Teme


Războiul cel nevăzut al lui anticrist

... O, copilaşii Mei cei mititei, astăzi pe pământ e mare praznic şi e sărbătoare mare în cer. Toate puterile cereşti se închină înaintea Maicii Mele, toţi o venerează ca pe o împărăteasă a cerului. Numai cei de pe pământ, îndemnaţi de satana, o necinstesc şi o huiduiesc. S-au înmulţit sectele, poporule mic, sectele care o hulesc pe Maica Mea. O, cum să-i mai rabd pe aceşti antichrişti care aruncă cu săgeţi în Maica Mea? Mie Îmi zic „Domnul Isus“, Mă fac Domn, dar pe Maica Mea o batjocoresc. O, fiilor, vă mărturisesc că aceştia nu vor avea iertare în veci.

Fiilor, vă las poruncă sfântă: aşa cum o cinstiţi pe mama voastră, care v-a născut şi v-a crescut, mai presus să o cinstiţi pe Maica Mea. Maica Mea este legătura între creştinii curaţi şi Mine. Pe Maica Mea, ca un Fiu ascultător o ascult, şi de n-ar fi fost Maica Mea să se roage pentru acest pământ, de mult era pedepsită lumea. Astăzi au venit la cer trei sute de adventişti şi stau la poarta raiului, dar nu-i primesc, nu-i cunosc.


***

O, măi copii, florile Mele, astăzi sunt mai mult ca atunci căutat de alţi irozi. Cezarul, capul irozilor, Mă caută, prin servii săi antichrişti, să-Mi ia viaţa, dar cel mai mult Mă doare că am mulţi irozi în biserica Mea, dintre slujitorii altarului Meu cel sfânt, şi aceştia Mă caută. Acela din trecut nu M-a găsit, pentru că M-a acoperit Tatăl, dar aceştia care stau în biserica Mea, Mă înjunghie mereu cu faptele lor, şi sunt destui şi slujesc cezarului. Ei vor rămâne ruşinaţi, că Eu, ce am de împlinit voi împlini, chiar de voi rămâne fără slujitorii altarelor.


***

... Copiilor, fiţi tari, că şi pietrele sunt contra voastră, că sunt numai draci în jurul vostru, numai antichrişti la tot pasul, că e mai greu de voi decât a fost de sfinţii ce au locuit aici înaintea voastră. Sunt numai draci care vă amăgesc. Fiţi tari şi treji, că Tatăl vă aşteaptă. Nu lasă pe îngeraş să verse potirul; mai aşteaptă Tatăl Meu.

O, măi copiii Mei! Voi ştiţi că în mijlocul vostru sunt lupi îmbrăcaţi în piei de oaie? Iată cum aruncă mărgăritarele ce le-au primit; nu le e milă. Iată cum le aruncă şi îşi bat joc de ele.


***

Antichrist se luptă cu Mine; vrea să stingă lucrarea Mea, lumina Mea de pe pământ. Nu-l vedeţi? Îl veţi vedea când va pieri biserica şi când va pieri preoţimea, şi mulţi se vor numi atunci înţelepţi.

Vine ceasul, tată, că n-ai să mai poţi cumpăra sau vinde fără ştampilă, dar voi, copiii Mei, să nu vă lăsaţi, că nici Eu nu vă las pe voi. Să aveţi nădejde şi credinţă că nu veţi muri de foame în nici un chip.

Fiii Mei, când primiţi durere şi n-aveţi mângâiere, cădeţi cu faţa la pământ şi cereţi, că Eu, Domnul, vă dau linişte şi potolesc furtuna. Cereţi, şi vă voi da.


***

... Copilaşii Mei, un tren este un şarpe cu ciocul de fier, care duce mii de oameni pe spatele lui, în toate părţile lumii, plini de tot felul de păcate: mândrie, răutăţi şi desfrâu; duce lucrarea lui antichrist. Iată că s-a împlinit ceea ce s-a spus prin proorocul, că s-a umplut pământul de păsări cu ciocul de fier, şerpi cu ciocul de fier, broaşte ţestoase, de fier.


***

Vine dracul şi intră în biserică, dar voi, acum, nu-l vedeţi, şi vine vremea când îl veţi vedea şi pe el, şi pe toată lucrarea lui cea rea şi murdăria lui cea rea. Merg femei în biserică bolborosind, dar nu rugăciune, ci descântând şi fermecând, să înşele şi să rătăcească de la adevăr. Iată, are dracul turme de oi, de vaci, de capre, de porci, de junci, de gâşte şi de raţe. De unde le are? De la lume, tată. Ce vei răspunde, omule? că toate acestea le-ai dat tu dracului. Au fost ale tale şi te foloseşti tu de ele. Dezleagă-le prin rugăciune. E păcat să mănânci şi să bei din ce ai dat dracului. E păcat să te foloseşti de lucrurile date celui rău. Dezlegaţi-le prin mărturisire.


***

Este vremea lui antichrist. Lucrează antichrist în chip nevăzut; are slugi care aleargă din om în om şi îi spun omului să părăsească pe Dumnezeu, Făcătorul cerului şi al pământului. O, poporul Meu, nu Mă părăsi, că nici Eu nu te voi părăsi.

O, copiii Mei, fiţi tari, că acum v-am spus cu cine aveţi de luptat. Iată, luaţi sabia în mână, căci cei fără sabie nu sunt tari, că iată, împăratul a avut poruncă să nu se atingă de untdelemn, dar el a călcat porunca; s-a atins. Înţelegeţi voi?

O, copiii Mei care mai păziţi poruncile Mele, păziţi-vă să nu vă pună ştampila pe mână sau pe frunte, că iată, bisericuţa Mea este goală, şi cei ce vin, unul la sută e bine; restul sunt murdari şi întinaţi. Dar saloanele de distracţie sunt pline.


***

Se luptă antichrist cu creştinii. Antichristul lucrează în calea lui Dumnezeu şi intră în biserică şi intră în altar, dar voi, ţineţi-vă bine. Am cerut de la Tatăl să Mă arăt în trup, ca să nu mai cădeţi.


***

... Poporul Meu, cunoşti tu semnele lui antichrist? Iată care sunt: lepădarea de credinţă, tăgăduirea Sfintei Treimi, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, şi tăgăduirea lucrării sfinte. O, mai e un semn, mai e ceva. Primul semn e lepădarea de credinţă, şi al doilea este depărtarea icoanelor şi a rugăciunii din şcoli, şi al treilea semn este pustiirea casei lui Dumnezeu. Iată piatra de temelie, şi în mijlocul ei este răutatea.


***

Iată, vine satana în faţa Tatălui Meu şi zice că toată lumea îi slujeşte lui prin întinare şi prin copii nebotezaţi, ce trebuie curăţiţi şi sfinţiţi, căci slujesc lui satana. Voi ştiţi că mulţi slujesc şi lui Dumnezeu şi lui satana, şi merg la biserică şi se închină, şi merg şi la cârciumă şi se îmbată şi înjură şi vorbesc cuvinte porcoase şi murdare. Mulţi trec pe lângă crucea Mea şi se închină, şi merg mai departe şi înjură.

Întâi voi judeca pe antichrist.


***

... Pe vremea când Preasfânta Născătoare de Dumnezeu era în planul Meu, când se profeţea că Se va naşte Domnul Iisus Hristos, diavolul o urmărea să fie nimicită. Tot aşa şi astăzi, când Domnul profeţeşte ca omul să ştie planul lui Dumnezeu ca să se sfinţească, iată că un grup de diavoli urmăreşte pas cu pas să nimicească lucrarea Noastră. Şi atunci am zis: «Ia pruncul şi mergi în Egipt şi stai acolo, până se va sfârşi uneltirea». Crezi? Aşa grăiesc şi în vremea de astăzi. Înarmaţi-vă bine, să nu rămâneţi fără de Mine, că au ieşit din iad diavoli care urmăresc să nimicească această lucrare şi pe trâmbiţa Mea.


***

Dintre voi aveţi în buzunar ştampila lui antichrist. Vine vremea ca tot omul care are în buzunar acest lucru, să facă război cu Dumnezeu. Dacă vei zice că nu vorbeşti, tot te vei duce, că te va lua după dosar şi îţi va da arma în mână. Fiilor, să nu credeţi că veţi scăpa vreunul dintre voi ascuns, că tot pământul se va scormoni şi te va găsi, şi vei fi nimicit. Fiilor, veţi striga: „Stăpâne, nu mă prăpădi, că am fost cu Tine!“, dar nu te voi cunoaşte.


***

... Fiţi pregătiţi, alungaţi numele şi urmele lui antichrist de la voi. Până astăzi, până acum, nici un creştin n-a putut să trăiască fără să ţină în mână oastea lui antichrist (carnetul roşu, n.r.). În vremea care va veni, nu va putea sta cu Mine cel ce are semnul lui antichrist. Copii, cine a fost acela care va veni? Toţi care au dărâmat şi au necinstit lucrurile Mele, toţi vor pieri, nimic nu va mai fi. Fiţi atenţi ce v-am spus, căci cu Mine nu veţi fi, că aceasta nu ţi-am spus-o până acum, că nu te voi îngădui lângă Mine cu aceste semne şi numere: 666.


***

... Tot poporul să fie credincios că va vedea moartea lui antichrist, că tot ochiul creştinului care este cu Mine va vedea pieirea lui antichrist şi a poporului său.


***

... Astăzi nu mai e vremea din anul 1955 când M-am coborât, ci este anul 1975 când este vreme grea şi nimeni nu se mai uită la aceste cuvinte. În anul 1955 am sărbătorit dezgroparea unui sfânt şi a făcut slujbă minunată, căci în vremurile voastre s-a ivit un sfânt pe acest pământ românesc, şi acest sfânt a fost şi este de mare preţ pentru voi (sfântul Calinic de la Cernica, n.r.). Dar în anul 1975 nu se mai dezgroapă nici un sfânt, chiar dacă ar fi, şi mai pune pe el o greutate, ca să nu se mai dezgroape niciodată. Astăzi e credinţa nepreţuită.


***

... Ţineţi minte, căci câte i s-au arătat prin vedenie acestui vas, astăzi sunt.


***

Să aveţi grijă de copii, că mult se bucură antichrist să-i facă utecişti. Păstraţi taina şi nu vă vindeţi, că nu e de la tine acest lucru, ci e de la Mine, de la un Dumnezeu pe Care nimeni nu poate să-L vadă, decât cine e cu El. Că vine vremea să stea oştirea Mea colea, şi cea rea, colea, şi vor sta faţă în faţă, şi să ştiţi că aceştia nu se vor lupta cu sabie, şi se vor lupta cu putere nevăzută. Va sta duşmanul sub talpa ta, dar fii adevărat creştin. Nu te vopsi, tată.


***

... Mulţi din cei ce poartă haine sfinte, poartă pe dedesubt cuţitul.


***

Această vreme de azi este vremea lui Esau, cum s-a purtat el cu fratele său, Iacob. Dar Dumnezeu a luat din mâna lui întâietatea şi i-a dat-o lui Iacob. Ce ziceţi, a fost cu drept? Esau se uita la tâlhărie. Cer din partea voastră să puneţi în lucru şi în judecată şi în rumegare această lucrare.


