Coboară Domnul pe pământ cuvânt, însoțit de sfinții Lui. Amin.
Eu sunt Dumnezeul celor credincioși Mie, Care Mă mărturisesc celor necredincioși, căci Eu trebuie să Mă vestesc tuturor, ca apoi să împlinesc tot cuvântul Meu, care nu trece fără să se împlinească. Chiar dacă omul nu înțelege taina cuvântului Meu, căci omul nu are ochi de văzut, cuvântul Meu tot se împlinește, iar cine are ochi de văzut și urechi de auzit, acela înțelege pe cele ce sunt și se fac, iar cei necredincioși rămân ceea ce sunt ei. Niciodată cei credincioși nu au ce să piardă, dar cei necredincioși pierd, și își pierd tot mai mult credința, și aceasta ca plată a necredinței lor.
O, ce ar face omul, bietul de el, să Mă port Eu cu el așa cum se poartă el cu Mine și cu semenii lui? Eu însă, ca Unul ce văd peste tot, merg, și nu Mă împiedic în om, căci sunt Cel ce pot peste tot și peste toate, și Mă sprijinesc cu cei credincioși când lucrez, căci cei credincioși au umilință, au iubire, au vedere, au pocăință, căci cugetul lor este locașul Meu, nu este al lor, și este mersul Meu între cer și pământ. O, fericit este înaintea Mea omul care se face purtător al înțelepciunii Mele după ce Eu Mă descopăr lui și când el se face casă a iubirii de Dumnezeu și de oameni ca să-i tragă la Mine pe oameni!
Eu, Domnul, cobor în carte cu sărbătoare de sfinți, poporul Meu. Cât ai fi tu de slab sau de greșit, tu ești mare înaintea Mea dacă Eu pot să cobor în mijlocul tău cu tot cuvântul slavei Mele de azi, căci slava Mea este cuvântul, așa cum de la început a fost și este. Mă slăvesc în cuvânt în mijlocul tău, iar credința ta este darul lui Dumnezeu peste tine, poporul Meu. Dacă Eu nu ți-aș da, tu n-ai avea credință în venirea Mea cea de azi la tine. Iată-i pe cei ce au aruncat de peste ei acest dar! Uită-te la ei ca să vezi cum sunt cei ce pierd darul credinței și ferește-te de șarpele îndoielii, tată, căci cine este mușcat de acest șarpe, aceluia i se strică ochii și urechile, mintea și credința și stă nepăsător de boala lui, chiar dacă duhul îi oftează.
O, poporul Meu, fugi, tată, de căderea din har și întărește-te în credință, și cere la Mine să fac mare în tine harul acesta, căci prin harul Meu tu stai lângă izvor dacă stai. Stai, tată, lângă lucrarea venirii Mele iarăși de la Tatăl la om, căci prin statul tău cu Mine și prin venirea celor ce vin spre harul credinței în venirea Mea, se împlinește Evanghelia Mea prin care am spus acum două mii de ani și așa am spus: «Cine nu lasă pentru Mine mamă și tată, frați și surori, soție și copii, averi și ranguri, ba și pe sine însuși, unul ca acela nu poate fi ucenicul Meu», unul ca acela iubește toate acestea și stă împotriva Mea cu ele, stă împotriva Evangheliei lui Hristos, care s-a vestit și se vestește de la margini la margini, învățându-l mereu pe tot omul să se lepede de sine și să vină după Mine și să se facă locaș al împărăției Mele, după ce Eu trezesc în el straja sufletului lui, credința, care se descoperă în om, descoperindu-L pe Domnul de Stăpân și de viață a omului.
