În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, așa coboară dintru cele cerești cuvântul lui Dumnezeu pe pământ ca să facă pace între om și Dumnezeu, și apoi între om și om. Cerul se întâlnește cu pământul prin cuvântul lui Dumnezeu și grăiește Domnul pe pământ, și fericit este cel ce are de la Dumnezeu darul credinței sfinte, și fericit este Dumnezeu între El și cel credincios Lui, și așa își face El între oameni vase purtătoare de Dumnezeu și așa este Dumnezeu pe pământ. Amin.
Eu sunt Cel ce sunt. Cuvântul lui Dumnezeu este numele Meu. Când Ilie, proorocul Meu, s-a suit la cer cu carul de foc, Eu, Domnul, i-am dat cuvânt să așeze regi și să așeze în locul lui pe mai departe prooroc pe Elisei, și s-a dus Ilie la el și l-a găsit lucrând cu plugul, și a lăsat Elisei lucrul său și a mers după Ilie, care i-a zis lui apoi: «Cere de la mine ce să-ți dau înainte de a fi luat de la tine», iar el i-a răspuns: «îndoit duhul tău să treacă asupra mea», și i-a zis Ilie: «De mă vei vedea când voi fi luat de la tine, să fie așa, iar de nu, să nu fie». Și pe când ei își grăiau unul altuia, un car de foc cu cai de foc a trecut printre ei și s-a suit Ilie la cer în vârtej de vânt, și apoi a lovit Elisei apa Iordanului cu mantia lui Ilie, care căzuse jos de pe el, și s-a tras apa de o parte și de alta, și acesta a trecut prin mijloc, și apoi au zis ucenicii profeților: «Duhul lui Ilie sălășluiește în Elisei».
Foc am venit să arunc pe pământ, și voiesc să se aprindă și să nu se stingă, iar cel ce are parte de acest foc aprins în el, acela primește în el cuvântul Meu și se naște de sus și se face împărăție a Mea pe pământ, și Eu pot prin el să-Mi fac lucrarea pe care de la Tatăl o am de lucrat pe pământ. Amin.
Suflu cu duh întreit peste cei ce-Mi stau porți pentru ca să intre în cartea sa cuvântul Meu, și le spun așa: chiar dacă între cei ce-Mi sunt popor sunt din cei ce zic despre voi că sunteți un nimic, Eu, Domnul, cu acest nimic sunt Cel ce pot, și nu cu cei ce se știu drepți și mari și buni. Eu cu aceia nu pot pentru coborârea cuvântului Meu, căci îmi trebuie în om credință în Mine așa cum cer Eu și nu așa cum îmi dă el, fiindcă în necredință Eu Mă împiedic, așa cum se împiedică în ea și cei ce au necredință, și prin aceia Eu nu pot, nu pot prin ei cu venirea Mea de azi cuvânt pe pământ. îmi trebuie om credincios ca Elisei, care n-a stat pe gânduri când a fost chemat spre darul proorociei ca să lucrez Eu cu el pe mai departe între Mine și om. Și ce ar fi, oare, să rostesc Eu cuvânt de împlinit așa cum a rostit Elisei peste cei ce râdeau de el de au ieșit fiarele pădurii și au sfâșiat pe mulți din ei?
Iată, Mi-am făcut intrarea și cuvintez ție, poporul Meu, și sunt veniți la izvor cei cu dor și cu foc în ei pentru nașterea lor din cuvântul Meu, și apoi pentru puterea Mea în ei, ca să împlinească ei cu puterea Mea voia Mea în ei și în jurul lor și să Mă vestesc Eu din loc în loc prin cei ce cred venirii Mele de azi. E sărbătoarea proorocului Ilie și e mare între pământ și cer acest prooroc, căci este cu trup, și este fără de trup în ochii omului, căci așa sunt cei cerești înaintea celor trupești, care lovesc în puterea credinței omului care trăiește prin credință și tot așa și poate, precum este scris.
