6.3. Tainica împărăţie a Domnului cu poporul ales; învăţăturile Sale, în duhul ascultării

vai celui ce dă să vină la Mine și apoi rămâne alipit tot de pământ, tot de starea lui de om fără Dumnezeu peste el, căci dacă omul nu este condus de Dumnezeu, acela este om fără Dumnezeu peste el. Cel ce nu înțelege măsura lui Dumnezeu peste el când vine să fie cu Mine prin acest cuvânt al Meu de azi, cuvântul venirii Mele de acum, acela după ce vine calcă peste Mine pentru el însuși

Am venit acum pe pământ cu venirea Mea, și am venit ca să fiu stăpânul omului și ca să nu mai fie omul stăpân peste el, căci voia omului îl alungă pe Dumnezeu de pe pământ, și nu este împărăția lui Dumnezeu acolo unde conduce omul, ci este împărăția omului, iar acolo nu este stăpân Dumnezeu și voia lui Dumnezeu, ci este omul care pentru el însuși strică voia lui Dumnezeu. O, poporul Meu de azi, pentru tine, tată, grăiesc Eu acest cuvânt, nu pentru omul cel fără Dumnezeu pe pământ. Eu pe tine te învăț, căci vreau să înțelegi împărăția lui Dumnezeu și vreau să te lași cuprins în ea mereu, că pe pământ e numai diavolul și numai omul, dar Eu vin să-Mi răscumpăr pământul de sub stăpânirea omului cel fără Dumnezeu pe pământ, căci nu omul a făcut pământul, ci Eu l-am făcut, iar Eu sunt Cel blând și smerit cu inima, și așa sunt Eu Stăpânul cerului și al pământului, și nu sunt cum dă omul să fie când dă să fie el stăpân pe pământ, și curând, curând îi voi cere omului socoteală pentru statul lui în voile lui pe pământ și Mă voi judeca cu el pentru așternutul Meu. Amin.

Iar tu, poporul Meu cel mic, să stai, tată, sub cuvântul Meu și apoi să-l citești și să-l tot citești mereu, căci dacă nu-l citești mereu, te răzvrătești și faci lucrare de răzvrătitor, nu de fiu, și apoi cuvântul scris te va judeca din cartea sa. Ascultă tu pe cei din partea Mea lucrători peste duhul tău și fii ceresc pe pământ, tată, și nu fi pământesc, tată, căci pământul pe care Eu te-am așezat e muntele Meu cel sfânt acum, la sfârșit de timp, și am înaintea ta pe cei ce-Mi stau porți, și care pentru numele Meu stau așa, și sunt loviți, tată, de duhul răzvrătirii care trăiește în cei ce n-au înțeles ca Dumnezeu lucrarea cuvântului Său. Ascultă tu de la Domnul Dumnezeul tău cuvântul Său în ziua aceasta, poporul Meu, și vezi, tată, să pricepi ca Dumnezeu, căci de n-ar păzi Domnul cetatea aceasta, zadarnică ar fi păzirea ei. O, lasă-te călăuzit, poporul Meu, că mereu, mereu ți-am spus să stai sub călăuză cu inima ta și cu fapta ta, că iată ce-Mi fac cei ce ies cu inima lor de sub duhul călăuzirii și al veghii cea cu știre pentru fiecare fiu al acestui popor, căci omul neascultător se ascunde sub învelișul lui cu lucrarea cea rea a inimii lui și își zice: «Nu vede, nu știe Dumnezeu». Cel drept cu inima din el, acela nu se dezvinovățește înaintea celui ce-l învinuiește, și acela este cel drept, și acela este cel ce seamănă cu Mine, și de acela să asculți tu, poporul Meu, căci acela îmi lasă Mie scaunul judecății a toate și nu se suie el pe scaunul acesta, ci stă și îl așteaptă pe Dumnezeu, ca pe Unul Care îl izbăvește pe om de puținătatea sufletului și de vifor, precum este scris. Amin.

Voi, cei care sunteți veniți la izvor, grăiesc vouă de cele de sus, nu de cele de jos. Nimeni să nu vină spre Mine cu cele de jos și pentru cele de jos ale lui, căci Eu nu sunt din lumea aceasta și n-am nimic în ea decât pe poporul cuvântului Meu, cel care se face voie a Mea pentru că Mă iubește. O, nu căutați să faceți voia Mea pentru voi, căci aceasta nu înseamnă iubire pentru Mine, ci înseamnă pentru voi, ci căutați să faceți voia Mea pentru Mine, și atunci aveți în voi iubirea cea pentru Dumnezeu, credința pentru cele ce nu se văd cu ochii trupului, cu ochii celui ce Mă iubește pentru sine și nu pentru Mine, căci vai celui care vede pe Dumnezeu cu ochii trupului lui, căci aceia nu văd pe Dumnezeu, ci văd pe cele ce trec, și care nu-l țin pe om în Dumnezeu și în credință și în credincioșie apoi! O, dacă vă iubiți pe voi, dacă vă măriți pe voi când dați să iubiți pe Dumnezeu, voi nu aveți credincioșie pentru Mine dacă lucrați așa. Iată ce tainic vă învăț viața și bunurile ei, căci vreau să fiți și voi asemenea Mie pentru tainele cele de sus, tainele Tatălui și ale Fiului și ale Duhului Sfânt, Care Se slăvește slăvindu-Se și descoperind omului lucrările lui Dumnezeu.

O, fericiți cei săraci cu duhul, și aceia sunt cei ce nu pun la inimă slava trecătoare, ci stau aceia în Duhul lui Dumnezeu, în lucrările lui Dumnezeu! O, fericiți cei cu inima curată, că aceia nu stau cu ea în lumea aceasta, ci stau în Mine cu inima din ei! O, fericiți cei ce plâng, că aceia stau în durerile Mele, nu în mângâieri trecătoare, și acelora li se va plăti cu mângâieri! O, fericiți sunt cei ce se aseamănă Mie, că aceia sunt cei ce văd pe Dumnezeu, sunt cei smeriți ca Dumnezeu, și așa îl arată ei pe Domnul lor! O, fericiți veți fi dacă veți asculta cuvântul Meu și îl veți împlini pe el peste voi și veți fi în voi împărăție a Mea, care se vede când ea este în om și care-L ține în om pe Dumnezeu, Cel tainic în om, Cel acoperit, căci smerenia Mea voiește să-l ridice pe om la chipul și la asemănarea lui cu Mine, Cel răstignit pentru viața omului, și pentru ca să aibă omul viață în el. Amin.

