8.3. Naşterea din nou a lumii

Pace ție, popor hrănit din cer! Te-au privit sfinții și părinții și te-au iubit cu dor în ziua aceasta de sărbătoare cu sfinți la masa Mea cu tine. Avem de cuvântat peste întuneric, tată. Să pot Eu sta lumină în lume prin statul Meu cu tine, și totul se va lucra prin cuvânt, și se va înnoi fața lumii, căci scris este să fac această lucrare și s-o las văzută apoi, spre bucuria celor ce Mă așteaptă să vin cu cerul cel nou și cu pământul cel nou pe pământ, precum este scris.

Eu, Domnul, voi face să crească frumosul raiului pe pământ apoi, și voi da acest frumos celor frumoși, celor ce se lasă făcuți acum după chipul și asemănarea Mea, căci Eu pentru aceasta vin acum pe pământ cuvânt și cu cuvântul lucrez facerea cea nouă, căci vin cu facerea cea de sus a tot și a toate, vin, că este scris să vin și să lucrez lucrul cel nou, care va rămâne înaintea Mea spre mângâierea Mea și să-l înmuguresc și să-l înfloresc apoi, căci omul va fi răscumpărat prin multul Meu pogorământ după el acum. Amin.

Mi-e dor de începutul Meu cu omul când Eu l-am zidit ca să-Mi fac în el odihna Mea, loc în care să Se poată odihni Dumnezeu, numai că omul cel zidit de Dumnezeu și-a luat apoi el loc în el ca să împărățească el în el și peste toate între cer și pământ ca un dumnezeu și nu ca o lucrare a omului pentru Dumnezeu, și Mi-a răsturnat el atunci statul Meu în el și nu este omul altfel de atunci și până azi. Eu însă, pentru că sunt Făcătorul a tot și a toate, am grijă mare să aduc, cumva, la înfățișarea cea dintâi lucrarea facerii, și lucrez cu grijă mare, de șapte mii de ani lucrez cu grijă aprinsă și aștept clipa să cuvintez cuvânt proaspăt pentru arătarea celor nou lucrate și să spun: «Iată, noi le facem pe toate!», și să fie iarăși frumos și sfânt totul ca și la început, când am zidit lumea.

O, pace ție, măi poporul Meu! Învață-te să-Mi spui și tu Mie așa, ca să avem unul de la altul odihnă și mângâiere, tată, până ce vor trece durerile toate, până ce va putea numai Dumnezeu pe pământ cu pacea Sa cerească și cu binele împărăției Lui peste om, cu cer nou și cu pământ nou, și pe care Eu, Domnul, te-am învățat să le lucrezi înaintea Mea împreună cu Mine, căci sfinții așteaptă de două mii de ani să vină această făgăduință și să cuprindă tot, și trebuie să se lepede de sine omul și să se gătească de sărbătoarea aceasta, și am de cuvântat peste om ca să-i cârmuiesc pașii spre voia Mea peste el și să-l călăuzesc pe el spre binele lui, căci voia lui dă să-l despartă de Mine pe om, iar odată cu binele Meu cel pentru credincioșii Mei cei ascultători, vine pe pământ și partea pentru cei necredincioși, dar Eu, Domnul, o iau înainte și chem omul sub mantia Mea și suflu peste el duh dătător de viață ca să guste și să vadă și să-și vină în fire omul, căci Eu am venit cu înnoirea a toate, precum este scris, și pentru om le fac pe toate, fiindcă în om trebuie să-Mi am Eu odihna Mea.

Când s-au împlinit opt zile de la nașterea Mea pe pământ am fost dus pentru tăierea împrejur cea după trup și am primit numele Iisus, nume rostit peste Mine de mama Mea Fecioară, după cum am fost numit de înger înaintea ei mai înainte să Mă zămislesc în pântecele ei. Mă așez în carte cu praznic de cuvânt, și cuvântul Meu este iubit numai de cei ce cresc prin el după ce s-a zămislit în ei nașterea cea de sus prin cuvântul Meu, nașterea din nou, minune prin credință zămislită în omul cel dinăuntru și dovedită prin credință și văzută apoi ca faptă în omul cel din afară, care se mărturisește pe sine mărturisind pe Domnul în el și cu el, și mare este taina nașterii din nou a omului, taină care nu mai moare în om dacă ea se zămislește în om.

