în zi de sărbătoare de sfinți Eu, Domnul, am bucuria că vin să grăiesc cu tine, poporul Meu. Chiar dacă sunt numai și numai îndurerat, coborârea Mea pe pământ la tine cuvânt e bucuria Mea, fiule. De când Mi-am pierdut odihna în om Eu numai îndurerat petrec. Cuvântul Meu e dulce, iubirea și mila tot așa îmi sunt, dar durerea Mă apleacă și Mi se face tot mai amară, căci depărtarea de Mine a omului e mare, tată. Numai ca străin de Dumnezeu lucrează omul pe pământ. Numai fără Dumnezeu își face omul clipele lui. Eu însă ți-am spus ție să duci viață binecuvântată pe pământ, poporul Meu, căci așa împlinind, tu te dai Mie mereu, iar Eu ție, tată. O, nu te da Domnului cu toate ale tale, că Mi-e tare greu sub așa povară, ci te dă Mie spre binecuvântare cu toate ale Mele, tată. O, lucrează-Mi Mie, și cu acestea dă-te Mie, tată, și vei fi îndoit binecuvântat, o dată că lucrezi Mie, și, iarăși, încă o dată pentru că te dai Mie spre binecuvântare pentru tot lucrul tău, pentru toată mișcarea ta, pentru toată purtarea ta înaintea Mea.
Cel cu adevărat poporul Meu și copilul Meu este acela care nu mai trăiește și nu mai lucrează pentru sine, ci numai pentru Mine și în Mine, nemaiavând el de dus pe cele ale lui. Cel binecuvântat este cel ce învață să trăiască așa pentru tot ceea ce lucrează el. O, mulți, mulți de tot s-au făcut ai Mei din pricina aplecării lor pentru binecuvântare, căci aceștia au priceput ce înseamnă să se dea lui Dumnezeu omul și să nu-și mai rămână sieși, dar altfel de oameni când dau să se dea ai Mei și nu știu cum vine aceasta, aceia nu se dau Mie pentru Mine, ci se dau pentru ei, și dacă așa fac ei, Eu nu am cum să le dau lor lucrul Meu de făcut, fiindcă lucrul Meu trebuie dus cu mare iubire, cu mare sfială, cu mare umilință, poporul Meu, și mare statornicie îi trebuie celui ce vine să intre sub lucrul Meu și sub binecuvântarea Mea mereu pentru lucrul Meu.
L-am învățat pe om să lucreze lucrul Meu, iar Eu să-i dau lui plata cea cu folos pentru viața lui cea din vecii, căci altfel nu-și adună omul viață în vecii, ci își adună pe pământ și atât, iar pe pământ rămân toate de om și nu-l însoțesc pe om pentru viața lui cea din vecii. Am rostit pe pământ când am fost multe pilde pentru ca să-l fac înțelept pe om pentru împărăția Mea în el, și am spus odată despre un om gospodar, care și-a tocmit lucrători ca să-i îngrijească via. Dis-de-dimineață a ieșit el ca să-și tocmească lucrători, și, învoindu-se cu ei cu un dinar pe zi, i-a trimis să lucreze în vie. Mai pe la ceasul al treilea ieșind iarăși, a văzut în târg pe alții fără de lucru și le-a zis acelora: mergeți și voi în vie, și ce va fi cu dreptul vă voi da, iar ei s-au dus. Ieșind iarăși omul gospodar pe la ceasul al șaselea și al nouălea a făcut tot așa. Pe la ceasul al unsprezecelea a ieșit încă o dată și a găsit pe alții fără lucru și le-a zis: de ce ați stat toată ziua nemuncind? Ei i-au răspuns: fiindcă nimeni nu ne-a tocmit. O, duceți-vă și voi în vie, și ce va fi cu dreptul veți lua, așa le-a spus stăpânul viei. Și dacă s-a făcut seară, stăpânul a zis către îngrijitorul lui: cheamă pe lucrători și dă-le plata, începând de la cei din urmă și până la cei dintâi. Venind cei ce au fost tocmiți în ceasul al unsprezecelea, au luat câte un dinar, iar când au venit și cei dintâi, socoteau în sinea lor că vor lua mai mult, dar nu, tot câte un dinar luară și aceștia, și, luând ei dinarul, cârteau împotriva stăpânului casei cum că cei veniți în urmă luară tot deopotrivă plată cu ei, care au dus greutatea și arșița zilei, iar stăpânul a zis unuia dintre ei: o, prietene, nu-ți fac nedreptate. Oare, nu cu un dinar te-ai tocmit cu mine? Ia-ți ce este al tău și du-te. Eu voiesc să dau și acestuia de pe urmă ca și ție. Au nu mi se cade să fac ce voiesc cu ale mele? Sau ochiul tău este rău pentru că eu sunt bun?