Am lucrat mult, și tot mult lucrez și azi, și tot așa voi lucra și pe mai departe, numai și numai ca să-Mi ridic un popor ucenic Mie și cu credincioșie cu inima și cu duhul și cu lucrarea lui. Duhul credincioșiei are plată strălucită, tată. Despre el ar trebui mult să învețe poporul Meu. Cel ce se gândește la sine mai mult decât la Mine, mai mult decât la Cel Care-i așteaptă credincioșia, acela nu atinge cu mintea lui bogăția de har a acestei lucrări: credincioșia.

Omul trebuie să vină la Mine ca să uite de sine, căci așa l-am învățat Eu pe om acum două mii de ani. Câți din cei ce au venit să fie cu Mine în zilele acestea, câți din ei au uitat de sine, așa cum Eu am spus să facă cel ce vine să fie cu Mine? O, tată, nu poate avea credincioșie cel ce se iubește pe sine. Cel ce nu uită de sine face stricăciune mare în mijlocul unei oștiri. Cum trebuie să înțeleagă aceasta poporul care este și cel care vine? Cel ce vine și nu învață lucrarea credincioșiei, acela caută pentru sine și ia din sine apoi și împarte apoi în părți și desparte pe om de Dumnezeu, și pe om de om, și aceasta face din sine și pentru sine, împotriva duhului credincioșiei lui și al celor din jurul lui. Iată, aceasta și altele ca aceasta trebuie să înțeleagă cel ce este și cel ce vine să fie poporul Meu pe pământ, căci poporul Meu trebuie să nu fie ca pe pământ, tată. Când cei ce au venit și au stat cu această lucrare se vor întâlni cu toată lucrarea cerului și vor vedea aceștia câtă ordine și frumusețe și curat și sfânt stă în lucrarea și în mișcarea celor din cer, atunci judecata lor va fi grea. De aceea dau să-l învăț mult pe poporul Meu, și dau să-l fac să învețe el ceea ce Eu îl învăț, și iată, dau să-i învăț pe cei ce vin ca să fie și ei poporul Meu de pe pământ, poporul acestui cuvânt, care zidește.

Am strecurat prin voi în această zi de slavă cuvânt din Mine, copii din porți, căci v-am spus vouă să fiți cuvântul lui Dumnezeu peste poporul Meu și peste cei ce vin la sărbătorile Mele cu voi, și nu știe poporul Meu când și cât grăiesc Eu cu voi ca să vorbiți voi apoi cu poporul cuvântul Meu de peste voi. Am pus pe masă taina lui Dumnezeu cu omul, taina omului cu Dumnezeu pe pământ, și prin voi M-am strecurat cu acest cuvânt și am spus: cei ce sunt și cei ce vin, trebuie să uite de sine și de oameni, căci altfel ei nu sunt și nu vin la Dumnezeu, ci rămân, rămân într-ale lor și într-ale oamenilor.

Fii înțelept, tată, că Eu te-am învățat să stai la făcut, și de aceea ți-am deschis să vii, iar dacă ai venit, nu strica, ci ascultă, fiule, că nu este mai mare între cei ce învață ca și cel ascultător, care face lucrul împărțit lui, împlinind, și nu numai auzind. Duhul credincioșiei stă prea departe de mintea celui ce vine să învețe din cuvântul lui Dumnezeu viața, și de aceea viața Mea nu strălucește în om ca să ia ochii celor din jur și să-i îndrepte pe ei spre Mine, și să-Mi întocmesc Eu așa mult popor, mult cules, mult rod de ucenici, mulți fii ai împărăției cerurilor pe pământ, mulți, tată, mulți.

O, fiu al acestui cuvânt care naște fii! Tu singur te împodobești cu Dumnezeu prin lucrarea ta și, iarăși, tu singur scapi de Dumnezeu prin lucrarea ta. Nimeni nu te ridică și nimeni nu te cade, nimeni decât tu, prin lucrarea pe care o faci între tine și Dumnezeu, între tine și aproapele tău, bună sau rea, vie sau moartă, slăvită sau plină de rușine, și așa se trage fiecare la dreapta sau la stânga Mea prin lucrarea lui. Amin.

Mă doare adânc, căci mulți din poporul Meu au multe de curățat de peste ei ca să fie curați de relele de peste ei, ca să fie curați de relele din ei și de cele puse peste ei din jurul lor, și de aceea Eu am spus în ziua aceasta de Duh Sfânt: fericiți cei cu inima curată în ei și în jurul lor, că aceia nu stau în lumea aceasta, ci stau în Mine cu inima din ei, și stau în voi cu inima lor dacă ei vă au și ei pe voi din partea Mea. O, mereu Mi-am plâns durerea la poporul Meu, durerea Mea cea de la el, și mereu i-am spus de păcatul vorbirii doi câte doi, de vorbirea cu furișatul, de vorbirea în răspăr, de vorbirea urâtă și obositoare între frate și frate, și toate acestea prin duhul neascultării, și iată, plâng și acum că nu știe să se și curețe poporul de cele rele din el și de cele culese de el rele. Păcat, tată, de cei ce cred că voi nu-i știți pe ei și lucrarea lor cea rea și pe furiș de voi lucrată, și cu care ei se ascund apoi de voi în ei și în om. Iată păcate necurățate. I-aș spune Eu la fiecare tot ce are rău cules la Mine de către îngerii cei vrăjmași, dar Mă lasă, oare, poporul să lucrez Eu pacea aceasta peste el și împăcarea aceasta între Mine și el? Aș voi să-i curăț pe toți, pe toți cei ce și-au strâns rău la Mine, dar stau și rabd, și aștept răbdând înnoirea lor cea prin pocăință, ca să pot apoi să-i curăț și să șterg dinaintea Mea sarcina Mea cea grea de la ei, ca să Mă ușurez de durerile de la ei, și ca să nu mai cadă fii din popor din pricina duhului nestatorniciei și al necredincioșiei, tată, duh înrădăcinat, și care trebuie smuls din rădăcina lui din om, că Mi-e milă de conștiința celor apăsați de ea, și aștept o înviere a lor, aștept să calce peste ei și să învieze din propriul lor trup și duh, și apoi să stea în lumină, să stea pe picioare. Amin.

