Să ne mângâiem unii pe alții în lacrimi și dureri, să ne mângâiem cu bucurii, copii ai coborârii Mele de la Tatăl la voi, iar voi mângâiați, mângâiați pe poporul cuvântului Meu și dați-i ce vă dau Eu, că vă am între Mine și poporul Meu cale a Mea spre el și cale a lui spre Mine, iar Tatăl este în Mine în toată clipa și Mă slăvește Tatăl ca pe Fiul Său, Cel Care a călcat cu moartea pe moarte și a dat viață celor ce iubesc viața, și a dat ridicare și bucurie celor ce așteaptă răscumpărarea lor. Amin.
Cu pace dulce îmbrățișez toate clipele Mele cu voi și ale voastre cu Mine, și mult de tot voiesc să vă mângâi sub greul crucii venirii Mele cuvânt pe pământ. Intru cuvânt în carte și vă dau puteri. În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, vă dau puteri pentru lucrarea Mea cu voi, pentru ființa cărții cuvântului Meu cel de cincizeci de ani pe pământul român. E grea lucrarea aceasta, dar Evanghelia Mea cea de la sfârșit de timp a stăpânirii omului peste pământ, această carte zguduie încă de pe acum pământul în fel și chip, iar inima pământului bate cu putere ca să se scoale morții din morminte și să vă mărturisească pe voi, cei ce ați purtat lucrarea Mea din zilele acestea și numele Meu cel nou cu care rostesc judecata făpturii și biruința sfinților întru cea de a doua venire a Fiului lui Dumnezeu, înaintea Căruia se vor plânge neamurile pământului, căci venirea Mea e cu slavă mare, cu cuvânt mult, iar slava cuvântului Meu va ieși de sub taina ei și va cutremura cerul și pământul ca de facere, ca să nasc din nou lumea, fiindcă este scris în Scripturi să fac aceasta, și voi face. Amin.
O, poporul Meu, ce minune a fost acum două mii de ani în ziua intrării Mele în Ierusalim pe mânz de asină! Peste tot se dusese vestea că Eu l-am chemat afară din mormânt pe Lazăr care stătuse patru zile mort. Pregătise Tatăl mai dinainte să fac această minune pentru ca să Mă mărturisească Ierusalimul Împărat al lui Israel și pentru ca să Mă poată aduce jertfă pe cruce stăpânitorul acestei lumi. Nu numai de Mine se temeau arhiereii și preoții care domneau peste pământ, dar se temeau și de Lazăr cel înviat, ca nu cumva să se ridice norodul să creadă în Mine și să-și piardă ei întâietatea lor și domnia și slava lor cea deșartă.
Ce frumos M-au întâmpinat cei din Ierusalim! Rupeau ramuri de copaci și cântau «Osana!», și duhul lor nu știa ce face, căci ei împlineau proorociile cele despre Mine așa cum au fost ele rânduite una câte una spre împlinire, că mare este adevărul cel despre Dumnezeu, poporul Meu. Voiesc să-Mi cânți și tu printre lacrimi «Osana!» și voiesc să te bucuri și să nu te temi, și să-i sprijinești pe cei ce te sprijinesc pe calea Mea cu tine, că ei și pe Mine Mă sprijinesc pe calea Mea cu tine, iar calea Mea cu tine s-a făcut Evanghelie peste pământ, căci cuvântul lui Dumnezeu este Evanghelie, poporul Meu. E praznicul florilor și al ramurilor, și Eu vin cuvânt la tine ca să-ți hrănesc puterea și mângâierea, și am cu Mine cete de îngeri care-ți mângâie răbdarea, fiule Israele, și se bucură îngerii cântându-Mi «Osana!», căci Eu intru cu slavă la tine, Ierusalime, poporul Meu. Slava Mea e scumpă, e dulce ca și cea de pe cruce, că dulce Mi-a fost iubirea cea de pe cruce. N-a mai purtat nimeni o așa de dulce iubire în trupul, în sufletul și în duhul său așa cum am purtat-o Eu pe cruce pentru om ca să-i plătesc omului viața prin jertfa iubirii Mele de pe cruce. Eram plin de iubire pe cruce. Eram Cel ce iubeam cum n-a mai fost și nu mai este iubire mai mare în cer și pe pământ. Nu Mi-a suferit trupul cât Mi-a suferit iubirea în vremea crucii Mele. Cei ce-Mi cântau «Osana!», au strigat apoi lui Pilat: «Răstignește-L!», iar Eu îi iubeam pe cei ce împlineau Scriptura jertfei Mele și Îi spuneam Tatălui să nu le socotească păcat ceea ce fac ei fără să știe ce fac. Dulce și dureroasă Mi-a fost iubirea de pe cruce, căci iubirea care nu are durere nu are putere, iar Eu îi iubeam pe cei ce-Mi aduceau durere, și durerea pentru ei Îmi dădea putere pentru suferința de la ei, și apoi, pentru iubirea de pe cruce, la care Tatăl privea și iubea, căci Eu L-am ascultat și am murit pentru om și am dat viața Mea oamenilor.