O, poporul Meu, puțini de tot sunt cei aleși, puțini dintre cei chemați, și așa cei din urmă vor fi întâi, iar cei dintâi pe urmă, căci omul nu este ca Dumnezeu fiindcă nu are dragoste, și nici dreptate nu știe să aibă cel ce nu are dragoste, căci cu Dumnezeu nu se lucrează pentru plată mai mare, ci se lucrează pentru dragoste și pentru ascultare, tată, fiindcă supunerea nu mai ridică pricini și nu se mai socotește, ci se supune și nu se mai îngrijește, și așa poate omul să fie întâi înaintea Mea, iar în alt fel pierde omul, fiindcă legea lui Dumnezeu e bună numai în mâna Mea, iar când ea cade pe mâna omului se face omul stăpân pe ea și nu știe el că dreptatea lucrează altfel decât știe el să facă dreptate, căci Eu am spus acum două mii de ani: «N-am venit să stric legea sau proorocii, ci să împlinesc am venit, căci cine va strica una din aceste porunci, foarte mici, și va învăța așa pe oameni, acela foarte mic se va chema întru împărăția cerurilor, iar cel ce va face și va învăța, acela mare se va chema întru împărăția cerurilor, căci de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor și a fariseilor, nu veți intra să gustați întru împărăția cerurilor, căci dacă s-a zis: să nu ucizi, Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va fi vrednic de osândă».
Îți amintesc acestea, poporul Meu, ca să înveți tu de la Mine taina dreptății, fiule, și mai ales taina bucuriei lucrului Meu de către cel ce-Mi lucrează Mie. Vin și-ți deslușesc cuvântul Evangheliei Mele, că n-are pe pământ cine să-ți deschidă mintea ca să înțelegi tu pildele ieșite din gura Mea, fiule. O, lucrul Meu trebuie lucrat cu iubire și cu sfială, și trebuie lăsată în mâna Mea cumpăna dreptății, căci Eu Mă îndur de cine voiesc, tată, și tot ca Mine să vrei și tu dacă alegi să fii cu lucrul Meu pe pământ. Voiesc ca tu să fii priceput pentru tainele Mele cu omul, și pe care le-am ascuns în pilde ca să le pot păstra și să lucrez cu ele pentru om. Omul însă trebuie să priceapă lucrul și dreptul stăpânului său și să stea cu mulțumire în mâna celui ce-l tocmește pe el ca să-i dea de lucru, căci cel fără de lucru se duce la târg și stă degeaba acolo, tată, iar dacă Eu îl iau și îl tocmesc pe el la lucru, învoindu-Mă cu el dis-de-dimineață pentru plată, el trebuie să nu se tocmească cu Mine apoi pentru cei tocmiți spre târziul zilei, și care primesc plată ca și el, căci Eu sunt Stăpânul Care face ce voiește El cu ale Sale și Care Se uită la inima omului încercând-o pe ea și dreptatea din ea, căci dreptatea omului nu este ca a Mea, ci este ca a omului, iar omul este fariseu pentru taina dreptății.
În zi de sărbătoare de sfinți Mi-e Duhul fericit că pot să grăiesc cu tine, poporul Meu, și că pot să-ți amintesc și să te învăț adâncul tainelor Mele cu omul, tată. Ți-am spus adesea, ți-am spus să duci viață binecuvântată înaintea Mea, iar azi îți spun, pe lângă aceasta, să-Mi lași Mie dreptatea lucrurilor, măi tată, iar tu să fii mulțumit pentru tot ceea ce Eu lucrez, căci dacă faci cum a făcut cel ce a fost tocmit dis-de-dimineață pentru cel ce a fost tocmit în ceasul al unsprezecelea la lucrul viei Mele pentru că stătea la târg fără de lucru și nimeni nu-l tocmise toată ziua, atunci tu nu stai mulțumit înaintea Mea și te ridici să-Mi arăți că nu lucrez drept.