***

... Fiule, ai văzut biserică socialistă? Nu a fost de când e veacul. De acum încolo va fi socialistă. Preotul îşi va schimba poporul din credincios în socialist. Va scoate omul din biserică şi îl va duce la muncă. Îl cere socialistul, îl cere republica, şi să ştii că nu vei putea să duci greutatea aceasta. Şi a fost ca să vină aceasta pentru necredinţa ortodoxului care se duce în biserică să se întâlnească cu prietenul sau cu prietena, ori să se uite la tine, creştine, să vadă cum te prezinţi tu, ca să aibă ce duce aceluia care l-a pus iscoadă pentru viaţa ta. De aceea zic: vreme necredinciosă.


***

... Ţine minte, că va veni în faţa ta omul acela, antichrist, şi va spune: „Eu sunt antichrist, şi această lume merge cu mine“. Să ştii, creştine, chiar dacă tu nu vei trăi să-l vezi, îl vei vedea, că sfârşitul nu-l va avea înainte de învierea ta, ca să vadă şi morţii, şi viii pe antichrist. Şi te vei mira şi vei lua în braţe pe îngerii lui Dumnezeu ca să te scape dacă tu ai fost prietenul lui. El ştie că mult nu mai are şi aleargă ca un leu să distrugă lucrul lui Dumnezeu. Mai e un pic de loc unde nu a intrat, dar rugaţi-vă cu lacrimi.


***

... Toţi zic că nu mai e nici o venire; că e omul şi nu e Domnul. Nu vă amăgiţi, că lumea a murit de când a venit antichrist. I-a luat duhul şi a rămas trupul, şi cu trupul face antichrist palate şi lucruri minunate şi dorite, pe care nu le mai poate uita trupul niciodată. Da, a luat antichrist chip minunat, că se închină omul la el. A venit frumosul, tată, la treaptă înaltă, dar să ştii că frumosul, urât va fi. Şi e urât, e pocit, e sulemenit şi are un chip nemaipomenit, de care îngerii fug cum fuge pasărea de vulpe. Zic îngerii: „O, Iisuse, acel frumos a amăgit pe cel de pe pământ“. Antichristul s-a făcut pe sine dumnezeu şi s-a pus în faţa publicului, la înălţime. Nu se poate pomeni câtă înălţime are. O, lume, lume, cum te-ai amăgit! Frumosul acesta care este în tine, când se va da pe faţă, vei fugi şi nu vei şti unde să te ascunzi, că şi piatra se va sfărâma ca să nu poţi intra în ea; şi pământul se va crăpa ca să nu te poţi ascunde în el. Lume, lume, dezbracă frumosul şi rupe legătura cu antichrist şi cu natura aceasta pe care a făcut-o antichrist. Tată, vine o zi când te vei mânji pe faţă ca să nu mai fii frumos, şi hăinuţa frumoasă o vei părăsi, dar să ştii, tată, că vei fi scris în carte de toate ce le-ai petrecut cu drag pe pământ.


***

A înviat antichrist şi nu mai e în trup, şi e în inimile tuturor. Zice că e nenea Marin, zice că e nenea Ion, că e nenea Gheorghe, zice că e ţaţa Mariţa sau că e coana Eleonora, dar uite că e antichrist în inima lor ascuns. Cine a deschis uşa? Uite omul cum huleşte! Numai antichrist prigonea şi hulea.


***

... Nu doriţi în vremurile de azi nimic, că iată, numărul lui antichrist, 666, e pus pe orice gard şi pe orice casă şi pe orice cărţi pe care le citiţi voi. E pus pe orice steaguri de armată şi pe orice instrument. E pus pe orice brutărie şi pe orice tren şi pe orice maşină şi pe orice om. E pus pe toţi copiii de la şcoală, începând de la patru anişori.


***

... Nu vă descoperiţi nici pe voi, nici mărgăritarele de la voi, că dracul s-a îmbrăcat şi în haine de argat, şi de cerşetor, şi de împărat, şi de manipulant, şi în haină de preot, şi în haine sfinte.


***

... Da, aşteaptă unii să-l vadă pe antichrist, şi antichrist a îmbătrânit în lume. E bătrân de zile, merge în toiag şi îl urmează mulţi, că mulţi antichrişti s-au născut dintr-însul. Dar când se va descoperi, ce jale mare va fi! că atunci se va descoperi numele; i se va spune tatăl minciunii şi tatăl tuturor lucrurilor ce sunt puse prin vitrini.


***

Antichrist e pe pământ şi e bătrân şi s-a făcut apropiat prieten şi cu împăratul şi cu argatul şi cu preotul. Numai cu credincioşii Mei nu se poate împrieteni, şi între ei e un mare război cu foc.


***

La anul pe timpul acesta va fi văzut antichrist şi va fi descoperit, şi mulţi care au purtat prietenie cu el şi nu l-au cunoscut, se vor duce la spânzurătoare. Vor fi zece ani într-un an.


***

... S-a umplut pământul de secte care săvârşesc fapte în afară de voia Domnului. Aceste secte care au lăsat calea cea dreaptă vor sta de vorbă cu Dreptul Judecător. Nu mai e mult, şi aceste secte care umblă pe căi rătăcite, în afară de calea dreaptă a poporului creştin-ortodox, acestea vor fi date pe faţă şi se vor numi îngerii lui antichrist.


***

O, Verginico, antichrist nu este în lume, ci este în biserică, este lângă Mine ca să lupte împotriva Mea. Iată, cezarul, numit şi Irod, s-a folosit de slujitorii bisericii, s-a folosit de cei ce-şi vindeau oile, le vindeau cezarului ca să le închidă cezarul şi să scape antichrist de oile Mele cele bune şi ca să poată el domni în biserica Mea. Şi de aceea te-am ales Eu pe tine din neam de jos, ca să cobor bogăţia Mea pentru oi, că dacă Mă duceam tot la oamenii bisericii, îmi închideau cuvântul, aşa cum i-au închis pe cei dintre ei pe care Eu i-am ales dintre ei ca să trâmbiţeze, şi aşa cum te-au închis şi pe tine dându-te cezarului ca să te închidă. Cezarul nu se pricepea ce fac Eu cu tine, dar oamenii bisericii cunoşteau cuvântul judecăţii Mele şi se ascundeau, că erau goi înaintea Mea. Oamenii bisericii au fost şi sunt antichriştii care stau împotriva cuvântului Meu şi Mă fac pe Mine prooroc mincinos în această lucrare de trâmbiţare. Cezarii aveau misiunea lor, iar oamenii bisericii care voiau să scape de oile cele tari şi sănătoase ca să nu crească şi să le ia locul, se duceau la cezari şi le spuneau alte lucruri decât cele de la Mine prin vasele Mele, aşa cum a fost şi cu tine, Verginico. Acum cezarul s-a făcut credincios şi s-a aşezat în frică de Dumnezeu, iar oamenii bisericii nu mai au acum închisoare pentru oile Mele şi dau să se ascundă de oi, că sunt goi şi nu sunt păstori, sunt farisei şi nu sunt păstori de oi, şi oile Mele erau fără păstori. Dar iată, Eu însumi port grijă de oile Mele, şi oamenii bisericii râd de oile Mele şi le poreclesc „sectă”, şi le zic „rătăcite” oilor Mele.

Oamenii bisericii sunt împotriva Mea, Verginico. Grăiesc în cer cu sfinţii. Stau în sfat în mijlocul sfinţilor şi le spun: oamenii bisericii de pe pământ au pus mâna pe cheile împărăţiei cerurilor şi sunt împotriva Mea ca să nu vin să-Mi adun oile să le fac o turmă pe toate. Dar cheia împărăţiei cerurilor Eu sunt. Eu sunt Fiul Tatălui ceresc, şi cine va intra şi va ieşi prin Mine, va intra şi va ieşi şi păşune va afla. Amin.

Eu sunt Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, dar oamenii bisericii de pe pământ cine sunt? Ai cui sunt? Care este împărăţia lor şi unde este?

Eu sunt împărăţia cerurilor, şi sfinţii sunt cu Mine întru venirea Mea, căci vin să aşez la locul ei împărăţia Mea. Amin, amin, amin.


***

O, tată, se temeau oamenii, se temeau şi creştinii de omul comunist, că ziceau că stă împotriva lui Dumnezeu şi a celor credincioşi între oameni, dar acest om comunist nu ştia pe cele ale Mele decât numai de la omul antichrist care era lângă Mine şi lângă cele sfinte ale Mele, lângă cele aşezate pentru Mine şi pentru cei cu credinţă sfântă. Şi iată, omul comunist era servul omului antichrist care stătea lângă Mine ca să-Mi ia împărăţia şi ca să împărăţească el prin cele sfinte ale Mele. Nu putea fi mai mare şi mai rău cu Dumnezeu omul comunist decât omul antichrist. Duşmanul lui Dumnezeu e omul antichrist, şi după aceea omul comunist. Şi iată, cel comunist se pleacă spre tainele lui Dumnezeu care vin din cer pe pământ, dar omul antichrist nu se pleacă, şi greu se mai lasă dărâmat de la locul lui de lângă Mine, că el nu are grijă de lucrurile Mele, şi dacă are, are pentru ca să fie a lui averea Mea; a lui şi nu a Mea.

O, copilaşi ai credinţei sfinte, prin voi Eu vreau să-Mi câştig via Mea de sub robia lui antichrist, căci via Mea e via Mea, iar Eu sunt Dumnezeu. Antichrist nu voieşte ca Eu să fiu un Dumnezeu liber. El crede că voi sta mereu sub el ca să lucrez cum voieşte el, dar taina împărăţiei Mele e taină de necuprins şi de nepătruns, şi ea este cu locaşul ei în fiii credinţei sfinte. Ce-Mi foloseşte Mie împărăţie vopsită peste care să stea scris: împărăţia lui Dumnezeu? O, împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul fiilor ei, nu este în hotarele omului antichrist. Ce face, fiilor, omul antichrist? El s-a sculat şi s-a îmbrăcat cu haina Mea şi s-a aşezat în casa Mea şi a făcut din ea ascunzătoare pentru el şi pentru faptele fărădelegilor lui şi pentru ucenicii lui care ţin lumea în robie, că nu poate omul antichrist să ducă la împărăţia lui Dumnezeu pe om. Le-am spus ucenicilor Mei când am văzut pe antichrist că se aşează peste cele aşezate de Mine; le-am spus: «Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, ci temeţi-vă de cei ce ucid sufletul ca să-l arunce în gheenă, să-l arunce în necredinţă şi în neveghe şi în nepăsare de suflet». Aşa şi azi, omul nu trebuia să se teamă de omul comunist, ci de omul antichrist, care Mi-a luat căsuţa şi hăinuţa şi cărarea Mea spre oameni.