O, aș învăța fără de timp, fără de început și fără de sfârșit pe poporul Meu, ca să am popor călăuzit, tată, căci cel ce nu este călăuzit, acela nu este poporul Meu. L-aș învăța pe fiecare, după cum este statura și nestatura lui, că nu vreau să poată peste poporul Meu șarpele cel de demult, care și-a făcut atâta loc în om cu fața lui ascunsă, cu fața lui vrăjmașă prin ascunderea ei.

Duhul Sfânt al înțelepciunii și al înțelegerii lui să te înfășoare pe tine în fașa lui, poporul Meu, iar tu să stai înfășat în el ca un prunc supus sub fașa aceasta, căci cine nu este prunc așa, acela nu ajunge să cunoască împărăția cerurilor în el ca să fie el fiu al ei, oștean al ei. Toate darurile cuvântului Meu trebuie să știi să le iei pe tine, poporul Meu, căci Eu cu glasul cuvântului Meu te dăruiesc cu daruri, numai tu să știi să iei ceea ce Eu, Domnul Dumnezeul tău, îți dăruiesc când îți grăiesc dăruind. Amin, amin, amin.

Eu azi vă învăț iarăși minunat, tată, iar voi apropiați-i pe îngeri de voi, ca să vă aducă ei înaintea Mea mai mult, căci altfel nu puteți sta înaintea Mea, tată, ci numai prin îngeri, dacă le dați lor mult acest prilej. O, nu fiți zgomotoși, nu fiți gălăgioși, nu fiți plini de cele duse de voi zi cu zi prin multe griji, ci fiți sfioși, fiți pentru îngeri așa, tată, și dacă vreți, cereți-Mi cu sfială și cu sfințenie în rugăciune, cereți-Mi să vă arăt lumea îngerilor și lucrarea lor pentru voi, și a voastră pentru ei și, iarăși, nelucrarea lor, și a voastră pentru ei, după cum stați voi de mult sau de puțin înaintea Mea. O, fiți sfioși pentru îngeri și nu-i uitați pe îngeri, și unii pentru alții fiți sfioși, tată, și așa veți fi și față de îngeri, iar altfel nu, fiilor. Inimile voastre să stea în fiori la gândul că îngerii freamătă de-a pururi pe lângă voi, căci cel ce uită de îngeri păcătuiește, tată, și apoi cu greu mai primește să-l curăț de greșale.

O, dacă Eu lucrez mai mult printr-un ucenic, și lucrez altceva decât cu tine, lucrez așa după măsura Mea și după alegerea cea din vecii, iar tu să nu ridici păcat de invidie în inima ta împotriva Mea și a fratelui tău, căci acesta este de nouă ori păcat mai mare decât orice păcat mare pe care-l poate omul săvârși, căci prin păcatul invidiei a venit moartea pe pământ, și iată, omul care face păcatul invidiei poartă în el moarte.

Voi trimite îngeri din cer și îi va sorta pe cei ce au stat la masa aceasta, și atunci se va vedea fiecare cum a stat, dacă a slujit lui Dumnezeu sau diavolului, căci poporul cel miluit de Mine și-a pierdut vremea cu ascultarea pe la uși și ferestre și cu urmăritul ca să spună apoi: „Iată ce-am auzit și ce-am văzut eu!”, iar cine face acest păcat, aceluia îi împrumută diavolul vederea lui, urechea lui și ochiul lui la cel ce ascultă dinadins și pândește dinadins, căci are putere obraznică diavolul prin cei ce lucrează ca el pentru zâzanie și pentru lucrarea ei, lucrare de la diavol în om.

O, poporul Meu, te învăț, tată, iubirea de Dumnezeu, și trebuie să le știi pe cele împotriva iubirii, tată. O, cele adevărate sunt cele pe care Eu, Domnul, le arăt omului, și nu ochiul cel rău al lui prin pânda lui după cel pe care nu-l iubește, căci Eu arăt prin vedenie, tată, și așa descopăr Eu pe cele de la Mine ca să fie descoperite și știute și apoi învederate.

O, fiilor, e greu să-L iubească omul pe Dumnezeu în chip adevărat! Omul nu este adevărat în iubirea de Dumnezeu. Când omul se ascunde în el, iubirea de sine a lui se face ucidere a lui Dumnezeu în el, căci omul nu știe ce face iubirea pentru om, și omul nu cunoaște taina iubirii, ci altceva știe el în dreptul acestei taine, așa cum altceva știa și samarineanca până să ies Eu în calea ei la fântână. Este scris în Scripturi: «Cel ce nu iubește pe Dumnezeu, să fie anatema», și aceasta înseamnă cel ce rătăcește în păcat, căci cel ce nu-L iubește pe Dumnezeu cade în lume și face faptele lumii apoi.

Iată cuvânt din gura Mea ieșit acum: omul care îl iubește pe Dumnezeu și apoi se desparte de El, acela cade în păcatele lumii, iar păcatul este cel ce pedepsește pe unul ca acela, și așa înseamnă să fie anatema cel ce nu-L iubește pe Dumnezeu, căci păcatul este blestem peste om. Cel ce se desparte de Dumnezeu, este apoi blestemat de păcat, și așa cade anatemei omul care părăsește pe Dumnezeu după ce-L iubește pe El.

Dar de ce, tată, se întâmplă să-L părăsească omul pe Dumnezeu după ce-L iubește pe El? Cum a putut samarineanca să vină dinspre păcat înspre iubire de Dumnezeu și cum poate omul care-L iubește pe Dumnezeu să se despartă de El apoi și să cadă anatemei? O, fiilor, vai omului care are ochiul vinovat, ochi bolnav, ochi rău! Acela își acoperă bârna din ochiul său bolnav ca să caute bârnă în ochiul fratelui său, și aceasta vine de la suflet, nu de la trup, nu de la vederea cea cu trupul, vândută diavolului, care se folosește de cel ce nu se teme de Dumnezeu când face aceasta, de vreme ce întunericul a orbit ochii lui și nu mai văd ochii lui prăpastia cea gata deschisă în toate părțile ca să-l cadă pe el. Duhul nemulțumirii din om asupra altui om este duhul lui Lucifer, tată. Lucifer a căzut din cer din pricina omului, iar ceata lui a ascultat de el, și el a căzut cu tot cu ceata lui, iar când omul se așează în el mai presus decât Dumnezeu, atunci el nu-L primește pe Dumnezeu așa cum L-a primit samarineanca, și atunci omul are în el duhul lui Lucifer, și atunci omul ajunge să fie nemulțumit și își caută pernuță pe care să se așeze cu nemulțumirea lui.