O, înăuntrul tău și în afara ta caută să fii numai unul, fiule, căci numai cel ce se lasă în grija Mea este așa, și mare lucrare este să fie omul cu inima curată în tot ceea ce el lucrează înaintea Mea lăsându-Mi Mie în mână dreptatea a toate. O, nu uita că Eu Mă îndur de cine voiesc Eu, și tot așa să voiești și tu, și atunci tu iubești voia Mea și ești mulțumit și ești înțelept prin ea și pentru ea pe pământ, căci omul trebuie să-L aibă în el pe Dumnezeu dacă voiește să fie și să poată ca Dumnezeu. Arhiereul Nicolae s-a lăsat în voia Mea, și dacă el așa a făcut, au făcut apoi voia Mea și cei ce l-au primit din partea Mea cârmaci de la Dumnezeu peste sufletele lor, iar cel ce cârtește nu lucrează tot așa, și este trist cel ce cârtește și este nemulțumit ca și cel ce a fost nemulțumit pentru acela care a fost tocmit în vie în ceasul al unsprezecelea cu aceeași plată a zilei pentru lucrul în vie ca și cel tocmit dis-de-dimineață.
O, poporul Meu, dreptatea Mea nu lucrează ca omul, tată, iar Eu voiesc ca tu să fii ca Dumnezeu, nu ca omul, fiule, și atunci Eu te pun pe tine peste lucrători și te pun îngrijitorul Meu și împărțitorul plății lucrătorilor, după cum Eu M-am tocmit cu ei, căci îngrijitorului lui i-a spus stăpânul după ce s-a făcut seară: «Cheamă pe lucrători și le dă plata începând de la cei din urmă și până la cei dintâi». O, cum adică să le dea mai întâi plată la cei ce au fost tocmiți cei din urmă? Așa trebuia, oare? Așa era firesc să se lucreze? Dar cum aș fi încercat Eu altfel credința și credincioșia celor tocmiți dis-de-dimineață și cu care M-am învoit ca plată cu un dinar ca și cu cei tocmiți în celelalte străji ale zilei?
O, poporul Meu, mare este taina sfinților, tată. Ei sunt locașul Domnului pe pământ și sunt ca Domnul lor, cu dreptate și cu milă. Nu oricum poate Domnul găsi îngrijitori pentru El și pentru via Sa, care să plătească apoi pe lucrătorii tocmiți la vie. Cu firească nevinovăție trebuie să fie un îngrijitor al celor sfinte ale Domnului pentru cei ce lucrează Lui. O, auzi tu glasul sfinților Mei, al celor ce se îngrijesc din partea Mea cu plata cea de la Mine pentru om și pentru sprijin pentru om, poporul Meu! Amin, amin, amin.
– O, Domn al păcii și al dreptății cum ești, Doamne, Tu lucrezi cu milă ca să-i atragi la Tine pe cei păcătoși și să le îngrijești ranele, căci cei ce păcătuiesc sunt plini de răni, fiindcă păcatul este rană, este boală și rană în om, este jertfă fără de sânge adusă duhului rău de către om și este rana care mănâncă pe dinăuntru pe om, Doamne, iar Tu ai pus în mine mila de cei păcătoși, de cei necăjiți, de cei rătăciți și pierduți, și numai după aceea m-ai ales îngrijitor al Tău peste via Ta, căci așa a fost lucrul Tău pus în mine ca să-l săvârșesc. Ai adus în ziua mea de pomenire între sfinți și în mijlocul poporului Tău, ai adus amintire de pilda omului gospodar care, având vie, a ieșit dis-de-dimineață ca să tocmească lucrători la vie. Hai să dăm loc pentru slujirea zilei mele de sărbătoare între sfinți, și apoi să stăm în sfat cu poporul și să-l povățuim pe el, Doamne, cu cele adânci ale tainelor Tale și ale lucrărilor Tale cu sfinții între oameni!
Hai, poporule al Domnului, să înveți cum să fii binecuvântat și înțelept prin binecuvântare și prin lucrare! Pe mine m-a primit cetatea peste care Domnul m-a așezat îngrijitorul ei și apoi împărțitorul, iar eu am împărțit minunat darul Domnului din mine ca să-i chem pe păcătoși la pocăință și apoi la recunoștință față de Domnul, căci Domnul îl tocmește pe om la lucrarea pocăinței, la lucrarea vieții. Amin, amin, amin.