Iată, fiilor, cărarea Mea care ducea omul spre Mine s-a făcut cărare omenească pentru ca să ştie oamenii cărarea spre cei ce Mi-au luat via şi casa şi masa şi haina şi cărarea Mea spre oameni, şi oamenii nu mai ştiu cărarea spre împărăţia lui Dumnezeu. Nimeni nu mai învaţă pe oameni calea împărăţiei lui Dumnezeu. Ea nu este o cale de străbătut cu piciorul şi cu mersul trupului, căci împărăţia lui Dumnezeu este în om, şi omul o caută în afara lui, căci aşa l-a învăţat omul antichrist care se luptă să-i ţină în robie pe fiii lui, şi se luptă să-i robească şi pe fiii împărăţiei Mele care ştiu de la Mine locul împărăţiei Mele în om. Nimeni, tată, nu mai poate găsi calea spre împărăţia cerurilor, căci ea nu se poate găsi pe pământ. Scris este: «Cerul este scaunul Meu de domnie, iar pământul este aşternutul picioarelor Mele», şi aceasta este împărăţia şi odihna Mea. Şi pentru ce am făcut Eu cerul şi pământul? O, fiilor, pentru om le-am făcut, ca să fiu Eu Dumnezeul omului şi ca să fie omul locaş al împărăţiei Mele, scaun de domnie şi aşternut să-Mi fie. Dar omul antichrist învaţă altfel pe fiii lui, nu-i învaţă cum învăţ Eu, de vreme ce fiii lui caută altfel împărăţia lui Dumnezeu care se dă în dar şi nu pe bani. Dar astăzi, bisericile stăpânite de cei ce stau împotriva Mea prin oamenii lui antichrist, au ajuns mijloc de câştig nedrept pentru omul antichrist. Mântuirea nu se cumpără. Ea este de la Dumnezeu, Care Se dăruieşte oamenilor ca să-i mântuiască şi să-i facă fii, iar Domnul nu este un împărat care ia bir de la fii. Locaşurile de biserici care Mă au pe Mine în ele, au ajuns ca o alimentară unde Se vinde Hristos şi iertarea lui Hristos şi slujbele închinate lui Hristos, iar în locul care este numit Sfânta Sfintelor, acolo unde trebuie să locuiască Trupul şi cuvântul Meu se strecoară banul, măsura cezarului, fiilor. Iată ce este pe pământ.

O, măi copilaşi ai credinţei sfinte, omul comunist nu este atât de vrăjmaş Mie cât este omul antichrist, iar biserica Mea, adevărata Mea biserică este omul credinţei sfinte şi mulţi dintre aceştia întâlnindu-se în numele Meu, ca acolo unde sunt ei, să fiu şi Eu, iar Eu sunt cu ei, căci omul credinţei sfinte nu este înghiţit de omul bisericii din lume care stă împotriva Mea prin faptele lui şi prin necredinţa lui.


***

Biserica n-a voit să fie biserică a Mea, şi a rămas a oamenilor care s-au aşezat dumnezei în ea. Fiilor, am spus pe vremea trupului Meu că Eu nu voi veni mai înainte de a se arăta văzut păcatul lepădării de credinţă, păcatul iubirii făţarnice lângă numele lui Dumnezeu. Fiilor, nicăieri nu mai este Dumnezeu, că scris este: «Eu nu locuiesc cu cei ce fac fărădelegea». Eu pe oameni i-am părăsit mai mult decât în vremea lui Noe, şi oamenii se mint unii pe alţii cu numele Meu, ca orbii care nu se pot călăuzi unul de altul.


***

Înapoia Mea, satană, om al fărădelegii, căci Eu, Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, te vădesc cine eşti şi cu cine te uneşti ca să nu-ţi pierzi puterea şi cuvântul cu care te-ai aşezat în numele Meu în loc părut sfânt. Iată numărul tău, care este numele tău: 666. Ţi-ai făcut rost de bani şi ţi-ai făcut casă pentru bani, şi pe ea scrie numele tău şi numărul tău, şi nu eşti creştin, ci eşti antichrist sub haină de miel, sub haină de slujitor al bisericii, şi o faci pe popa prostu’, dar tu eşti fiară care te hrăneşti cu sânge. Binecuvântată să fie lucrarea trimişilor Mei împotriva ta, că i-am trimis spre tine să-ţi arate ce ai făcut de două mii de ani, şi ce faci azi. Scoală-te şi ieşi în întâmpinarea trimişilor Mei, care te vor vădi ce ai lucrat şi câţi mucenici Mi-ai trimis la cer prin lucrarea ta cea împotriva Mea, împotriva adevărului, căci pe oaia bună şi grasă n-ai iubit-o, şi Mi-ai dat-o Mie, fiindcă cel tare cu Mine este groază pentru tine şi pentru ţăruşii împărăţiei tale. Dar azi, ţie îţi zic: înapoia Mea! Cuvântul Meu este suflarea gurii Mele, şi scris este: «Dumnezeu îl va nimici cu suflarea gurii Sale». Amin, amin, amin.


***

Antichrist s-a făcut creştin, zice el, dar creştin nu este, că nu-i place cu cerul. El a pus mâna pe hamuri, şi zice că are în mâinile lui carul Meu, dar carul Meu este din foc, căci Duhul Sfânt, foc este. El nu ştie ce este lucrarea Duhului Sfânt, că nu a dat de ea pe nicăieri, dar acum când i-o arăt Eu, el se face asemenea Mie, zice el, de teamă să nu vin cu Duh Sfânt şi să-i iau hamurile din mână. Dar ce să fac Eu cu hamurile lui? Ele să fie asupra capului lui spre pieirea lui, că a socotit că Duhul Sfânt Se ia cu făţărnicie şi cu bani şi cu putere omenească.

O, înapoia Mea, satană, om al fărădelegii, care ai nume scris pe frunte şi pe mână şi care zici că fără numele tău nu Mă poate nimeni cumpăra sau vinde. Te-ai băgat sub mantie de oaie ca să te faci păstor de al Meu, zici tu, şi să-Mi mâi oile după cum şi tu mergi. Înapoia Mea! Amin, amin, amin. Ţi-am tot spus că biserica Mea nu este din ziduri, ci este din fii sfinţi ca şi Mine. Ţi-am trimis mereu veste să te umileşti şi să nu mai minţi că eşti slujitor al Meu, iar tu îţi lărgeşti mantia şi îţi aduni sub ea supuşi şi o faci pe prostul că nu auzi şi că nu ştii strigarea Mea. O faci pe popa prostu’, dar haina Mea pe care o ţii pe tine, te dă de gol că ştii şi că te lupţi să pui mâna pe carul Meu cel de foc ca să fii tu mai mare ca Dumnezeu. Înapoia Mea! Amin, amin, amin. Binecuvântată să fie lucrarea trimişilor Mei cea împotriva ta şi a făţărniciei tale. Amin. Binecuvântată să fie mintea şi inima şi trupul şi mâna care se scoală din porunca Mea ca să scrie ruşinea ta şi plata minciunii tale, căci «Eu întăresc cuvântul trimişilor Mei şi le împlinesc sfatul, iar înţelepciunea înţelepţilor o prefac în nebunie spre ruşinea lor», după cum este scris în Scripturi.

Înapoia Mea, satană care te dai drept înger al luminii Mele ca să înşeli, de vei putea, zici tu, până şi pe cei aleşi ai Mei. Dar cei aleşi ai Mei n-au nevoie de pecetea ta pe care o ai în mână ca să însemnezi cu ea pe supuşii tăi ca să poată ei să Mă cumpere de la tine, din potirul pe care tu îl ţii în mână ca să Mă pui pe Mine în el şi să Mă dai la oameni pe bani, că scris este: «Nimeni nu poate vinde sau cumpăra până nu are pecetea lui antichrist pe frunte şi pe mână», numărul cel sub care tu te ascunzi, dar acest număr este chiar numele tău, şi scris este: «Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei, căci este un număr omenesc: 666». Scris este: «I s-a dat să insufle duh chipului fiarei», iar tu, om al fărădelegii, vrei să dai numele Meu chipului fiarei pe care tu vrei s-o faci ca să înşeli pe tot omul cu venirea Mea, zici tu. Dar tu eşti fiară care te ridici din pământ, nu vii din cer ca Mine. Din pământ te ridici şi grăieşti ca un miel, dar tu eşti şarpe care muşti piciorul calului ca să cadă călăreţul. Nu eşti miel, ci eşti şarpe, şi din pământ eşti, că scris este despre tine: «Am văzut o altă fiară suindu-se din pământ şi având două coarne, asemenea mielului, dar grăia ca un balaur, şi are în mână şi în faţă stăpânirea fiarei celei dintâi, şi îi face pe cei de pe pământ să se închine fiarei celei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată».


***

Crucea Mea, care este semn înaintea Mea, este calea voastră între cer şi pământ, iar cuvântul Meu cel cu voi tulbură pe cei ce s-au făcut nebuni prin înţelepciunea lor cea omenească.

Ridicaţi înaintea Mea jertfă de laudă pentru ziua aceasta de amintire a începutului războiului sfânt, între voi şi oamenii bisericii din lume, dimpreună cu mai-marii pământului, care slujesc fără să ştie lucrul lui antichrist, care stă în loc sfânt ca să pustiască el calea sfinţeniei, lucrul bisericii, care a fost lăsat peste fiii bisericii: postul şi rugăciunea, neamestecul cu duhul lumii, şi umilinţa cea smerită înaintea Mea. Dar Eu îl biruiesc cu suflarea gurii Mele, şi ridic cuvântul Meu deasupra tuturor, şi zic: pace celor ce slujesc poruncilor Mele cu frică de Dumnezeu şi cu iubire sfântă, iar celor ce păcătuiesc şi stau în numele Meu, zic ei, peste oameni, război le zic, amin, căci Eu am deschis procesul neamurilor, iar cuvântul Meu este judecătorul. Amin, amin, amin.


***

O, fii ai oamenilor, toate sfârşitu-s-au! Toată taina Mea cea scrisă în Scripturi am împlinit-o. Toate sfârşitu-s-au! Nimic nu mai am pentru voi. Am trimis tot ce am avut de trimis pentru întoarcerea voastră. Am trimis peste voi şi ultima strigare, glasul celui de al şaptelea înger, cuvântul Meu cel de azi, slujit de îngeri. Auziţi ce a spus Cuvântul: toate sfârşitu-s-au! Amin, amin, amin. De la început şi până la sfârşit am trimis tot ce a fost scris să fac pentru om. Sfârşitu-s-au toate câte am avut de făcut pentru salvarea omului. Acum este scris în Scripturi plată pentru orice faptă. Amin.

Proorocul mincinos, care se ridică de peste tot şi vesteşte pace între Mine şi omul care păcătuieşte mereu, acest prooroc mincinos este plată pentru fapta omului depărtat de Dumnezeu, că scris este în Scripturi: «Când ei vor vesti pacea, atunci fără veste va veni mânia Mea şi îi va prinde pe toţi sub ea». S-a ridicat proorocul mincinos şi s-a dat făcător de pace între Dumnezeu şi omul care păcătuieşte mereu slujind idolii veacului acesta, care sunt: mâncare şi băutură, însurat şi măritat, şi toate câte ies din acestea ca rod al pomului morţii. Proorocul mincinos se dă prieten al lui Dumnezeu înaintea oamenilor, dar Eu îl vădesc şi îi spun că nu este prietenul Meu, ci este vrăjmaşul Meu, ca şi omul cel dintâi, care a răsturnat scaunul Meu din el ca să stea el şi să mănânce din pomul oprit, pomul morţii, care l-a omorât pe om.