Mă las cu duhul mângâierii peste duhul tău în ziua aceasta, poporul Meu, căci ție îți trebuie multă, multă mângâiere, tată. Tu ești sub încercări și sub lovituri. Duhul mângâierii mângâie, nu lovește, iar cei ce nu-l au pe el de la Mine în ființa lor, aceia se au pe ei cu vederea lor, vederea trupului și a minții lor, iar unii ca aceștia nu se pot odihni în tainele Mele, și nici ele în ei, căci ei sunt trupești. Cum adică trupești, fiilor? O, mintea lor nu trece dincolo de cele ce văd ei cu ochii trupului lor, cu mintea trupului lor, și de aceea n-au în ei duhul mângâierii, care mângâie și nu zdrobește, se apleacă și nu se semețește. O, cele de la Mine între om și om nu se împiedică în om și în neputințele lui, ci se împiedică în necredința omului, căci necredința nu poate nimic.
O, fiilor, dușmanii Mei au fost și sunt casnicii Mei, nu străinii, tată; sunt cei de lângă lucrul Meu, nu cei străini. Așa am fost și Eu privit de cei necredincioși, care-și așează credința în lucrările Mele după mintea lor, nu după Duhul Meu, Care lucrează în prooroci. Nimic n-am putut să fac în patria Mea, căci dușmanii omului sunt casnicii lui, precum este scris. Ilie, proorocul Meu, s-a ajutat cu cei străini de el. Când îl doborâse jalea pentru depărtarea de Dumnezeu a lui Israel, el a rostit cuvânt proorocesc ca să nu mai cadă ploaie pe pământ, și a fost foamete în Israel. Eu însă i-am zis lui: «Scoală-te și pornește spre Sarepta Sidonului și stai acolo, că am poruncit unei femei văduve să-ți dea demâncare». El a mers prin trimiterea Mea și i-a zis femeii: «Făina ta cea puțină din chiup să nu se împuțineze, iar untdelemnul din ulcior să nu lipsească până în ziua când va fi iarăși ploaie pe pământ». Și dacă s-a îmbolnăvit copilul ei și a murit, i-a zis lui Ilie: «Ai venit la mine să-mi pomenești păcatele și să omori pe fiul meu», dar el, văzând aceasta, a grăit cuvânt și a zis: «Să se întoarcă, Doamne, într-însul sufletul acestui copil», și apoi femeia a zis: «Acum văd că tu ești omul lui Dumnezeu și cuvântul Domnului este adevărat în gura ta».
O, poporul Meu, de mult, de mult voiesc să te învăț darul proorociei, tată. O, poporul Meu, nu pot să fac nimic cu cel necredincios sau cu cel ce crede așa cum vrea el să creadă sau cu cel ce caută pricină de sminteală, nu pot, tată, nu pot cu acela să fac lucrul Meu cel așteptat de șapte mii de ani să se ivească și să fie apoi. Cel ce caută pricină de sminteală, acela găsește ceea ce caută, dar cel ce caută credință în Mine, acela, iarăși, găsește ceea ce caută, găsește pe Dumnezeu în calea lui și nu sminteala, tată. Omul își alege singur ce caută, și de aceea am zis Eu că ferice este de cel ce nu se smintește întru Mine pentru credința lui în lucrările Mele ca să le primească el și să le împlinească. Am spus aceasta ucenicilor Mei acum două mii de ani, căci ei, oameni slabi cum erau, se sminteau, fiindcă Eu Mă aplecam mereu spre cei neputincioși, spre cei păcătoși și suferinzi de la păcate, spre cei disprețuiți Mă aplecam, căci numai aceia se aplecau sub glasul Meu cel chemător spre odihnă și spre pace și spre mângâiere, iar cei ce se arătau prin starea lor, prin haina lor că-s drepți, aceia căutau mereu să Mă prindă în cuvânt și în vină cumva și să Mă stârpească sub batjocură și sub cruce, căci iubirea și lucrarea ei cea măreață n-o atingea inima lor cu care ei erau departe de Mine.