– O, bine este așa, arhiereule al Meu! Dăm loc slujbei de sărbătoare, și cartea iarăși se va deschide și Ne vom așeza în ea cu învățătura cea pentru lucrul ei apoi. Amin.
Eu, Domnul, sunt Cel minunat între sfinți pentru că sunt în ei minunat. Minunat voiesc să fiu și între voi, fii ai poporului Meu de azi, dar aceasta după ce sunt minunat în fiecare din voi sau în mulți dintre voi spre luminarea celor mai mici, celor mai puțini la inimă și la iubire și la jertfa cea plăcută, care este umilința de duh, mulțumirea cea pentru toate, fiindcă cel umilit este cel mulțumit întru toate, poporul Meu. Pace ție, tată, în zi de serbare de sfinți, și să fie lucrul zilei înțeles de tine apoi, și să fii tu rodul lucrului Meu de peste tine, fiule. Eu chiar dacă sunt numai și numai îndurerat, coborârea Mea la tine cuvânt pe pământ e bucuria Mea, tată. Mai mult și mai mult îmi este ea bucurie când știu că și tu te bucuri când vin ca să-ți grăiesc și ca să te povățuiesc, Eu și sfinții Mei, poporul Meu. Amin, amin, amin.
Partea a doua
Și iarăși, acum, intru în carte cuvânt, și găsesc deschis și intru la tine, poporul Meu, cu lucrul sărbătorii de azi. între cei din cer, cuvântul Meu de peste tine când îl grăiesc e sărbătoare, e bucurie, căci bucuria se face sărbătoare în cer ca și pe pământ, și se face mângâiere peste cel îndurerat când ea poate să fie.
O, aș voi să-l învăț pe om să plângă cu bucurie, nu cu durere pentru durerile lui. L-aș dori sfânt pe om și l-aș dori cu bucuria pocăinței pentru cele rele ale lui, dar pentru aceasta trebuie să ajungă la pocăință omul. O, cum să-l fac pe om să ajungă la pocăință? Numai prin suferință pot să-l fac, dar nu tot omul înțelege glasul suferinței cea pentru curățirea de păcat, căci omul se încruntă și se răvășește când suferința bate la ușa lui ca să-i facă lui bine. Suferința este făcătoare de bine pentru om și este aducătoare de pocăință pentru cel ce înțelege limba ei, grăirea ei cu omul, lucrarea ei de înger peste om.
O, poporul Meu, adevărata pocăință îi aduce omului bucuria plânsului, tată. Nu este pentru suflet bucurie mai mare ca și plânsul cel plin de pocăință, cel plin de vindecare pentru răul din om. Cel mai mare dușman al omului este răul din el și vai omului care dă vina pe alt om pentru răul din el, pentru dușmanul din el!
O, trebuie să povățuim poporul, măi fiilor îngrijitori ai Mei! Ca niște copii ascultători de Dumnezeu ridicați-vă mereu spre învățătură peste popor, copii priveghetori. Să învețe poporul să primească fără de cârtiri povața cea pentru mântuirea sa, căci Eu știu ce fel de bine trebuie să fac fiecăruia pentru mântuirea sa. Să primească azi, ca să nu plângă mâine, să primească poporul povață pe potriva fiecăruia, tată. Să înțeleagă tot fiul cel pus la îndreptare că Eu voiesc să-i fie bine lui, ca Unul Care văd în om și în urma și înaintea lui. Să se poarte credincios cu Mine tot fiul poporului Meu și să Mă lase să-l lucrez pe el, căci omul trebuie făcut ca să fie apoi. Amin.
O, fiule poporul Meu! Când citești cuvântul Meu ia-l și pune-l peste tine, tată! Nu-l citi cu bucurie și cu mângâiere și cu dor și atât, ci să-l citești și cu pocăință, tată. Pune-l peste tine ca pe un făcător din cer pentru tine, și să nu spui că se potrivește el fratelui tău cel greșit, și nu și ție. O, pune-l peste tine, tată, ca să-ți aducă el ție bucuria pocăinței, fiule. Cuvântul Meu cel pentru fratele tău greșit să nu te facă pe tine judecător peste fratele tău, căci omul când cade îi spun Eu de ce cade. El cade după ce îl judecă pentru greșale pe fratele său, tată. Mereu am spus tuturor: «Nu judecați, ca să nu fiți judecați de același fel de greșale apoi și voi».
