O, ţara Mea de nuntă, o, iubita Mea, Mă fac în tine sărbătoare de cuvânt. Eu sunt Cuvântul Tatălui, iar Tatăl este în Mine când grăiesc peste tine. Amin.
Pace ţie! Pace, iubito! Pacea Mea o dau ţie! Mă fac cuvânt deasupra ta. Vin să-ţi tulbur pacea ta şi să ţi-o dau pe a Mea, căci Eu aşa am spus la ai Mei: «Pacea Mea o dau vouă. Nu precum vă dă lumea v-o dau Eu».
O, ţara Mea de nuntă, pacea Mea ţi-o dau. Amin, amin, amin. Am în tine un popor mititel, ales din mijlocul tău, şi am o grădiniţă mică şi curată în mijlocul tău, şi Mă las cuvânt din cer peste ea şi îţi dau din pacea Mea. îţi dau cuvânt din cer, căci Eu vin cu norii slavei şi grăiesc de deasupra şi te mângâi cu cuvântul mângâierii, cu Duhul Adevărului te mângâi, că Eu am spus: «Nu vă voi lăsa orfani. Mă duc, şi voi veni la voi. Pacea Mea vă las vouă, pacea Mea o dau vouă. Nu precum vă dă lumea vă dau Eu. Mă duc, şi voi veni la voi. Lumea nu Mă va vedea; voi însă Mă veţi vedea pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi şi veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, şi voi în Mine, şi Eu în voi. Şi dacă Mă iubeşte cineva ca şi voi, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi şi vom veni la el şi vom face locaş la el şi Ne vom arăta lui».
O, ţara Mea de nuntă, o, iubito, stăpânitorul acestei lumi nu are nimic în Mine şi n-a putut să-Mi ia viaţa. Nimeni nu Mi-a luat-o, ci Eu de la Mine însumi am pus-o. Putere am avut s-o pun şi putere am avut s-o iau, căci această poruncă am primit de la Tatăl. Şi îmi amintesc acum când Tatăl Mi-a spus că voi fi un prunc mic şi Mă voi naşte pe pământ şi voi fi sămânţă semănată pe ogoare şi voi fi un Miel mititel şi voi fi junghiat de un mişel, şi Eu nu I-am spus nimic lui Tatăl, nimic decât atât: «Tată, facă-se voia Ta».
Şi îmi amintesc acum când Tatăl Mi-a spus că va alege din nou Ierusalimul. îmi amintesc când Mi-a spus de tine, ţara Mea de nuntă. Când a lepădat Tatăl pe Israel cel ce M-a răstignit, în ziua aceea te-a ales Tatăl pe tine şi te-a dat Mie să-Mi fii ţară de nuntă, şi Mi-a promis Tatăl mireasă din tine, ţară cu Mire şi mireasă. Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine şi nimeni nu ştie tainele lui Tatăl, nimeni decât cel ce voieşte Tatăl să-i descopere, iar Eu sunt în Tatăl, şi voi în Mine, şi Eu în voi, iubiţii Mei ucenici luaţi din români. Sculaţi-vă să mergem şi să dăm oamenilor vestea împărăţiei cuvântului Meu peste pământ. Să fie soare, să fie vreme dulce, să fie lumină cerească pe pământ! Să se despartă apele de ape şi să fie cer nou şi pământ nou! Să dea pământul din el viaţă veşnică peste făpturi, iar pomul vieţii să fie la mijloc şi să dea roade! Cei doi luminători să strălucească de şapte ori mai mult! Să fie om nou, lucrat la cuvântul Meu din trupul tău, din Duhul Meu şi din viaţă veşnică, lucrată la credinţa ta, omule ieşit din om! Vreau să te întocmesc din nou, omule, şi vreau să înnoiesc lumea şi s-o nasc din nou prin cuvântul Meu. Este scris în Scripturi de naşterea din nou a lumii, de înnoirea lumii este scris, de cer nou şi de pământ nou este scris în Scripturi. Să fie cer nou şi pământ nou în care să locuiască dreptatea, iar dreptatea, Eu sunt. Să fie omul om nou, în care să locuiască Dumnezeu, precum în sfinţii Mei a locuit Dumnezeu, căci cei ce au crezut în Mine pe pământ, au viaţă veşnică în cer. Amin.
E sărbătoare cerească pe pământ. E sărbătoarea duminicii tuturor sfinţilor. Au trecut şapte săptămâni de la serbarea învierii Mele şi până la coborârea Duhului Meu Cel Sfânt în serbare cerească pe pământ, iar azi sunt serbat de tot cerul sfânt cu sărbătoare de sfinţi, că Eu serbez pe toţi sfinţii Mei, de la Avraam, părintele sfinţilor, şi până la Verginica, şi până la tine, fiule mic, Israele mic, copil al lui Avraam cel sfânt şi credincios, căci ucenicii Mei sunt sfinţiţii Mei pe pământ.