O, fiilor care Mă purtați dinspre Tatăl spre om, dragostea voastră de Dumnezeu și de oameni îmi adună fii dintre fiii oamenilor, tată, și la aceștia voi le dați putere să se facă fii ai lui Dumnezeu, măi fiilor copii. Cine vine după Mine lăsând mamă și tată, frați și surori, soție și copii, averi și ranguri și apoi pe el însuși, acela primește apoi și mai mult în viața aceasta, iar în viața care vine primește viață veșnică, fiindcă Eu așa am spus și așa am făgăduit. Am făcut Eu rău că am spus să facă acestea cel ce vrea să vină după Mine și să se facă Mie ucenic? Am făcut Eu rău că i-am despărțit de toți ai lor pe cei ce Mi i-am făcut ucenici ca să călătoresc apoi cu ei din cetate în cetate, vestind Evanghelia împărăției cerurilor pe pământ? A făcut rău mucenița Ecaterina că M-a aflat și M-a iubit și M-a mărturisit apoi, despărțindu-se de pământ pentru mărturisirea Mea? Au făcut rău sfinții Mei mărturisitori că și-au pierdut viața pentru Mine, câștigându-și-o pe ea întru Mine, precum Eu am spus despre cei ce-Mi urmează Mie? Și dacă n-au făcut rău aceștia, atunci voi, cei ce deschideți celor ce vin la izvorul Meu de cuvânt și la iubirea de Dumnezeu, de ce mai sunteți voi huliți, tată? O, voi sunteți huliți de cei necredincioși, fiilor. Sunteți huliți de cei ce iubesc lumea aceasta, care trece, lumea și duhul ei cel stricător de om, căci lumea înseamnă pofta ochilor, pofta trupului și trufia vieții, precum este scris în Scripturi. Iată, sunt luați în gura lumii cei ce fac ca voi, despărțindu-se de toți ai lor cei după trup ca să fie numai ai Mei apoi. Ies aceștia cu ceva în afara Evangheliei Mele? O, fericiți sunt aceștia, tată, căci aceștia află izvorul vieții și beau din el și se nasc din cer, înviind din stricăciune, așa cum mucenița Ecaterina a făcut și apoi M-a mărturisit înțelepților lumii din vremea ei, nemaiputând fi aceștia înduplecați apoi să se întoarcă la înțelepciunea cea omenească și care îl desparte pe om de Dumnezeu, căci cel ce se bizuie pe sine însuși, acela este nebun. O, fericiți și sfinți sunt cei ce se ridică deasupra trupului și a lumii, neîmpiedicându-se de cei ce sunt ai lor după trup ca să vină după Mine apoi, și, iarăși, fericiți sunt cei ce vin împreună soți și familie și neam spre lucrurile Mele între oameni ca să-i pun pe ei la lucrul mărturisirii cea pentru Dumnezeu și la naștere de noi ucenici și de mulți fii pentru împărăția Mea în ei! Celui ce întoarce pe om de la păcat la Mine, de la duhul lumii la Duhul lui Dumnezeu, aceluia i se iartă toate păcatele și se face el apoi lumină a lumii pe pământ, cale a omului spre Dumnezeu, căci omul este pribeag pe pământ și așa umblă dacă nu află calea, iar calea Eu sunt, și tot Eu sunt și adevărul și sunt și viața omului. Amin.
Eu sunt Calea, Adevărul și Viața, Eu sunt, omule, și Mă vestesc ție cine sunt Eu. Nu tu ești, tată, acela peste om, ci Eu sunt, iar numele Meu este Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, și sunt cunoscut de cei credincioși lui Dumnezeu. Eu sunt Cel ce am putere să iert păcatele tale, omule, și Mă vestesc ție cine sunt Eu. Amin.
O, nu trebuie să aibă nimic și pe nimeni pe pământ omul dacă vrea să fie ucenicul Meu. Nu trebuie să-și strângă nimic luiși cel ce vrea să fie liber și să înmulțească numărul celor credincioși lui Dumnezeu pentru împărăția Mea în om, căci mulți oameni sunt pe pământ, dar au de tată pe diavolul, fiindcă stau împotriva Mea cu viața lor aceștia, căci viața de pe pământ a omului e numai păcat, iar păcatul este om.