O, omul greșit trebuie să se vindece de greșale, căci altfel ele se fac judecătorul omului, iar aici trebuie milă și iubire de la om la om, și nicidecum sminteală sau judecată. Pentru aceasta trebuie ca omul să se așeze în dragostea Mea, iar dragostea Mea pentru omul păcătos este că Eu am plătit în locul lui plata cea grea pentru păcatul lui, jertfa Mea cea prin mânia omului trufaș asupra Mea, ca prin ea să-l scap pe om de trufia care-l face să se creadă puternic înaintea altui om. Ce trufie se mai poate numi trufie în om după ce omul își nimicește rivalul?
O, poporul Meu, o, fiule, tu să nu stai împotriva celui ce dă să curețe răul din tine, că acela îți este prieten, nu dușman, tată. O, nu-l distruge pe acela care vrea bine vieții tale. învață înțelepciunea pocăinței, fiule, căci glasul pocăinței caută în fel și chip spre om ca să-l facă să cunoască limba ei, strigarea ei după om. Pocăința vine în om din afara omului. Ea stă față în față cu omul și apoi intră în om dacă omul o cunoaște pe ea de înger ajutător, de facere de bine pentru om. O, tată, trebuie făcut omul, fiule, dar iată jale mare pe Mine, căci dacă-i spun omului ce nu-i frumos la el acum sau mai târziu peste viața lui, el se îndârjește împotriva Mea și împotriva celui care-l învață pe el spre pocăință, spre îndreptare și spre vindecare de boală, și uneori Eu dau să lucrez peste om mai înainte să vină boala în el, căci Eu, ca un Dumnezeu atoatevăzător, văd înapoi și văd înainte și îl povățuiesc pe om împotriva dușmanilor care pândesc viața lui, și îl povățuiesc pe el numai dacă Mă primește, tată, iar dacă nu Mă primește el se încruntă și Mă dă din calea lui.
O, fiule, nu e tot una învățătura și învinuirea, nu, tată, nu. Ferice ție dacă Mă vei înțelege și dacă Mă vei primi ca pe un învățător de bine și nu ca pe un învinuitor al tău când aș da să umblu la ființa ta pentru viața ta, măi tată! Lucrarea Mea și a sfinților Mei e minunată, numai să înțeleagă omul mâna ei cea făcătoare de om, cea ziditoare pentru om, fiule. O, îți grăiesc acoperit ca să nu te superi, tată, dar te povățuiesc să crezi că nu este pentru suflet mângâiere mai mare ca și plânsul cel plin de pocăință, cel plin de vindecare pentru răul din om, căci cel mai mare dușman al omului este răul din om, care se face deprindere rea în el, și apoi greu mai scapă omul de meteahna cea cu deprindere în el, și prin care el se trufește înaintea omului care ar da să-l ajute pe el spre căile cunoștinței și ale curățirii lui de răul cel din el.
O, poporul Meu, mare este Dumnezeu întru sfinții Lui, tată! Pocăința trebuie să vină din afara omului spre înăuntrul lui, căci dacă ea lucrează dinăuntrul lui, ea nu se arată în afara lui spre curățirea lui prin om de Dumnezeu așezat pentru curățirea omului. Eu doresc să fac bine omului atât cât sunt pe pământ între oameni. La fel și sfinții lucrează pe pământ, și apoi din cerul sfânt. Arhiereul Nicolae se face binefăcător peste tine în ziua lui de sărbătoare între sfinți și în mijlocul tău, iar tu să fii primitor de oaspeți așa cum Eu te-am povățuit, căci te-am povățuit să iubești să fii fericit și te-am învățat să nu stai fără sfinți și fără îngeri peste viața ta, fiule poporul Meu.
O, ce este fericirea și cum trebuie să stea ea în om? Ce face ea când trăiește în om?