O, fiule învățat de Dumnezeu! Dacă cineva spune la Dumnezeu greșeala ta făcută și Domnul dă apoi să îndrepte starea dintre tine și acela, starea dintre tine și Dumnezeu, aceasta nu înseamnă că Eu, Domnul, țin cu acela, ci înseamnă că țin cu tine și că dau să te curăț și să te fac fără de vină dacă te curăț de ea, iar tu nu te supăra, tată. O, nu te supăra, ci primește cu aplecare și cu bucurie iubirea Mea și grija Mea de tine. Tu ești cel ce te așezi bine sau rău în fratele tău, și nu altul ești tu în el. Tu însă nu înțelegi măiestria lucrării păcii, lucrării mântuirii, fiule, când Eu lucrez apoi ca să te împac cu pacea, căci omul dacă greșește nu trebuie să rămână vinovat față de nimeni dacă voiește să fie el fiu al iubirii Mele pentru om, dar nevina ta nu ți-o poți tu așeza în om până ce omul nu te simte că altfel te așezi tu în el apoi. O, să nu spui, tată, că-ți fac nedreptate, să nu spui așa când umblu la greșeala ta spusă de aproapele tău, căci Eu nu altceva vreau să fac, ci vreau să surp toată urma răului care se așează între tine și fratele tău, căci frații își despart sufletele dacă răul între ei ieșit nu are cine să-l judece și să-l scoată ca să rămână iarăși duhul frăției, Duhul lui Dumnezeu între frați.

O, poporul Meu, o, popor al cuvântului Meu de azi, tot cuvântul Meu se năștea din tot ceea ce întâmpinam în față atunci și apoi, din tot ceea ce era în oameni și în ucenicii Mei atunci și apoi. Așa și azi lucrez, căci Eu nu vorbesc de la Mine însumi. Omul însă nu este ca Dumnezeu în grăirea sa. Omul vorbește de la sine și nu este sigur de ceea ce spune, căci el nu este cunoscător ca Dumnezeu, ci este ca omul, iar omul este neputincios. Omul care nu vorbește de la Dumnezeu pe pământ este om mincinos, pentru că omul este neputincios pentru el și pentru om chiar și când crede el că poate.

O, poporul Meu, a venit clipa să-ți spun ție, tată, un cuvânt cu putere, și iată ce-ți spun: voi, cei care ați crezut și credeți și veți crede în lucrarea Mea de cuvânt, purtându-vă după Mine prin ea, prin glasul ei învățător pentru viața din om, iubiți-Mi mult acești copii prin care trec ca să vă hrănesc pe voi cu multul Meu cuvânt de iubire și de înviere, și vi se vor ierta vouă păcatele numai pentru atât, tată, căci sarcina Mea de peste ei este grea, și ei trebuie iubiți cu toată inima din om, și nicidecum să-i învinuiți pe ei vreodată pentru rătăcirea inimii din creștin, ci trebuie primiți de creștin pentru ca să se vindece el de rătăcirea lui și să nu cadă prin ea, că iarăși spun: nimeni și nimic nu-i poate face rău omului decât păcatul din el, pentru care nimeni și nimic nu are vină în afară de el întru totul.

O, Eu am lăsat peste toată firea orânduiala Mea cea binefăcătoare împotriva a tot dușmanul firii și al vieții, și firea are lege sfântă pusă de Mine și se supune ei, căci pomul dacă este bolnav pe dinăuntru i-am hărăzit lui doctor vindecător ca să-i cerceteze viața și am din păsările cerului pasăre vindecătoare de boala cea de pe dinăuntru a pomului. Ea vine și cercetează pe deasupra pomul, și unde vede coaja lui bolnavă dă cu cioculețul ei și pătrunde sub coajă pe unde este vierme și, pătrunzând, găsește viermele și îl scoate din pom și așa îngrijește Dumnezeu pomii, iar alți doctori dintre păsările cerului vin și culeg din pom omizile stricătoare de roade și așa curăță Domnul pomii de dușmani, și tot așa îi curăță și îi îngrijește El și pe oamenii care stau și care nu stau la îngrijit. O, dacă oamenii n-ar mai da pe pomi și pe iarbă cu mulțime de doctorii făcute de oameni și care strică firea acestora, aș trimite Eu, Domnul, pe doctorii cei de la Mine lăsați, așa cum trimiteam la sfinții cei năpădiți de plăgi dușmane, de păduchi și de muște rele și trimiteam alte vietăți curățitoare de răul de peste om și îi scăpam pe sfinți de năpaste, iar sfinții se umileau prin rugăciune și nu se semețeau cu mintea, ci îmi slăveau purtarea de grijă a Mea pentru viața lor.

Iată, sărbătorim pe mucenicul Gheorghe, care n-a fugit de prigoana cea pentru credința lui și pentru multa lui iubire de Dumnezeu, căci cei ce cred cu putere nu sunt biruiți, fiindcă îi apără pe ei puterea credinței cea făcătoare de putere și de minuni pentru cei necredincioși și așa biruiesc ei pe prigonitorii lor cei neputincioși în credință.

O, mucenicule plin de curaj pentru credința ta! Unde, tată, să mai fie azi pe pământ putere pentru Dumnezeu în om când omul se iubește atât de mult pe sine? Fuge omul și se încruntă și se întunecă și se răcește pentru o dojană, pentru o mustrare, care dă să-i curețe inima și fapta, darămite să mai și mărturisească unul ca acela prin umilință și prin jertfă pe Dumnezeul Cel viu așa cum tu L-ai mărturisit! O, nu mai este om să priceapă ce înseamnă dreptatea lui Dumnezeu în om pe pământ! Iubirea de sine și părerea de sine și dorul de sine îl nimicește de tot pe om, iar Eu plâng în cer între sfinți când îi văd pe cei ce cred în Mine cum Mă părăsesc apoi, dându-se slăbiciunilor și neputințelor de tot soiul, care vin din om și de pe pământ peste om, iar Eu îmi scriu cartea judecății faptelor omului. O, când, oare, va veni o vreme ca să înțeleagă cel credincios mărirea lepădării de sine în el așa cum am avut-o Eu; Eu și sfinții Mei? Când voi găsi Eu odihnă în om, în cel ce vine după Mine ca să iubească voia Mea? Când, oare, tată? Când?