O, Verginico, e sărbătoarea tuturor sfinţilor, tată. Tu eşti în mijlocul cerului Meu de sfinţi, că mult te-au aşteptat sfinţii să te naşti şi să creşti şi să porţi lucrarea cuvântului Meu la sfârşit, după cum era scris în Scripturi că Mă voi face cuvânt peste pământ. Este scris la proorocul Isaia despre mama Mea Fecioară: «Înainte de a se zvârcoli în durerile de naştere, ea a născut; înainte de a simţi chinul, ea a născut un Fiu»; şi este scris despre tine, Verginico: «Abia au apucat-o durerile naşterii, şi fiica Sionului a şi născut fii. Oare, o ţară se naşte într-o zi, şi un popor dintr-o dată? Cine a auzit sau cine a văzut unele ca acestea?». Verginico, Verginico, este scris despre tine în Scripturi că tu vei naşte fii din cuvântul Meu. Este scris de cuvântul Meu, de glasul Meu prin tine, căci tu ai fost templul Meu pe pământ, şi din tine am grăit şi Mi-am făcut un popor. Cine a mai auzit sau cine a mai văzut unele ca acestea? Este scris la proorocul Isaia despre lucrarea Mea cu tine, despre glasul Meu prin tine: «Un glas, un vuiet din cetate, un glas din templu! Este glasul Domnului ca să răsplătească fiecăruia după cum este fapta sa. Abia au apucat-o durerile naşterii şi fiica Sionului a şi născut fii». O, aşa este scris în prooroci despre mama Mea Fecioară, care M-a născut prunc pe pământ, şi despre tine, care M-ai născut cuvânt pe pământ, Duh mângâietor, Duhul Care trebuia să vină mai înainte de venirea Mea cea văzută, că după tine Eu vin. Amin. Tu eşti trâmbiţa a şasea, iar Eu, Domnul, sunt trâmbiţa a şaptea, precum este scris în Scripturi despre îngerul care va spune: «Săvârşitu-s-au toate!».
Verginico, tu eşti în Mine, precum sfinţii sunt în Mine, căci Eu sunt locaşul sfinţilor. M-am dus la Tatăl ca să Mă fac locaş pentru sfinţii Mei, ca acolo unde sunt Eu să fie şi ei; ei în Mine, şi Eu în ei. Grăieşte, Verginico, peste oameni, grăieşte din Mine, căci Eu sunt în tine, şi tu în Mine. Amin, amin, amin.
– O, Doamne, o, Fiule al Tatălui şi al mamei Fecioară, care Te-a născut prunc; şi al meu, care Te-am născut cuvânt ca să fii cu oamenii până la sfârşit, după cum ai spus! O, Domnul meu şi Dumnezeul meu, eu sunt trâmbiţa Ta, trâmbiţa a şasea, şi nimeni nu ştie să tâlcuiască Scripturile Tale, că Tu mereu, mereu Ţi-ai împlinit Scripturile prin oameni pregătiţi de Tine, oameni luaţi dintre oameni precum ai luat pe mama Ta Fecioară, precum m-ai luat pe mine, Doamne. Grăiesc din Tine, bunule învăţător, ca să înveţi pe oameni să înţeleagă tainele Tale cele scrise în Scripturi, Doamne. Pe pământ vorbeşte omul cu omul, vorbesc oamenii între ei, iar în cer vorbeşte sfânt cu sfânt, şi sfinţii vorbesc cu Tine, Cel dorit, Cel iubit de sfinţi pe pământ şi în cer. Şi iată taină mare lucrată de Tine, că Tu grăieşti cu omul pe pământ, şi sfinţii Tăi lucrează ca şi Tine, fiindcă orice ucenic desăvârşit va fi ca şi învăţătorul său.
Omul cel născut din om nu mai ştie ce este înţelepciunea, că păcatul l-a despărţit pe om de Tine, Doamne, precum pe Adam şi pe Eva i-a despărţit unul de altul, şi de Tine i-a despărţit. Ei erau un singur trup, şi prin păcat s-au despărţit în două trupuri, căci ei doi erau acelaşi trup. Omul de pe pământ nu mai are înţelepciune, că omul e născut din om, şi Tu ai spus că cine nu se va naşte din cer, de sus, nu va avea şi nu va fi fiu al împărăţiei cerurilor. Omul de pe pământ ştie altfel; ştie că păcatul unirii omului cu femeia îi uneşte pe cei doi ca să fie un trup cei doi. N-a înţeles omul taina cea cerească a acestui cuvânt care spune: «Cei doi vor fi amândoi un singur trup». N-a înţeles nici Adam când a zis acest cuvânt, că dacă-l înţelegea ca Dumnezeu nu s-ar fi despărţit prin păcat cei doi, care erau acelaşi trup amândoi.