– Eu sunt cel ce îți răspund, o, Doamne, în ziua mea de serbare între sfinți. L-ai învățat pe poporul Tău să fie fericit și să știe ce este fericirea pe care Tu i-o hărăzești. îl cuprinzi mereu pe el în cuvântul Tău ca să fie el copil fericit și ca să creadă cu fericire în cuvântul Tău de peste el, și tot așa să-l și înfăptuiască în el.
O, fericirea care trebuie să stea în om este mângâierea Duhului Sfânt, Care Se sălășluiește în om prin plânsul cel plin de pocăință, cel plin de vindecare pentru răul din om, și apoi cel plin de recunoștință pentru binele care vine să se așeze în om prin glasul îngerului cel binefăcător, căci pocăința este înger mângâietor în cel în care ea se sălășluiește. Eu am fost așezat de Tine arhiereu peste turma Ta, dar n-am dat de la mine duhul pocăinței, duh nesfârșit în cei sfinți pe pământ. Nici un om nu poate avea pocăință în el dacă nu are umilință de duh, Doamne. Ea este îngerul care face să stea în om duhul pocăinței. Omul care își face dreptate e vai de el, săracul. Acela nu are înger bun, și are numai duhul nemulțumirii și plânge după liniște mereu unul ca acela, dar cel ce stă în pocăință o are pe ea ca dreptate a sa, și acela este fericit și este fiu al păcii și este locaș al Domnului, căci Domnul stă în loc cu pace, și altfel el nu poate locui în om. O, dacă tatăl cu cele două fecioare, cărora eu le-am făcut bine cu Tine, dacă aceștia nu aveau în ei duhul umilinței, eu n-aș fi putut să mă apropii să le fac lor bine împotriva sărăciei lor, care dădea să-i ducă spre câștig păcătos pentru ajutor vieții lor trupești.
O, Doamne, poporul Tău trebuie să-Ți fie recunoscător pentru purtarea Ta de grijă în care îl înfășori pe el ca să facă el voia Ta și să nu aibă griji pământești, ci numai duhovnicește să stea el înaintea Ta pentru toată făptura, pentru lucrarea Ta peste om, Doamne, și să stea cu recunoștință înaintea Ta pentru grija Ta de el. Așa am făcut eu pentru fetele fecioare cărora m-am dus în taină și le-am dat ajutorul cel pentru viața trupului, și așa lucrez și azi, și în taină lucrez din darul Tău pentru poporul Tău, numai să fie el recunoscător pentru binele Tău de peste el. Amin.
O, faceți și voi bine Domnului, fii ai poporului cel binecuvântat azi de cuvântul Său. Mereu, mereu cuvântul Domnului vine între voi cu binecuvântare și vine în taină ca o avere prin care să îngrijiți locul Domnului în voi, casa Domnului, și pe voi în ea și în El. V-a chemat Domnul spre El ca să vă vindece ranele cele de la păcate, iar voi trebuie să fiți recunoscători și cuminți. Taina dreptății lui Dumnezeu este taină mare, fiilor. O, lăsați această cumpănă în mâna Domnului, iar voi păstrați-vă toți în duhul pocăinței, fiindcă legea Domnului și a dreptății Lui este bună numai în mâna Lui, căci când ea cade în mâna omului greșește omul că o ia pe ea din mâna lui Dumnezeu, dar acum voi să nu-l dați înapoi pe cel ce vine de la Domnul ca să vă îndrepteze viața voastră cea strâmbă, căci Domnul lucrează prin trimișii Săi, așa cum a lucrat și acum două mii de ani de trimitea înaintea Lui doi câte doi, și câte trei, patru ucenici ca să netezească spre om calea împărăției cerurilor, calea Domnului spre om apoi. Nu uitați învățătura pe care trebuie s-o trageți din pilda amintită vouă de Domnul, din care trebuie să înțelegeți mult. Când cel dis-de-dimineață tocmit la lucrul viei a cârtit împotriva stăpânului casei că a dat aceeași plată celor ce au venit la lucrul viei în al unsprezecelea ceas, numai un ceas, ceas mai cu folos la lucru pentru că era ultimul ceas de lucru, stăpânul i-a spus celui cârtitor și doritor de câștig: «Au nu se cade să fac ce voiesc cu ale mele? Sau ochiul tău este rău pentru că eu sunt bun?». O, se făcuse rău ochiul lui din pricina bunătății stăpânului, care a împărțit la fel plata vierilor.