O, poporule de azi al lui Dumnezeu pe pământ, o, fiu credincios în vremea aceasta de necredință! Mărturisirea ta înaintea necredincioșilor pentru Dumnezeu și pentru slava Lui începe cu puterea lepădării de sine în tine. Ea îl învață pe om să moară, iar pe Dumnezeu să învieze în el, în omul mărturisitor pentru Hristos. învață tu aceasta, începând cu cele mai mici încercări de peste tine, care dau să-ți întrebe ființa ta dacă s-a lepădat de sine, dacă Hristos este în tine, dar dacă ești încă tu, caută să intri sub învățătură, sub mustrare, sub toiag, căci vai celui fără de toiag peste viața lui, peste mintea lui, peste fapta lui, căci acela îi face rău lui Dumnezeu dacă vine la Domnul și la lucrarea Lui cea plină azi de slava Domnului, de învățătura Domnului în mijlocul tău. Iată-mă pe mine cât mi-am călcat peste sine și cât L-am mărit pe Domnul prin credința mea! Domnul Dumnezeul tău să-ți dea harul Său, și prin el să înveți mereu darul lepădării de sine la orice pas, ca apoi să-ți dea Domnul împărăția Sa înăuntrul tău. Așa îți sortesc eu azi, în ziua mea de serbare între sfinți în cer și pe pământ, popor al venirii Domnului iarăși de la Tatăl la om, acum, la sfârșit de timp. Amin.

Umilește-te mereu și vino la făcut, tată, că e vremea înnoirii a toate cele ce vor rămâne cu Mine și cu tine, numai să te lupți să fii al Meu, poporul Meu. Iată, dau să vină să te vadă cei ce cred în Mine și în cuvântul Meu de azi și în tine, și aceștia trebuie povățuiți spre viața Mea în ei și aceștia trebuie să învețe taina cuvintelor Mele cu tine, și să vină sfioși dacă vin, și să vină înnoiți, tată, că dacă vin așa cum stau ei nu le face bine o așa venire.

O, poporul Meu, fapta credinței nu e fapta ta, ci e fapta darului lui Dumnezeu, Care Se îndură de tine. Fii umilit, tată, că numai în cel umilit nu poate lucra lucrarea lui satan. Nu poate, tată, lucra satana în cel umilit și liniștit cu dorirea. Când Eu eram drept, mâniindu-Mă pentru lucrul satanei cuibărit în om, eram plin de umilință, căci altfel n-aș fi scos demonii din cei cuprinși de demoni. Eram plin de umilință când îl umpleam pe om de credință în Dumnezeu prin faptele minunate ce le săvârșeam peste cei robiți de satana, și iată, îți spun un păcat al tău, măi tată: când tu azi spui omului păcătos minunea lucrării Mele cu tine, și el crezând nu poate să se lase de lume și de trup și de sine, aceasta se întâmplă pentru că tu ai semeție și nu umilință când stai cu lucrarea Mea în mână ca să-l lucrezi pe cel păcătos cu ea. învață, tată, de la Mine lucrarea cea cu rod sfânt pentru tine și pentru om. învață, poporul Meu, lucrul umilinței, care nu se mânie din om decât împotriva lucrării demonilor din om. Adu-ți aminte că Eu când le spuneam demonilor să iasă din cei cuprinși de demoni vorbeau frumos demonii cu Mine și Mă mărturiseau când vorbeau, fiindcă demonii slăbesc în fața umilinței din om și se supun și se smeresc ieșind. Amin.

Iată, în acest popor al Meu dacă a venit omul și s-a condus tot după el și după obiceiul minții lui, care zice că vede și că știe și că poate, un așa om n-a știut nici cum se vine, nici cum se stă la Dumnezeu și cu Dumnezeu, nici cum se lucrează pentru Dumnezeu, căci lui Dumnezeu nu-I poți lucra cu mâna, omule, nu, tată, nu, ci cu credința și cu fapta credinței, tată, căci Eu pe cei ce i-am făcut ucenici ai Mei i-am luat din lume, i-am luat dintre ai lor și le-am dat lucrarea cea cu duhul, lucrarea vieții veșnice, nu pe cea a vremelniciei așa cum lucrează cei ce lucrează cu mâna pe pământ și pentru pământ, căci toți oamenii sunt pământ, și pământul e greu de tot peste om.

O, nu e om să nu aibă în el demon, tată, iar demonul se încruntă când umbli să-l superi în om. O, e plin pământul de demoni, iar oamenii, la fel și nu mai știu oamenii ce este și ce face demonul în om, și nu știu oamenii ce este și ce face Domnul în om acolo unde El poate împărăție în om. Demonul îl ține pe om lângă el și lângă ai lui, iar Domnul îl ține pe om lângă El și lângă ai Lui, căci întunericul e mare între demon și Dumnezeu, între om și Dumnezeu.

Fiilor, fiilor, iară și iară vă spun: sculați-vă la mijitul zorilor și așezați-vă în așternuturi după amurgul zilei, că e păcat să răsară pe pământ ziua când voi stați în așternuturi, și e bine să răsăriți voi în calea zilei ca niște flori care întind trupul lor spre lumină așteptând-o când ea se ivește. Iar dacă vă sculați în zori, spălați-vă fața, închinați-vă trupul și duhul lui Dumnezeu și uniți-vă cu El prin rugăciune, și apoi lucrați, tată, toate câte sunt de lucrat în curțile și în casele Mele cu voi. Fiți desăvârșiți în ascultare de Dumnezeu, fiți dulci în cuvânt și în purtare, căci îngerii doresc să stea cu voi lucrând, tată, iar dacă omul nu lucrează, nici îngerii nu lucrează. învățați bine să lucrați și să vă odihniți, căci fără de odihnă nu puteți lucra și, iarăși, fără de lucrare nu vă puteți odihni, iar ascultarea aceasta vă aduce vouă sănătate trupului și duhului și sufletului din voi, vouă și Mie, tată. în fiecare seară strângeți-vă în spic și chivernisiți-vă lucrul cel pentru a doua zi de lucrat, ca să știți în zori ceea ce veți lucra. Toate vor fi atunci cu rod: și duhul și sufletul și trupul și iubirea și frăția și pacea și învierea și înnoirea lumii, căci de la voi răsare tot începutul cel nou, tată. Eu pentru aceea v-am făcut popor al Meu. Luați pe voi hăinuță albă la masa Mea de nuntă și nu uitați ce aveți de împlinit, căci curând Eu voi rosti din nou cuvânt pentru împlinit și vom împlini tot cuvântul Meu cel spus vouă să se împlinească. Amin.