Mă voi scula şi voi rosti cuvântul adevărului Meu împotriva omului mincinos care s-a dat prietenul Meu slujind la idolii veacului acesta, vrând, zice el, să-i clatine şi pe cei ce-Mi slujesc Mie cu viaţa lor. Voi lua apoi cuvântul Meu şi îl voi trimite până la toate marginile şi pe la toţi cârmuitorii sufletelor şi trupurilor oamenilor de pe pământ, ca să-i încunoştiinţez Eu de lucrarea proorocului mincinos, cel cu haină creştină, şi voi rosti adevărul cel despre lucrarea lui cea cu faţă ascunsă, lucrarea lui antichrist, cel ce vine înaintea Mea, şi care este fur şi tâlhar de oi, şi al cărui glas nu este ca glasul Meu, şi a cărui viaţă nu este ca viaţa Mea. Voi rosti cuvântul Meu peste tot pământul pentru cei curaţi care aşteaptă venirea Mea priveghind, şi le voi spune: «Să stăm bine, să stăm cu frică şi să luăm aminte!», că izbăvirea este cu cei ce se tem de Dumnezeu. Amin, amin, amin. încă o dată se va auzi acest cuvânt îngeresc: «Să stăm bine şi cu frică şi cu luare-aminte la glasul Domnului, la venirea Domnului!». Eu voi veni ca fulgerul care se arată de la răsărit până la apus. Eu voi veni când nimeni nu se aşteaptă să vin. Nu voi veni când omul dă să Mă aştepte, şi voi veni precum este scris despre venirea Mea, când nimeni nu se aşteaptă să vin, şi voi da fiecăruia după fapte, şi altfel nu va fi. Atunci proorocul mincinos îşi va sfâşia de ruşine veşmântul lui cel mincinos, că el Mi-a furat forma veşmântului Meu şi s-a pitit sub ea, sub haină mincinoasă, că nu asta este haina lui. Haina lui e haină din multe culori şi e dată cu parfum, ca să nu miroasă de sub ea, şi nu este ungerea Mea peste haina lui, căci mirul Meu cel preamirositor este pentru sfinţi, nu pentru cei păcătoşi care-şi ascund păcatele ca să fure inimile oamenilor şi să le dea rătăcirea de la calea adevărului care se apropie de pământ odată cu venirea cuvântului Meu cu sfinţii şi cu îngerii şi cu zile de praznic sfânt peste pământ. Care este praznicul acesta? Cuvântul Meu este, şi se numeşte praznic sfânt peste pământ. Amin.

Să fie veghe în calea cuvântului Meu care se pregăteşte pentru rostire peste lucrarea lui antichrist, cea cu faţă ascunsă. Amin. Iar voi, îngeri şi arhangheli, mergeţi şi culegeţi pe cei sfinţi şi daţi-le din praznicul cuvântului Meu ca să se ospăteze din masa nunţii Mele, că iată, vin, şi hrana Mea este cu Mine ca să dau celui ce flămânzeşte după Mine. Amin, amin, amin.


***

Antichristul se va sui la cer, zice el, ca să se coboare din cer în locul Meu şi să zică la tot omul că el este Hristos, Cel ce vine. Antichristul şi-a pierdut de tot mintea. El s-a uitat în Scripturi şi zice că s-a uitat bine şi că a văzut; a citit în prooroci despre slava Mea şi despre venirea Mea şi s-a pus pe lucru. Ce a făcut dacă s-a pus pe lucru? A făcut dintr-ale lui, din mintea lui, a făcut din fier şi din minciună slavă ca a Mea, zice el, şi aşa a făcut om desfrânat din duh de om şi din trup de om, şi s-a îmbrăcat cu puterea minciunii lui şi a făcut făcătură ca să facă slavă ca a Mea, trup ca al Meu, zice el, trup care s-a înălţat la cer şi care se coboară din cer. El a luat cuvântul îngerilor cerului care au zis: «Acest Iisus, Care S-a înălţat de la voi la cer, tot aşa va şi veni, precum S-a suit». A luat acest cuvânt şi s-a învârtit pe lângă el ca să-l împlinească el prin om născut din om, om desfrânat. O, bietul de el! Şi-a pierdut mintea şi a uitat că este păcătos şi că nu poate fi Dumnezeu în locul Meu. A luat cuvântul proorocilor Mei, dar aceia erau prooroci, nu erau păcătoşi. Să-l fi luat şi pe al Meu, că Eu am cuvântat peste cei pe care i-am pus să vestească cu putere multă cuvântul Meu. Să fi luat şi cuvântul Meu care a spus că «hristosul mincinos va veni înaintea Mea şi va face semne în cer şi pe pământ şi va înşela pe mulţi, şi apoi Domnul îl va nimici cu puterea venirii Sale cu slavă şi cu mii de îngeri întru venirea Sa». Dar Eu vin înaintea lui şi îi dau de veste, lui şi îngerilor lui care-l slujesc, că-l voi nimici cu suflarea gurii Mele, cu cuvântul Meu, care suflă peste grădina Mea, şi din ea peste el, şi apoi voi veni precum M-am suit, şi Mă voi arăta Dumnezeul Cel adevărat, şi voi veni venind din cer, precum M-am suit la cer, slujit de îngeri, îngerii cei fără de trup întru slavă văzută, aşa cum îngerul Meu a venit şi în chip văzut M-a acoperit când M-am suit la cer, trăgându-Mă din ochii celor ce Mă vedeau trup, Dumnezeu întrupat.

Eu, pe pământ cât am stat, Mi-am acoperit slava. Am fost Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, dar am stat între oameni ca un om, am stat fără de slavă. M-am arătat când şi când cu putere, ca un Dumnezeu, făcând lucrările cele peste fire ale Tatălui Meu Cel nevăzut. M-am arătat când şi când Fiul Tatălui ceresc prin mărturisirea Tatălui, Cel de deasupra Mea şi Cel dinăuntrul Meu. M-am arătat când şi când, însoţit de lumina îngerului Meu, ca să Mă mărturisească îngerii, nu Eu. Venea îngerul Meu şi Mă cuprindea în lumina lui de jur împrejur, şi apoi se ascundea pentru smerenia Mea şi a lui. Şi a venit îngerul Meu când Tatăl M-a ridicat la cer, şi s-a făcut nor îngerul Meu şi s-a aşezat între Mine şi cei ce Mă priveau când Tatăl Mă ridica. îngerul Meu cel fără de trup M-a acoperit mereu când lucram lucrarea Tatălui înaintea omului, înaintea lui Israel, aşa cum astăzi stă iar între Mine şi cei ce primesc cuvântul Meu, că este îngerul Meu din care Eu, Domnul, sun peste pământ trâmbiţa a şaptea, după cum este scris în Scripturi de trâmbiţarea celui de al şaptelea înger pentru deschiderea cărţii judecăţii.

Voi veni numaidecât la voi, copii din grădina Mea, şi voi grăi cu voi despre îngerul Meu. Acum însă voiesc să-i spun lui antichristul că nu se poate face îngerul Meu, şi că Eu voi veni, precum M-am şi suit, cu îngerul Meu. Amin, amin, amin. îngerul lui e din duhul lui făcut, iar el şi-a pierdut mintea şi nu ştie ce este înger şi nu ştie ce este Hristos, şi ca să ştie, îi spun Eu. Amin. îi spun Eu: Eu sunt foc mistuitor, care arde pe antichristul. Eu sunt sabie bine ascuţită la amândouă capetele, care taie până la os pe antichristul, care nu poate să facă ce fac Eu. Eu sunt nor de acoperire pentru fiii cerului pe pământ, aşa cum am şi fost. Eu sunt Hristosul Tatălui, iar el este diavol. Eu sunt Judecătorul, iar el este judecatul; el, şi toţi slujitorii lui, care sunt îngerii lui, îngerii lui antichrist cel roşu, roşu peste tot, aşa cum s-a născut şi a trăit din sabia lui, nu de la Mine, că dacă trăia de la Mine, nu se făcea antichristul împotrivitorul Meu şi al lucrului Meu cel binecuvântat mai înainte de a se naşte el.

Antichristul a luat din Scripturi de peste tot cuvântul cel pentru venirea Mea, şi se uită în el şi vrea să-l împlinească, dar Eu vin cu îngerul Meu, nu cu al lui, şi iată, rostesc cuvântul lui cel pământesc pe româneşte, şi spun: proorocii Mei cei din Scripturi, Iezechiel, Daniel, Zaharia şi toţi cei care au descoperit prin cuvânt slava Mea şi venirea Mea, ei au spus: «slava Domnului», şi nu au spus OZN, precum vrea să grăiască antichristul despre slava venirii Mele. El Mă aşteaptă pe Muntele Măslinilor, dar şi Eu îl aştept tot acolo, ca să-l mistuiesc, că sunt foc mistuitor, şi îl voi nimici prin venirea Mea şi prin îngerul Meu. Amin.

Ilie, proorocul Meu, a fost luat la cer cu foc, cu trăsură trasă de cai de foc, nu cu OZN. Iezechiel a arătat slava Mea cea arătată de Mine lui, slavă vie, slavă de foc, slavă din care curge foc, roţi de foc, îngeri fără de trup, vedenie de foc, nu OZN, iar Eu stând în mijlocul focului, nu în mijlocul făcăturilor omeneşti. Eu umblam pe mare cu piciorul, nu cu vaporul, cum umblă antichristul care se dă mai mare ca Mine, că nu e greu să mergi cu vaporul, ci e greu să mergi cu pasul pe deasupra apei, aşa cum am mers Eu şi sfinţii Mei. Eu umblu pe cer cu trupul şi cu slujire de îngeri, nu cu avionul, nu cu racheta, nu cu OZN-ul, cum umblă antichristul, că nu e greu să umbli pe cer cu avionul sau cu OZN-ul, ci e greu să umbli cu pasul şi cu norii în suire şi în coborâre şi pe aripile vânturilor, precum umblu Eu şi sfinţii Mei. Dar iată, precum omul cel mincinos a căzut din cer la cuvântul Meu rostit de cel sfânt pe pământ, şi precum acela care se dădea dumnezeu peste oameni s-a zdrobit căzând din cer pe pământ după ce s-a suit, tot aşa minciuna cea de azi va fi mistuită în foc nestins, rostit prin cuvântul Meu, căci antichristul se va sui în curând în cer ca să vină pe pământ, în locul Meu, şi să se facă rege. Se va ridica până la cer şi se va prăbuşi, că în cer este Dumnezeu. Dar el nu crede, bietul de el, că şi-a pierdut mintea mai înainte de a se fi născut, şi încă din pântece s-a bătut cu cel credincios Mie (Iacov şi Esau, n.r.).