Duhul invidiei, iată cum se naște acest duh. O, căutați, fiilor, să trageți multă și adâncă învățătură din pilda amintită vouă de Domnul în ziua mea de serbare. Când cumpăna dreptății este luată de om din mâna Domnului, atunci omul face rău și se umple de rău apoi. Dreptatea este bună numai în mâna Domnului, căci când este luată de mâna omului, se face omul stăpân pe ea, și nu mai știe el că dreptatea lucrează altfel decât știe omul să facă dreptate. Domnul Se îndură de cine voiește. La fel face și omul, numai că omul uită că și el face tot așa, că și el alege ce și cum să facă, căci omul este stăpân pe sine mai mult decât trebuie să fie Domnul Stăpân al său.
O, fiilor, nu uitați că omul cel fericit este omul mulțumit, și tot acela este și fiul păcii, iar în cel plin de pace poate sta Domnul și Se poate împărți la cei săraci de El, numai să nu se nască între om și om duhul invidiei, ochiul cel rău în om pentru bunătatea Domnului, Care Se împarte tuturor celor ce iau de la El cu firească nevinovăție. Amin.
Eu, Doamne, ca și Tine, ca și toți sfinții Tăi mărturisitori din cer, nu m-aș mai sătura să grăiesc poporului Tău binele Tău de peste el. Să avem însă grijă de cei ce ne poartă, căci sunt mici și neputincioși pentru această mare povară mai presus de puterea cea omenească, căci Tu ești un Dumnezeu mare. O, învață-l, învață-l pe poporul Tău să stea frumos la făcut, căci când mâna Ta poate să stea făcătoare peste om, atunci omul poate să înceapă să fie și să tot fie apoi, dacă el are făcător care să-l facă pe el. Pace Ție între cei ce se lasă făcuți de mâna Ta! Pace Ție în cer și pe pământ, Doamne! Pace pe pământ, pe pământul binecuvântărilor Tale în mijlocul neamului român, și pace în fiii cei de pe pământul Tău cel sfințit, și de pe el să vină pace în cer! Pace pe pământ, și pace în cer, Doamne, căci pacea celor din cer vine de pe pământ! Amin, amin, amin.
– O, arhiereule al Meu, de unde vine pacea în cer când ea nu vine de pe pământ? O, în cer e numai lacrimă, tată.
Eu, Domnul, am bucuria că vin să grăiesc în tine pe pământ, poporul Meu. Eu chiar dacă sunt numai și numai îndurerat, coborârea Mea cu sfinții pe pământ la tine cuvânt e bucuria Mea, fiule. O, de unde vine pacea în cer când ea nu vine de pe pământ? O, în cer e numai lacrimă, poporul Meu, căci pe pământ omul râde și se veselește mâncând și bând și petrecând ca să-i fie lui bine și să nu aibă dureri și tristeți pe pământ. Așa se luptă și cerul de sfinți și de îngeri împotriva întristării cea de la traiul cel fără Dumnezeu al omului pe pământ, și nu găsește cerul mângâiere în suspinul lui cel de la om. Aș vrea în mulți din voi să fiu Eu, Domnul, Cel minunat întru sfinți, poporul Meu, spre facerea celor mici la virtute, tată. Aș vrea, poporul Meu, să te învăț pe viu facerea ta, măi tată, și să nu fie ochiul tău rău pentru că Eu sunt bun. Prin cel ce are ochiul bun Eu pot să înfăptuiesc minunea facerii, tată, și vreau să te învăț pe viu această minune, fiule, și să lucrez pe viu peste greșeala ta și peste viața ta când e greșită, și să Mă crezi că e greșită și că trebuie îndreptată. O, lasă-Mă, tată, să văd Eu, și nu tu peste tine, și lasă-Mă să-ți fac Eu viața și vederea și lucrarea ta toată, ca să-Mi poți tu spune apoi cu dreptate în glas: „Mâinile Tale m-au făcut și m-au zidit; înțelepțește-mă, Doamne, ca să învăț poruncile Tale, iar cei ce se tem de Tine mă vor vedea și se vor bucura, căci mi-am pus nădejdea în cuvântul Tău! Fie îndrumarea Ta mângâierea mea, după cum Tu ai făgăduit, iar milele Tale să se reverse peste mine ca să fiu viu, căci legea Ta este desfătarea mea”. Amin, amin, amin.
