui cu voi. Pe toate ale voastre și pe voi înșivă să vă dați pentru mereu slava Mea între voi, fiilor, căci îngerii și sfinții vor să aibă cu voi cerul lor. Așa să voiți, tată, și voi. Amin.

În toate locurile Mele cu poporul Meu trebuie să fie frumos, curat și sfânt, iar fiecare lucru de care ne servim să-și aibă bine locul și lucrul său, căci pe pământ cu tine trebuie să fie ca în cer, nu ca în lume, poporul Meu, și trebuie să fiu Eu cu tine întru toate, tată, și să-ți îngrijesc pașii și tot mersul tău cu Mine pe pământ. Toate trebuiesc lucrate cu duh gospodăresc, cu duh frumos, și tot așa să fie și folosite apoi. La fel ca și cele duhovnicești ale sufletului, tot așa trebuie să fie și cele de trebuință trupului și slujirii Mele cu voi. Tot lucrul trebuie să-și aibă rostul și locul lui, iar Eu mereu Mi-am învățat poporul pentru lucrul curățeniei, care sfințește locul și omul și care Mă odihnește pe Mine în tot lucrul și locul Meu cu omul. Mi-am ales în acest sătuț locul noii Mele împărății pe pământ, căci cu cei ce zic că-Mi sunt slujitori și casă Mie nu Mi-am găsit odihna, căci împărățesc ei și lumea în toate locurile în care ei se așează ca slujitori pentru Dumnezeu înaintea oamenilor. Aici însă cârmuiește cuvântul Meu peste fii și binecuvântarea Mea prin cuvântul gurii Mele pentru toate lucrările Mele cu ei, și au îngerii în slujire cei ce ascultă după cuvântul Meu de peste ei.