O, poporul Meu, mare este taina și lucrarea ascultării de Dumnezeu! îi spuneam mereu lui Israel să păstreze ziua odihnei Domnului ca să-i fie lui bine pe pământ, dar el n-a lucrat așa, și i-a fost lui numai rău, și tot mai mult Mă părăsea Israel, iar duhul îngâmfării lui i-a fost și îi este lui povățuitor și n-a slujit și nu slujește Israel lui Dumnezeu.

O, atât de frumos am lucrat Eu facerea a toate și legea cea pentru toate și hotar între bine și rău, între ascultare și neascultare, și toate către Mine așteaptă! Când Eu cobor întunericul ca să se facă noapte, fiarele pădurii se trezesc din somn și ies să-Mi ceară și să primească hrană, iar la răsăritul de soare ele se adună în culcușurile lor și se culcă și se odihnesc ca să facă loc omului, ca să iasă omul la lucrul său și la lucrarea sa până seara, căci Eu cu înțelepciunea Mea le-am făcut pe toate și întru lucrările Mele Mă măresc Eu. Omul însă uită de toată rânduiala firii, de toată mărirea Mea și calcă peste cele așezate de înțelepciunea Mea și nu-i este lui bine când face așa. O, omul a stricat legile Domnului și nu mai știe să caute binefacerile Domnului peste el prin taina și lucrarea ascultării de Dumnezeu, după orânduiala a toate cele făcute și așezate de Dumnezeu.

O, poporul Meu, caută, tată, să-Mi dai fericire Mie prin ascultarea ta de toate cele de Dumnezeu așezate și cuvântate să fie lucrate de tine, căci voiesc să-Mi fie bine cu tine, și apoi voiesc să-ți fie ție bine, poporul Meu.

Lucrarea ta, poporul Meu, să fie ascultarea de Dumnezeu și de toate cele așezate de El. «Ieși-va omul la lucrul său și la lucrarea sa până seara», așa este scris. Iată, taină îți spun ție: caută cât mai desăvârșit să înțelegi ce înseamnă timpul omului și ce înseamnă timpul lui Dumnezeu cu omul. Eu am spus prin cuvântul acestei profeții că e mult să lucreze omul de dimineață până seara și e mult să doarmă el de seara până dimineața, iar dacă el lucrează și mai mult lucrul lui și dacă el doarme și mai mult cu trupul lui, amestecând ziua cu noaptea și lucrarea cu neascultarea, apoi fiarele de suflet ies și își cer de la Dumnezeu partea lor, dar tu fii veghetor pentru lucrarea zilei și pentru lucrarea nopții și întâmpină-Mă cu lucrarea înțelepciunii tale pentru cele așezate de Dumnezeu între pământ și cer și îndeletnicește-te cu lucrarea zilei, tată. Zi și noapte să fii fiu al zilei, fiu al ascultării, căci Israel cel neascultător M-a pierdut prin neascultare, tată.

Dar ce este necredința? Ea este duhul lumii, ochiul cel mărginit al duhului omului cel străin de calea lui Dumnezeu pe pământ. Ea este închisoarea în care zac fiii veacului acesta, care se hrănesc cu păcatul și cu roadele lui, căci păcatul este hrana sufletului lor, hrană care nu-l lasă pe om să se privească pe sine și să-și vadă viața lui cea fără de rod de viață și prin care omul își înșeală sufletul, închizându-Mi Mie intrarea ca să nu pătrund și să-l trezesc pe om spre vedere, spre credință și spre deșteptare apoi. Iată, omul își înșeală sufletul, iar sufletul din el este ușa prin care Eu pot să intru în om, și omul nu știe ce este sufletul lui, și omul îmi închide ușa.

O, poporul Meu, nu e om pe pământ să nu creadă în Dumnezeu, să nu-L simtă pe Dumnezeu. Nu te mira de această veste ieșită din gura Mea, ci miră-te de om și de puterea lui cea rea, cu care se înșeală pe sine ca să nu se lepede de necredință, de duhul lumii, cu care el se hrănește și când doarme, tată.

Mă uit la Mine și la vremea Mea de atunci pe pământ cu oamenii, cum eram Eu de rău privit, cât de puțină iubire era în cei de atunci ca să nu se smintească ei întru Mine! Nu puteam să lucrez cât aveam de la Tatăl lucrul peste om, căci îmi găseau vină până și cei mai apropiați ucenici. Am lucrat puțin de tot din cât aveam de la Tatăl dat lucrul, căci Mă împiedicam în om, în mintea omului, în ochii omului, căci omul care nu are mintea curată și debarasată de robia cugetelor sale, acela nu are nici ochiul curat. Iată, ochiul omului înseamnă și mintea lui, iar mintea lui este și ochiul lui. Nu Mă priveau cu ochi curați cei ce Mă priveau, și de micuț M-au dușmănit cei ce Mă dușmăneau atunci. Numai cei curați M-au văzut curat, numai aceia M-au cunoscut ce sunt și cine sunt și de unde vin și ce am de lucrat, iar Eu grăiesc acum de curățenia minții și a ochiului minții, căci dacă voiește cineva să Mă judece prin ceea ce am spus acum, va face și acela ce a făcut Simon, pe care Eu, ca un Dumnezeu ce sunt, l-am vindecat de lepră, iar el apoi s-a îndoit întru Mine când am lăsat iubirea femeii păcătoase să Mă caute și să-și caute ea prin Mine izbăvirea ei prin credința ei cea pentru învierea ei. S-a îndoit atunci Simon cel iertat, și apoi cel vindecat de Mine și a spus: «Dacă Acesta ar fi prooroc, ar ști că femeia care-L cuprinde este păcătoasă». O, iată, tată, cât ține credința omului! Așa pățește cel ce uită păcatele lui, și cade în judecata asupra aproapelui acela, și apoi este judecat de aceasta, iar Eu voiesc să-l păzesc pe poporul Meu de acest greu păcat, și voiesc prin voi să-l izbăvesc pe el de neînțelepciunea aceasta.