O, mucenița Filoteea, care-și are între sfinți sălaș și sărbătoare lângă cea a arhiereului Meu Nicolae, vă spune și ea, fii ai poporului Meu, vă spune și ea ca toți sfinții Mei cuvântul facerii, căci sfinții au iubit peste ei pe pământ facerea Mea, și prin ea au fost ai Mei. Amin.
– Le spun și eu, Doamne, că eu am fost copil copilaș și n-am fost mare pe pământ, și le spun așa:
O, să nu fie ochiul vostru rău pentru că Domnul este bun, căci din acest păcat al ochiului rău se naște pe pământ între om și om duhul invidiei, duhul care roade tot binele care poate fi între oameni sub chipul dragostei cea de la Domnul în om dacă omul iubește să trăiască în dragoste, iar dragostea nu are nimic în duhul judecății, ci numai în Domnul este ea, căci Domnul este dreptatea noastră, dreptatea a toate, după buna Lui socotință, Care vede în om, și tot așa și știe. O, iubiți să fiți copii copilași, ca să vă poată Domnul numi fii-copii. Să nu vă fie greu să fiți copii, căci copiii sunt cei purtați pe brațe de sfinți și de îngeri, și aripioare tainice au copiii, și numai copiii au. Nerăutatea ține aripile tari și sănătoase la toți copiii cei iubitori și iertători și binefăcători și temători de Dumnezeu prin iubire de semeni și prin milă de cei lipsiți de cele de pe pământ și de cele din cer. O, aveți Tată în cer. Lăudați-vă cu El mai mult decât se lăuda și se laudă neamul lui Israel că are de tată pe Avraam. Lăudați-vă cu El ca niște fii vrednici de Tatăl Cel din cer! Lăudați-vă cu Dumnezeu pe pământ, plini fiind de umilința de duh, care este bună ca hrana cea de sus din cer peste fiii cei lipsiți de har. Dacă aveți duh umilit, iubiți prin el cu umilință, și nu întristați pe semenii voștri prin ceea ce lucrați și prin ceea ce nu lucrați unii înspre alții. Vă doresc ai Domnului. De la El să luați în voi trăsături cerești și să le purtați ca pe niște podoabe de mare preț, podoabe din cer pe trupurile și pe sufletele și pe duhurile voastre. Pace vouă! Iubiți să fiți copii copilași. Eu am fost mică, micuță, și am fost pe pământ palat al odihnei Domnului și duhul păcii Lui. Așa să fiți și voi. Amin.
Mă aplec cu umilință și, cuprinsă în duhul bucuriei sfinte, îți mulțumesc, Bunule Tată, că m-ai coborât pe pământ la cei ce sunt ai Tăi pe el, ca să le fac și eu unirea cu cei din cer, unirea cerului cu pământul pe pământ și în cer, Bunule Tată. Amin, amin, amin.
– O, ce mare, ce frumoasă, ce veșnică este slava sfinților, poporul Meu! Să tânjești, tată, după această slavă! Dă de la tine firea, care se face piedică între ceea ce este omul și ceea ce trebuie să fie el, fiule. O, să nu fie ochiul tău rău pentru că Eu sunt bun. Să fii și tu bun, să fii și tu, tată, bun ca Dumnezeu. învață, poporul Meu. Roagă-te și învață să stai la facerea ta cea de la Mine, și apoi tu fericit să-Mi spui așa: „Mâinile Tale m-au făcut și m-au zidit, Doamne. O, înțelepțește-mă ca să învăț poruncile Tale, iar cei ce se tem de Tine mă vor vedea și se vor bucura, căci eu mi-am pus nădejdea în cuvântul Tău. Fie îndrumarea Ta mângâierea mea, după făgăduința Ta, iar milele Tale să se reverse peste mine ca să fiu viu, căci legea Ta este desfătarea mea”. Amin.
O, așa să te ajute Dumnezeu, fiule poporul Meu. Amin. O, Eu te ajut, tată, numai tu să fii și să-Mi spui și să-Mi ceri, iar Eu îți voi da și iar îți voi da ție facerea ta din mâna Mea, tată, dacă-Mi vei cere tu așa, poporul Meu. Amin, amin, amin.