Vei vedea, poporul Meu, învierea morților, și atunci vei înțelege tu iubirea Mea cea de pe cruce. Vei vedea, poporul Meu, lucrarea Mea cu tine, și prin ea nașterea din nou a lumii, a facerii, și atunci vei înțelege iubirea ta de sub crucea Mea pe care azi o împart cu tine iubind și așteptând rodul iubirii, poporul Meu. O, lasă-te pătruns de tainele cerurilor! O, lasă-te cuprins de tainele Mele cu tine! O, lasă-te copleșit de iubirea Mea cea de pe cruce și plângi sub crucea iubirii Mele bucurându-te de slava iubirii care doare iubind cu putere ca să facă iarăși lumea. O, e mare lucrarea Mea din zilele acestea! E tainică și plină de răbdare spre arătarea slavei ei! Lasă-te răvășit de tainica ei iubire pentru învierea a toate, poporul Meu. Așteaptă morții să-i strig afară așa cum l-am strigat pe Lazăr dintre morți și i-am spus după ce I-am mulțumit Tatălui: «Lazăre, vino afară!».
„Veniți afară, voi, cei din morminte!“, așa voi striga Eu prin tine, poporul Meu, până ce morții se vor ridica ascultând porunca aceasta. O, și ce frumoasă și ce slăvită va fi împlinirea acestei Scripturi a învierii morților, poporul Meu! Ai grijă, fiule, să nu Mă uiți. Ai grijă mare să nu stai fără Mine în gând și în cuvânt și în faptă și între frate și frate. Ai grijă de Mine, Ierusalime. Ascultă-L pe Dumnezeu, fiule din urmă. Ai grijă ca David și nu ca Saul, căruia Samuel, ieșind din pământ, întristat de neascultarea și de rătăcirea lui Saul, i-a răspuns acestuia că nesupunerea este un păcat la fel ca vrăjitoria, iar împotrivirea este la fel ca închinarea la idoli și la terafimi. Iată ce slăvită va fi ridicarea morților dacă tu vei asculta să fii ascultător Domnului Dumnezeului tău și te vei supune voii Lui cea plină de grijă pentru tine și pentru tot cerul și pământul, fiule! Ce slăvit s-a ridicat Samuel dintre morți și l-a mustrat pe cel ce nu asculta de Dumnezeu! Ce slăvită va fi învierea morților care vor mărturisi lucrarea Mea cu tine, iubirea Mea pentru om, poporul Meu! Iată, sfinții sunt vii în vecii vecilor și lucrează peste pământ, iar Eu scriu sărbătoare în mijlocul tău lângă praznicul Floriilor, că sunt cu Verginica și cu surioara ei pe care a luat-o lângă ea acum șapte ani. Tu ai făcut masă pentru șapte ani pomenire, iar Eu, Domnul, binecuvintez bucatele de pe masă și stau cu sfinții și cu îngerii la masa aceasta, și stă Verginica și cu surioara ei la masă cu tine, la masă de înviere, la masă de sfinți, căci Eu sunt Dumnezeul celor vii, nu al celor morți, poporul Meu.
Verginica se așează la masă și cuvintează la masă. Hai, Verginico, tu ești trâmbița Mea și ai venit la pomenirea surioarei tale care ți-a legat firul tău cu cei din urmă fii ai poporului Meu și al tău. Amin.
– O, Doamne, mărire Ție pentru iubirea Ta că am venit cu surioara mea, cu lelica mea, pe care am așezat-o după venirea mea la Tine punte între mine și poporul meu cel rămas pe urma mea cu Tine, Doamne, căci Tu în veac ești și nu Te sfârșești.
O, lelica mea, iată unde suntem! Privește, lelico! Luăm masă cu poporul Domnului și e mare slava aceasta, că e praznic de Florii, iar îngerii sunt cete-cete veniți cu Domnul. O, nu plânge, și bucură-te! Îi avem în porți pentru noi pe cei pe care-i știi că s-au lăsat spre noi ca să ne ducă înainte mersul, și pe poporul Domnului. Amin.
Acum, fiilor, așezați-vă la masa pomenirii surioarei mele, că L-am rugat pe Domnul pentru ea după plecarea mea la cer s-o pună pe ea punte între mine și cei pe care-i are Domnul acum porți ale Sale între pământ și cer, între cer și pământ. M-a ascultat Domnul, și m-a ascultat și ea, și am legat firul, și Domnul Și-a înmulțit cuvânt mult peste pământ și a ieșit spre neamuri, și Evanghelia Lui din zilele acestea este cuvântul Lui, și El o ia și o ridică sus pentru binecuvântare de la Tatăl, și apoi o dă oamenilor înaintea venirii zilei slavei Lui cea din urmă.