Peste tot, pe unde sunt fii credincioși ai acestui cuvânt, peste tot voiesc să așez înțelepciunea nejudecării aproapelui, căci Eu sunt Cel ce am această lucrare, Eu, și nu omul, iar lucrarea fiilor bisericii este iubirea și nejudecata când ei au peste ei Păstor pe Domnul și duhul călăuzirii Mele în mijlocul lor.

Cel ce nu învață de la Mine, acela se cunoaște că învață de la el, de la mintea lui, de la ochiul lui bolnav, și acela nu-și lucrează în vremea trupului lui odihna cea veșnică a sufletului lui, căci așa cum este omul pe pământ, frământat, ori blând și smerit și răbdător, tot așa viață va avea și în veșnicie, dar fericit este cel ce suferă pentru Mine pe calea Mea cu Mine, că acela este fiul Meu și are în el iubirea și nejudecata. Amin. Iubirea îl vindecă pe om de păcat, iar judecata peste semenul său îl îmbolnăvește pe el de păcat, căci judecata este păcat, și așa a și fost judecat cel ce a judecat, precum este scris. Amin.

O, poporul Meu, te învăț harul credinței care te ține în Mine și care Mă ține pe Mine în tine, tată. Ai grijă cu credință, tu, cel care crezi această venire a Mea acum pe pământ cuvânt și trup tainic, ai grijă, tată, să nu te osândească pe tine cuvântul cel rostit de tine, rostit oricum, fiule. Te povățuiesc să fii păpușă pentru credință și pentru fapta ei, căci păpușa face tot ce face păpușarul cu ea, și e mai credincioasă decât un om viu, căci face, tată, dacă este purtată de păpușar. Dar mai mult și mai mult ai grijă să nu te osândească pe tine cuvântul cel rostit de Mine peste tine, fiule, căci acela este cuvântul lui Dumnezeu, tată.

O, poporul Meu de azi, lucrează, tată, biruința ca Mine, că Eu am biruit lumea, și învață-l pe cel ce vine să te vadă pentru că ești al Meu și spune-i cum să biruiască și el lumea, că nu prin altfel de putere, ci prin duhul cel umilit în om se biruiește lumea, și acest duh te învață să stai în Dumnezeu, nu în lumea aceasta, și te învață să te umilești ca El, și atunci lumea nu-l mai iubește pe omul care lucrează așa, și așa iese omul din lume, nu altfel, tată. Omul cel fără Dumnezeu în el nu poate purta înfruntare, nu poate sta de bună voie sub înfrângere, și acest duh potrivnic umilinței se numește lume în om, om nelepădat de lume pentru împărăția lui Dumnezeu în el, dar cel ce se biruiește pe sine pentru împărăția Mea în el, acela are dușmani casnicii lui, apropiații lui, pe cei ce sunt învățați cu el, iar aceia îl dușmănesc pe el dacă el se face locaș al Meu între casnicii lui. Iată, tot ce este crezut învechit îl supără pe om, și el caută totul nou peste el, chiar și când e vorba de casnicii lui, care se ridică unii împotriva altora când e vorba de Dumnezeu în om, darămite Eu, Domnul, cum să nu grăiesc cu cuvântul ca să le fac pe toate noi, și care aduc bucurii veșnice, nu omenești așa cum caută omul prin cele proaspete prin care le aruncă pe cele de el crezute învechite chiar și când e vorba de casnicii lui, de apropiații lui.

O, fiule, roagă-te cu lacrimi, tată, căci duhurile rele nu dorm nici ziua nici noaptea, iar dacă te rogi Mie să depărtez din calea ta duhurile rele, care dau să te poarte, tu să nu le tragi înapoi. Zi și noapte să veghezi să nu tragi spre tine duhurile rele, ci să le lași să plece, și să le cerți cu numele Meu apoi, urând lucrarea lor, căci greu de tot mai ies ele din om cu lucrarea lor după ce omul le face voia în duhul și în trupul său, și atunci omul trebuie să caute om curat de duh rău, ca să se roage pentru eliberarea lui de moartea aceasta, căci cel ce face lucrare rea și se roagă Mie să-l depărtez de răul acesta, nu mai are putere rugăciunea lui, căci drac pe drac se slujește, și nu se scoate drac pe drac, ci trebuie doctor pentru această minune, tată, căci Dumnezeu te învață să te rogi, iar diavolul te pune să făptuiești lucrarea lui și îți ia teama și îți ia veghea apoi, și iată, Eu sunt blând și smerit cu inima și te învăț lucrarea vieții, tată. Cel ce te învață și te îndeamnă la lucrarea vieții, acela este învățătorul tău, este doctorul tău, și este blând și smerit cu inima, și Eu te-am învățat să iei de la Mine pildă de viață și ți-am spus că Eu sunt blând și smerit cu inima, și de aceea sunt Eu învățător.

– Acum, poporul Meu, deschide-ți, tată, urechea și mănâncă de la Mine înțelepciunea Mea, că Eu sunt blând și smerit cu inima, și sunt învățător dacă sunt așa.

învață puterea rugăciunii sfinte, învață rugăciunea care se împlinește, tată. învață-ți rugăciunea să se roage, ca să primești prin ea. Ia aminte la rugăciunea ta, dacă se împlinește, dacă o împlinești după ce inima ta o aduce Mie. O, să nu faci cu ochii rugăciunea, ci s-o faci cu inima, tată, căci dacă inima ta este bună, atunci și ochiul tău este, și se face ochiul tău cărarea spre inimă a rugăciunii tale, rostită cu cugetul tău. Cugetă la Mine și nu la tine, tată. învață calea aceasta a rugăciunii, calea ta spre Mine și nu spre tine, fiule. E vremea rugăciunii, e vremea să te rogi cu lacrimi, și de aceea Eu te învăț puterea rugăciunii, puterea cea de biruință, tată.

