8.3. Naşterea din nou a lumii

În prag ceresc de sărbătoare Mă adun în curțile binecuvântate ale cuvântului Meu, Mă apropii cu soborul mironosițelor lucrătoare de Dumnezeu și cu mulți sfinți, și vă dau vouă, celor adunați pentru sărbătoare, vestea învierii Mele peste ucenicii și ucenițele cuvântului Meu cel de atunci: Hristos a înviat!

De două mii de ani așteptăm minunea cuvântului Tău peste pământ, și Îți slăvim între cei din cer numele Tău cel nou. Ai venit pe pământ după două mii de ani cu nume nou, și Te numești Cuvântul lui Dumnezeu, și Te scrii cu el în timp, iar acum Te-ai făcut carte, Doamne, și se desfac pecețile ei și se împarte cuvântul Tău și numele Tău cel de cincizeci de ani pe pământul român, unde Ți-ai așternut masa pentru venirea Ta cu sfinții, Doamne. Venirea noastră cu Tine e slujită de îngeri, și plâng îngerii care și-au pierdut slava, și așteaptă după om să se întoarcă la Tine ca să se întoarcă și ei la locurile lor slăvite. O, dă-i poporului Tău putere de Duh Sfânt și de sfântă rugăciune pentru nașterea din nou a lumii, Doamne. Tot și toate așteaptă în cer și pe pământ, așteaptă după cei din urmă slujitori ai Tăi, ca să ridice ei puterea Ta spre lucru și să așezi duh dătător de viață peste om, căci omul nu știe de Dumnezeu și nu știe să aștepte, iar Tu trebuie să așezi pe pământ veșnicia celor ce Te-au iubit și Te iubesc, Doamne și Stăpân al vieții cea fără de sfârșit pentru sfinți. Fă-l pe poporul Tău de azi biruitor peste neputințele de pe pământ, și în care toți oamenii stau și nu pot să vină după Tine așa cum noi am venit, și apoi așa am umblat. Îmbracă-i pe cei mici în fiori de rugăciune pentru nașterea din nou a lumii, căci tot și toate după ei așteaptă.

Vino, Doamne, tot mai mult cu sfinții Tăi și cu cuvânt tare, căci tot și toate așteaptă facerea cea nouă, iar Tu ești cu lopata în mână și Îți cureți aria precum este scris, și Îți faci loc cu cele noi, și ai de împlinit peste pământ și peste om botezul cu Duhul Sfânt și cu foc pentru înnoirea a toate, Doamne al puterilor Tale și al sfinților Tăi care Ți-au purtat durerea și care mângâindu-Ți suspinul se mângâiau și mângâiau pe cei ca Tine îmbrăcați și în numele Tău lucrând și semănând pe pământ împărăția Ta.

Te rog mereu să-ți amintești, poporul Meu, că tu trebuie să faci raiul pe pământ, și cu duh mângâietor să lucrezi ziua și noaptea această lucrare, și s-o păzești să fie, că de șapte mii de ani așteaptă omul această minune iarăși pe pământ.

O, nu e bine să cadă din rai omul. Nu e bine să iasă din rai omul, căci Adam a căzut, și a trăit apoi ca pe pământ, nu ca în rai. Această lucrare însă se face numai cu o unealtă, cu Duhul Sfânt Mângâietorul, poporul Meu. Nu se face singur raiul odihnei Mele cu omul și a omului cu Mine. La început i-am făcut Eu omului tot ce avea să-i hrănească fericirea, dar acum nu va mai fi așa. Acum lucrez cu omul, și nu pot lucra nimic fără om, iar omul trebuie să fie templu al Duhului Sfânt Mângâietorul, și aceasta să lucreze el. Amin.

«Împărăția lui Dumnezeu nu vine în chip vădit», Eu așa am spus. Nu e om pe pământ care nu ar veni dacă ar vedea cu ochii lui împărăția lui Dumnezeu pe pământ, îngrămădindu-se să apuce loc în ea fără să știe bietul de el pentru cine este ea, căci ea este a celor ce o lucrează ca să fie ea apoi. Iată, de aceea am spus Eu că împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru, copii ai nașterii de sus.

