8.3. Naşterea din nou a lumii

Iar pe tine, popor al cuvântului Meu, în mijlocul căruia Eu Îmi deșert cuvântul când îl grăiesc, pe tine te așez la veghe și mai mare pentru neamul român și pentru soarta lui cea de la Mine, pentru cârmuitor milos peste el și pentru el. Tu ești cel așezat de Mine înaintea Mea pentru Mine și pentru tine și pentru neamul român, prin care voiesc să-Mi așez pe pământ slava Mea și biruința ei. Taina dintre Mine și tine este mare și lucrăm după ea. Prin credința ta cea sfântă voiesc să fac bine multora, căci mulți vor primi darul credinței sfinte, după cum Eu, Domnul, voi sufla peste ei ca să se ridice spre viață și să mărească ei slava Mea pe pământ cu ei, și multă de la ei peste mulți, și din unii în alții să se reverse ea și să fac pe pământ patrie cerească, căci pe pământul român stă Domnul și cuvintează cuvântul Său de facere nouă a lumii la sfârșit de timp, precum este scris în Scripturi să fie nașterea din nou a lumii, Ierusalim nou pe pământ și Domnul cu zecile de mii de sfinți întru venirea Sa și întru împărăția Sa pe pământ ca și în cer, iar cei credincioși să spună mereu în rugăciunea lor cea sfântă: O, Tată, facă-se voia Ta cu vie împărăția Ta, precum în cer așa și pe pământ. Amin.

Aduc Ție, Doamne, cu toată ceata mucenicilor din cer, rugăciune sfântă pentru biruința Ta peste neamul român spre cârmuirea lui pe mai departe. O, întărește-Ți mâna peste acest neam ales Ție de Tatăl pentru sfârșit de timp și pune Tu cârma peste neamul român și alege Tu cu puterea Ta pe cel mai bun dintre cei ce acum s-au înscris la sorți pentru cârmuire peste acest neam! O, veghează, Doamne, și scoală-Te biruitor al voii Tale și întărește acest neam înaintea Ta și arată-Te Cel minunat în mijlocul lui prin lucrarea cuvântului Tău de peste el! Vino în mijlocul lui cu Scriptura împlinirii cerului celui nou și a pământului celui nou și întinde-Ți cortul Tău peste acest țărm salvator, pământul român, țara întoarcerii Tale după două mii de ani iarăși de la Tatăl la om ca să rostești cuvântul înnoirii a toate și să fie totul nou, căci Tu ai zis: «Iată, noi le facem pe toate!», și apoi vei zice: «Făcutu-s-a!». Amin.

Am ales pământul român și neamul de pe el, căci Tatăl l-a dat Mie la nașterea Mea din Fecioară și l-am iubit în locul celui iubit, în locul poporului Meu Israel, care nu M-a primit și M-a lepădat pentru voia lui, iar Eu atunci l-am înlocuit în inima Mea și M-am tras dinaintea lui și am ales neamul român și soarta lui și jertfa lui ca și a Mea pe pământ, căci istoria lui seamănă cu a Mea, și jertfa acestui pământ și a neamului de pe el a fost ca și a Mea și a fost și el răstignit și tăiat din patru părți ca să se ia din trupul lui, și să fie aceasta spre izbăvirea multora, dar nimeni nu pricepe taina acestui pământ, pe care Eu, Domnul, am acum masă de cuvânt pentru cei ce vor să cineze cu Mine, și Eu cu ei, acum, când vin ca să desăvârșesc înnoirea lumii, precum este scris. Amin.

Puterea Mea pentru viața omului este credința lui în această putere a Mea că nu este pe pământ vindecător ca și Mine pentru om, iar Eu prin izvorul Meu de peste voi fac tuturor trezirea, și va fi căutat mult de toți oamenii cuvântul Meu de facere nouă peste om și va iubi omul facerea lui așa cum iubește azi păcatul, căci fiecare vreme îi dă omului să facă ce are ea în ea, iar vremea Mea de slavă văzută pe pământ îi va da omului din ea, și el se va deprinde să intre sub harul Meu, și toate prin harul Meu vor fi peste om. Amin.