Cuvântul Meu aduce naștere din nou peste om pe pământ, căci trebuie să se nască din nou omul, iar Eu fac glasul Meu să se audă din cer pe pământ și să se așeze în cartea sa cea de azi și să ia omul din ea și să învețe nașterea din nou, căci am de împlinit această Scriptură peste om pe pământ.

Și acum Te rog și eu, varsă mânia Ta peste muntele de necredință a oamenilor și dă-le lor prilejul să Te primească prin acest cuvânt de facere a omului la sfârșit de timp! Fă cale cu mărire mersului Tău cu poporul cuvântului Tău și arată-le oamenilor și slujitorilor de peste ei că Tu zidești o cetate din pietre vii, un popor de fii credincioși, prin care voiești să înviezi lumea și să faci cer nou și pământ nou, ca să rămână acestea după ce mânia va trece! O, câți sfinți s-au făcut pentru Tine dintre cei mult păcătoși! Așa să faci și acum prin harul Tău cel lucrător al cuvântului Tău de azi și să-i chemi pe mulți la viață, Doamne, că arde pământul, și lumea nu vede și nu știe să se uite și să vadă suferința pământului și suspinul lui și al celor ce strigă din pântecele acesta așteptând salvarea lor.

O, auzi-mă, Doamne, pentru cei necredincioși și dă-le putere să creadă și să Te cunoască în acest cuvânt și în venirea Ta cu sfinții Tăi acum! Fă împărații să se plece și să se facă săraci de slava lor, iar pe cei săraci fă-i să se îmbogățească de slava Ta de azi, și așează-Te Tu cu taina Ta pe pământ, taină la care lucrezi atât de tainic acum: cerul cel nou și pământul cel nou, o, Doamne, dar fă să fie multă credință pe pământ pentru această cerească taină, care așteaptă de șapte mii de ani la hotar ca să se așeze pe pământ, și după care toți sfinții Tăi așteaptă tânjind și trudind și așteaptă arzând de dor, arzând, o, Doamne! Amin.

— O, aceasta lucrez Eu, și taină mare este poporul cuvântului Meu cel de azi în mijlocul neamului român. Fiți liniștiți, o, sfinți iubiți ai cămării Mele de nuntă! Curând, curând ne așezăm pe pământ cu taina cerului cel nou și a pământului cel nou, căci Eu, Domnul, la această împlinire lucrez cu voi din cer, și cu poporul Meu de pe pământ, și Mă așteaptă și Tatăl să sfârșesc și să împlinesc. Amin.

O, fiți liniștiți, tată, căci acum este acum, că lucrarea Mea de cuvânt se slăvește peste voi și peste pământ și naște fii pentru Dumnezeu și pentru viață sfântă înaintea Sa, și acestea sunt minuni mai mari decât oricare altele, tată, și vreau să-Mi fac din români un popor mare de sfinți cu viața, sfinți cu iubirea, sfinți cu credința și cu fapta, și prin care Eu să pot. Uitați-vă în timp, uitați-vă înapoi, că Eu, Domnul, numai prin așa slujitori am putut și am lucrat. Credința în cuvântul Meu cel rostit, aceasta trebuie să am în omul slujitor, și lucrez Eu apoi prin el ca și prin Moise și-Mi fac cale cu mărire peste pământ pentru duhul mărturisirii, duh care cheamă omul de la păcat la sfințenie și-i dă putere să se nască din nou prin cuvântul Meu cel de sus, și care vine până la urechea omului și o curăță pe ea și sfințește tot trupul apoi, și așa poate Domnul prin sămânța Sa semănată peste pământ cu duhul iubirii, Duhul lui Dumnezeu.

Eu, mamă, aștept să pot prin cei ce Mă poartă să aduc împlinirea Scripturilor celor de apoi: cerul cel nou și pământul cel nou, mamă, și am pus la însămânțat aceasta pentru cei credincioși, care așteaptă făgăduința lui Dumnezeu, mamă. Toată lumea arde ca un cuptor, dar cei credincioși Mie nu ard în ea, mamă, ci stau cu Mine și ard în Mine, și focul Meu din ei Eu îl iau și-l arunc pe pământ ca să ardă în el lumea, mamă, lumea care arde în focul ei, luând foc din foc fiii lumii. Eu însă întocmesc alt foc și dau cu el foc răului de pe pământ ca să-l stârpesc dintre oameni, și fac aceasta cu poporul cuvântului Meu, mamă, și se va afla de la margini la margini că Eu, Domnul, am fost acest cuvânt în mijlocul neamului român și că Mă port cu el spre biruința cea mare, mamă. Amin.