Când Eu l-am făcut pe om i-am făcut și hrană, dar mai întâi l-am povățuit să Mă asculte ca pe Ziditorul său, și așa să lucreze și așa să păzească tot ceea ce Eu i-am dat să facă și să aibă. Acum, la nașterea din nou a lumii, după ce omul M-a îndurerat vreme de șapte mii de ani, Mă așez din nou cuvânt peste tot și peste toate, căci am zis prin Scripturi: «Noi le facem pe toate!». Și iată, încă o dată lucrez om din cuvânt, ca să ia omul învățătură de facere și să stea sub ea și să Mă primească de Păstor, că vreau să fiu Păstor, și după dreptate să fiu, și vreau, poporul Meu, să înveți tu de la Mine facerea ta, ca să încep cu tine, fiindcă de aceea te-am făcut Eu pe tine popor al Meu în zilele acestea ale nașterii din nou a lumii.

cu mână tare te-am păzit ca să te am popor mărturisitor, că mare, mare a fost paza și biruința Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh pentru paza ta cea din cer pe pământ ca să nu te vatăme nimeni și să Mă mărturisesc Eu în mijlocul tău, și Tatăl și sfinții să Mă mărturisească, iar tu să vestești cele ce Noi din cele cerești mărturisim ca să împlinim Scriptura împărăției cerurilor pe pământ nou stârpind fărădelegea de peste tot, iar când ea nu va mai fi în mintea și în fapta oamenilor, atunci nici satana nu va mai avea de lucru și își va sfârși și el lucrarea sa prin om, și omul își va sfârși și el lucrarea lui prin satana, iar Eu, Domnul, îi voi așeza la locul lor cel dintâi pe îngerii care au căzut slujind duhului semeției omului cel zidit de mâna Mea din pământ, și în care am suflat apoi duh de viață ca să-l am împărăție a Mea, bucurie și desfătare a lui Dumnezeu și a îngerilor Lui.

La tot poporul Meu care iubește și lucrează tainele slavei cerești în suflet și în trup pe pământ în bisericească lucrare, Eu, Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatălui Savaot și Fiul mamei Fecioară, îi spun: Pace ție, popor al lucrării slavei cerești pe pământ! Sunt în mijlocul tău cu ziua de cerească slăvire pentru intrarea în cele ce nu se văd pe pământ a mamei Mele Fecioara, ziua când Eu, Fiul ei, Cel Unul născut din Tatăl și din ea, am ridicat-o pe brațe și am așezat-o la locul unde ea a fost mai înainte de întemeierea lumii, în slava lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, slavă cu care am lucrat lumea cea văzută, arătându-i-o omului după ce l-am făcut pe el bărbat și femeie, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.

Omul nu a văzut când Dumnezeu l-a făcut, dar slava Domnului a văzut tot ce s-a făcut, și a mărturisit prin Duhul Sfânt, ca să cunoască tot omul de pe pământ cum s-a lucrat lumea și omul, și cum slava cea nevăzută veghează pe pământ și în cer până ce toate vor fi o unire și o veșnicie precum a fost până la facerea lumii, lumea care iarăși va fi și se va înnoi precum este scris despre iarăși nașterea ei din cele ce au fost slava cea de dinainte de întemeierea celor ce se văd, ca să mărturisească ele pe Cuvântul lui Dumnezeu, Care este Făcătorul.