O, dacă omul se naște pe pământ din om, și nu se îmbracă apoi cu cerul și cu lucrarea sa înăuntrul său și în afara sa, acela este o stârpitură pe pământ, un trup fără de folosință. Când cerul este în om, el strălucește din om așa cum strălucește ziua peste noapte, văzându-se în el lupta zilei împotriva nopții, și lupta nopții împotriva zilei, care iarăși biruiește, iar ziua este cea iubită, căci este lumină. O, așa să biruiască cerul pe cele rele din om, căci firea omului este cea căzută, nu este cea din Dumnezeu, și trebuie o nouă naștere a ei, și așa lumea se va înnoi, și se va împlini Evanghelia Mea prin care Eu am profețit înnoirea lumii, nașterea din nou a omului, om îndumnezeit ca sfinții cerului, locuință făcându-se el pentru sfinți și pentru îngeri, așa cum a fost pe pământ Avraam, Moise, Samuel, Daniel, Iov, Ioan Botezătorul, mama Mea Fecioara și toți purtătorii de Dumnezeu și de sfinți și de îngeri pe pământ între oameni.

Pace ție, poporul Meu! Eu rămân în iubirea ta, fiule. Pe ea Mă sprijin, în ea îmi găsesc puterea în zilele acestea. Tu ești mic și ești slab, dar Eu sunt mare prin puterea ta cea mică. Eu rămân în iubirea ta și ți-o păstrez Mie, și în ziua a doua a lumii voi arăta rodul ei, prin care Eu am putut să-Mi săvârșesc biruința Mea și toată Scriptura împărăției cerurilor pe pământ curând, curând, și cer și pământ nou curând, curând, căci Eu sunt Cel adevărat în tot cuvântul Meu.

O, poporul Meu, nu-i place duhului potrivnic când aude de la Mine că-ți zic poporul Meu; nu-i place să audă că țarina neamului român e patria Mea cea de azi, patria venirii Mele pe pământ după două mii de ani pentru Scriptura nașterii din nou a lumii, precum este scris în Scripturi să lucrez. Iată, Eu nu Mă încurc nici azi în păcatele omului, ci Mă încurc în necredința lui, iar tu să iubești slava Mea din mijlocul tău și să-i fii credincios, căci împărăția Mea nu este din lumea aceasta, și de aceea lumea n-o primește și n-o vrea pe ea, fiindcă ea se are pe ea, și altfel ea nu mai vrea. Eu însă îi spun ei că vine biciul lui Ilie și va cădea în usturime după usturime lumea, și pace nu va fi, și va fi facere cu durere, și va fi Dumnezeu cu lucrarea Sa peste pământ și Se va slăvi prin ea, precum este scris să se împlinească așa. Amin.

Fiți îndelung răbdători, tată, și slujiți-Mi cu iubire, că am nevoie de slujirea voastră, tată, și prin răbdarea și slujirea voastră cea pentru Mine Eu, Domnul, voi câștiga Tatălui pe mulți, și apoi voi lucra mult ca să împlinesc Scripturile cele din urmă: nașterea din nou a lumii, cer nou și pământ nou și slavă de nou Ierusalim pe pământ, precum este scris. Amin.

O, calea Mea cu tine, poporul Meu, este calea Mea, tată, și pe ea Eu trebuie să grăiesc și nu să tac, iar tu să lucrezi după cuvântul Meu ca un fiu, căci fiul Meu este cel ce ascultă de Mine așa cum Eu ascult de Tatăl și îi sunt Lui Fiu iubit, întru Care El binevoiește, și de Care tu să asculți, o, poporul Meu. Amin, amin, amin.

Eu sunt Cel ce sunt, și nimic nu va mai rămâne pe pământ, decât Eu și toți cei care vor fi asemenea Mie și care Mă vor vedea și vor fi și ei cei ce sunt precum Eu sunt Cel ce sunt. Amin.