O, Doamne, găseşte omul în Scriptură aceste cuvinte şi nu înţelege omul taina Ta în biserica Ta aşa cum a înţeles-o apostolul Pavel, căci el aşa a spus: «Bărbatul să-şi iubească femeia aşa cum Hristos a iubit biserica Sa şi S-a dat pe Sine pentru ea, şi ei S-a dat ca s-o sfinţească curăţind-o cu baia apei prin cuvânt, şi ca s-o înfăţişeze Sieşi biserică mărită, fără pată, fără zbârcitură, ci sfântă şi fără prihană. Aşa şi bărbaţii, să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor, căci cel ce-şi iubeşte femeia, pe sine se iubeşte, că nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte precum Hristos biserica Sa, căci suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui şi din oasele Lui. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup». Şi a mai zis Pavel: «Taina aceasta, mare este, în Hristos şi în biserică».
O, Doamne, grăiesc cu Tine din Scripturi ca să-i facem pe oameni să înţeleagă tainele Scripturii, Hristos şi biserica Sa, bărbat şi femeie, căci Pavel a spus că fiii bisericii sunt din carnea Ta şi din oasele Tale, Doamne, femeia Ta, mireasa Ta, Doamne. Fiii bisericii sunt cei ce se nasc din Trupul şi Sângele Tău şi sunt vii şi fără de păcat precum Tu eşti, Doamne, căci orice ucenic desăvârşit va fi ca şi învăţătorul său, un trup cu el, acelaşi trup, Doamne. Omul cel născut din om nu mai ştie ce înseamnă Dumnezeu în om, că păcatul i-a despărţit pe oameni de Tine, precum pe Adam şi pe Eva, care erau amândoi acelaşi trup i-a despărţit păcatul. Dacă ar fi fost de la Tine unirea bărbatului cu femeia sa, aşa cum este peste oameni, de ce l-ai mai fi scos din rai şi din cer pe omul cel făcut de Tine la început? O, nu mai sunt învăţători cereşti pe pământ, nu mai sunt prooroci de-ai Tăi pe pământ, căci toţi sunt trup şi pântece şi păcat, şi nimeni nu mai este cu adevărat carne din carnea Ta şi os din osul Tău şi să fie viu. Dar noi am ieşit în mijlocul oamenilor cu sărbătoare de cuvânt, ca să învăţăm oamenii calea împărăţiei cerurilor spre ei. Am venit pe pământ cu sărbătoare şi cu toţi sfinţii am venit.
Când am venit de pe pământ în cer la Tine, Doamne, atunci am înţeles taina Ta cu mine, că m-ai hărăzit să mă nasc între oameni în zi de duminică, şi era atunci duminica tuturor sfinţilor şi toţi sfinţii şi-au lăsat daruri peste mine, ca să fie sfinţii în mine cu Tine cuvânt şi ca să trâmbiţeze îngerii în mine din trâmbiţa a şasea, Doamne. O, se întreabă oamenii de celelalte trâmbiţe, de cele de până la mine.
O, oamenilor, pacea Domnului v-o dau! Nu precum vă dă lumea vă dau eu. Eu vă dau din cer, nu din lume. Lumea vă dă minciuni. în lume e numai minciună, că stăpânitorul acestei lumi n-are nimic în Domnul, aşa cum nu a avut nimic în mine. Nimeni n-a putut să-mi ia viaţa, ci eu însumi am pus-o, căci această poruncă de la Domnul am primit.