O, nu mai știe omul să vorbească cu Dumnezeu, dar iată, Dumnezeu grăiește cu omul, și nu are omul credință care să deschidă Domnului ușa când El vine și bate ca să intre. Mă ține omul la ușă, căci nu Mă cunoaște. El și-i cunoaște pe-ai lui și stă cu ei până la moartea trupului lui, și apoi vine la Mine omul și dă cu ochii de Dumnezeu, privind înlemnit atunci. O, e târziu atunci să mai poți pentru Dumnezeu, omule, și iată de ce umblu Eu acum după tine și te strig ca să ieși la vedere și ca să pot Eu apoi să Mă fac cunoscut ție pentru salvarea ta din necredință și din depărtare de Dumnezeu!
O, fii lucrători ai poporului Meu cel învățat de Dumnezeu, ridicați-vă, tată, și urniți-i din amorțirea lor pe cei nelucrători cu duhul, pe cei ce sunt numai trup în poporul Meu cel de peste tot, căci vin dureri pentru nelucrare, tată. Voiesc să-Mi fac datoria peste cei necredincioși și peste cei nelucrători și să Mă spăl pe mâini de păcatul necredinței lor, căci nelucrarea înseamnă necredință, tată. învățați-i pe tot mai mulți dintre cei ce au băut din acest izvor de cuvânt al Meu timp de cincizeci de ani și mai bine, și învățați-i, iarăși, pe mulți dintre cei ce nu știu ce înseamnă Dumnezeu pe pământ cu oamenii, învățați-i să-și călugărească viața, ei și toată casa lor, și să scape de păcat, căci mănăstirile se închid curând, curând, dar Eu vă spun că s-au și închis și se închid, chiar dacă par că se deschid ușile lor și că se fac mai multe, dar nu, acestea se închid și se vor închide de tot, din pricina vieții lumești în care petrec cei ce s-au acoperit cu haină de monah, cu haină de sfânt. Adevăratele mănăstiri cu viață de monah în ele au fost și sunt în case tainice la vedere, căci cei smeriți cu viața se umilesc, se tăinuiesc și nu se urcă pe înălțimi ca să se arate cu viață mănăstirească trâmbițată și cu biserici de zid înalt și împodobit. O, numai atât nu e de ajuns să-i tragă aceștia pe oameni spre Dumnezeu, ci trebuie trăiri sfinte și cu putere în cei lucrători pentru întoarcerea multora de pe calea lumii spre viață călugărită, și trebuie biserică zidită din oameni, din inimi pline de iubire și de credință și de mărturisire apoi, căci fără de mărturisire nu se naște în oameni credința și apoi viața.
Mucenița Ecaterina binevestește de lângă Mine mărirea Mea în cei sfinți și lasă cuvânt de chemare a omului la Dumnezeu, căci așa sunt cei ce cred în Mine pe pământ, iar Eu sunt Domnul și Dumnezeul lor și Mă slăvesc în ei pe pământ și în cer pentru iubirea lor. Amin, amin, amin.