Umilința de duh este odihna Mea în om, și aceasta voiesc Eu să așez peste cel ce vine să ia de la voi legea iubirii de Dumnezeu și apoi legea sfințeniei, tată, legea care este scrisă pe poarta grădiniței cuvântului Meu, și pentru care tot poporul Meu trebuie să stăruiască și mai mult, că e vremea să vină legea raiului pe pământ, cerul cel nou și pământul cel nou, după cum iubitul Meu Ioan a văzut și a zis: «Am văzut un cer nou și un pământ nou, căci cerul cel dintâi și pământul cel dintâi au trecut, iar marea nu mai este; și am văzut cetatea cea sfântă, Noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă, împodobită pentru Mirele ei, iar din tron un glas zicea: iată, cortul lui Dumnezeu este între oameni și va sălășlui cu ei, și ei vor fi poporul Lui, și însuși Dumnezeu va fi cu ei», și a mai zis: «Iată, noi le fac pe toate, și cel ce însetează, să vină să bea în dar din izvorul vieții, iar cel ce biruiește va moșteni acestea și îi voi fi lui Dumnezeu, și el îmi va fi Mie fiu, iar fricoșii și necredincioșii, spurcații și ucigașii, desfrânații și fermecătorii, închinătorii la idoli și tot felul de mincinoși, partea lor este moartea a doua, iezerul, care arde cu foc și cu pucioasă», după cum este scris.

La început era Cuvântul, și Cuvântul era la Dumnezeu, și Dumnezeu era Cuvântul, și Acesta era întru început la Dumnezeu, și toate printr-însul s-au făcut. Când Dumnezeu a făcut cerul și pământul, pământul era fără chip și pustiu, și era întuneric peste adânc, iar Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. Atunci Cuvântul, Care era întru început, a rostit cuvânt prin Duhul, și toate printr-însul s-au făcut, și fără El nimic nu s-a făcut din tot ce s-a făcut, și întru El era viață, și apoi, acum două mii de ani, Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între oameni, plin de har și de adevăr, precum este scris despre slava Mea cea de la Tatăl. Amin.

O, nu e greu să creadă omul în cuvântul Meu, care a făcut cerul și pământul la început când pământul era fără chip, când era netocmit și gol. O, nu e greu să creadă omul în cuvântul Meu care se purta pe deasupra apelor la început și a scos apoi pământul din ape. Iată, omul crede în apa sfințită cu duh de Bobotează, dar trebuie și să știe cum se sfințește ea. Duhul lui Dumnezeu Se poartă pe deasupra ei, iar cuvântul lui Dumnezeu așează peste ea sfințire și putere de cuvânt și de tămăduire și de credință. Amin. Și precum Duhul lui Dumnezeu nu este văzut, așa și cuvântul lui Dumnezeu, dar iată, trebuie să înțeleagă omul că Duhul fără de rostire de cuvânt nu poate să lucreze, și acestea sunt nedespărțite în întocmirea lucrării facerii, iar ca să creadă omul în Duhul și în Cuvântul Care era la început, am venit Eu acum două mii de ani și M-am făcut trup, M-am arătat oamenilor plin de har și de adevăr ca să-l ajut pe om să creadă și să vadă Duhul și Cuvântul Care era la început și prin Care toate s-au făcut din tot ce s-a făcut. Și iarăși, spre sfârșitul tainei lui Dumnezeu, ca și la început, Eu, Domnul, Cuvântul Cel de la început, Care era Dumnezeu, iarăși lucrez ca la început, căci pământul este fără chip și este gol, și Eu îl voi scoate pe el din foc, așa cum l-am scos din ape la început, căci foc este acum pe pământ, foc al fărădelegii, și în care toți oamenii ard, efă care iese la priveală, și în ea fărădelegea a tot pământul, iar Duhul lui Dumnezeu Se poartă pe deasupra focului așa cum la început Se purta pe deasupra apelor pe când pământul era fără chip. Amin.