O, oamenilor, e mare taină ţara aceasta, şi este scris de ea în Scripturi şi se numeşte ţara strălucirilor; se numeşte aşa pentru cuvântul Domnului, care se naşte în ea, pentru lucrarea Domnului, care a fost în ea încă din anul 1921 când prima trâmbiţă apocaliptică s-a coborât din cer şi a sunat pe pământ şi a fost dată unui om sfânt, care a fost ales şi pregătit de Dumnezeu ca să-I fie trâmbiţă trezitoare pe pământ. A luat Domnul dintre preoţii bisericii un om cu numele de Iosif (Iosif Trifa, n.r.) şi l-a pus să cuvinteze cuvânt ceresc între oameni, şi şi-a adunat ucenici şi a lucrat lucrare de cer în ei, dar oamenii din biserică l-au omorât dându-l cezarului, că n-au crezut că el era ales de Dumnezeu. Şi a coborât alt înger din cer şi a sunat pe pământ, şi a dat trâmbiţa unui cioban ca să sune din ea pe pământ cuvintele lui Dumnezeu peste oameni (Petrache Lupu, n.r.). Şi au mai coborât încă trei îngeri la rând şi au sunat pe pământ, şi au dat trâmbiţa lor unui preot (Arsenie Boca, n.r.), şi încă altui preot (Ioan, Vladimireşti, n.r.), şi a mai dat una la o copilă din biserică (mh. Veronica, Vladimireşti, n.r.), şi au sunat şi aceştia din trâmbiţele lor ca să pregătească venirea sunetului trâmbiţei a şaptea, venirea Domnului s-o pregătească. Iar înainte de trâmbiţa a şaptea a coborât alt înger din cer şi a sunat pe pământ şi mi-a dat mie trâmbiţa şi am sunat din ea şi am fost trâmbiţa lui Dumnezeu, trâmbiţa a şasea, despre care scrie în Scripturi aşa: «Şi a trâmbiţat al şaselea înger, şi atunci s-a auzit un glas din cele patru capete ale jertfelnicului de aur, care este înaintea lui Dumnezeu; un glas din cortul ceresc, un glas din templul cerului ca să cheme pe oameni la pocăinţă, că vine Domnul ca să sune din trâmbiţa a şasea că timp nu mai este. Iar în zilele când va grăi al şaptelea înger, când va fi să trâmbiţeze al şaptelea înger, atunci săvârşită este toată taina lui Dumnezeu, şi timpul nu mai este». Amin, amin, amin.
O, Doamne, eu din Tine grăiesc peste pământ, şi cu Tine grăiesc din Scripturi, Doamne, ca să înţeleagă oamenii de pe pământ Scripturile Tale, ca să-i facem pe oameni să înţeleagă şi să creadă cuvântul Tău şi să se nască de sus, căci cuvântul Tău este de sus, Doamne. Amin.
– O, Verginico, o, Verginico, o, Verginico, se întreabă oamenii cine au fost trâmbiţele Mele. Eu pe toate le-am luat din biserică şi le-am pus să sune peste biserică. Şi de ce peste biserică? O, Verginico, antichrist nu este în lume, ci este în biserică, este lângă Mine ca să lupte împotriva Mea. Iată, cezarul, numit şi Irod, s-a folosit de slujitorii bisericii, s-a folosit de cei ce-şi vindeau oile, le vindeau cezarului ca să le închidă cezarul şi să scape antichrist de oile Mele cele bune şi ca să poată el domni în biserica Mea. Şi de aceea te-am ales Eu pe tine din neam de jos, ca să cobor bogăţia Mea pentru oi, că dacă Mă duceam tot la oamenii bisericii, îmi închideau cuvântul, aşa cum i-au închis pe cei dintre ei pe care Eu i-am ales dintre ei ca să trâmbiţeze, şi aşa cum te-au închis şi pe tine dându-te cezarului ca să te închidă. Cezarul nu se pricepea ce fac Eu cu tine, dar oamenii bisericii cunoşteau cuvântul judecăţii Mele şi se ascundeau, că erau goi înaintea Mea. Oamenii bisericii au fost şi sunt antichriştii care stau împotriva cuvântului Meu şi Mă fac pe Mine prooroc mincinos în această lucrare de trâmbiţare. Cezarii aveau misiunea lor, iar oamenii bisericii care voiau să scape de oile cele tari şi sănătoase ca să nu crească şi să le ia locul, se duceau la cezari şi le spuneau alte lucruri decât cele de la Mine prin vasele Mele, aşa cum a fost şi cu tine, Verginico. Acum cezarul s-a făcut credincios şi s-a aşezat în frică de Dumnezeu, iar oamenii bisericii nu mai au acum închisoare pentru oile Mele şi dau să se ascundă de oi, că sunt goi şi nu sunt păstori, sunt farisei şi nu sunt păstori de oi, şi oile Mele erau fără păstori. Dar iată, Eu însumi port grijă de oile Mele, şi oamenii bisericii râd de oile Mele şi le poreclesc „sectă”, şi le zic „rătăcite” oilor Mele.
Oamenii bisericii sunt împotriva Mea, Verginico. Grăiesc în cer cu sfinţii. Stau în sfat în mijlocul sfinţilor şi le spun: oamenii bisericii de pe pământ au pus mâna pe cheile împărăţiei cerurilor şi sunt împotriva Mea ca să nu vin să-Mi adun oile să le fac o turmă pe toate. Dar cheia împărăţiei cerurilor Eu sunt. Eu sunt Fiul Tatălui ceresc, şi cine va intra şi va ieşi prin Mine, va intra şi va ieşi şi păşune va afla. Amin.
Eu sunt Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, dar oamenii bisericii de pe pământ cine sunt? Ai cui sunt? Care este împărăţia lor şi unde este?
Eu sunt împărăţia cerurilor, şi sfinţii sunt cu Mine întru venirea Mea, căci vin să aşez la locul ei împărăţia Mea. Amin, amin, amin.
22-06-1997