***

Antichristul nu lucrează împotriva Mea, că nu poate, fiindcă Eu sunt Dumnezeu în cer şi pe pământ. El lucrează împotriva lui, el îşi sapă prăpastia lui, că el este pe pământ şi este neputincios pentru el şi pentru tot omul, căci este în întuneric, fiindcă lumina lui este minciună, nu lumină. Curând, curând lumina cea făcută de el se va stinge de însăşi mâna lui. Când el se va sui ca să vină din cer, aşa cum zice el că va face, atunci îngerul Meu va lua foc din focul slavei Mele şi îl va arunca pe pământ, şi va lua foc lumina cea făcută de mâna omului antichrist. Atunci va înceta tot lucrul făcăturilor omului şi se va stinge înţelepciunea cea strânsă de om, şi omul va zice că n-o mai vede şi că n-o mai ştie, fiindcă ea a fost făcătură, nu înţelepciune, făcătură mai înţeleaptă ca omul, mai harnică decât omul, aşa cum a făcut-o omul cel semeţ.


***

Vor cădea mulţimi şi iar mulţimi sub lucrarea minciunii care dă să se facă trup şi să vină înaintea Mea şi să vină în numele Meu, dar Eu spun aşa: cel ce vrea să vină înaintea Mea, să facă ce am făcut Eu dacă voieşte să vină în numele Meu. Să se răstignească şi să moară pe cruce, şi să învieze, şi să se înalţe la Tatăl, şi aşa să vină. Dar el vine ca el, nu ca Mine; vine pentru cei ce n-au primit iubirea adevărului, vine să cadă aceştia sub lucrarea minciunii, care dă să se facă trup şi să nimicească pe fiii minciunii,


***

Eu Mă îmbrac în haina urgiei şi stau la pândă în calea omului înşelător, care dă acum să înşele pe tot omul. Am spus vouă din timp că antichrist, omul fărădelegii, vine înaintea Mea pentru cei ce nu fac voia Mea, dar am la voi cuvântul Meu, suflarea gurii Mele, care pârjoleşte pe cei fără de lege, căci scris este în Scripturi: «Se va arăta cel fără de lege pe care Domnul Iisus Hristos îl va ucide cu suflarea gurii Sale şi îl va nimici cu strălucirea venirii Sale». Amin. Adunaţi-vă tot mai cu dor lângă gura Mea, care vă învaţă şi vă mângâie, căci lepădarea de credinţă aduce după ea pe cel ce se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu. El, prin lucrarea lui satan, amăgeşte pe păcătoşii care n-au primit iubirea adevărului spre mântuirea lor.

Am venit la vreme şi am rostit cuvânt împotriva lepădării de credinţă, dar n-a luat aminte nimeni, pentru că toţi dau crezământ minciunii şi toţi cad sub osândă, iar vouă v-am spus răspicat să vă izbăviţi de oamenii răi, căci credinţa nu este a tuturor. Iată, antichrist îşi pregăteşte sfârşitul odată cu minciuna sa, căci cine se ridică împotriva Mea, cade sub osândă. Pieirea lui este cuvântul Meu, suflarea gurii Mele. Osânda lui este venirea Mea cea cu strălucire. Plata nelegiuiţilor şi a tuturor celor ce n-au primit iubirea adevărului spre mântuire, plata acestora este ivirea lui antichrist prin lucrarea lui satan, însoţită de semne şi de minuni mincinoase.


***

Împăraţii pământului şi oamenii bisericii lor îşi dau daruri şi stele şi medalii unii altora în numele mormântului Meu din Betleem, ca pe vremea răstignirii Mele, şi ei nu ştiu ce fac, şi împlinesc ei vrând-nevrând Scriptura care a spus din vremea ei despre această lucrare. Iată, la Betleem s-a împlinit Scriptura care zice: «Am văzut o femeie beată de sângele sfinţilor şi al mucenicilor lui Iisus. Iar apele pe care şade aceasta sunt popoare şi neamuri şi limbi. Şi cele zece coarne şi fiara vor urî pe desfrânată şi o vor face pustie şi goală, şi carnea ei vor mânca-o, şi pe ea vor arde-o cu foc; pentru că Dumnezeu a pus în inima lor ca să facă voia Lui şi să se întâlnească într-un gând şi să dea fiarei împărăţia lor până se vor împlini cuvintele lui Dumnezeu. Şi femeia este cetatea cea mare care are stăpânire peste împăraţii pământului».

S-au întâlnit la Betleem împăraţii pământului şi s-au închinat fiarei şi femeii care şade pe fiară, femeia care are stăpânire peste împăraţii pământului, şi ea le-a dat lor daruri, stele şi medalii. Dar ea se prăbuşeşte prin desfrânarea ei, iar sfinţii Mei se ridică şi mărturisesc din cer şi de pe pământ lucrarea adevărului sfânt şi venirea Mea cu judecata: judecata prin cuvânt. Amin, amin, amin.

Ce lucrare de frăţie poate fi amestecătura bisericii cu lumea cea plină de voile ei? Ce lucrare de biserică poate fi aceasta? O, este scris în Scripturi: «prietenia cu lumea este vrăjmăşie cu Dumnezeu».


***

Numai prin cruce poate omul să fie urmaşul Meu, căci Eu altfel nu am fost. Cine nu stă prin cruce înaintea oamenilor, acela nu este urmaşul Meu, ci este fur şi tâlhar, şi este antichristul care vine înaintea Mea ca să facă semnele lui pentru cei ce va să-şi primească plata lor prin această unealtă, prin lucrarea lui antichrist care înşeală cu venirea lui pe tot omul care nu ştie să Mă aştepte pe Mine aşa cum am zis Eu să fie aşteptarea aceasta.


***

Antichrist era şi atunci băgat în biserică şi îmi prigonea turma, iar apoi s-a îmbrăcat în haină de sfânt şi şi-a făcut lucrarea până azi, căci lucrarea lui cea omenească are ce are cu lucrarea Mea, cu biserica Mea. De două mii de ani de când el s-a pitit în biserică şi şi-a tot făcut fii cu trupul ca să-i prigonească pe cei ce se nasc cu duhul pentru Mine, el s-a îmbogăţit de slavă pe urma bisericii. O, puţină, puţină de tot a fost biserica Mea, iar biserica lui abia mai încape în casa ei. Asuprit şi strâmtorat a fost cel ce M-a urmat cu adevărat. în biserica lui n-a încăput omul care a călcat pe urmele Mele. Aşa este şi azi, că el n-are nevoie de om sfânt, căci la rugăciunea omului sfânt au căzut mereu zidurile necredinţei care ascund în ele pe omul minciunii, pe antichrist, care-şi are viaţa în biserică. Cine se face păstor trebuie să aibă bani, şi acela se face păstor pentru ranguri, pentru bani se face păstor. Adevăratul păstor nu-şi strânge nimic decât oi, ca să îngrijească de ele, şi ele să prăsească oi şi să le dea păstorului, iar el să le dea Mie.


***

Pace vouă, copii din porţi! Duhul Sfânt Mângâietorul vă mângâie pe voi pentru zdrobirile de peste voi. Nu spun aceasta pentru voi, ci pentru duhul rău spun, ca să audă el din gura Mea cuvântul puterii Mele şi să se depărteze de la voi cu toată lucrarea zdrobitoare pe care o aduce peste voi. Vă numesc mereu copii, pentru cei mari vă numesc aşa, căci cei mari nu ştiu să fie copii ca voi. Voi aveţi iubire de copil, iar cei mari au altceva în ei, şi sunt chinuiţi cei mari, şi tot aşa şi văd, şi tot aşa şi aud, şi tot aşa şi cred aceştia, dar inima şi aşezarea cea dinăuntrul omului n-o ştie decât omul şi Dumnezeu, iar ce este în afară de aceasta este de la diavol, care-i strică omului ochiul, şi apoi tot trupul, precum Eu, Domnul, am spus că dacă ochiul omului este rău, tot trupul lui este rău, iar duhul trupului este mintea.


***

O, ce de necredinţă pe pământ! O, poporul Meu, cobor la tine cu sărbătoarea naşterii Mele din mamă Fecioară şi îţi spun cuvântul durerii lui Dumnezeu. O, ce de necredinţă pe pământ, tată! O, cât de mult se înteţeşte acest duh rău pe pământ, tată! O, cum să te scap Eu pe tine de acest duh rău, omorâtor de om pe pământ?


***

Te-am învăţat, fiule, să nu te uiţi pe fereastră, că afară e numai moarte, tată. Te-am învăţat să ieşi din lume şi i-am spus duhului lumii să iasă din tine, şi te învăţ mereu Duhul lui Dumnezeu, poporul Meu, căci duhul cel potrivnic lui Dumnezeu e sculat acum cu sculare mare şi intră cu carele lui în ţara Mea şi a ta ca să semene în ea sămânţa lui cea rea, neghina lui cea neagră, care înnegreşte sufletul omului. E vremea lepădării de credinţă pe pământ. A venit acest pârjol şi în ţara Mea de azi, căci iată unde Mi-am făcut casă de venire acum, la sfârşit de timp!


***

O, fiţi dulci, dulci, voi, copii străjeri în calea venirii Domnului. Voi îi faceţi Domnului ucenici, voi îi puneţi pe cale şi îi îngrijiţi prin vremea cea cu strâmtorare şi cu necredinţă, voi sunteţi sprijinul Fiului lui Dumnezeu. Spuneţi-i diavolului să-şi piardă puterea, şi şi-o va pierde, dar staţi voi întru toată puterea Domnului, căci vremea este cu mult duh rău în ea! Spuneţi-i duhului potrivnic care bate în voi ca să vă îmbrace în întunericul lui cel rătăcitor de oameni, spuneţi-i în numele Domnului şi cu numele Domnului spuneţi-i să tacă! Să tacă! Iar sculele lui să se întoarcă la pocăinţă şi la umilinţă şi la credinţă, nu la voi, căci nu cel ce este cu trupul lângă voi este cu voi, ci, din contra, cei ce vă poartă în inimă pentru că sunteţi ai Domnului, pentru că luptaţi pentru mântuirea oamenilor, căci aveţi în voi de la Domnul duh iubitor de oameni, duh dătător de viaţă. Fiţi plini de credinţă că Domnul va fi biruitor. Amin.