Oamenii nu vor să fie decât oameni și atât. Femeia nu vrea să fie decât femeie și atât. Eu însă voiesc să fiu ca Tatăl, și sunt, și așa lucrez, și iată, Îi fac Tatălui popor îndumnezeit prin har, căci lucrarea Mea cea de la El este să-l îndumnezeiesc pe om și să fac fii de Dumnezeu între oameni, ca să aibă Domnul copii de-ai Săi pe pământ, să aibă rod Dumnezeu Făcătorul și să nu-I tot strice omul cerul și pământul, ci să le înnoiască pe ele Dumnezeu și să fie cer nou și pământ nou apoi, căci omul s-a stricat așa cum se strică o mâncare, și apoi ea miroase urât și face muște și face viermi și se desface apoi în pământ, de unde și-a avut trupul ei.

O, s-au scurs vremile toate și a venit vremea să vin cu zilele cele de apoi și voiesc să-Mi culeg un popor și să-l ocrotesc de vremea judecății, căci judecata suflă cu putere peste tot, și Domnul este cu lopata în mână și Își curăță aria și Își adună grâul în jitniță, iar pleava în foc, căci așa este scris despre vremea judecății și a botezului cu Duhul Sfânt și cu foc peste oameni, și nu știe omul gustul cel dulce și plin de viață veșnică al Duhului Sfânt, Care spală omul de păcat și îl face înger, dacă poate să se umilească și să creadă, căci tot cel care se umilește are cale spre lumină înaintea sa, iar cel ce nu se poate umili primește botezul cel cu foc, care este usturător peste om.

O, e vremea să lucreze cu duh de multă unire în rugăciune poporul Meu, cu cerere îndurerată la Tatăl, căci el este unealta Mea din zilele acestea, iar duhul pierzător al acestui veac își ascute colții și scoate coarne proaspete și capete multe unul după altul ca să-și mai încerce puterea și punerea la cale pentru nimicirea lui Dumnezeu de pe pământ, dar Eu, Domnul, am pus la însămânțat și la udat și la plivit și la îngrijit și la crescut țarină nouă, rodul împărăției celei noi, nașterea din nou a lumii, și Eu sunt Cel ce fac să crească acest aluat, și lucrez odată cu ticluirea cea ascunsă a omului întunericului, care zice că stăpânește lumea cu lucrarea sa, dar Eu, și nu el, o, nu el va fi biruitor, căci este scris în Scripturi să biruiască Mielul lui Dumnezeu pe balaurul cel cu șapte capete, și cu El împreună să biruiască și cei credincioși Lui, care-și spală veșmântul și care prin sângele Mielului biruiesc împreună cu Mielul, și au pe ei pecetea Viului Dumnezeu, și diavolul se tânguiește și se va tângui atunci, precum se tânguiește și acum și nu știe ce să mai facă pentru ca să nu piardă biruința, și nu mai doarme și măsoară mereu, că mereu, mereu i se strică socotelile, și iar și iar se socotește apoi. Eu însă nu mai socotesc, și pregătesc în cer și pe pământ stârpirea lui, căci Îmi stă în cale.

Cartea Mea cea de azi se întocmește pe pământ din cuvântul Meu cel din zilele acestea, și rând pe rând cuvântul Meu se așează în ea și o împlinește pe ea atât cât fi-va ea să se împlinească prin cuvântul Meu, care se strânge în ea, că este scris că cerul se va face sul, iar pământul și tot ce e pe el va intra la curățat în foc, dar cuvântul Meu va rămâne și va face el cerul cel nou și pământul cel nou, după cum este proorocia pentru această facere în cartea Mea cea de până la întruparea Mea, și apoi în cartea Mea cea de după aceea, și, iarăși, în cartea ucenicilor Mei, a trimișilor Mei în urma Mea peste neamuri cu vestea că a venit împărăția cerurilor pe pământ, și aceasta spuneau ei acum două mii de ani.