– O, Doamne al puterilor în cer și pe pământ, lucrarea de azi a cuvântului Tău Te coboară la om cu sfinții pe pământ, căci patria sfinților Tăi este văzduhul, iar cei din văzduh văd, căci Duhul este Cel ce vede și Cel ce aduce omului viața. Le spun fiilor și fiicelor oamenilor că eu m-am lepădat de mine însămi și de cei ce mă iubeau pentru ei și Te-am ales pe Tine iubire, căci Tu îl iubești pe om pentru el, pentru viața lui cea veșnică, Doamne. Puteam să ascult și eu de mine însămi, dar n-am mai putut să fac aceasta dacă am aflat că Tu ești Calea, Adevărul și Viața. Ți-am dat înțelepciunea mea dacă m-am dat Ție, iar Tu ai lucrat-o pe ea și ai făcut din ea frumusețe cerească și Te-ai sălășluit în ea și m-ai făcut ucenic cu duh dătător de viață, și am dat oamenilor viață și i-am scăpat de moarte, și n-am mai făcut moarte peste om așa cum face femeia, căci femeia face omului moarte de șapte mii de ani, și este nebună femeia dacă face așa. Când șarpele, cel mai înțelept dintre toate fiarele, când el s-a apropiat și a întrebat în rai pe femeie: «Ce este ceea ce a zis Dumnezeu ca să nu mâncați din toți pomii raiului?», ea, femeia, a răspuns: «Mâncăm din toți pomii raiului, dar din pomul cel din mijlocul raiului a zis Dumnezeu să nu mâncăm ca să nu murim». O, dacă ea ar fi fost ascultătoare de Dumnezeu ar fi înțeles despre ce moarte i-a spus ei șarpele când i-a spus: «Nu veți muri cu moarte, ci în orice zi veți mânca din el veți deschide ochii și veți ști ca și Dumnezeu binele și răul». Și dacă femeia s-a uitat apoi la pom și i-a plăcut după ce a mâncat, și i-a plăcut să cunoască după ce a cunoscut, a luat și, mâncând, a dat și bărbatului ei și a mâncat cu ea, și apoi li s-au deschis lor ochii și au cunoscut, și le-a plăcut să cunoască, și apoi s-au temut de Dumnezeu, Căruia I-au călcat cuvântul, și și-au acoperit rușinea goliciunii lor, locul de pe trupul lor prin care ei au cunoscut plăcerea neascultării, și și-au făcut acoperământuri în jurul trupului, precum este scris, iar când au auzit ei glasul Domnului umblând prin rai s-au ascuns de Dumnezeu între pomi, dar Domnul l-a strigat pe Adam ca să se arate și să dea răspuns lui Dumnezeu, și Adam I-a zis Domnului: «Sunt gol». «O, cine ți-a spus că ești gol fără numai că ai mâncat din pomul pe care ți-am poruncit numai din el să nu mănânci?», așa I-a spus Dumnezeu lui, iar el a spus Domnului pe vinovată.
O, femeii îi trebuie înțelepciune, nu gustul plăcerii, căci dorul ei de plăcere îl face pe om să se uite la ea și după ea, să i se deschidă ochii asupra ei. în șarpe era înțelepciunea cea ascunsă a lui Dumnezeu, dar în femeie era pofta și plăcerea, și dacă a luat din pom, i s-a deschis ei plăcerea și cunoașterea plăcerii, și apoi omul a fost atras de ea și a căzut prin ea, a căzut în neascultare omul cel zidit de Dumnezeu, și a căzut prin femeie.
O, fiice ale lui Dumnezeu, și voi, fiice ale oamenilor! Pricepeți și înțelegeți cum a căzut omul cel zidit de Dumnezeu, căci eu am priceput și am lepădat din mine fructul morții omului, care se face plăcere în trup, și m-am dat ascultării de Dumnezeu, căci mi-a fost milă de om, și le-am deschis oamenilor ochii spre Dumnezeu, nu spre plăcere și nu spre cunoaștere, căci cunoașterea aduce plăcerea în om și apoi aduce îngâmfarea, și omul se crede a fi prin acest păcat, și atunci cade din fericire omul. O, rugați-vă Domnului Cel bun și sfânt și iubitor, rugați-vă să vă dea vouă înțelepciunea sfințeniei și faceți-vă născătoare de sfințenie peste fiii și fiicele oamenilor, așa cum eu am lucrat.