Iată, poporul Meu, sărbătoare cu slavă tainică, cu sfinții și cu îngerii, zi de cerească slăvire, cântare tainică, bucurie cerească, ruptă din veșnicie, una cu veșnicia, venită azi la tine pentru ca să fie cu tine în tainică sărbătoare a mamei Fecioară, mama Fiului lui Dumnezeu-Omul, ziua unirii cu veșnicia duh și trup, ziua ei de trecere în cele tainice, precum ele astăzi sunt așezate în mare slavă peste toate cele ce se numesc colina fiicei Sionului, grădinile poporului Meu, în care Eu, Domnul, adunam pe cei credincioși trâmbițând vestirea strângerii lor la sărbătoare. Acum, poporul Meu, e drumul tot mai greu de la cer la pământ, și e tot mai grea calea spre Mine a poporului Meu pentru întâlnire cu sărbătoare, căci Eu, Domnul, am început curățirea pământului sfânt al României, și odată cu aceasta lucrez prin cei supuși Duhului Meu cartea cuvântului Meu care a grăit peste pământ vreme de cincizeci de ani, iar după această vreme, Eu Mi-am început în chip văzut împlinirea cuvântului, spălarea pământului, ca să pot să cobor apoi cu tot cerul pe pământ, cu toată slava lui cea nevăzută de omul pământesc, și ca să pot naște din cer oameni pentru slava Mea, nu pentru ei, căci oamenii născuți de sus din cer nu se nasc din cer pentru ei, ci pentru Domnul, poporul Meu.

Cuvânt de sărbătoare Mă las în mijlocul tău, poporul Meu cel nou. în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, cuvânt de înnoire a toate aduc mereu cu Mine când vin la tine, ca să te împrospătezi tu din zi în zi mai mult după chipul Meu, până ce Mă vei putea vedea pe deplin că am fost și că sunt în mijlocul tău acoperindu-Mi fața, căci taina Mea este mare, poporul Meu, dar și a ta este mare de vreme ce Eu, Domnul, lucrez pentru facerea din nou a toate, iar tu ești cel ce Mă crezi întru lucrările Mele și îmi sălășluiești în tine cărarea cuvântului venirii Mele, prin care Mă slăvesc cu slava pe care o am de la Tatăl mai înainte de întemeierea lumii când cuvântam prin Duhul Tatălui, Care era în Mine, și când toate se întocmeau și ființau apoi cer și pământ și ape, și toate din ele și între ele și peste ele apoi. Amin.

Am întocmit în mijlocul tău cărarea venirii Mele și taina facerii din nou a lumii, poporul Meu, iar tu nu trebuie să trăiești ca pe pământ odată ce Eu am venit cu venirea Mea cea de la sfârșit de timp și te-am deosebit din lume și M-am așezat în tine cu slava pe care o aveam de la Tatăl până să întemeiez lumea. Taina aceasta era cuvântul, poporul Meu, iar Tatăl, întru Mine a binevoit în ea la început și la sfârșit, până să fie lumea atunci la început și, iarăși, până să o facă iar acum, la sfârșit. Amin.

O, poporul Meu, în cer e jale, iar pe pământ e numai petrecere. Omul petrece, iar Domnul și cu sfinții Săi așteaptă și rabdă plângând, dar taina facerii din nou a lumii lucrează spre săvârșirea ei, așa cum este scris în Scripturi pentru vremea aceasta, căci bucuriile nu rămân fără tânguiri, și oamenii nu știu să cântărească plata a ceea ce ei trăiesc prin orbirea lor. Tu însă, să iubești viața și s-o faci, și Eu să văd că o ai, și să Mă așez în ea și să-ți fiu mereu stăpân, iar pentru aceasta nu-ți trebuie mintea ta, ci numai iubire îți trebuie, căci ea și înțelepciunea ei în tine este ceea ce pe toate le naște spre viața ta, poporul Meu, și spre biruința Domnului Dumnezeului tău, Care așteaptă învierea făpturii. Amin, amin, amin.

Cu pace dulce îmbrățișez toate clipele Mele cu voi și ale voastre cu Mine, și mult de tot voiesc să vă mângâi sub greul crucii venirii Mele cuvânt pe pământ. Intru cuvânt în carte și vă dau puteri. În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, vă dau puteri pentru lucrarea Mea cu voi, pentru ființa cărții cuvântului Meu cel de cincizeci de ani pe pământul român. E grea lucrarea aceasta, dar Evanghelia Mea cea de la sfârșit de timp a stăpânirii omului peste pământ, această carte zguduie încă de pe acum pământul în fel și chip, iar inima pământului bate cu putere ca să se scoale morții din morminte și să vă mărturisească pe voi, cei ce ați purtat lucrarea Mea din zilele acestea și numele Meu cel nou cu care rostesc judecata făpturii și biruința sfinților întru cea de a doua venire a Fiului lui Dumnezeu, înaintea Căruia se vor plânge neamurile pământului, căci venirea Mea e cu slavă mare, cu cuvânt mult, iar slava cuvântului Meu va ieși de sub taina ei și va cutremura cerul și pământul ca de facere, ca să nasc din nou lumea, fiindcă este scris în Scripturi să fac aceasta, și voi face. Amin.