Voi, cei ce ați venit astăzi la izvor ca să învățați din el și din gura celor prin care Eu îmi scurg cuvântul cel de viață dătător, învățați, tată, lucrarea iubirii, căci puterea iubirii va stăpâni curând, curând pământul tot și îl va spăla și îl va înnoi, dar trebuie să lucrați până atunci multă milă, multă iubire de Dumnezeu, multă, tată, multă, dar plăcută Mie și nu vouă, tată. Cel ce greșește din iubire, acela nu se depărtează de Mine, căci este mare la inimă, mare la har, iar bunătatea lui e fără de margini, căci are iubirea, dar feriți-vă de păcatul judecății, că nu este cădere mai mare la om ca și aceea prin păcatul judecății, păcat care-l pedepsește pe om cu aceeași măsură. Feriți-vă apoi de ură, de răzbunare, de răutate, de vorbire de rău, dar feriți-vă de invidie mai mult decât de orice păcat, că acest păcat nu-l iartă, ci îl zdrobește pe om și îi zdrobește ochii și mintea și îl întărește spre judecată. O, feriți-vă de necredință, dar feriți-vă de deznădejde în încercări. Întăriți-vă în duhul credinței neîndoielnice și nu căutați la fața firii lucrurilor, ci uitați-vă spre cele ce din credință se lucrează și vin ca să fie, căci Eu nu Mă împiedic în păcatele omului pentru salvarea lui, ci în necredința lui Mă împiedic, căci am zis acum două mii de ani poporului Israel: «Adevărat zic vouă: Ioan a venit și n-ați crezut în el, dar vameșii și desfrânații au crezut», iar celui ce Mi-a cerut socoteală pentru cum împart Eu plata lucrătorilor i-am răspuns lui: «Prietene, nu-ți fac nedreptate! N-am voie să fac ce vreau cu avutul Meu? Ori te superi că Eu sunt bun?». Am venit și am iertat datoria celui datornic, dar el nu și-a iertat datornicul lui, și Eu M-am supărat și am grăit în pilde și am zis peste cel ce nu iartă: «Slugă vicleană, Eu ți-am iertat toată datoria pentru că M-ai rugat. Nu trebuia să ai și tu milă? Acum intră la plătit toată datoria ta; și așa vor păți toți cei care nu iartă din toată inima lor pe frații lor». O, așa a pățit Israel, bietul de el, căci M-a luat pe Mine și M-a dus la Pilat și i-a zis: «Dacă n-ar fi fost Acesta făcător de rele nu ți L-am fi dat prins», iar Pilat le-a zis lor: «Luați-L voi și judecați-L după legea voastră». O, iată cât de rău e omul, tată, rău cu Dumnezeu, fiilor! Nu are omul nevoie de Dumnezeu pentru el, și mereu a păcătuit așa Israel, și mereu păcătuiește omul așa. Pe vremea când Eu îl cârmuiam pe Israel prin judecători, prin Duhul Meu, el a cerut să aibă rege, și Eu i-am dat cum Mi-a cerut. Pe vremea când Eu am venit întrupat în mijlocul lui, el a spus că nu are împărat decât pe Cezarul, și iată, așa iese omul de sub ocrotirea lui Dumnezeu, bietul de el, căci omul are ochi și minte de la trup, și este trupesc omul. Vă învăț pe voi prin toate câte Eu i-am învățat pe cei ce veneau după Mine, și vă învăț prin toate câte Eu azi cobor prin duhul mângâierii, care mângâie mângâind și întărind în om darul credinței sfinte, focul Duhului Sfânt, care arde în pieptul omului după calea Mea cu omul. Fiți înțelepți, feriți-vă de vulpi și de vânzători de suflete, căci iată, preoții care zic că slujesc Mie peste oameni fac prigoană peste sufletele care caută cu credința spre Dumnezeu și cu viața cea nouă pe care Eu am venit s-o așez acum pe pământ peste om. Ar trebui să se înțelepțească aceștia din ceea ce Eu, Domnul, am lucrat pe pământ și să-și spună cât vor ei la oricine păcatele lor, dar nu păcatele semenilor lor, și tot așa să facă și creștinii, căci toți cei care nu fac așa vor fi judecați. Intrați sub duhul științei cea din cer, că pe pământ sunt numai curse, numai ispite, numai vrăjmași. Să nu-i urâți pe vrăjmași. Dacă vă sunt