***

O, Doamne, dulce şi milos mi-a fost duhul înaintea omului credincios şi iubitor de Dumnezeu, dar aspru şi tăios mi-a fost cuvântul şi fapta asupra celor necredincioşi şi şovăielnici şi neascultători, care atât de mult Te-au chinuit şi m-au chinuit pe vremea trupului meu cel slab de tot, şi tot mai slăbit din pricina atâtor, atâtor întristări, şi bucurii n-aveam de pe niciunde, decât de la dorul să fie frumoasă şi curată turma Ta, biserica Ta, şi cu acest dor m-am mângâiat, căci mângâietori nu găseam, şi duhul lumii din om mă duşmănea, căci diavolul mă duşmănea adânc. L-am duşmănit şi eu pe el şi i-am scris carte şi l-am pus să asculte de ea prin cei ce au în ei puterea Ta pe pământ, prin cei ce seamănă cu Tine între oameni, dar nu prin înfăţişare, ci prin Duhul Sfânt, Care cârmuieşte lumea, Care fuge de vicleşug, Care Se depărtează de cei fără pricepe de sus şi Care fuge dinaintea fărădelegii, martor al gândurilor celor mai ascunse, cunoscând înainte şi auzind toate cuvintele, cuprinzându-le pe toate până la o şoaptă, iar cel ce grăieşte nedreptate nu poate să se ascundă, căci dreptatea nu-l uită pe el dacă nu se întoarce, precum este scris. L-am duşmănit pe diavolul şi i-am scris hotar, cu numele Tău am scris aceasta, şi i-am ajutat pe oameni să scape de duşmanul diavol, punându-le în inimă pocăinţa şi nădejdea şi învierea şi mărturisirea, şi până la groapa care m-a primit în pământ au mărturisit cei ce au văzut lucrarea cea măreaţă a numelui Tău prin slujitorul Tău, căci Ţi-am fost ucenic cu Duh Sfânt şi cu foc în inimioară, chiar dacă eram atât, atât de slab cu trupul meu cel plin de întristare zi şi noapte din pricina defăimării de la oameni, de la slujitorii de altare, care nu puteau îndura măreţia Ta cea dăruită mie, o, Doamne. O, întristată mi-a fost inimioara pe pământ! Tânjeam după mângâiere în durere şi nu ajungeam la ea, şi ea nu ajungea la mine. Mă mângâiam cu Grigorie, dar cât pe ce era să mă creadă şi el smintit, căci lupta de la cei ce mă duşmăneau era multă, şi era cu mare defăimare peste lucrarea mea, peste Tine, Cel întreg, Cel adevărat Dumnezeu, ca şi Tatăl.


***

O, arhiereul Meu Vasile este în coborârea Mea de azi cu ceata sa, căci fiecare este în rândul cetei sale, şi cei cereşti stau cete-cete, şi acolo sunt şi Eu, sunt unde sunt împreună cei ce sunt ai Mei, şi acolo unde sunt Eu, sunt şi ei; şi acolo unde sunt ei, sunt şi Eu, precum a fost promisiunea Mea când M-am dus la Tatăl pentru ca să pregătesc loc celor ce sunt ai Mei. Amin, amin, amin.

– O, şi pe pământ şi în cer eşti Tu acolo unde sunt ai Tăi, Dumnezeule ai celor ce sunt! Cei ce sunt, sunt vii, Doamne. Tu eşti viu în vecii vecilor, şi tot aşa sunt şi cei ce sunt, căci sunt ai Tăi cei ce sunt, numai ai Tăi, Doamne. Duhul rău, potrivnicul Tău şi al omului, dacă duhul acesta este şi lucrează atât de mult, o, cum să nu fii Tu? Tu eşti mai înainte de a fi duhul rău, căci duhul rău s-a născut din om, şi s-a născut din om împotriva omului. Eu când am văzut multul şi întunecatul lui război împotriva omului neajutorat înaintea acestui duh, care îl slăbeşte şi apoi îl zdrobeşte pe om biruindu-l, după ce îl minte cu faţa lui, care nu se vede, m-am ridicat atunci şi am rostit în numele Tău, cu numele Tău legătură asupra lui şi numire a lui pe locuri neumblate de oameni, şi l-am învăţat să asculte. O, ca să asculte de om şi să se supună acest duh potrivnic Ţie şi omului, îi trebuie puterea Ta celui ce se luptă cu acest duh, iar eu i-am spus lui: «Să te certe pe tine Domnul, duhule potrivnic!», şi i-am numit apoi toată lucrarea lui cea rea ca să i-o descopăr,


***

Numai Eu sunt Cel ce-l pot ajuta pe om să se lase de păcat dacă găsesc în el putere pentru dragoste şi pentru credinţă apoi şi pentru liniştea cea împotriva relelor de pe pământ, căci toate câte sunt pe pământ între oameni îndeletniciri stricătoare de viaţă sunt mânuite de duhurile rele, care-i pun omului la picioare împărăţia cea trecătoare a lumii ca să-l ţină pe om departe de iubire, departe de sânul Meu cel cald şi curat.


***

O, e mare războiul prin cele ce nu se văd ale lui! O, e vreme de îndemnare la luptă prin sfinţenie şi prin credinţă şi prin rugăciune, căci satana e îmbrăcat pe deasupra cu haină de sfânt şi lucrează cu ascundere mare aşa cum numai el lucrează, iar ascunderea este întuneric. Treziţi-vă! Vrăjmaşii sunt îmbrăcaţi în haine de oaie şi vor fi descoperiţi de sub haina lor, căci vine lumina, şi Domnul scurtează zilele de întuneric, le scurtează pentru cei aleşi ai Săi, precum este scris prin însuşi cuvântul Său cel de acum două mii de ani rostit ca să fie împlinit peste cei ce vor fi salvaţi de El. Sfinţenie cu duhul şi cu trupul, post cu strigare la Domnul, credinţă şi nădejde şi multă iubire, pe acestea le hărăzim vouă tuturor. Arme cereşti sunt ele. Pe ele le-am purtat şi noi când Domnul ni le-a dat pentru biruinţă, când Domnul ne-a îmbrăcat întru El ca să fim ca El, biruitori să fim şi nu biruiţi, şi am fost aşa cum El a spus, biruitori am fost, şi suntem acum lângă El. Amin.


***

E multă nevoie de pace pe pământ şi în mijlocul poporului Meu de azi, şi e mare taină pacea Mea cu el, căci diavolul s-a încordat cu tărie asupra lucrării venirii Mele cuvânt pe pământ şi dă să-Mi culce la pământ pe cei ce stau la masa Mea.


***

Duhul cel rău, care nu poate îndura lucrarea Mea de peste tine, şi pe tine, o, iată, bate acum cu strâmtorare peste lucrarea Mea, din vreme în vreme bate, căci neascultarea celor ce s-au dat Mie în vremea cuvântului Meu de azi aduce furtună peste mersul Meu cel greu, aduce strâmtorare şi jale, durere şi îngrijorare, dar fericiţi sunteţi voi dacă răbdaţi cu credinţă, fiilor, căci omul nemulţumit şi neliniştit nu ştie ce face, şi trebuie să răbdăm, tată.


***

Eu, Domnul, am grijă de tine, poporul Meu, şi de lucrarea Mea cu tine, tată, iar cei ce pleacă de lângă Mine şi de lângă tine, întorcându-se la părinţii lor cei după trup, în pământul din care au ieşit când au venit la Mine pe vremea credinţei lor, aceia sunt ruşinaţi de nestatornicia lor şi de drumul lor cu Mine pe vremea credinţei lor, căci iată, neascultarea îl trage pe creştin de la Mine; ea, şi nu îndoiala sau sminteala îl scoate pe el din planul Meu cel de azi. Farmece şi vrăji li se presară în cale acestora, căci n-au voit să stea cu binecuvântarea, iar tu, poporul Meu, ia în mână mereu, mereu cruce cu busuioc, muiate în apă sfinţitoare şi curăţitoare, şi stropeşte-ţi calea şi unge-ţi, fiule, tălpile picioarelor cu untdelemn vindecător şi fă-ţi semnul crucii toată ziua şi toată noaptea pe trupul tău şi peste toate lucrurile tale şi peste toate hotarele Mele cu tine, şi strigă la Mine cu rugăciune ca focul, ca să ard Eu cu ea răul care bate spre tine ca să te muşte, iar Eu voi porunci oricărui rău să se abată de la tine şi să se destrame cu totul, iar tu să biruieşti ca David, ca Iosua şi ca toţi binecuvântaţii Mei, căci tu stai sub binecuvântarea Mea, fiule, aşa cum a stat Avraam.


***

E praznic de Duh Sfânt în cer şi pe pământ, iar în mijlocul poporului Meu de azi sunt Eu, Domnul, cuvânt mângâietor şi trezitor spre veghe şi spre lucrare cu veghe pentru mântuirea cea de la Mine peste tine, poporul Meu, căci tu ai nevoie de Mine şi de sfinţi şi de îngeri acum mai mult decât oricând, fiindcă duhul rău dă să lovească în tine şi în Mine, căci cine loveşte în tine, în Mine se loveşte, căci Eu te ocrotesc cu mare milă, poporul Meu.

O, popor de la izvor, şi cu care îmi port greul pentru ca să hrănesc pe cei ce vin la izvorul Meu de cuvânt, o, Mi-e milă de tine, tată! Am spus la cea din urmă întâlnire cu cei mulţi care s-au strâns, am spus binecuvântarea Mea pentru strângerea cea de azi a celor ce vin adesea la izvor şi le-am binecuvântat călătoria ca să vină. Duhul rău s-a pus apoi să ne îndurereze, pe Mine şi pe tine, ca să nu mai fie strângerea cea de azi, dar cuvântul Meu cel rostit din vreme îşi cere împlinirea sa, şi am dat de veste să se deschidă porţile grădinii întâlnirii şi să vină cei ce vin. O, grea Mi s-a făcut coborârea cuvântului Meu cel din zilele acestea! Binecuvântarea Mea însă răzbeşte prin toate neputinţele care se aşează în calea Mea şi a ta, dar să nu ne lăsăm biruiţi, tată. Voi sunteţi familia Mea din zilele acestea şi vă preţuiesc, tată. Preţuiţi şi voi învăţătura Mea, iar dacă vreţi să nu pierdeţi credinţa în venirea Mea, luptaţi-vă din răsputeri să nu vă judecaţi unii pe alţii, fiilor, căci unde este judecată pentru neputinţele firii omeneşti, acolo este cădere în judecată apoi. O, căutaţi cu mare veghe să nu cadă cineva din învăţătura Mea, căci cei fără de învăţătură cad mereu, cad în nepăsare, cad în necredinţă, şi orice sculare este cu putinţă omului care cade, dar căderea în necredinţă nu are sculare, ci are numai şi numai răzbunare apoi, şi numai judecată are în fire cel care cade din lumină. Eu însă am spus: «Cui îi este sete, să vină să bea, căci cel ce crede în Mine, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui», precum a zis Scriptura, şi am proorocit atunci pe Duhul Sfânt, pe Care aveau să-L primească acei ce cred în Mine şi am spus pentru ei: «Cel ce vine după Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii». Amin.