O, fiule care crezi, o, poporul Meu, și tu, omule care vrei să crezi și tu! O, să nu crezi în Mine pământește, tată, că Eu te-am învățat că împărăția lui Dumnezeu nu este din lumea aceasta, nu, tată, nu. în lumea aceasta este numai păcat, numai foc, tată, foc al fărădelegii, în care se mistuie viața fiilor oamenilor și a urmașilor lor, tată. în lume este Sodomă și Gomoră, din care Eu Mi-i scot pe cei ce sunt ai Mei, iar ai Mei sunt cei ce Mă iubesc crezând în făgăduințele Mele de cer nou și de pământ nou, și cu care Eu pot să lucrez acestea și să dau chip pământului, care arde acum de nouă stânjeni și care este plin de sânge, peste tot sânge, tată, căci lumea nu știe să facă nimic bun, nimic decât păcat și sânge, de nu mai are Domnul loc pe pământ să-Și odihnească pasul pe loc curat, iar omul sfânt și iubitor de Dumnezeu trebuie să-și facă pârtie când merge pe pământ, trebuie să-și stropească pașii și cărăruța sa cu apă sfințită cu putere de cuvânt și să-și facă vad ca să mai poată merge, căci chipul Meu în om se pierde prin ape tulburi, așa cum omul care-și vede chipul în apă curată nu și-l mai poate vedea dacă apa se tulbură din pricini fel de fel, și așa este pe pământ, numai ape tulburi sunt pe pământ, numai pustiu de Dumnezeu peste tot, iar Duhul lui Dumnezeu Se poartă pe deasupra și scoate la priveală pe cel curat cu credința și cu fapta și-i dă lui putere să se facă fiu al Său, născut de la Dumnezeu pe pământ, și aceasta lucrez Eu, Domnul, cu harul cuvântului Meu din vremea aceasta: cer nou, pământ nou și om nou, și apoi Ierusalim nou din loc în loc, patrie a Mea pe pământ, a Mea și a celor ce iubesc patria Mea, ieșind din lume pentru ca să-L primească pe Domnul ființă a lor, Făcător al lor, căci veacul acesta trece, și rămâne Domnul și fiii Săi. Amin.

Plin de putere M-am pogorât acum două mii de ani între oameni întrupat de la Duhul Sfânt și din mama Mea Fecioara și M-am făcut om. Plin de putere Mi-am pus viața apoi pentru om, și nu neputincios. Eu, Domn al puterilor, M-am lăsat în mâna celor neputincioși cu viața și cu credința, ca prin moartea Mea, pregătită de ei, și apoi prin învierea Mea, pregătită de Tatăl Savaot, Tatăl Meu, să-i dau omului naștere din nou, să-i dau învierea din moartea pe care cu fiecare zi el și-o zidește în trupul său, dar omul pentru el însuși nu dă nimic pentru viața lui așa cum Eu Mi-am pus pentru el viața ca iarăși să o iau și să i-o dau în dar omului și ca să aibă și omul viață, și n-am spus cuvânt neîmplinit când am spus acum două mii de ani că omul care nu mănâncă trupul și sângele Meu nu are viață în el, ci are moarte și cu ea Mă sacrifică pe Mine ca să se aleagă tot pe sine când e vorba de viața lui cea de la Mine, căci omul este fără minte din cer și are mintea lui și este neputincios cu mintea lui.

O, iată, plin de putere cobor și acum, după două mii de ani, cobor iarăși de la Tatăl, cobor ca să înnoiesc lumea, ca să împlinesc Scripturile nașterii din nou a lumii, și iată, așez pe pământ judecata prin cuvânt ca să-i insuflu omului pocăința, spre iertarea păcatelor lui și spre învierea lui din moartea cea de la păcat, așa cum Eu am înviat din moartea cea pusă peste Mine de omul păcătos, căci omul păcătos nu poate să facă nimic în afară de moarte, iar viața nu vine de la om, ci vine de la Dumnezeu.

O, popor hrănit cu lapte din cer, învață-te să plângi ca Dumnezeu, și Eu voi avea de la tine mângâiere, tată. Învață-te să fii duios, căci greu îndur de la omul cel vârtos, fiule. O, învață-te să fii copil, ca să-ți pot da creștere, tată. Pace ție! Învață-te să te naști din dureri, nu din bucurii, tată. Nașterea e cea cu dureri. Te doresc după chipul și asemănarea Mea, poporul Meu. Stai sub mâna celor ce Eu, Domnul, le-am dat pentru tine facere, facerea cea nouă. Dă-le putere să te poată lucra, căci Eu le-am dat. Ajută-Mă ajutând puterea lor cea pentru tine, ca apoi să crești frumos din cuvântul lor de peste tine, căci ei sunt în mijlocul tău cuvântul Meu și nu al lor atâta vreme cât pot ei să Mă dea ție când Eu Mă dau lor ca să Mă dea. O, nu-i lăsa să plângă singuri. Învață-te să plângi, poporul Meu, să plângi și tu, tată, căci din lacrimile și din suspinul celor ce știu să plângă ca Dumnezeu se va ivi lumea cea nouă, veacul ce va să fie, și care trebuie să fie descoperit, chemat să vină, poporul Meu. Amin.