vouă vrăjmași să nu-i urâți, iar dacă îmi sunt și Mie lăsați-i sub știrea lui Dumnezeu și fiți fii ai iubirii sfinte între toți cei care învață de la Mine calea cea cu Duhul Sfânt pe ea, duhul proorociei, care îl cârmuiește pe om pe pământ. Dar mai mult decât orice căutați iubirea de Dumnezeu și faceți-vă fameni pentru împărăția Mea în voi și iubiți cu putere, iubiți pentru Mine și nu pentru voi, iubiți cu duh iubitor de oameni, dar nu pe voi, tată, ci pe oameni, și întăriți-i pe oameni să creadă în Dumnezeu și în faptele lui Dumnezeu pe pământ și în ei. Fiți fii ai credinței sfinte și căutați cu tărâmul iubirii de Dumnezeu, dând de lângă voi toate piedicile, căci piedica cea mai mică stă cu gura deschisă gata să vă prindă în ispită, dar Eu, Domnul, vă rog cu milă, nu descurajați în ispite, nu, tată, nu. Eu sunt Cel ce pot să-Mi scot la mal barca Mea cea pentru salvarea omului, numai să se umilească omul. Amin.
Am foc aprins în Duhul Meu pentru un suflețel de la celălalt capăt al pământului, un fiu al neamului român, care luptă departe, luptă pentru calea cuvântului Meu de azi peste el, căci el trăiește acolo, departe, cu hrană multă din cuvântul Meu, dar este cuprins din părți de ispite și de împotriviri pe calea lui cu Mine. îi văd suflețelul aprins cu focul pe care l-am aruncat Eu acum pe pământ ca să se aprindă și îi spun lui: Nu te teme, viermișor mititel! Ești în mijlocul apelor, dar Eu sunt cu tine și Mă odihnesc cu iubire în credința ta cea plină de inima ta, căci credinței îi trebuie inima omului, nu mintea lui, tată. Ești înzestrat cu înțelepciunea cea pentru mintea omului pe pământ, dar pentru credință Mi-ai dat inima, nu mintea, și iată, ești pildă de viață a Mea în om, căci Eu nu Mă împiedic în păcatul omului, dar Mă măresc în el și peste pământ apoi prin credința lui, precum este scris în Scripturi de lucrarea credinței. Vin până la tine, departe cum ești de țara Mea de azi, și pe care o ai cu tine cu tot cu minunea Mea din ea, vin și te sprijin Eu, Domnul, în vreme de ispită, care dă să te prindă sub ea și să te păteze, dar mai mult să te deznădăjduiască pentru statul tău lângă Mine pe mai departe. O, nu te teme, tată. Scoală-te și stai întru Mine și fă-te tare prin cuvântul Meu, care îi eliberează omului calea spre Mine când el Mă voiește îndeosebi. îți mângâi inimioara îndurerată sub boldul ispitei și te întăresc pe cale și te luminez. Ia puterea Mea în tine, căci Eu sunt lumina lumii, tată. Nu te despărți de vorbirea ta cu cel ce te-a așezat pe calea Mea. Aprinde-ți focul inimii, nu te depărta de Mine nici chiar pentru păcatul care te bântuie cu dușmănie pentru că te vede plin de raza cuvântului Meu, care încălzește în om iubirea lui de Dumnezeu. Iată-Mă cum stau lângă tine și dau în răul care se luptă împotriva ta! Deschide ochii și vezi și nu deznădăjdui, că nu este, tată, păcat care să biruiască bunătatea Mea pentru cel ce arde după Mine cu inimioara lui și după cei ce-Mi sunt popor la izvor. îmbracă-te în Dumnezeu și stai așa înveșmântat până ce calea ta ți se va ușura, după credința ta, care trebuie să te învețe viața cea cu lepădare de sine și de ceea ce omul iubește, căci scris este: «Cel ce nu urăște pe tată și pe mamă și pe frați și pe soție și pe copii și pe rude și toată agoniseala lui cea trecătoare, nu poate împărăția Mea peste el». îți dau acum putere în iubire, căci iubirea cea cu putere te păzește pe tine de nedespărțirea ta de Mine. Pace ție! Fii cuminte! Pace ție! Nădejdea și credința și dragostea cea peste toate mare să-ți fie ție stâlpi de sprijin din toate părțile, prin taina Duhului Sfânt, Care poate prin cei credincioși. Amin.