***

Dar iată, lucrarea Mea de azi este biciuită, este lovită de duhul cel rău, care se încuibează în omul cel nestatornic cu credinţa şi cu inima, dar Eu, Domnul, caut să-Mi cruţ de cădere calea Mea spre om. Mai e puţin, puţin timp, şi voi birui cu slavă cu această cale a Mea de azi, dar până atunci calea cuvântului Meu e bulgărită pe faţă şi pe ascuns, şi sunt biciuiţi cu duşmănie cei cu care Mă port de la Tatăl la om. Duhul invidiei se face duhul necredinţei în om, iar necredinţa întăreşte răutatea omului şi îi aspreşte faţa şi inima şi limba şi lucrarea, dar Eu vă învăţ pe voi, cei ce Mă daţi cuvânt oamenilor, vă învăţ, tată, să vă feriţi de lovituri, să fugiţi de cuvintele cele pline de răutate ale celor ce atât de murdar vă lovesc, iar pe Mine să nu Mă lăsaţi jos, căci dacă ei vă ştiu pe voi păcătoşi în ochii lor, Eu le spun lor că Eu sunt Cel ce iert păcatele voastre şi pe ale lor, şi că Mă sprijin pe credinţa voastră şi pe inima cea sfântă în voi pentru Mine, că sfântă vă este credinţa şi inimioara, fiilor copii. O, diavolul a stricat ochii celor ce vă prigonesc, căci ceea ce caută, aceea le dă diavolul, şi uită ei apoi că pe omul cel dinăuntru nu-l ştie decât Dumnezeu, dar voi să fiţi blânzi şi smeriţi cu inima, că mulţi din cei de demult credincioşi ai Mei căutau cu lumânarea batjocuri şi îşi făceau rost de ele, făcându-se ei privelişte păcătoasă ca să fie defăimaţi pe pământ, şi n-au pierit aceia, ba au câştigat pe mulţi lui Dumnezeu, căci mare este iconomia Mea pentru mântuirea multora din cei credincioşi, care Mă ascund în taina inimii lor, dar cum să înţeleagă aceasta cei ce se bizuie pe mintea şi pe vederea lor? O, povăţuiţi, tată, cu lucrarea Duhului Sfânt credinţa şi neclătinarea celor ce beau din izvorul Meu de la voi! învăţaţi-i să se uite la Mine, nu la voi, căci de la Mine voi aveţi, şi voi frumos îi învăţaţi pe ei. O, nu vă temeţi sub lovituri. Ele se opresc în Mine, şi de la Mine vor lua răspuns cei ce lovesc în voi ca nişte drepţi, cum se cred ei. Pomul în care se aruncă cu zburătura e pom cu roade, nu e pom sterp, şi după roadele lor se cunosc şi cei ce dau în voi cu ocară, tată, căci aşa se dovedeşte aluatul omului. Voiesc să fiţi mereu gata să-i îmbrăţişaţi, şi fiţi ca şi Mine, nepomenitori de rău cu răutate, căci una este să vorbeşti despre răul omului, şi alta este să-l vorbeşti de rău pe om, căci când vorbeşti despre răul care este, înseamnă veghe şi luare aminte, iar când îl vorbeşti de rău pe om, aceasta este din răutate, din răzbunare, din duhul trufiei, tată. O, fiţi umiliţi, şi aşa învăţaţi poporul şi pe cei ce vin la izvor, şi daţi-le putere să Mă urmeze, tată. Fiţi cuminţi şi răbdaţi cuminţi, spre mântuirea şi spre iertarea celor ce vă dispreţuiesc, şi aşa voi veţi semăna cu Mine, şi aşa vom arăta, Eu şi cu voi, ai cui fii suntem, şi cine ne este nouă tată, şi aşa, prin răbdarea şi credinţa noastră să se mântuiască şi cei necredincioşi, fiilor. Amin.


***

O, poporul Meu cu care-Mi port sarcinile Mele cele pentru lucrarea Mea de cuvânt şi cele pentru îngrijirea noii Mele împărăţii cu voi! îţi dăruiesc duhul veghii sfinte ziua şi noaptea, tată. Fiţi veghetori, fiilor, căci diavolul nu doarme, şi dă să vă atace. Vegheaţi peste locurile Mele cu voi şi peste voi, şi unii peste alţii, unii pentru alţii, tată. începeţi veghe mai multă, mai trează, căci între voi sunt dintre cei care se fac lupi cu colţi, şi Mă doare că nu le place să fie oi până la sfârşit, ci le place să muşte şi să latre şi să împrăştie nelinişte, tată. întăriţi veghea la hotare, căci s-a dat la o parte această veghe, şi nu este bine aşa. Puneţi înapoi orânduielile date de Mine vouă! Fiţi străjeri curaţi cu inima, iar cine nu are inima curată să nu fie între cei de strajă, ci să stea ei străjuiţi dacă vor să stea. Eu am spus: «Privegheaţi!», dar omul necredincios vă spune: „Nu privegheaţi!”, căci se vrea liber, şi vrea ca nimeni să nu ştie ce face el, şi iată, aşa iese din planul Meu cel ce lucrează aşa. Dar celor ascultători le spun Eu, Domnul, să vegheze ziua şi noaptea rând pe rând, şi niciodată numai unul să vegheze, ci să vegheze cu orânduială, căci locurile Mele cu voi sunt veghea Mea peste pământ, şi stau sfinţii şi îngerii de veghe aici pentru tot pământul, şi sunt plini de ochi. Aşa să fiţi şi voi pentru locurile Mele cu voi şi pentru mersul Meu cuvânt peste pământ, fiilor. Amin.

O, poporul Meu, ai grijă, tată, de puterea inimii celor ce îţi dau ţie de la Mine! Ai grijă, tată, de pacea lor, de mângâiere pentru ei, căci Mie Mi le faci pe acestea, nu lor, iar ei să poată pentru Mine şi pentru tine, tată. Amin.


***

Iată zvârcolirea fiarei aflate în agonie în zilele Mele cu tine, poporul Meu de azi! Mi-e tot cerul în veghe pentru biruinţa Mea asupra ei şi pentru biruinţa ta, căci tu eşti cel credincios şi te-am pecetluit cu pecetea pentru cei credincioşi, dar ai grijă mare de credinţa ta, şi mereu ţi-am spus aşa, căci afară e vremea lepădării de credinţă, poporul Meu, şi iată, biserica cea de afară s-a înveşmântat toată în roşu şi a făcut legământ cu fiara şi nu mai este acum biserică pe pământ, căci s-a umplut de cei ucişi ai ei, fiindcă a dat stăpânirea ei fiarei şi n-a vegheat când Eu am strigat de pe tronul cuvântului Meu peste ea pentru trezirea ei înaintea Mirelui Care vine.


***

Îmi voi strânge tot mai mult pe pământ sub ocrotirea Mea tărâmul împărăţiei Mele şi Mi-l voi sfinţi şi Mi-l voi întări pentru cei sfinţi, pentru cei ascultători şi umiliţi şi plini de duhul pocăinţei înaintea Mea, căci pe pământ este peste tot omul fărădelegii, care-l despoaie pe tot omul de puteri şi îl îmbracă în neascultare şi în slăbiciuni fel de fel, căci peste tot antichrist împărăţeşte şi tot dă să prindă sub el până şi pe cei aleşi ai Mei, care n-au voit şi care nu vor să stea sub ocrotirea Mea, în staulele Mele, şi în care din greu îl împrejmuiesc pe om ca să-l pot ocroti pe el de cele rele de pe pământ.


***

Satana, rivalul Meu, stă de şapte mii de ani împotriva omului şi îl trage la el, căci s-a supărat pe Mine şi pe om după ce şi-a pierdut frumuseţea şi locul lui de lângă Mine cu slujirea sa, după ce s-a dorit întâiul peste toate, mare şi peste Dumnezeu, Cel ce a făcut lumea, văzutele şi nevăzutele şi pe îngerii Lui slugi ale Lui şi ale omului între pământ şi cer.


***

vremea este grea, este cu necredinţă, iar diavolul, potrivnicul Meu, împrăştie peste tot duhul dezbinării, căci vremea lui este în toi, dar şi capcana lui este gata, fiindcă prin toate el şi-o lucrează, căci nu poate avea fărădelegea altă plată decât focul cel pregătit ei.


***

O, pace ţie, poporul Meu! Te-ar înghiţi în el duhul lumii dacă Eu n-aş avea mereu în mijlocul tău cărarea cuvântului Meu cu care tu te hrăneşti ca să fii credincios. Am grijă de tine, tată, căci lupul cel flămând după tine pentru că eşti al Meu te-ar lua de lângă Mine şi ţi-ar da apoi sămânţa cea rea, nepăsarea de Dumnezeu, şi ai cădea apoi în otrava despărţirii de Dumnezeu, tată. Îţi dau în ajutor sfinţii lângă cuvântul Meu, care te ţine în viaţă, şi îţi dau puteri cereşti ca să te învăluie în ele zi şi noapte, că satana e flămând după agoniseala Mea cea de azi. O, ai grijă să fii credincios, căci satana ne este duşman, fiule. De când Mi-am început cuvântul Meu prin trâmbiţa Mea Verginica, satana a fost mereu pitit la masa Mea ca să nu-i lase creştinului statornicia şi credincioşia, şi nu-i trebuie mult omului ca să cadă în mreaja lui satana şi să i se întunece ochii şi mintea şi credinţa şi căutarea lui după izvorul Meu de cuvânt.


***

Rugăciuni de dezlegare de vrăji şi de farmece să aduceţi înaintea Mea şi înaintea sfinţilor rugători pentru voi, că multe curse s-au tot ivit şi s-au tot lucrat mereu ca să doboare mersul lucrării Mele cu voi şi să oprească din curs râul cuvântului Meu în mijlocul vostru! Au căzut mulţi, tată, în lupta lor împotriva Mea şi a voastră, căci au gândit să nimicească şi să nu mai fie lucrul Meu prin voi, dar Eu nu pot să las lucrarea cuvântului Meu să stea din cursul ei, că este scris să crească rod mult pe urma Mea cu voi pe pământ, şi este mersul Meu, nu este al vostru acest mers pe care-l merg Eu azi cu voi, după cum scrie în Scripturi să merg şi să împlinesc.

O, am dureri adânci, căci neumilinţa şi neascultarea unora i-au prins pe ei în cursa diavolului, care toarnă mereu în calea poporului Meu descântece şi vrăji, căci altceva nu mai fac oamenii, şi toţi îşi fac unii altora piedici prin mijlociri diavoleşti, cerându-i diavolului să facă lucrarea lui lor, căci sunt plini de răutate în inimi oamenii, şi unii împotriva altora se răzbună, şi cer ajutor diavolului pentru aceasta, căci Eu nu pot să fac rău, ci numai iertare pregătesc şi tot pregătesc pentru om, şi nu răzbunare lucrez cum lucrează inima omului răzbunător şi slujitor diavolului prin acest păcat.


***

E sărbătoare de înviere, iar zilele Mele de sărbătoare cu tine se fac învăţătură peste tine din partea Mea, tată, căci ce lucrare mai mare poate avea un părinte decât aceea de a-şi învăţa mereu, mereu pe ai săi ca să fie ai săi mereu, mereu, iar duhul cel potrivnic dacă nu vede învăţătură pe masă într-o casă şi veghe pentru casa aceea, vine el şi sparge casa şi o destramă apoi, ca semn că duhul cel rău a avut loc de intrare să-şi facă lucrarea sa cea rea, aşa cum el pândeşte de şapte mii de ani pe urmele omului ca să-l doboare dinaintea lui Dumnezeu dacă el a căzut de la Dumnezeu prin neveghea omului pentru ascultarea de Dumnezeu, după ce Dumnezeu l-a făcut pe om.


***

O, fii ai oamenilor, nu luaţi de la voi pe Fiul lui Dumnezeu, ci luaţi-L din cer, din venirea Lui cuvânt peste pământ, că vă ies în întâmpinare ca să nu vă rătăciţi pe voi înşivă neştiind cum să-L cunoaşteţi pe Domnul şi luând din voi fără să fiţi povăţuiţi de sus pentru aceasta.