Binecuvântat să fie lucrul ființei cărții cuvântului Meu cel de cincizeci de ani rostit și scris în mijlocul neamului român, carte cu care Eu, Domnul, prin porțile Mele, voi însemna pe pământ praznicul cincizecimii cuvântului lui Dumnezeu cel de la sfârșitul veacurilor, cuvântul venirii Mele, precum la început, așa și la sfârșit; cuvântul facerii din nou a lumii, după cum Eu, acum două mii de ani, am proorocit să fie. Amin.

Rugăciunea ta spre Mine pentru ființa cărții Mele, ridic-o cu stăruință și într-o singură inimă, poporul Meu. Cei ce au râs de Mine și de tine după ce au auzit de glasul Meu din mijlocul tău, se vor face de ocară prin înseși fărădelegile lor cele strigătoare la cer, iar Eu îi voi trage pe mulți la Tatăl adevărați închinători, și nu voi face nouă lumea până ce mai întâi nu voi face biserică nouă prin cei ce vor auzi acest glas al Meu și se vor smulge dintre cei ce vor fi focul în care ei înșiși se vor mistui, căci nu s-au temut de Dumnezeu. Amin.

Plânge cuvântul Meu între cer și pământ. Plânge pământul și se zbate de durerea de la omul păcătos, de la omul minciunii care-și zice biserică a Mea. Iar Eu vreau să fac cerul cel nou și pământul cel nou ca la sfârșit, căci la început când l-am făcut pe om, omul a muncit pământul, și pământul, pe om, și nu și-a pregătit omul cerul, iar acum la sfârșit pregătesc omul ca să fac cu el cerul pe pământ, ca să fie precum în cer pe pământ, voia Mea, fiilor copii. Amin.

Și voi striga cuvânt peste pământ până ce Eu îl voi și împlini, căci dacă omul este necredincios, Eu sunt Credincios și Adevărat, căci sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.

Se fac ceruri noi și pământ nou. Se naște iarăși lumea. Din cuvântul Meu toate se nasc iarăși, căci toate s-au învechit de la om încoace, fiindcă omul s-a despărțit de Dumnezeu pe pământ și nu știe și nu poate, nu mai poate să se întoarcă înapoi la Mine decât prin cuvântul Meu care vine la el și îl călăuzește pentru iarăși facere peste toate câte sunt, căci omul dintre cer și pământ este durerea Mea care stă împotriva Mea mai înainte de căderea îngerilor căzuți din slava Mea, și tot omul trebuie să se aplece glasului Meu, cuvântului Meu care a făcut la început cerul și pământul. Amin.

sfinții cu mare dor doresc să fac Eu pe pământ om după chipul și asemănarea Mea ca să Mă odihnesc în el cu sfinții Mei, și apoi să fac ceruri noi și pământ nou pe pământ și în care să locuiască Domnul și cei drepți ai Săi care se fac locaș al păcii Domnului, slava Domnului pe pământ, raiul cel păzit de îngerul Domnului care deschide.

O, e cerul de sfinți înlăcrimat după om, căci omul nu se mai așteaptă să vin, dar Eu voiesc și mai mult decât atât să fac. Voiesc să Mă fac cunoscut omului și să fac aceasta cu iubire sau cu certare. Cu iubire să fac pentru cei ce uitându-se în cuvântul Meu Mă văd în el și Mă așteaptă mereu și cu veghe, iar cu certare să fac pentru cei ce auzind nu aud și văzând nu văd biruința Mea și slava Mea de pe pământ cu cununițe pentru sfinți și pentru toți cei ce auzind aud și văzând văd că Domnul vine venind și împlinind Scripturile Sale cele prin profeți rostite, și apoi prin însuși glasul Lui. Amin.

