8.3. Naşterea din nou a lumii

E sărbătoare de naștere, și Eu M-am bucurat în cuvânt la ieslea Mea. Cuvânt nou Mă nasc în iesle, cuvânt de bucurie, cuvânt de nădejde, cuvânt de învățătură spre tămăduirea neamurilor, râul și apa vieții, care curg din tronul lui Dumnezeu și al Mielului. De o parte și de alta a râului crește pomul vieții, iar frunzele lui sunt spre tămăduirea neamurilor. Amin. Dar rodul lui pentru cine este? Iată, Eu trimit pe îngerul Meu ca să arate cele ce trebuie să fie în curând. Fericiți sunt cei ce-și spală veșmintele lor ca să aibă stăpânire peste pomul vieții, și prin porți să intre în cetate. Amin. Prin porți, nu cum știe omul că se intră.

Omul nu cunoaște cetatea lui Dumnezeu, nu știe omul ce înseamnă această taină și nu știe ce înseamnă porți, ca să intre pe porți și ca să aibă stăpânire peste pomul vieții, care dă rod, și rod din rod. Nu știe omul, nu are de unde să știe, fiindcă toate sfârșitu-s-au, toate opritu-s-au. Dar vin Eu, și am venit, că sunt Alfa și Omega, început și sfârșit. Vin Eu și încep de la început și cuvintez cuvânt spre tămăduirea neamurilor, spre nașterea din nou a omului. Vin să chem omul la cer nou și pământ nou, căci vin să fac dreptate sfinților. Cine este sfânt, să se sfințească încă, fiindcă vin să fac dreptate sfinților în cer și pe pământ; vin, și am venit. Amin. Am venit din cer pe pământ să mai fac o dată cer și pământ, căci noi le fac pe toate. Am venit să fiu cuvânt, și am iesle unde vin. Mă așez cuvânt în iesle și Mă dau spre tămăduirea neamurilor, și fericiți sunt cei ce se spală în râul acesta, în cuvântul acesta care izvorăște din tronul lui Dumnezeu și al Mielului. Amin.

Îngerașii nașterii cântă slavă cuvântului Meu, care curge din cer spre tămăduirea neamurilor. Îngerașii cântă la ieslea cuvântului Meu, iar sfinții din cer se strâng, că e sărbătoare de naștere, sărbătoare de cer pe pământ. Amin, amin, amin.

iar Eu, Domnul, voi așeza voia Mea cea din cer peste biserica Mea, și voi ieși cu cei aleși de Mine peste vremea aceasta, și voi umple de mângâieri cerești pe tot omul care va lua pe Dumnezeu de mângâiere și de împlinire peste pământ. Și se va ridica spre cer trăire slăvită, și pământul se va înnoi din loc în loc, căci omul se va înnoi din loc în loc, și va fi fericire cerească. Din loc în loc va fi om fericit, cu Dumnezeu unit pe pământ, căci scris este în Scripturi: «Mulți se vor curăți și se vor albi și se vor lămuri, iar cei nelegiuiți se vor purta ca cei nelegiuiți», spre pedeapsa strâmbătății lor, spre judecata lor, prin faptele lor în care ei înșiși vor cădea, precum scrie în Scripturi despre ziua judecății.

Lumea se bucură fără Mine, că așa s-a deprins lumea. Dar tu, poporul Meu, nu ești din lume, precum nici Eu nu sunt. Eu, fiule, nu încap cu cele ale Mele în lume, precum nici tu nu încapi. Lumea se bucură, și tu plângi cu Mine de jalea Mea și a sfinților Mei, dar vine ziua Mea când lumea va plânge de jalea ei, și tu te vei bucura cu bucuria Mea, căci așa scrie în Scripturi. Eu sunt în durerile nașterii din nou a lumii, precum și tu ești, dar după nașterea aceasta vom uita de dureri, de bucurie că s-a născut din cer lumea cea nenăscută de sus. Este scris că cine nu se naște de sus, nu poate fi al împărăției cea din cer pe pământ, și iată, lumea este împărat pe pământ, și ar voi să fie și pe cer tot așa, dar cerul este cel ce nu se vede, căci ochii trupului nu văd pe Domnul și pe cele cerești ale Domnului.

Iată, fiilor, lumea se va naște din nou, lumea se va înnoi, după cum este scris. Lumea va lua înfățișarea cea dintâi, cea de la facerea ei. Lumea cea văzută va fi cuprinsă iar în cea nevăzută, ca să se poată vedea cea nevăzută în cea văzută, lumea cea creată de Dumnezeu și nu de om. Omul care s-a născut din om a intrat iar în pământ, și iar va ieși din pământ omul, ca și la început, la cuvântul lui Dumnezeu, la lucrul mâinii lui Dumnezeu. Omul se va întocmi iar, din pământ. Tot omul care a știut pe Dumnezeu se va scula cu trup nestricăcios și va sta înaintea Domnului. Omul lui Dumnezeu se va întoarce în Eden. Scris este în Scripturi despre nașterea din nou a lumii, despre înnoirea lumii.

Tu ești poporul cel de la sfârșitul lucrării Mele. Nu te lua după omul care lungește boala, că vine Domnul, tată, vine și vindecă ce mai este neînviat, și se întocmește spre vedere profeția cea de viață fără de moarte, profeția cea pentru răscumpărarea trupurilor, tată, căci la nașterea din nou a lumii când pântecele cel dintâi va lucra iar, multă făptură se va ridica spre chinuire în trup, că multă făptură s-a dus din cele din care a fost luată, s-a dus fără viață, fără cer, fără Dumnezeu, și aceea va lua trup spre chinuire, și nu va sfârși chinuirea până ce nu va plăti cel din urmă ban, cea din urmă datorie. Dar Eu lucrez, tată, lucrez și iar lucrez pentru ușurarea făpturii Mele, și poporul Meu nu mai știe ce face Dumnezeu. Și iată, se vor arăta cei de sus, adică Ierusalimul cel de sus, cei ce au plecat cu viață vie, și care sunt vii întru întoarcerea lor la Domnul. Se va arăta Ierusalimul cel de sus, care este mama celor credincioși, celor chemați, aleși și credincioși, și va mărturisi această mamă pe fiii ei, măi copii ai Noului Ierusalim cel întocmit prin cuvântul cel de sus.