Să lepede femeia pofta trupului, ca să nu nască ea în om pofta ochilor, căci prin aceste două păcate se zidește în om trufia vieții, și nu știe omul că ea este moartea, nu viața. Omul nu iubește femeia, ci prin femeie iubește păcatul, așa cum a fost de la începutul omului. Când omul se unește cu femeia, se unește pentru păcat, căci este orb, fiindcă femeia orbește omul, și omul nu mai vede altceva decât pe femeie. O, treziți-vă din moarte, fiice ale oamenilor, și faceți-vă fiice ale lui Dumnezeu, faceți-vă viață pentru oameni, așa cum m-am făcut eu, și am rămas pe pământ rod al înțelepciunii lui Dumnezeu, căci am înviat morții la glasul meu cel mărturisitor, l-am înviat pe om din păcat. Au înviat din păcat înțelepții pământului și s-au dat ei locaș al înțelepciunii lui Dumnezeu, care nu este îndurată de cei ce iubesc deșertăciunea vieții. Cobor spre voi cuvântul înțelepciunii cea de sus: depărtați-vă de păcatul iubirii de voi înșivă! Fugiți de voi înșivă și uniți-vă cu îngerii și cu sfinții, și va învia omul și toată făptura, și va fi învierea morților, și vă vor mulțumi vouă viii și morții, căci eu așa am iubit lumea, ca Hristos am iubit-o, și m-am dat pe mine însămi morții trupului pentru mărturisirea lui Hristos, ca oricine crede în El, să nu moară, ci să aibă viață veșnică, precum eu am, și împart din ea viață și lumină peste om. Amin, amin, amin.
– O, poporul Meu, sfinții grăiesc pe pământ cu oamenii, și mare este viața cuvântului lor, căci au luat în ei lumină din lumină și au luat din Mine și au în cer și se dau oamenilor, tată. Fii credincios, poporul Meu, căci sfinții sunt vii, tată, precum Moise și Ilie s-au arătat vii pe muntele slavei Mele. Fii credincios cu adevărat, căci Eu sunt Dumnezeul celor vii, și sfinții sunt vii, tată, iar tu să crezi în mărturisirea lor cea din cer. Ai văzut cum vorbea în rai șarpele cu femeia, și este scrisă în Scripturi vorbirea aceasta. Ai văzut cum vorbeam Eu în rai cu omul, și este scrisă în Scripturi vorbirea Mea cu el. Ai văzut cum vorbeam Eu cu servii Mei prin vreme, și este scrisă în Scripturi vorbirea Mea cu ei. Vezi, tată, și acum, căci Eu vorbesc cu tine, fiindcă pot să fac aceasta, și vorbesc sfinții cu tine, tată, căci ei trăiesc în Mine, după cum este scris. Te învăț să crezi, fiule. Fii credincios, tată, și să audă vorbirea Mea cu tine tot omul de pe pământ și să-l ajutăm pe om să creadă în statul Meu cu tine, în statul Meu cu omul în sfat pe pământ, fiule. Hai, tată, să așezăm în om credința că Eu sunt Cel ce vine, că Eu sunt Cel ce sunt! Hai, poporul Meu, să semănăm peste neamul oamenilor credința că este Dumnezeu cu ei, că tot ce este pe pământ vorbește cu Dumnezeu și că omul a căzut de tot și s-a lepădat de tot de Făcătorul a toate.
Te binecuvintez cu duhul înțelepciunii credinței sfinte, popor agonisit de Dumnezeu. Mucenița Ecaterina binecuvintează din dreapta Mea orașul acesta, orașul cuvântului lui Dumnezeu, și spune așa: «înțelepciunea lui Dumnezeu să se reverse din orașul acesta peste tot pământul, spre înțelepțirea oamenilor, căci Domnul vine în văpaie, și carele Lui sunt mii de mii, ca și sfinții Lui, și Domnul vine cu sfinții, precum este scris să vină!». Amin.
Pace ție, poporul Meu! Pace, tată, peste tine și pace între frate și frate! Să fii înțelept pentru venirea Mea, tată. Să te ferești de păcat, tată. O, ferește-te de duhul necredinței și de omul în care stă acest duh, și roagă-te cu suspin pentru omul necredincios, căci rugăciunea cea cu suspin rodește numaidecât, tată, căci este adevărată, este cu durere, iar Eu răspund celui îndurerat, celui ce Mă cheamă ca să vin, și așa Eu vin, poporul Meu.
O, roagă-te, roagă-te pentru neamul român, poporul Meu! Amin, amin, amin.