Eu, Domnul, glăsuiesc din cer pe pământ ca să audă omul glasul Meu, și cu pocăință și cu umilință să Mă vadă cuvântând, să Mă vadă în cuvânt, să Mă vadă că vin venind și că sunt împlinitor. Amin. Eu, Domnul, fac ceruri noi și pământ nou fără să creadă omul că aceasta fac, căci omul e greoi pentru credință și uită că tot ce este cu neputință la om este cu putință la Dumnezeu, pentru că este scris ca Eu să vin și să fac ceruri noi și pământ nou și că Mi-am ales țara cea de la sfârșit de timp, în care Eu vin și împlinesc ceea ce Eu am zis să fie, și va fi. Amin.

Tot ce crește din pământ ca să-l împodobească pe el, toată firea arată taina învierii care va să fie. Numai omul nu poate asculta așa cum ascultă de Făcătorul ei facerea Lui. Florile și iarba și tot ce trece sub gerul care ofilește totul, acestea înviază de sub pământ când bat pe deasupra lor lumina și căldura cea de la Mine odată cu vestea primăverii. Omul însă nu poate așa, și ca să se vadă apoi aceasta. Omul a rămas necredincios, nenăscut de sus și nu înțelege taina nașterii. Eu însă am venit Lumină a lumii pe pământ și îi spun omului să vorbească cu toate câte ies din pământ în fiecare an, și sunt așteptând și grăbind venirea zilei Mele și cerul cel nou și pământul cel nou apoi, și care vor dăinui în veacul ce va să fie și care înseamnă viață veșnică, poporul Meu.

O, cereți de la Mine și Eu vă voi da, și voi trezi pe cei ce au și le voi muia inima și gândul spre Mine și îi voi trimite spre voi, că sunteți ai Mei. Amin.

Mă uit la cei ce slujesc în bisericile lumii cum cer la cei bogați și la cei săraci și cum strâng pentru cele ce se vor dărâma, fiindcă omul nu voiește să sfințească locul lui, și pământul apoi, căci el stă în iubire de sine, în iubire de slavă și în fărădelegi pe pământ. Și Mă uit la voi, care-Mi sunteți biserica Mea cea de la sfârșit de timp, cum nu cereți nici la cei bogați, nici la cei săraci, ci lucrați cu mânuțele, ca să nu căpătați în dar, căci cu greu mai găsesc Eu om care să se dea cu totul pe sine și ca să am Eu și cu voi de la mijloc, fiilor. Omul în zadar dă o jertfă din ceea ce-i trece printre degete dacă nu se dă pe sine lui Dumnezeu ca să-i fie primită și bine folositoare jertfa inimii lui. Sunt supărat amar pe toți bogații de pe pământ care-și strâng pentru molii și pentru rugină în vreme ce Eu, Domnul, și cu voi, cu greu suflăm peste pământ vestea împărăției cerurilor. Dar sunt îndrăgostit cu dor de voi, cei ce-Mi dați ființă între oameni, cei ce cu multă trudă și așteptare și răbdare dați peste pământ vestea glasului Meu care vine la voi ca vuietul de ape multe de vă cutremură trupușoarele, fiilor doriți și întăriți de Dumnezeu, căci din gura Mea iese sabie ascuțită cu două tăișuri, iar fața Mea strălucește ca soarele strălucind în puterea lui, și voi sunteți plăpânzi înaintea Mea, și sunteți cei mici de la sfârșit, și lucrarea venirii Mele e mare cât Dumnezeu. Dar Eu vă întăresc și vă ocrotesc și am grijă de voi și de lucrarea Mea cu voi și de poporul cuvântului Meu, căci prin el Mă slăvesc și prin el trudesc să-Mi sfințesc pământul și să-l curăț de tot păcatul și de toată fărădelegea omului de pe el, de toate avuțiile trecătoare, că nu a fost de când veacurile nebunia pe pământ ca aceea de azi, și care dă să râdă la Mine prin omul cel îngâmfat în duhul lui, dar Eu, Domnul, voi birui cu voi pământul și cerul, și ele se vor face noi, după Scriptura care spune aceasta. Amin.