am încă în lume mulți care-și țin genunchii aplecați, cu trupul, cu duhul și cu sufletul lor înaintea cuvântului Meu, prin care Eu, Domnul, vin și împlinesc nașterea din nou a lumii, a facerii cea de la Mine, și care tresare toată la glasul cuvântului Meu cel de azi și se lasă spre înnoire, și apoi se descoperă ea în slava tainei cerului cel nou și a pământului cel nou și a Ierusalimului cel nou, așa precum scrie în Scripturi, taină nepricepută de cei învățați de pe pământ, și care se uită nedumeriți la voi și grăiesc nesocotit, iar Eu nu aștept de la ei înțelepciune pentru tainele Mele cu ei, căci ei sunt străini de ele și nu li se descoperă lor, de vreme ce ei își fac și își tot fac împărăție a lor pe pământ, uitând ei, săracii, că scrie în Scripturi despre cer nou și pământ nou, la care ei se uită ca la un mult, mult îndepărtat tărâm, care ar fi să fie. Eu însă trec cu veacul cel nou pe lângă veacul omului și tainic rostesc cuvânt și tainic înnoiesc facerea toată, iar când ea se va vedea așa cum scrie de ea în Scripturi, mulți din cei ce dorm în țărâna pământului se vor scula și vor primi această moștenire, precum este scris, și vor mărturisi spre adeverirea Scripturilor cele despre facerea din nou a lumii, lucrarea care nu se suie la mintea omului trecător și care tot în chip trecător își risipește viața, că mare minune este să stea omul în Dumnezeu și nu pe pământ în vremea vieții lui cea fără de căpătâi pentru ea oricât s-ar căzni el să-și facă ceva ca să aibă, căci nimeni nu poate să-și facă și să aibă ceva pe pământ, decât pe Dumnezeu, Care rămâne în veac, numai că omul le vede doar pe cele ce trec .

O, te întăresc în darul credinței sfinte, ca să fii tu așternutul lucrărilor Mele cele tainice, poporul Meu de azi, căci mic și puțin cum ești, tu ești, și prin harul Meu ești, căci prin tine sunt Eu pe pământ cuvânt, și ce puteam Eu dacă nu găseam credință pe pământ pentru venirea Mea cea de acum cu atât de mult râu de cuvânt pentru spălarea cu el a pământului și pentru ca să-l strig pe tot omul de la păcat la sfințenie, de la nepăsare la veghe, de la moarte la viață? Măcar să Mă spăl pe mâini, măcar să-Mi scutur picioarele dacă, trimis fiind de Tatăl la om, nu Mă primește omul cu mântuirea cea de la Mine. Mărturia Mea de azi însă se scrie și se face carte între pământ și cer și se face scaun de judecată pentru tot omul care aude și nu face faptele vieții, și care nu voiește să audă și să creadă pe Cel ce vine de la Tatăl iarăși, precum este scris să vină. Eu vin cuvânt pe pământ pentru că este scris să vin așa, iar venirea Mea este cu mare taină și este în miez de noapte. O, n-a fost noapte mai noapte ca cea de azi noapte. Dorm și nu se trezesc la glasul Meu cei ce dorm. Dorm în păcate oamenii, căci somnul păcatului este dulce lor. Am găsit un sâmburel de credință, acum, în vremea când trebuia să vin și să trâmbițez să se scoale omul și să se așeze înaintea glasului venirii Mele, și iată, Mi-am zidit locaș de venire din fii credincioși tainei prin care Eu vin cuvânt pe pământ. O, am găsit credință pe pământ pentru împlinirea Scripturilor venirii Mele iarăși de la Tatăl la om cuvânt plin de putere și de duh de înviere, și cu el, cu îngerul cuvânt, cu acela Mi-am trezit îngerii ca să-i adun cu ei la masa cuvântului Meu pe cei ce vor fi, pe aleșii Mei, care s-au ales și care se aleg pentru Mine cu credința și cu iubirea lor, și lor Mă vestesc, și apoi dau putere cosorului să meargă și să-și facă lucrarea pe pământ, lucrare proorocită ca să fie. Amin.