O, e mare primejdie aceasta peste pământ şi peste om. Nu ştiu oamenii care-L caută pe Dumnezeu, nu ştiu de unde să ia şi să aibă pe Domnul. O mulţime de obiceiuri strâmbe s-au ivit în calea oamenilor spre ispitirea şi spre rătăcirea şi mai mare a lor, faţă de calea Domnului cu omul. Eram în mijlocul poporului Israel acum două mii de ani şi grăiam celor credincioşi şi celor necredincioşi şi le spuneam celor făţarnici care se bizuiau pe Moise: «Eu slavă de la oameni nu primesc, dar v-am cunoscut că n-aveţi în voi dragostea de Dumnezeu, căci dacă aţi fi crezut pe Moise M-aţi fi crezut şi pe Mine, căci el despre Mine a scris, iar dacă în scrisele lui nu credeţi, în cuvintele Mele cum veţi crede? Şi iată, are cine să vă învinuiască: Moise, în care voi v-aţi pus nădejdea», şi le-am mai spus lor: «Eu am venit în numele Tatălui Meu, şi voi nu Mă primiţi, şi dacă va veni un altul în numele său, pe acela îl veţi primi».

O, l-au primit şi îl vor primi mulţime de suflete pe antichrist, care vine în numele său, care dă să şteargă urmele şi numele Meu de pe pământ şi din oameni, şi acela vine în numele său şi nu vine în numele Tatălui Meu aşa cum am venit Eu şi aşa cum vin şi azi. O, e uşor de cunoscut acest vrăjmaş, căci Eu i-am învăţat de atunci şi până azi pe oameni şi, iată, şi azi spun tuturor celor ce vor vrea să nu se lase amăgiţi, şi le spun: «îi veţi cunoaşte după roadele lor, căci pomul bun nu poate face roade rele şi nici pomul rău roade bune».

I-am povăţuit pe cei ce cred venirea Mea cea de azi şi le-am spus să nu-l primească pe cel necunoscut lor, să nu-l primească în numele Meu, fiindcă Domnul nu lucrează cu cel necunoscut ca să-i iasă omului în cale şi să-l călăuzească pe pământ. În toată vremea M-am descoperit din cei cunoscuţi a fi ai Mei celor sfinţi şi n-am lucrat cu necunoscutul în calea lor, ci am folosit chip şi grai cunoscut când am grăit şi M-am descoperit celor adevăraţi, celor ce M-au iubit, iar cei ce au luat de la străin, aceia nu L-au aflat pe Domnul, căci a venit un altul în numele său şi l-au primit pe acela, precum Eu am spus că vor păţi cei care n-au în ei dragostea de Dumnezeu.

O, fii ai oamenilor, deschideţi Scripturile şi veţi vedea în ele învăţătura Mea, care este înţelepciunea lui Dumnezeu, căci Eu când l-am tocmit pe Samuel cel mic ca să crească sub călăuzire şi să-l ridic prooroc al Meu şi să-l călăuzesc prin el pe Israel cel neascultător, am grăit copilului Samuel prin glas cunoscut lui şi l-am strigat din cer, şi nu prin glas străin am venit spre el, şi aşa M-am descoperit Eu preotului căruia i-a fost încredinţat Samuel ca să crească şi să slujească Domnului cu viaţa sa apoi, iar preotul a crezut că Domnul striga pe Samuel ca să-i grăiască lui şi celor spre care era el trimis cu cuvântul lui Dumnezeu în numele lui Dumnezeu şi nu în numele său, şi era cunoscut Samuel poporului Israel.

I-am povăţuit pe cei ce au cu ei venirea Mea în cuvânt în numele Meu şi le-am spus lor să nu primească în numele Meu pe cel necunoscut lor, să nu ia pe Domnul şi să nu grăiască de Domnul cu cei necunoscuţi lor. I-am învăţat să ia numai de la Mine povaţă pentru lucrarea Mea cu ei şi să se ferească de primejdia de care nu pot fi feriţi cei ce umblă fără povaţă pe câmp deschis şi fără ocrotire din cer peste credinţa lor, pentru învăţătura de peste ei.


***

O, fii ai oamenilor, nu oricum puteţi fi voi călăuziţi dacă voiţi să fiţi fii ai lui Dumnezeu şi să primiţi această putere de a fi ai Lui apoi. O, ies în calea voastră oameni cărora nu le ştiţi gândurile şi purtările şi dau să vă înveţe şi să vă tragă spre Domnul, zic ei, dar voi nu cunoaşteţi gândurile lor, trufia lor de farisei făţarnici, şi pe care Eu nu-i trimit spre voi, ci vin ei, vin în numele lor şi vin cu aluatul lor. O, nu-i primiţi pe aceştia, nu-i mai primiţi! Amintiţi-vă de cei din vremea trupului Meu, şi mai apoi de după învierea şi întoarcerea Mea la Tatăl, căci erau de toate felurile şi se certau pentru mintea lor, şi unii credeau în înviere, iar ceilalţi nu credeau, sau unii credeau în înger, iar ceilalţi nu. O, numai duhul descoperirii este duhul care lucrează venit de la Dumnezeu şi care se adevereşte apoi, şi toate cele de la Dumnezeu stau pe baza mărturiei, toate se zidesc prin mulţi martori şi se descoperă lucrând apoi spre mântuirea multora.

O, păziţi-vă de cei ce nu le ştiţi cugetul şi purtarea şi lucrarea. Eu sunt Cel ce ştiu gândul omului, iar omul să ia de la Mine, nu de la om, că iată, vin în calea omului şi-i grăiesc lui, iar Duhul lui Dumnezeu este duhul mărturiei, şi am spus că pe cei ce vin în numele lor îi veţi cunoaşte după roadele lor, Eu aşa am spus.

O, trebuie tot timpul învăţătură ca în cer peste cei credincioşi, iar ei să fie cuminţi şi să mănânce de pe masa lor, căci vremea este cu multă minciună prin cei ce sunt fiii minciunii, fiii lui antichrist, împăratul acestui veac trecător. O, fericiţi sunt cei ce rămân în cuvântul Meu, care îi poartă pe ei spre cer, spre împărăţia cea de sus, şi iată, am grăit în ziua aceasta şi am lăsat învăţătură pentru pază sfântă, pentru smerenie sfântă, ca nu cumva duhul rătăcitor de om să aibă putere să lucreze peste om împotriva lui Dumnezeu înăuntrul omului.

Acum, pace ţie, poporul Meu care Mă sprijineşti pentru venirea Mea cea de azi cuvânt de veghe peste cei de pe pământ, care Mă primesc în numele Tatălui Meu când vin! Eu nu lucrez prin acest cuvânt în chip necunoscut. Venirea Mea cea de azi este bine aşezată pe mărturia ei şi pe martori şi are putere, căci Eu sunt acest cuvânt, Eu sunt Cel ce sunt, şi grăiesc în acest cuvânt în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, în al Cărui nume grăiesc peste pământ, iar numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu.


***

O, fiilor, numai dorul îl aduce pe om în stare să-L cunoască pe Domnul și să-L dorească pe Cel așteptat apoi și să-I cânte venirea și iubirea și dorul de El. Pe vremea când se lucra la zidirea bisericii lui Hristos a fost să fie aleși niște ziditori iscusiți, care să lucreze cu Dumnezeu la zidirea trupului bisericii, a turmei Domnului, la nașterea din nou a omului, și erau destui care se apropiau pentru facerea cea de sus. Și văzând apostolii cei doisprezece această râvnă pentru zidire, au numit pe șapte dintre cei iscusiți în ale Scripturilor sfinte de atunci și le-au dat lor această dregătorie, și era Ștefan cel plin de dor, de focul dorului de Hristos, și era pătruns de iubire, căci știa Scripturile și lucrarea lui Dumnezeu din ele cu părinții poporului Israel și avea grijă de Duhul Sfânt, Care Se cobora peste turma cea care se tot mărea, și care trebuia îngrijită cu cele de sus și cu cele de jos, și era destoinic foarte acest ucenic.

Dar, o, cum ar fi putut îndura duhul rău această înfrângere, și cum s-ar fi putut supune cărturarii și fariseii și saducheii vremii, cei plini de duhul slavei deșarte până în dinți? O, aceștia au plănuit numaidecât pierzarea lui Ștefan și s-au ridicat farisei și saduchei cu minciună lucrată și au plătit ei bărbați care să spună că l-au auzit pe Ștefan hulind pe Moise și pe Dumnezeu, și ca să-l poată pedepsi pe el apoi de blasfemie în felul acesta și să-l scrie pentru pedeapsă cu moartea. El însă, ajungând înaintea Sinedriului i-a înfruntat pe toți, și așa au putut aceia să ceară uciderea cu pietre a lui Ștefan.

O, iată lucrarea cea țesută a minciunii, a oamenilor mărunți ai duhului urii! Ștefan însă le-a spus lor cum Îl vede pe Hristos de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl și cerurile deschise deasupra privind nedreptatea lucrată de cei mincinoși.

O, cât munceau de mult cei aleși atunci dintre cei cu Duhul Sfânt lucrători și cunoscători cu multul ai Scripturilor așezate de Duhul Sfânt pe pământ! O, și cât de străini de duhul Scripturilor erau mai-marii Sinedriului și atunci, fiilor, și țeseau minciuni ca să curețe de creștini meleagurile lui Israel, și în neînțelepciunea lor dădeau la moarte pe cei plini de dor după Hristos, după Cel ce S-a arătat în vremea aceea în Israel, neamul lui Avraam, Isaac și Iacov!

O, tot așa lucra și lucrează Sinedriul de după aceea prin vreme, că au murit și mor ucenicii Duhului Sfânt dați la chinuri și la moarte pentru numele Meu purtat de ei, pentru dorul lor de Domnul, fiilor. Iată, în neamul român mulțime de mărturisitori ai înțelepciunii de sus, ai umilinței Mele lucrate de ei, au pierit în închisori și în munci grele, dați la moarte fără de cruțare, în vreme ce pe scaune împodobite cu scumpătăți stăteau și stau cei ai Sinedriului fiecărei vremi, iar Duhul Sfânt suspină în cei asupriți pentru numele Meu.

O, fiilor, dacă Eu, Domnul, cu toate suitele cerești n-am fi cu pază mare peste voi și peste lucrarea cuvântului Meu, o, ce n-ar fi încercat de peste tot cu minciuna țesută pieirea cărării cuvântului Meu peste pământ acum vreme de peste șaizeci de ani, de când Eu, Domnul, am lucrat din cer și Mi-am făcut cărare să vin să-Mi las cuvântul și sfatul și porunci asupra răului și binecuvântări pentru cele din cer pe pământ!

O, fiilor, sunt cu veghe mare pentru mersul Meu de azi. Fiți plini de grijă mare ca să stați sub mantia Mea, căci cine vrea să stea este ocrotit, fiilor, iar cei ce nu vor și nu stau, se fac potrivnici și-Mi umblă cu viclenie apoi la pașii Mei cu voi, și dracul le insuflă vedenii și vise și răutăți, căci vai celor ce nu se lasă ocrotiți de Dumnezeu, și care cad în ispita duhului rău ca să-i câștige el lucrători potrivnici pe ei!


***