O, popor cules de Domnul dintre spini și mărăcini! Așează-te în haina sfințeniei, în haină albă de sfânt, de care diavolii fug și se topesc! Să fie pe pământ ca și în cer! Amin. Slujiți slujba sfântă îmbrăcați în veșminte albe. Fiți frații cei mai mici ai sfinților pe pământ, căci așa este scris în Scripturi că sunt sfinții îmbrăcați. Lăsați de deasupra voastră deschisă cărarea tainelor cerești cele pentru slujire ca în cer pe pământ! Nu vă potriviți feței acestui veac, care nu are în el biserică întreagă, biserică adevărată prin toate mădularele ei! Vrea Domnul să așeze peste tot, prin toate cetățile pe unde-i are pe ai Lui, vrea Domnul să așeze împărăția cerurilor din loc în loc și haina ei cea albă, de care diavolii fug. Fiți binecuvântați hrănindu-vă cu Mielul lui Dumnezeu, Care vă sfințește! Așezați preoți prin cetăți prin harul cel purtător prin biserică! Așezați diaconi și diaconițe, și să aibă toate mădularele biserica lui Hristos peste tot, iar peste ea, duhul proorociei! Amin. O, Domnul este în strâmtorare între voi și mi-a spus să mărturisesc vouă lucrarea bisericii sfinților Lui. Adunați-vă în jurul Mielului Cel junghiat! Strângeți-vă tot mai des pentru duhul mărturisirii, pentru duhul creșterii sfinte, căci aceasta este lucrarea bisericii. Nu vă temeți de oameni! Fiecare pasăre piere pe limba ei, iar limba și duhul vostru să-L mărturisească pe Domnul în lucrare de biserică. Amin.

O, nu sunt ca pe pământ împlinirile cuvântului lui Dumnezeu. Un om născut din Dumnezeu ca Avraam nu se uită pe pământ ca să vadă cuvântul cel împlinit, rostit de Dumnezeu, ci se uită în Dumnezeu și în locașurile Lui, căci Eu cu oamenii nu locuiesc în locașurile lor, în cele făcute de mâna lor în vreme, ci locuiesc cu împlinirile tainelor Mele în locașurile Mele, în timpul Meu cu omul, nu în timpul omului, căci Eu pe vremea lui Avraam eram pe pământ între oameni și între împărați, și eram prin Avraam, și eram prin Melchisedec, și eram mai mare decât toți cei ce cârmuiesc peste neamuri, și tainic Mă odihneam cu împlinirea tainelor Mele prin cei credincioși, care erau poporul Meu pe pământ, patria Mea și a lor în mijlocul neamurilor de pe pământ și a împăraților de peste ele, căci cuvântul Meu cel împlinit este împărăția Mea peste pământ, iar împărăția Mea nu are nimic, nimic în lumea aceasta, ci are în patria Mea de pe pământ, patria celor ce cred ca Avraam și văd ca Avraam și împlinesc ca el fără ca lumea să aibă parte la cele ale lui Dumnezeu, care nu sunt din lumea aceasta, așa cum nici Avraam nu era din lumea aceasta când el s-a sculat cu ai săi și a biruit pe împărați și armele lor și armata lor de oameni pământești, de oameni care nu sunt născuți din Dumnezeu, căci din Dumnezeu se nasc prin cuvântul lui Dumnezeu oamenii, se nasc din cuvânt și sunt și tainic rămân între oameni cei ce se nasc din Dumnezeu și sunt, dar sunt de la Dumnezeu și nu de la oameni, și așa stau ei pe pământ în împărăția lui Dumnezeu și nu în împărăția oamenilor, care nu este de la Dumnezeu, căci Eu pe Irod l-am biruit în vremea prunciei Mele, că eram împăratul Cel de la Tatăl venit cu împărăție care nu cade așa cum a căzut împărăția lui Irod, care s-a luptat cu împărăția Mea crezând că Mi-o cade dinaintea lui, dar n-a fost așa, căci cel ce ridică piatra primește înapoi piatra peste capul lui, și altfel nu biruiește cel ce ridică piatra. Amin.

O, poporul Meu, cuvântul este taină neînțeleasă a fi așa pe pământ, iar Eu te povățuiesc pe tine să fii înțelept, și credincios să fii când Eu te învăț să ai grijă și să folosești credința în spusele Mele, că Eu te-am învățat pe tine să nu rostești oricum cuvânt cu gurița ta, căci cuvintele se strâng toate și îl dovedesc pe om la Dumnezeu și pe Dumnezeu la om cu măsură mică sau mare sau deloc, și așa se strânge omul la Dumnezeu cu cele ce ies din gura lui și care îl ridică sau îl coboară pe om față în față cu Mine.

O, poporul Meu, să nu treacă o zi fără să citești Scriptura, fără să citești cuvântul Meu, fără să te hrănești cu îndemnul Meu spre viață, căci cel ce nu priveghează nu are minte, nu are sănătate de înțelepciune, iar lupul de suflete e hrăpăreț și risipitor, tată. O, te-am învățat să înveți carte cu călăuză, fiule, căci dacă înveți singur nu ești ucenic și nu poți să ridici ucenici de un lucru cu tine dacă lucrarea ta nu este ca a Mea, sub oblăduirea Tatălui Savaot, Care este Învățătorul Meu. Ucenic este cel ce are peste el și peste mintea lui învățător, tată, iar aceluia Eu Mă descopăr și-l călăuzesc prin cel ce este de la Mine pentru oile Mele, nu prin cel ce este învățat sau care ia de la om ca să-l învețe pe om, căci Eu am spus că n-am ce face cu omul cu școală, fiindcă acela își are mare sinele, sub care el cade mereu, și nu poate călăuzi cel căzut, dar Mie Îmi trebuie om sărac cu duhul ca să pot Eu să Mă fac minunat în el și să-l fac asemenea Mie, și apoi lumea să-l vadă pe cel ce ia de la Mine și nu de la el și nu de la om viață peste el și învățătură pentru om apoi.

O, poporul Meu, te învăț mereu, tată, și dacă te învăț, Eu trebuie să văd peste tine împlinirea cuvântului Meu, iar când te aduni în duh de biserică, cercetează frățește tot ce împlinești și tot ce nu împlinești din cuvântul Meu de peste tine, și lucrează prin lumină și prin umilință pentru tine, nu pentru fratele tău mai întâi, și dacă vei lucra așa, vei vedea în mijlocul tău rodul Meu, tată, rodul cu care am venit să te păstoresc, viață veșnică, fiule, căci Eu am așezat cu mare înțelepciune păstorire pentru tine, pentru viața ta cu Mine și în Mine, tată. O, mare este fapta credinței, fiule, iar ea nu primește plată ca pe pământ, căci taina faptelor credinței și a milei îl ține pe om în taina Mea, nu în afara Mea, iar cel ce știe să lucreze așa, nu iese din staul, nu moare niciodată, căci dacă Îmi slujește cineva, acolo unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu, așa cum Eu am spus acum două mii de ani. Amin, amin, amin.