O, ziua aceasta de sărbătoare e zi de iubire și de pomenire. Privește, surioara mea, și mângâie-i pe cei pe care și tu, și eu, și Domnul ne-am sprijinit pe pământ, și iată, și dintre cei cerești acum. Stăm la masă cu poporul, lelico, și cu Domnul și cu îngerii Lui la masa ta de pomenire. Totul este cu iubire și frumos și curat, iar noi aducem mulțumire cerească pentru ziua aceasta lângă ziua Domnului.
Poporul meu, popor al Domnului, așează-te la masă, căci cerul e cu tine. O, copii ai Evangheliei celei noi, sunteți obosiți de lucrul cel greu al cărții cea de cincizeci de ani a lucrării cuvântului Domnului prin noi și prin voi, dar plata celor ce lucrează în vie e mare, fiilor. Ne-am strâns toți la masa de azi, noi și cu voi spre bucuria slavei Domnului cea după cincizeci de ani de cuvânt de când Domnul cuvintează pe pământ începând de la mine și până la voi. Vom însemna acest timp de cuvânt în ziua de Paști, căci șapte zile mai sunt și sărbătorim praznicul Învierii Domnului, așa cum a fost acum cincizeci de ani când Domnul, după postul meu cel de patruzeci de zile a grăit prin glasul meu peste pământ. Iată ce iubire! La început am postit eu, iar la sfârșit, voi, copii cuvântători de Dumnezeu. Binecuvântați să fiți voi, cei ce ați ascultat de cuvântul Domnului care v-a spus vouă să vă înfrânați de la bucate în acest post al patimilor Sale cele de acum două mii de ani, și binecuvântați să fie și cei care s-au alăturat vouă pentru această deplină iubire, și tot așa să fie și ceilalți care s-au nevoit fiecare după a lor putință și voință. Dar azi, luați câte un bob din bucatele de pe masă, și apoi mergeți cu înfrânare mai departe până la ziua învierii, copii ascultători pe deplin, și ne vom bucura pe deplin în duhul ascultării și al iubirii, fiilor. Surioara mea e dulce și e plină de iubire pentru voi, și vă spune și ea așa:
– O, popor al Noului Ierusalim, să fii frumos ca și numele pe care Domnul ți l-a dat. Să fii ascultător și supus slavei împlinirii cuvântului lui Dumnezeu peste tine, că a biruit Domnul prin sângele Lui și v-a dat împărăția Sa vouă, iar eu și cu surioara mea avem trecere în cer prin rodul cel rămas de partea Domnului și vă rugăm cerește să stați sub crucea venirii Domnului, căci dacă noi am iubit pe Domnul stând înaintea Lui pentru venirea Lui cuvânt pe pământ, voi ați ajuns plinirea acestei iubiri și stați înaintea Lui, și râul vieții curge și udă pământul, că are Domnul copii până la sfârșit și face să curgă cuvântul Său cel mult și tot mai mult, ca să rabde încă un pic de vreme de har și să te pregătească Domnul pentru slava Sa cea mare, popor al Domnului. Vă mângâi pe fiecare, ca și surioara mea, trâmbița lui Dumnezeu, căci fără ea eu nu puteam acum să vin cuvânt la voi. Cântați cântarea nunții Fiului de Împărat și mă voi mângâia cu voi. Amin.
– Iar Eu, Domnul, binecuvintez bucatele și stau cu voi la masă de praznic de cuvânt, iar îngerii vă mângâie cu taina slavei lor cea fără de trup, și cerul se bucură azi la masă cu voi.
O, copii ai crucii venirii Mele, așezați-vă cu poporul Meu la masă cu cerul și gustați câte un bob din bucatele de pe masă ca să nu se întristeze nici o inimă, iar voi să fiți ascultători, și veți merge mai departe cu înfrânarea până la ziua învierii și vom cânta atunci de biruință pentru tot ce ați trudit voi, cei mici ai Mei, ca să înființăm cartea cuvântului Meu cel de la sfârșit de timp, cincizeci de ani de cuvânt prin care Eu am păstorit peste pământ și peste om.
Binecuvântate cu mare binecuvântare să vă fie bucatele de pe masă, că e zi de bucurie a cerului la voi, iar trâmbița Mea Verginica se poartă cu surioara ei în sărbătoare prin grădinile Domnului în duh de înviere. Aduceți Domnului mulțumire, că și Eu vă aduc vouă pentru truda voastră cea grea, copii ai venirii Mele.
Aduc lângă voi puteri cerești pentru împlinirea cea mare a cărții cuvântului Meu, și orice piedică să se depărteze, și tot ajutorul să se apropie, ca să închidem lucrul cărții și s-o deschidem apoi, și să ne odihnim cu bucurie și Eu și voi, căci cerul tot așteaptă cu fiori cartea Mielului, copii ai ascultării. Amin, amin, amin.