Trecem dintr-o zi într-alta și Ne așezăm cuvânt de naștere pe pământ. Îngerii cântă cu lacrimi îngerești pentru nașterea cuvântului Meu și slujesc coborârii Mele cântând înlăcrimați. Eu pot prin cei ce plâng slujindu-Mi coborârea Mea. Prin cei ce sunt ei, și nu Eu, nu pot să lucrez pe cele de azi coborâte de Mine pentru nașterea din nou a lumii. Nașterea aceasta este Scriptura cea învăluită în taină și pe care tainic o vom lucra, copii însuspinați în porți, și prindeți puteri sfinte, tată, ca să pășim de pe o zi pe alta cu sărbătoare și cu cuvânt de naștere, căci Eu, Domnul, Cel născut în Betleem acum două mii de ani, Mă nasc cuvânt în staul ales de Mine pe vatra neamului român. Amin.

Sunt deasupra grădiniței cu sfinții cei mari, căci locul pe care sunteți așezați de Mine e îmbrăcat în mare taină, în mare slavă a venirii Mele, în multul Meu cuvânt, cu care-Mi zidesc facerea cea nouă, cerul cel nou și pământul cel nou, după cum este scris, căci cele ce se văd nu sunt și nu vor fi, ci sunt și vor fi numai cele noi, căci noi le facem pe toate, Eu și cu Tatăl și cu voi, așa mici cum sunteți, dar Eu am în lucru sfinții și îngerii prin credința voastră în lucrările Mele din toată vremea, și în cele de azi lucrări ale Mele cu voi, căci Eu numai și numai prin credința omului am zidit tot planul Meu peste pământ, tată, iar omul este prea nepriceput, prea neînțelept ca să creadă că Eu sunt Cel ce sunt și Cel ce pot când omul poate crede cele scrise despre Mine ca să fie, așa cum Eu Mi-am înființat prin voi acum șaisprezece ani prima piatră nouă, grădinița slavei cuvântului Meu și chivotul din ea ca semn de nou început al lucrului Meu de venire cu sfinții, ca să fac, după cum este scris să fie, cerul cel nou și pământul cel nou, care vor dăinui înaintea Mea, Eu fiind Cel ce zidesc și ocrotesc, căci am cuvântul Meu peste voi și vă am pe voi ziditori, fiilor, și am lângă voi pe poporul Meu cel mic, și așa îmi zidesc Eu cu voi și cu el lucrarea Mea cea spre vedere pe pământ, cuvântul Meu împlinitor prin rostirea lui.

Ne odihnim, fiilor străjeri, și apoi lucrăm în carte în ziua aceasta. Fiți veghetori, căci la lucrul veghii cea pentru Mine v-am așezat pe voi, căci dacă Eu pot fi între voi cuvânt, toate se fac noi și toate Mă slăvesc, și cele vechi trec cu trosnet, după cum este scris, iar cele noi Mă slăvesc întru lucrare de Duh Sfânt peste pământ și-Mi mângâie așteptarea Mea cea de șapte mii de ani, prin care aștept, aștept înfățișarea cea nouă a facerii, cer nou și pământ nou, tată, înnoirea a toate, prin viața veacului ce va să fie apoi, și în care lumea nu crede, și așa stă ea departe de lucrarea slavei Mele, care va schimba la înfățișare lumea, când într-o clipă toate vor trece în taina de nou Ierusalim, în veacul cel nou, care va dăinui, veacul vieții, fiilor, și viața lui peste cei ce sunt ai lui. Amin, amin, amin.