Să se coboare foc din cer peste toată răzvrătirea cea îndreptată asupra cărării cuvântului Meu, care grăiește pe pământ. Să se mistuie tot răul din calea Mea și a poporului Meu, care crede în venirea Mea la el. Amin. Ilie, proorocul Meu, vă spune vouă:
– Sunt mulți care nu și-au plecat genunchii înaintea lui Baal, și aceia la glasul și porunca Domnului vor fi fii ai acestui cuvânt curând, curând, căci cu cât împotrivirea spre cuvântul Domnului se scoală cu duh de răzvrătire, cu atât mai mult crește credința în oameni, crește focul Duhului Sfânt, pe care Domnul l-a aruncat pe pământ în zilele voastre și care se tot aprinde, se tot aprinde și nu se stinge, ci se aprinde. Amin. Fiți plini de milă, fiți plini de duhul umilinței așa cum am fost eu înaintea Domnului, dar nu înaintea omului vrăjmaș lui Dumnezeu. Amin.
Aș voi să grăiesc poporului Tău, Doamne, dar pot cei din porți să ne țină?
– O, proorocule mare, vom căuta să poată ei, și acum să le dăm să meargă la cei veniți la izvor, dar să le dăm putere să lucreze peste ei, căci vin cu dor și cu foc cei ce vin, și apoi îi vom întări în cuvânt și vor face bine cu el. Amin.
Acum, poporul Meu, să stăm și să-i mângâiem pe cei care au venit la izvor. Să le dăm ceea ce au trebuință. Amin. Iar voi, copii din porți, prindeți curaj pentru lucrul cel sfânt, căci nu voi, ci Eu sunt Cel ce lucrez, Eu, fiilor, Eu. Umilința voastră să stea înaintea Mea, dar nu înaintea omului care vă slăbește pe voi, căci omul Mă umilește pe Mine pentru sine ca să nu mai pot Eu cu planul Meu cel de la Tatăl adus cu Mine ca să-l împlinesc pe pământ. Mă doare, Mă doare de la cei ce vă disprețuiesc pe voi, Mă doare că nu se prinde de ei cuvântul Meu. Mă doare, tată, și plâng cu voi și cu sfinții și n-am mângâiere decât de la voi și de la sfinți și de la cei ce plâng cu voi de durerea Mea și nu de a lor. Aveți grijă de popor, fiilor, atât cât cer Eu de la voi, căci vreau să strivesc plata cea pentru îndoială, plată care dă să vină peste cei ce dau să batjocorească și să stingă cu gura lor făclia Mea peste pământ, cuvântul Meu cu care grăiesc ca să fac cu el ca și la început cerul și pământul, căci iarăși trebuie să le fac, de vreme ce trec cu trosnet toate cele vechi ca să fie totul nou, fiilor, precum este scris.
Pace peste sărbătoarea de azi în cer și pe pământ cu voi. Când dați puteri sfinte celor ce Mă caută la voi, vă cresc puterile, tată, și nimeni, nimeni nu va putea birui venirea Mea de azi și lucrarea Mea cu voi, nimeni, tată. Eu, Domnul, grăiesc acest cuvânt proorocesc, căci foc am venit să arunc pe pământ, și el se tot aprinde, fiilor. Amin.
Mă fac trup și cuvânt pe masă la voi. Mă fac pâine și vin și Mă dau vouă de hrană, dar odată cu aceasta Mă fac și cuvânt, căci am coborât învățătură cum să fiu chemat ca să fiu pe masă trup pentru hrana voastră și cum să vin și să fiu ținut coborându-Mă cuvânt pentru viața voastră și pentru viața multora, fiilor, spre tămăduirea lor. Amin, amin, amin.